Joncțiuni Celulare

Obiectivele cursului
• Molecule ale adezivității celulare
• Joncțiuni: clasificare funcțională și structurală
• Desmozomi
• Hemidesmozomi
• Contacte focale
• Implicații în patologie
 • patru superfamilii  
MOLECULELE ADEZIVITĂȚII 1. Selectine
CELULARE 2. Superfamilia imunoglobulinelor
3. Integrine
4. Caderine
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A JONCŢIUNILE
JONCŢIUNILOR CELULARE
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A JONCŢIUNILE
JONCŢIUNILOR
CELULARE

j. strânsă
j. a. b.
desmozom

gap
 CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A JONCŢIUNILE
JONCŢIUNILOR CELULARE

Joncţiuni ocluzive (joncţiuni strânse)

Joncţiuni de ancorare
• cu situsuri de ataşare a filamentelor de actină
joncţiuni de adezivitate între celule (aderenţe în centură)
joncţiuni de adezivitate între celule şi matricea extracelulară
joncţiuni septate (numai la nevertebrate)
• cu situsuri de ataşare a filamentelor intermediare
joncţiuni celulă-celulă (desmosomi)
joncţiuni celulă-matrice (hemidesmosomi)
Joncţiuni de comunicare:
joncţiuni gap
sinapse chimice
plasmodesmata (numai la plante)
 Joncţiunile strânse

Bariere dotate cu permeabilitate selectivă care separă două

medii fluide de o
parte şi de alta a două celule aflate în contact.
 Joncţiunile strânse

Joncţiunile strânse apar ca o reţea interconectată de creste pe faţa

citoplasmatică a membranelor adiacente
 Joncţiunile strânse

Structură moleculară
proteine transmembranare denumite ocludine.
Acestea sunt conectate la alte proteine localizate pe faţa citoplasmatică de
fiecare parte a joncţiunii ZO-1 şi ZO-2 acestea din urmă fac parte din familia
proteinelor MAGUK (membrane associated guanilat kinase), având roluri
structurale şi de semnalizare
 Funcţiile joncţiunilor strânse

Bariera realizată de joncţiunile strânse prin intermediul lanţurilor

proteice compuse din ocludine constituie un element rezistiv în
calea de transport paracelular a solviţilor
•La nivelul intestinului subţire, jonţiunile strânse dintre enterocite
realizează separarea lumenului intestinal de sistemul vascular
printr-o barieră dotată cu permeabilitate selectivă.
•La nivelul barierei hematoencefalice aceste joncţiuni sunt
localizate între celulele endoteliale capilare
 Joncţiunile de adezivitate

a. joncţiuni cu situsuri de ataşare pentru actină.

b. joncţiuni cu situsuri de ataşare pentru filamente
intermediare.

În funcţie de conectare şi moleculele de cuplare

transmembranare, joncţiunile se pot împărţi în:
a. joncţiuni celulă-celulă – cuplare prin cadherine
b. joncţiuni celulă-matrice – cuplare prin integrine
 Joncţiunile de adezivitate

a. Joncţiuni cu situsuri de fixare pentru actină

Joncţiunile celulă-celulă se mai numesc şi aderenţe în centură (zonula
adherens – ZA – la nivelul celulelor epiteliale).
Joncţiunile de adezivitate se găsesc în special la nivelul celulelor epiteliale
unde formează o bandă continuă (zonula adherens) care înconjoară
interiorul fiecărei celule din complex

Sunt situate imediat sub joncţiunile strânse. Ca şi structură, fiecare celulă

prezintă la acest nivel un inel format dintr-un mănunchi de filamente de
actină. Inelul de actină este ataşat la membrană printr-un set de proteine
ca: α, β, γ cateninele, vinculina, α-actinina, şi placoglobina
Ataşametul intercelular se face prin intermediul unor proteine din clasa
CADHERINELOR
Joncţiunile de adezivitate
 Joncţiunile de adezivitate

b. Joncţiuni cu situsuri de fixare pentru filamentele intermediare

Joncţiuni celulă-celulă – desmozomii. Sunt joncţiuni în formă de buton care
conectează 2 celule, având rolul de a distribui forţele de tracţiune şi de
forfecare care apar între acestea.
Prin intermediul desmozomilor intră în contact filamentele intermediare ale
celulelor adiacente
În structura desmozomului intră 2 plăci citoplasmatice, una de fiecare celulă în
care sunt ancorate elemente ale citoscheletului fiecărei celule în parte
(filamentele de keratină în cazul celulelor epiteliale şi filamentele de
desmină în cazul celulelor miocardice).
Proteinele de legătură transmembranare dintre cele 2 celule aparţin unei clase de
proteine de aderenţă, dependente de Ca2+ şi care sunt tot
CADHERINE.
 Joncţiunile de adezivitate
b. Joncţiuni cu situsuri de fixare pentru filamentele intermediare
Plăcile citoplasmatice - grosime de 15-20 nm - din plakoglobină,
Proteinele transmembranare de legare (linker) sunt compuse din desmocolină
şi desmogleină, două proteine din familia cadherinelor E
 Joncţiunile de adezivitate
b. Joncţiuni cu situsuri de fixare pentru filamentele intermediare
Joncţiuni celulă-matice: hemidesmozomii
Se consideră că hemidesmozomii prezintă jumătate din structura unui desmozom. Totuşi,
există diferenţe importante între cele două tipuri de joncţiuni. Astfel, placa citoplasmatică la
hemidesmozom este dublă şi nu prezintă plakoglobină
Roluri în Patologie
•Hipotricoza Autozomal Recesivă
-mutație genică- inactivarea
desmogleinei 4

• Pmfigus vulgar
-autoanticorp- inactivarea
desmogleinei 3

Pemfigus foliaceu
-autoanticorp- inactivarea desmogleinei 1
 Hemidesmozomii
-conectează suprafaţa bazală a celulelor
epiteliale cu membrana bazală subjacentă şi
-proteinele transmembranare fac parte din
familia integrinelor, care sunt receptori ai
matricei extracelulare.
 Joncţiunile de
comunicare
Joncţiunile de tip GAP reprezintă modalităţi de comunicare directă între celule
şi sunt distribuite pe suprafeţele laterale ale celulelor adiacente, permiţând
schimbul de molecule mici particule cilindrice = Canale cu un diametru de 1,2 nm -
permit trecerea moleculelor până la 2000 Da.
 Joncţiunile de
comunicare
Sunt formate din 2 unităţi proteice numite conexoni, unul de fiecare celulă, alcătuite
la rândul lor din câte 6 subunităţi proteice de conexină 32, o proteină de 32000 Da.
Realizează o reţea hexagonală în planul plasmalemei şi vor forma prin apoziţia celor 2
unităţi un canal ce străbate spaţiul intercelular, realizând comunicarea dintre cele 2
celule.
În cazul acestor joncţiuni spaţiul intercelular este mult redus ca dimensiuni (până la
2-4 nm).
Joncţiunile de
comunicare
 Joncţiunile de
comunicare

- se găsesc în sinapsele electrice şi au un rol important pentru funcţionarea

acestora fiind de 10.000 de ori mai permeabile pentru ionii metalici decât restul
sinapselor.
- Comunicările intercelulare prin joncţiuni GAP au un rol important în:
- embriogeneză (în perioada de organogeneză).
- aceste joncţiuni se găsesc şi la nivelul glandelor salivare, în ficat, rinichi,
piele, tiroidă, prin intermediul lor realizându-se o cooperare metabolică
între celule.
- au un caracter dinamic, comunicarea prin intermediul lor fiind dependentă
de Ca şi pH.