Jonctiunile de ancorare realizeaza adeziunea celula- celula si celula-matrice extracelulara.

Sunt alcatuite din proteine de atasare intracelulara care leaga elemente ale citoscheletului de structurile jonctionale si din glicoproteine transmembranare de legare care interactioneaza prin domeniul lor citoplasmic cu proteinele de atasare si prin domeniul extracelular cu glicoproteinele transmembranare ale celulelor adiacente. Jonctiunile de ancorare se clasifica n jonctiuni de adeziune si structuri dezmosomale. 3.3.1.1. Jonctiunile de adeziune intercelulara sunt structuri la nivelul carora sunt ancorate filamente de actina dispuse n manunchiuri. O jonctiune de aderenta este definita ca o jonctiune celulara a carei fata citoplasmica este atasata citoscheletului de actina. Aceste jonctiuni formeaza o banda de adeziune continua (,,zonulae adherens"), caracteristice celulelor epiteliale. Astfel de structuri jonctionale se gasesc si n celule non-epiteliale, dar ele nu formeaza benzi de adeziune continua, de exemplu n cardiomiocite. Filamentele de actina interactioneaza cu structurile jonctionale prin intermediul unor proteine de atasare: vinculina si -actinina. Regiunea ,,cap" a vinculinei se leaga de E-caderina prin intermediul -, - si cateninelor. Regiunea ,,coada" a vinculinei leaga lipidele membranare si filamentele de actina. Domeniul extracelular al caderinelor interactioneaza cu domeniile extracelulare ale glicoproteinelor omoloage din membranele celulelor nvecinate. Jonctiunile de aderenta sunt compuse din urmatoarele proteine : Caderinele, proteine transmembranare care formeaza homodimeri n maniera Cadependenta cu moleculele de caderina ale celulelor adiacente. Proteinele p120 denumite delta-catenine leaga regiunea juxtamembranara a caderinei. -catenina sau -catenina (plakoglobina) leaga caderina la nivelul regiunii ce contine situsul specific de legare al cateninei. - catenina leaga caderina indirect, prin -catenina sau plakoglobina. E-caderina (epiteliala) este cea mai bine studiata, este alcatuita din 5 domenii repetitive (EC1 ~ EC5) n domeniul extracelular, un domeniu transmembranar si domeniul intracelular care leaga p120 catenina si beta-catenina. Domeniul intracelular contine o regiune nalt fosforilata care leaga beta-catenina, care la rndul sau leaga alfa-catenina cu rol n reglarea citoscheletului de actina . E-caderina este exprimata si fosforilata n celule n cursul diferentierii. n tesuturile adulte, E-caderina este exprimata n tesuturile epiteliale, cu un timp de njumatatire de 5ore. Pierderea functiei E-caderinei sau lipsa exprimarii acestei glicoproteine membranare este implicata n dezvoltarea tumorii canceroase si n metastazare, deoarece n asemenea conditii descreste rigiditatea si stabilitatea tisulara si creste motilitatea celulelor, ceea ce permite celulelor tumorale sa penetreze membrana bazala si sa invadeze tesuturile din jur. Jonctiunile intercelulare prin legarea homofilica a caderinelor au un rol esential n segregarea tisulara. Aparitia si disparitia caderinelor specifice este corelata cu etapele dezvoltarii embrionare cnd celulele se grupeaza si si modifica contactele pentru a forma noi structuri tisulare. n timpul formarii tubului neural din ectoderm, celulele pierd E-caderina si sintetizeaza N-caderina, n timp ce celelalte celule din ectoderm continua sa sintetizeze E-caderina. Cnd celulele crestei neurale migreaza din tubul neural, caderinele mentionate sunt greu detectabile, n schimb sunt exprimate n aceste celule caderine-7 care mentin sub forma de grupari celulele migrate prin adeziune intercelulara. n final, cnd aceste celule agrega pentru a forma un ganglion nervos, ele exprima N-caderinele. Daca ntr-o cultura de celule exista

celule care exprima diferite tipuri moleculare de caderine, ele vor fi sortate si vor agrega separat n functie de tipul de caderina exprimata, caderinele legndu-se preferential de propriul lor tip molecular. Asamblarea celulelor n epitelii poate fi reversibila. Exprimarea E-caderinelor determina adeziunea celulelor neatasate, dispersate denumite celule mezenchimale, care pot astfel forma un epiteliu. Invers, celulele epiteliale se pot detasa, se disperseaza si si pot schimba caracterele migrnd din epiteliul parental. Aceasta tranzitie epiteliu-mezenchim are un rol important n dezvoltarea embrionara normala, dar are un rol important n procese patologice la adult, n cancer, multe tipuri de tumori maligne avnd originea n epitelii. 3.3.1.2.Jonctiunile de adeziune celula- matrice extracelulara conecteaza filamentele de actina cu elementele componente ale matricei extracelulare. Adeziunea celula-matrice se realizeaza prin regiuni specializate ale membranei plasmatice, prin structuri jonctionale denumite contacte focale sau placi de adeziune. La nivelul acestor structuri se stabilesc interactiuni ntre manunchiurile de filamente de actina si elemente ale matricei, prin intermediul unei glicoproteine membranare ce apartine familiei integrinelor. Interactiunea filamentelor de actina cu integrina este mediata de 4 proteine diferite: o proteina de legare a capului filamentelor de actina, vinculina, -actinina, talina. 3.3.1.3. Dezmosomii sunt structuri de adeziune celulara la nivelul carora se realizeaza contactul ntre filamentele intermediare ale celulelor adiacente. n celulele epiteliale structurilor dezmosomale le sunt asociate filamente de cheratina, n miocite filamente de desmina care sunt o cale de transmitere a fortei de contractie, n celulele mezenchimale filamente de vimentina. Electronomicroscopic dezmosomii apar formati din doua discuri dense de 15-20 nm grosime situate pe fata citoplasmica a membranelor a doua celule adiacente, alcatuite din molecule proteice denumite desmoplachine care interactioneaza cu filamentele intermediare, dar si cu glicoproteine transmembranara denumit desmogleina si desmocolina. Domeniile extracelulare ale desmogleinelor si desmocolinelor interactioneaza homofilic printr-un mecanism Cadependent, conectnd desmosomii celulelor adiacente. Desmogleina si desmocolina sunt membre ale familiei de molecule de adeziune celulara denumita caderine. Domeniul extracelular a desmosomului se numeste Domeniu central extracelular (ECD) sau Desmoglea n care desmogleina interactioneaza cu desmocolina. Pe fata citoplasmica se afla Placa densa externa (ODP) si Placa densa interna (IDP), strabatute de moleculele de desmoplachina. La nivelul ODP, domeniul citoplasmic al celor 2 caderine desmosomale interactioneaza cu desmoplachina prin intermediul plakoglobinei si plakofilinei. La nivelul IDP, desmoplachina interactioneaza cu filamentele intermediare ale celulei. 3.3.1.4. Hemidesmozomii sunt structuri de ancorare a filamentelor de cheratina din celulele epiteliale de membrana plasmatica si de lamina bazala a epiteliului prin intermediul unor glicoproteine transmembranare. HD contin 2 placi asemanatoare unor nituri (placa interna si placa externa), mpreuna cu fibrile de ancorare si filamente de ancorare care alcatuiesc mpreuna complexul HD de adeziune stabila sau complexul filamentos HD de ancorare. Acest complex formeaza o structura continua de legatura ntre filamentele intermediare de keratina si membrana bazala mpreuna cu componente ale dermei si este alcatuit din peste 10 molecule componente. Hemidesmosomul este alcatuit din keratina citosolica legata noncovalent de o

placa citosolica de plectina care interactioneaza cu molecule de adeziune transmembranareintegrinele 64. Integrinele interactioneaza apoi cu una dintre numeroasele proteine multiadezive cum este laminina, din matricea extracelulara, n acest fel formndu-se una dintre multele adeziuni dintre celule si matrice.

3.3.2. Jonctiunile de ocluzie sau ,,zonulae occludens" , mai sunt denumite jonctiuni strnse sau impermeabile (,,tight junctions") sunt prezente la nivelul polului apical al celulelor epiteliale ce delimiteaza lumenul unor cavitati. Sunt evidentiate n M.E. ca puncte de contact sau de sudura ale membranelor celulelor adiacente. Sunt formate dintr-o retea ramificata de catene strnse, fiecare catena fiind independenta. Eficienta acestor jonctiuni n a preveni difuzia ionilor creste exponential cu numarul de catene componente. Fiecare catena este formata dintr-un sir de proteine transmembranare, care interactioneaza direct la nivelul domeniilor extracelulare. Speciile proteice majore sunt claudina si ocludina, asociate cu proteine membranare periferice localizate pe fata citoplasmica a membaranei plasmatice, care ancoreaza aceste catene proteice de citoscheletul de actina, unind n acest fel citoscheletul de actina al celulelor adiacente. Functiile jonctiunilor de ocluzie sunt: mentinerea adeziunii intercelulare, mentinerea polaritatii celulelor prin prevenirea difuziei laterale a proteinelor integrale de membrana ntre zona apicala si cea bazala sau zonele laterale, permitnd mentinerea functiilor specifice ale fiecarei suprafete celulare: de exemplu endocitoza mediata de receptor pe suprafata apicala si exocitoza pe suprafata bazolaterala (transportul transcelular) sau antiportul Na/ glucoza la nivelul celulelor epiteliului intestinal. O alta functie este de prevenire a trecerii moleculelor sau ionilor prin spatiile intercelulare. Ionii sau moleculele trebuie sa patrunda doar n celule prin difuzie sau transport activ. Aceasta functie exercita control asupra transportului selectiv al particulelor, fiind nepermisiv pentru unele, ca n cazul barierei hemato-encefalice, nsa mecanismul de control nu este cunoscut, poate sa se datoreze unor brese aparute prin mici discontinuitati structurale sau prin pori multipli. n functie de permisivitatea fata de moleculele de apa si solutii, epiteliile care contin astfel de jonctiuni se clasifica n epitelii impermeabile sau permeabile.

3.3.3. Jonctiunile de comunicare se numesc si jonctiuni permeabile (,,gap jonctions"). Conecteaza direct citoplasma a doua celule si permit trecerea ionilor si moleculelor ntre celule. O astfel de jonctiune este formata din 2 conexoni sau hemicanale care strabat spatiul intercelular. Conexonii sunt formati din homo sau heterodimeri de conexinaproteina constitutiva