MEMBRANELE DE ÎNVELIŞ

ALE MĂDUVEI SPINĂRII

 MEMBRANELE DE ÎNVELIŞ ALE MĂDUVEI
SPINĂRII
Măduva este delimitată de axul osos vertebral
prin învelişurile sale: meningele, ţesut adipos
şi plexul venos intrarahidian, care ocupă
spaţiul dintre dura mater şi pereţii canalului
vertebral.
Meningele îmbracă sistemul nervos
cerebrospinal, fiind constituit din trei
membrane, dispuse concentric, care sunt
următoarele, din afară-înăuntru: dura mater
spinalis sau pahimeningele, arachnoidea şi
pia mater spinalis.
Arahnoida şi pia mater alcătuiesc
leptomeningele.
Membranele meningeale pătrund în foramen
intervertebrale şi învelesc atât rădăcina
anterioară cât şi cea posterioară cu ganglionul
spinal. La extremitatea externă a ganglionului
spinal se continuă cu epinevrul nervilor
spinali.
A. Dura mater spinalis are o culoare
albă strălucitoare, fiind alcătuită din
ţesut conjunctiv dens. Este săracă în
vase sanguine şi este inervată senzitiv de
ramurile meningeale care ies din nervii
spinali. La presiune şi extindere, dura
mater reacţionează prin dureri vii.
La nivelul foramen occipitale
magnum, dura mater se
împarte în două lame,
despărţite printr-un spaţiu:
lamina externa şi lamina
interna, care se vor uni din nou
la nivelul vertebrelor S2—S3.
Extremitatea inferioară,
luând aspect de fund de
sac, care înconjoară
elementele cozii de cal
şi se termină sub forma
unei teci în jurul firului
terminal, poartă numele
de ligamentul coccigian
al măduvei spinării. În
intervenţiile chirurgicale
pe rect, pe cale
posterioară sacrată, se
îndepărtează coccigele
şi sacrul numai până la
vertebra S2-S3, pentru a
evita deschiderea
sacului dural.
Între lamina externa şi lamina interna se găseşte cavum epidurale, anterior aproape inexistent,
umplut cu ţesut gras şi plexul venos vertebral intern, cu rol de a amortiza şocurile (rol de
protecţie). Cavum subdurale este un spaţiu capilar între dura mater şi arahnoidă.
B. Arachnoidea spinalis, formată din ţesut conjunctiv fin, este avasculară, fiind aderentă în toată
întinderea sa de faţa internă a durei mater.
Cavum subarachnoidale este delimitat de arahnoidă şi pia mater
Are o formă cilindrică, unindu-se în segmentul său
superior cu lacul bulbo-cerebral, alcătuind lacul
cerebelo-medular (cisterna magna), iar inferior
coboară până la extremitatea inferioară a fundului
de sac dural. În acest spaţiu se găseşte lichidul
cefalorahidian (LCR) secretat de plexus
choroideus din ventriculii cerebrali.
Prin puncţii suboccipitale
(puncţia atlantoido-
occipitală) sau puncţie
lombară, acest lichid se
poate scoate în scopuri
diagnostice sau
terapeutice. La adulţi,
măduva spinării se
termină la nivelul primei
sau celei de a doua
vertebre lombare şi,
deci, nu poate fi lezata
când puncţia se face sub
acest nivel. Între faţa
internă a durei mater şi
arahnoidă se află spaţiul
subdural.
C. Pia mater spinalis este un strat subţire de ţesut
conjunctiv care aderă de măduvă şi pătrunde în şanţul
median anterior. Ea conţine vasele nutritive ale
măduvei spinării.
Între pia mater şi dura mater există ligamentul dinţat
(ligamentum denticulatum) care le leagă. El constă din
21 de dinţi fibroşi dispuşi în plan frontal.
 VASCULARIZAŢIA MĂDUVEI SPINĂRII
În interiorul canalului rahidian se găseşte o bogată reţea arterială şi venoasă care asigură irigaţia extra şi intramedulară.

Sistemul arterial
Măduva e irigată de un dublu sistem arterial din punct de vedere embriologic cu origini diferite: un sistem de vase longitudinale
din artera vertebrală, respectiv, arterele spinale anterioare şi posterioare, paralele cu axul măduvei, îndeosebi individualizate la
nivelul măduvei cervicale şi un sistem de vase transversale, perechi, simetrice, cu dispoziţie metamerică, numite artere
radiculare. Există numeroase anastomoze între cele două sisteme, care formează o reţea perimedulară în pia mater, din care
rezultă arterele care asigură direct irigaţia măduvei, formând sistemul arterial intramedular.
Sistemul arterial longitudinal.
Arterele vertebrale pătrunse în
cutia craniană, înainte de a se uni
în trunchiul bazilar, emit în
interiorul canalului rahidian
următoarele ramuri.
A. Arterele spinale anterioare
provin din artera vertebrală,
aproape de trunchiul bazilar, unde
se desprind sub forma a două
artere care se îndreaptă - sub pia
mater - în jos şi median. După un
scurt traiect în regiunea cervicală
superioară (C5—C6), ele se unesc
pe linia mediană, formând artera
spinală anterioară, care coboară
vertical în şanţul median al
măduvei. În regiunile cervicală
inferioară şi dorsolombară se
unesc cu ramurile ascendente şi
descendente provenite din
arterele radiculare (ramuri spinale
laterale).
B. Arterele spinale posterioare
provin fie din artera vertebrală,
fie din arterele cerebeloase,
inferioară şi posterioară.
După un scurt traiect descendent,
pe faţa posterioară a bulbului, se
divid într-o ramură anterioară
aflată în faţa rădăcinilor
posterioare ale nervilor rahidieni
şi alta posterioară, mai
voluminoasă, înapoia rădăcinii
nervului rahidian.
Sistemul arterial transversal
este format din arterele
radiculare segmentare (aa.
spinales), care provin din:
artera vertebrală, artera
cervicală ascendentă, artera
suboccipitală în regiunea
cervicală, din arterele
intercostale în regiunea
toracală, din artera lombară
în regiunea lombară şi din
arterele sacrale laterale în
regiunea sacrală.
 Sistemul arterial transversal
În ceea ce priveşte sistemul arterial
intermediar, provenit din reţeaua
anastomotică formată în pia mater,
menţionăm că irigaţia este mult mai bogată în
substanţa cenuşie, în special în jurul
neuronilor din coarnele anterioare şi în
substanţa gelatinoasă din coarnele
posterioare, comparativ cu substanţa albă. În
substanţa cenuşie se găsesc de două ori mai
multe capilare decât în substanţa albă, iar
fasciculul piramidal conţine de două ori mai
multe capilare decât fasciculele Goll şi
Burdach. Se pare că densitatea capilară este
direct proporţională cu numărul de sinapse,
cu densitatea mitocondriilor neuronale şi cu
conţinutul abundent în citocromoxidază.
 Sistemul venos
Forma sinuoasă a vaselor intramedulare
reprezintă o adaptare funcţională la
eventualele elongaţii şi răsuciri ale măduvei
spinării.
Venele măduvei spinării (venae spinales) se
găsesc în structura pia mater formând un
plex la acest nivel, alcătuit din vene
longitudinale, câte două mediane, antero-
laterale şi postero-laterale. Acestea
comunică cu plexurile venoase vertebrale
interne (plexus venosi vertebralis interni),
situate între dura mater şi vertebre şi cu
venele intervertebrale (vv. intervertebrales).
La nivelul bazei craniului, venele măduvei
spinării se unesc formând câteva trunchiuri
ce comunică cu venele vertebrale şi se
termină în venele cerebeloase inferioare (vv.
cerebelli inferiores) sau în sinusurile
pietroase inferioare (sinus petrosi inferiores).
 Limfa
La nivelul centrilor nervoşi nu există limfatice, limfa circulând în tecile perivasculare
care se deschid în spaţiul subarahnoidian.