12.X.

2017

HISTOLOGIE CURS 2
ȚESUTUL EPITELIAL 2

POLARITATEA

Proprietatea de polaritate poate fi interpretată ca:

• polaritate celulară - în direcție apico-bazală
• polaritate tisulară - în direcție longitudinală
Procesul de polaritate este dclanșat de semnale externe, din matricea extracelulară. Cand
vorbim de polaritate celulei epiteliale, ne gândim la existența unor domenii membranare. În mod
obișnuit, se descriu:
• un domeniu apical - corespunde membranei apicale: în raport cu mediul extern
• un domeniu latero-bazal - corespunde membranelor bazala și laterala: în raport cu
matricea extracelulară:
o membrana bazală este în raport cu membrana bazală
o cele două membrane laterale interacționează cu celulele vecine
Între aceste două domenii membranare există un complex joncțional apical, care
marchează limita dintre ele.
Din domeniul apical se extinde un subdomeniu, reprezentat de cilul primar. Acest
subdomeniu al membranei apicale este întâlnit la majoritatea celulelor epitatiale și are o
compozitie proteica si lipidică unică, fiind diferit de restul membranei apicale și deținând un rol
esențial în procesul de semnalizare celulară.
Examinarea domeniului apical evidențiază specializări membranare, vizibile și la MO:
• micorvilii - formează platoul striat în cadrul unor epitelii unistratificiate cilindrice
• stereocili
• cili vibratili
• plăci membranare apicale - la urotelii
Domeniul bazal este orientat către o membrană bazală și interacționează cu molecule din
matricea conjunctivă adiacentă.
 Realizarea polarității celulare este un proces complex, incomplet elucidat. Se știe că sunt
mai multe etape incluse în programul de polaritate epitelial:
1) Recrutarea unor complexe proteice de polaritate
2) Formarea unor contacte celulare
3) Interacțiunea dintre complexele proteice și joncțiuni
4) Generarea domeniilor apical și latero-bazal
5) Redistribuția organitelor celulare și a componentelor din citoschelet

1) Recrutarea unor complexe proteice de polaritate

• complexele proteice de polaritate sunt considerate elementele cheie care declanșeaza
acest proces
• sunt conservate pe scala filogenetică, fiind prezente și la mamifere
• inițial au fost identificate și descrise la:
o Caenorhabditis elegans
o Drosophila melanogaster
• 3 complexe - grup de mai multe proteine, bine caracterizate:
a) Crumbs
b) Par
c) Scribble
a) Complexul Crunbs
• localizat în citoplasma apicală - cortexul celular apical
• implicat in formarea domeniului apical
• dacă există o supraexpresie a complexului, domeniul apical se extinde foarte mult și nu se
mai formează domeniul latero-bazal
b) Complexul proteic Par
• localizat tot în cortexul apical - în dreptul unei joncțiuni strânse, zonula occludens
• implicat în formarea frontierei dintre domeniul apical și cel latero-bazal
c) Complexul proteic Scribble
• localizat în cortexul latero-bazal
• implicat în formarea domeniului latero-bazal
Fara cele 3 complexe nu se pot genera domeniile membranare!
Cu exceptia unei proteinei transmembranare Crunbs din complexul Crunbs, toate
celelalte proteine din complexe sunt proteine citoplasmatice, interactionand cu proteine
transmembranare adiacente.
2) Formarea unor contacte celulare
Cand este initiat procesul de polaritate celulara, primul pas il reprezinta organizarea unui
grup de celule epiteliale nepolare intr-un strat celular. Pentru organizarea in strat celular, sunt
necesare stabilirea contactelor celulare:
• celula-celula
• celula-matrice extracelulara
Initierea acestor contacte este realizata prin formarea complexului jonctional apical,
reprezentat de:
• zonula occludens - situată superior
• zonula adherens - situată inferior
Pentru a realiza aceste contacte si a realiza complexul jonctinal, celulele adiacente trebuie
sa interactioneze intre ele. Contactele primordiale sunt asemănătoare unei joncțiuni în spot și
sunt realizate prin interactiunea cu proeminente ale celulei invecnate. Ulterior aceasta jonctiune,
pe seama componentelor din citoschelet, va da nastere jonctiunii de ancorare - zonula adherens.
Recrutrea componentelor din jonctiuni si modul in care interacioneaza nu sunt complet
cunoscute, dar este acceptat faptul ca initierea contactelor celulare se realizeaza pe seama
recrutarii in domeniul apical a unei proteine din familia nectinelor. Odata selectata si livrata la
acest nivel, nectina va duce la recrutarea caderinei E si ulterior la recrutarea claudinei. Claudina
stă la baza formării joncțiunii stranse
Dintre aceste molecue de ancorarea, caderina E este considerata moleculă cheie, care
dupa recrutare este responsabilă de formarea complexului joncțional apical și de restructurarea
citoscheletului din cortexul celular.
Caderina E este o glicoproteina transmembranara si are
• domeniu extracelular lung - format din 5 subunitati identice, unite prin regiuni cu
afinitate pentru ionii de Ca (caderina E are activitate Ca-dependenta)
• segment transmembranar
• domeniul citoplasmatic mai scurt - se ancorează la componentele citoscheletului
(filamentele de actină)
Rolul caderinei in formarea complexului jonctional e demonstrat de fatul ca in timpul
embriogenezei, aplicarea de anticorpi anti-caderina E impiedica formarea tesutului epitelial.
Fiind o glicopretina de adezivitatea cu activitate Ca-dependenta, daca se indeparteaza ionii de
Ca in timpul diviziunii celulare, celulele epiteliale isi pierd contactele, se despart si este
impiedicata formarea unor noi contacte celulare.
 In functie de concentratia ionilor de Ca, domeniul extracelular poate fi
• rigid - concentratia este mare, domeniul extracelular interactionand homofil cu domeniul
similar dintr-o celula adiacenta
• flexibil - concentratia este mica
Deasupra joncțiunii de ancorare se formeaza jonctiunea stransa occludens, la formarea ei
participand 3 familii de proteine transmambranare
• ocludine
• claudine
• molecule de adezivitate celulara
Aceste proteine interactioneaza tot prin domeniile extracelulare, realizand un sigiliu
etans, ce inchide spatiul intercelular. Ele se ancoreaza la citoschelet prin proteine de ancorare
specifice.
Daca molecula de caderina E e molecula ce initiaza formarea complexului jonctional, in
stabilirea si mentineara polaritatii celulare, rolul primordial ii revine jonctiunii stranse.
Jonctiunea stransa are mai multe roluri
• se afla la frontiera dintre domeniile apical si latero-bazal
• impiedica difuzia (miscarea) laterala a proteinelor si lipidelor - le mentine lor intr-un
anumit domeniu membranar
• jonctiune ca un sigiliu, actionand ca o baiera selectiva si controland difuzia moleculelor
prin spatiul paracelular
• dupa aparitia ei, se creeaza domeniile apical si latero-bazal, cat timp este integra

3) Interacțiunea dintre complexele proteice și joncțiuni

Ideea acceptata cu privire la relatia dintre cele 3 comlexe proteice si complexul jonctional
apical este ca odata formate contactele primordiale, sunt recrutate si activate complexele
proteice, iar activarea celor 3 complexe proteice asigura livrarea moleculele necesare formarii
complexului jonctional apical. Odata format complexul jonctional apical, contacactele celulare
sunt consolidate. Astfel, aceste interactiuni asigura consolidarea jonctiunilor din complexul
apical.
4) Generarea domeniilor apical și latero-bazal
Crearea polaritatii implica si realizarea unei asimetrii biochimice intre cele 2 domenii, o
distribuție inegală a proteinelor și a lipidelor membranare, ceea ce determină și funcții diferite
ale domeniilor - proces de remodelare a membranei celulare
• inainte de crearea polaritatii, proteinele si lipidele membranare sunt distribuite difuz
• cand apare polaritatea, se realizeaz o redistributie a componentelor din cele 2 domenii
membranare, din fondul comun existent
Generarea celor două domenii nu se realizează simultan!
• generarea domeniului apical - rapid, fiind suficienta initierea contactelor celulare
• crearea domeniului latero-bazal - mai lent, impunand contacte celulare extinse

5) Redistribuția organitelor celulare și a componentelor din citoschelet

Asimetria proteica
Fondul comun proteic:
• proteinele transmembranare preexistente, dinainte de redistributie
• proteine citoplasmatice
In functie de tipul de proteina, ea este sortata si transportata catre un anumit domeniu
membranar. Sortarea se face:
• reteaua trans Golgi - pentru proteinele sintetizate
• compartiment endozomal specializat, cu endozomi apicali sau bazali și endozomi de
reciclare - pentru proteinele reciclate
Proteina este sintetizată, sortata in rețeaua trans Golgi si:
• la domeniul apical - ajunge doar pe calea endozomului
• la domeniul latero - bazal - ajunge atat direct, cât si pe calea endozomului
In cazul proteinelor transmembranare care vor fi redistribuite din domeniul apical sau
latero-bazal, acestea vor fi internalizate sub forma de endozomi. Sortrea are loc in
compartimentul endozomal și in functie de ce se stabileste la acest nivel, proteinele pot fi:
• reciclate - se reintorc in domeniul din care provin
• trasnsportate catre domeniul opus - transcitoza
• transportate catre alte zone:
o liziomi - degradrae
o transportate retrograd la reteaua trans Golgi
 Asimetria lipdica
In cazul asimetriei fosfolipidelor de pe fata citosolica a membranei celulare, crcuciali
sunt fosfatidilinozitolfosfatii, recrutati preferential:
• PIP2 - doar la nvelul domeniului apical
• PIP3 - doar in domeniul laero-bazal
La recrutarea preferentiala participa enzimele implicate in formarea lor, enzime care sunt
livrate astfel:
• fosfataze e localizata apical
• kinaza e localizata latero-bazal
Intre cele 2 molecule exista interconversiune:
• PIP3 sub actiunea unei fosfataze devine PIP2
• PIP 2 sub actiunea unei kinaze devine PIP 3
Selectia enzimelor este determinata de complexele proteice de polaritate
• fosfataza este rerutata in domeniul apical de o componenta din complexul Par si
localizarea e intarita de caderina E
• localizarea kinazei este asiguarat de o proteina din complexul Scribble, alaturi de o
molecula din matricea extracelulara - laminina
Componenta membranară Membrana apicală (functia de Membrana laterobazală
absorbtie, secretie si transport)
1. PROTEIN-ENZIME Enzime hidrolitice Na+ /K+ ATP-aza (proteină marker)
2. PROTEINE DE Transportori de glucoză si Canale și pompe ionice
TRANSPORT ŞI CANALE aminoacizi
IONICE
Aquaporine
3. PROTEINE DE Domeniu lateral - caderine
ADEZIVITATE
Domeniu bazal - integrine
4. RECEPTORI Receptori pentru insulină, parathormon, factor
HORMONALI de creştere epidermal
5. COLESTEROL crescut scăzut

6. SFINGOLIPIDELE crescut scăzut

(sfingomielină)
7. FOSFATIDILCOLINĂ scăzut crescut

8.FOSFATIDILINOZITOL scăzut crescut

 Si sfingolipidele sunt implicate in polaritate si in recrutarea proteinleor din domeniul
apical. La nivelul domeniului apical exista domenii membranare - plute lipidice. Acestea sunt
formate din glicosfingolipide si colesterol. Sunt situsuri care atrag anumite proteine in domeniul
apical si pe care le oligomerizeaza.
In distributia proteinelor si lipidelor catre un anumit domeniu membranar, exista un
semnal de sortare. Semnalele sunt continute de proteinele transmembranare - comportament
diferit intre zona apicala si cea bazala:
• pentru domeniul apical
o semnalele de sortare pot fi localizate oriunde la nivelul unei molecule proteice
transmembranare - cioplasmatic/ transmembranar/ extracelular
o de aici rezulta diversitatea mare a semnalelor de sortare
• pentru domeniul latero-bazal, semnalele de sortare sunt numai in domeniul citoplasmaic
al proteinei transmambranare
Mai exista si o redistributie a elementelor din citoschelet
• microfilamentele de actina
• micortubuli
In organizare intervin cele 3 complexe proteice de polaritate - unde apare actina, apar si
complexele proteice. La nivelul filamentelor de actina se observa o distributie in zona cortexului
celular, formand la acet nivel o structura sub forma de retea. Modul prin care se organizeaza
filamentele de actina in cele 3 comenii membranare difera:
• la nivelul domeniului apical - filamentele de actia participa in, alaturi de membrana
celulara, la formarea de microvili
• la nivel jonctional - filamentele de actina se ancoreaza la molecule de adezivitate
celulara, asigurand formarea si intretinerea contactelor celulare
• la nivelul domeniului latero-bazal - filamentele interactioneaza cu proteinele
transmembranare (integrina), ancorand aceste proteine la citoischeletul din cotexul
celular
Microubulii se reorganizeaza prin redistributie
• spre doemniul apical - sta la baza formarii cilului primar:
o unul dintre centriloi migreaza spre membrana apicala si dupa ce se ataseaza de
aceasta se formeaza corpusculul bazal
o corpusculul genereaza un inel cu 9 microtubuli periferici - axonema cilului
o pe masura ce microtubulii cresc, membrana este indepartata si se creeaza forma
de cil primar
• spre cortexul celular latero-bazal - au directie apico-bazala, paralela cu domeniul lateral
Microtubulii sunt componente polarizate. Capatul minus este orientat catre domeniul
apical si actioneaza proteine motoare - dineina si kinezina, ce asigura transport de molecule
intracelular). Astfel intervin in traficul de molecule desfasurat in citoplasam unei molecule.
 Polaritatea celulara va fi urmata de morfogeneza tesutului epitelial
Polaritatea celulara este completata de polaritatea tisulara, ce presupune contactele intre
celule pentru a forma stratul celular si contactele cu matricea adiacenta, in felul acesta
realizandu-se un control asupra comportamentului celulelor epiteliale.
In relizarea polaritatii tisulare, un rol major revine interactiuneaii dintre domeniul bazal al
celulelor si matricea extracelulara adiacenta - interactiune care se realizeaza intre proteine din
domeniul bazal, cele mai multe fiind
• integrine
• distroglicani
Proteinele transmembranare vor interactiona cu molecule din matricea adiacenta,
organizand si membrana bazala cu aceasta ocazie. Interactiunile dintre polul bazal si celulele din
matrice, alaturi de organizarea unei membrane bazale duc la organizarea unei arhitecturi normale
a tesutului epitelial.
ORGANIZAREA MEMBRANEI BAZALE
Orice epiteliu este ancorat la tesutul conjunctiv adiacent printr-o membrana bazala,
observabila uneori la MO.
Caracteristicile membranei bazale:
• strat al matricei adiacente, in raport cu polul bazal al celulei epiteliale
• acelulalra, amorfa, densa
• grosime variabila, care difera cu localizarea epiteliului - 50-100 nm, valori obtinute prin
MET (microscopie electronica de transmisie), care sunt sub limita de rezolutie a MO
Daca se foloseste microscopia de forta atomica, se constata ca este de fapt de 4
ori mai groasa, deoarece preparatul este pregatit pentru MET prin deshidratare si apare
contractia componentelor mebranei bazale. Se examineaza la MO doar in cazul
epitellilor care vin in raport cu o membrana bazala mai groasa de 100 nm - rare, de
exemplu epiteliul care vine in raport cu epiteliul pseudostratificat cilindric ciliat din
peretele traheei.
Daca vre sa o examinam, o putem face cu coloratie hemalaun-eozina - apare ca o
structura acidofila la baza sau in jurul epiteliului. Dar si matricea adiacenta are caracter acidofil,
iar delimitarea neta este adeseori greu de realizat. De accea pentr examinare la MO se folosesc
metode histochimice, prin care se identifica componenta glucidica din structura membranei
bazale.
Metodele histochimice ele mai frecvente sunt:
• metoda PAS (Periodic acid–Schif) - membrana bazala apare rosie-purpurie
• impregnare argentica - membrana bazala apare neagra
 Si aspecul este variabil, aparand sub forma unor structuri liniare, dar sunt si sitiatii in care
are aspect ondulat, in momentul in care vorbim de membrana unor epitelii stratificate de tip
pavimentos. In cadrul lor, la jonctiunea epiteliu-tesut conjunctiv, epiteliul conjunctiv formeaza
niste papile conjuctive, care detrmina aspectul ondulat.
La MET se observa ca are in alcatuire 2 componente:
• LAMINA BAZALA
• LAMINA RETICULARA - componenta a carei grosime poate sa varieze mult fiind
alcatuita din moelcule de colagen tip III, fibrilar, care se dispune in fibre de reticulina ce
formeaza o retea
Obesevatie legata de terminologie
• membrana bazala - ce se vede la MO
• lamina bazala- ce se vede la ME
LAMINA BAZALA
• nu are o structura omogena
• alcatuita din alte doua componente
o lamina lucida/rara - strat elecronotranparent in vecinatatea imediata a polului
bazal
o lamina densa - strat electronodens, sub precedentul
Lamina rara
• intre mebrana plasmatica bazala a velulei epiteliale si stratul electronodens
• aici se intalnesc proiectiile domeniilor extracelulare ale proteinelor transmebranare din
mebrana plasmatica bazala
o integrinele
o distroglicanii
• prezinta molecule din matricea extracelulara
o laminina
o entactina
Lamina densa
• alcatuita din fibre foarte fine de 3-4 nm, organizate sub forma unei retele
• filamete fine au in compozitie colagen tip IV, caracteristic oricarei membrane bazale.
Colagenul tip IV este un colagen aparte, nefibrilar, avand proprietatea de a se
autoasambla intr-o retea care va fi acoperita pe ambele fete de proteoglicanul perlecan,
care are ca glicozaminoglican heparansulfatul. Numele provinde de la asemanarea cu un
sir de perle. Lanturile de heparan sulfat au prorpietatea de a reine factorii de crestere!
 Imaginea de la MET a fost obtinuta prin realizarea preparatului cu fixatori chimici,
glutaradehida. Cand s-a folosit alta metoda de fixare, inghetarea la temperaturi joase si presiuni
mari, a aparut o imagine diferita, in care langa zona polului bazal se observa o structura
electronodensa. A disparut zona electronostransparenta si de aceea unii cercetatori considera
ca zona electronotransparenta este un artefact de fixator chimic si ca in realitate membranei
bazale ii corspune doar lamina densa
In anumite focalizari, se observa ca lamina densa pare mai ingrosata si vine in raport de o
parte si de o alta cu o parte electronoclara:
• se intampla cand doua lamine bazale fuzioneaza - 2 epitelii intre care nu se interpune
tesut conjunctiv.
• in cadrul unor membrane care ajuta la schimburi gasoazse (membrana respiratorie) sau
procese de filtrare (membrana de ultrafiltrare)
Schimbul de gaze se realizeaza la nivelul membranei respiratorii, alcatuita din:
• peretele alveolei pulmonare
• peretele capilarului alveolar
Procesul de filtrare reprezinta formarea urinii primare din plasma, prin membrana de
ultrafiltrare si cu acumulare in spatiul urinar. Membrana de ultrafiltrare este alcatuita din
• peretele capilarului glomeruar
• peretele foitei viscerale a capsulei Bowman
Intre ele nu se interpune tesut conjunctiv si cele 2 lamine bazale fuzioneaza.
Initial s-a considerat ca membana bazala este o structura care apartine numai tesutului
epitelial. In realitate, apare si in jurul altor celule care se pot asocia cu tesut conjunctiv:
• celulele musculare (indiferent de natura lor)
• celule care apartin SNP (populatia de nevroglie)
• celule adipoase.
Toate aceste exemple sunt celule nepolare, de aceea se foloseste termenul de „lamina
externa”, iar termenul de lamina bazala se foloseste doar pentru celulele polare.
Compozitia chimica a membranei bazale
• ~ 50 de tipuri de molecule proteice, variind de la un epiteliu la altul saa chiar in cadrul
aceluiasi tip de epiteliu
• 4 molecule proteine sunt constante in compozitia oricarei lamine bazale
o laminina - proteina
o colagen IV - proteina
o entactina- glicoproteina
o perlencan - proteoglican
 In structura laminei bazale exista 2 retele
• retea formata din molecule de laminina
• retea formata din molecule de colagen IV
Retelele sunt interconectate prin intemediul entactinei si a perlecanului. Cand se
constituie lamina bazala, cele 4 componente majore vor trebuie sa interactioneze intre ele si cu
membrana ceulei epiteliale a domeniului bazal.
Laminina 1 (laminina clasica)
• exista mai multe izoforme, iar aspectul moleculei este de cruce/ buchet cu 3 flori
• are aspectul unui heterotrimer - 3 lanturi polipeptidice
o alfa - cel mai lung
o beta
o gama
• fiecare lant are cate o regiue spiralizata si aceste regiuni contribuie la formarea zonei
triplu helix
• exista doemniile
o amino termiale - molecule de laminina interactioneaza intre ele si formeaza
polimerul de laminina si reteaua de laminina
Este nevoie de o anumita concentratie pentru formarea retelei!
o carboxiterminale -nglobulare, se ancoreaza la membrana plasmatica a celulei
epiteliale, avand situsuri de legare pentru integrine si distroglicani
Colagenul tip IV
• heterotrimer format din 3 lanuri polipeptidice alfa, care se spiralizeaza, formand un triplu
helix
• exista mai multe izofrome de colegan IV si de lanturi alfa
• fiecare lant alfa (monomer de colagen IV) are 3 segmente:
o domeniu amino terminal scurt - domeniu 7S (dupa constanta de sedimentare)
o domeniul helicoidal - cel mai lung
o domeniu carboxi-terminal - globulos NC1
• fiecare monomer vine in raport cu alti 2 monormeri si prin spiralizare domeniilor
helicoidale vor forma molecula de colagen IV (protomerul de colagen)
• domeniile globuloase interactioneaza si fomeaza trimerul NC1
• protomerii interactioneaza 2 cate 2 prin domeniile NC1 si se formeaza un hexamer NC1,
rezultand dimerul colagen IV
• 4 dimeri intearctioneaza prin domeniile scurte 7S si vor forma tetramerul de colagen IV
• tertramerii se leaga cap la cap si formeaza reteaua (suprastructura) de colagen IV
Aceste evenimente au loc spontan si sunt controlate de proteaze. De aici si capacitatea
de autoasamblare in retea a colagenului IV!
 Laminina si colagenul IV sunt secretate de celule conjunctive din matricea adiacenta
tesutului epitelial. Ele vor difuza in vecinatatea epiteliului si organizeaza retelele. Primul pas in
organizarea laminei bazale este interactiunea dintre domeniul globulos al lamininei si proteinele
din domeniul bazal al celulelor epiteliale. Astfel se concentreaza local o cantitate mai mare de
molecule de laminina si acestea pot polimeriza, formand polimerul de laminina. Celelalte
componente majore se ataseaza la laminina.
Entactina leaga cele 2 retele de colagen IV si laminina, iar perlecanul mediaza legarea
entactinei la laminina.
ROLURILE MEMRANEI BAZALE
• necesara in embriogeneza pentru formarea tesutului epitelial
• asigura arhitectura normala a tesutului epiteial adult - elementul de suport pentru epiteliu
• interpundandu-se intre epiteliu si tesutul conjunciv adiacenta, asigura si o
compartimentalzare
• contribuie la o polaritate tisuara
• desi actioneaa ca un element de compartimentalizare, nu exista o bariera intre epiteliu si
tesut conjunctiv - bariera cu permeabilitate selectiva, permitand schimburi bidirectionale
• rezervor de factori de crestere, prin interemediul carora este conrolat proceseul de
cerstere si proliferarea celulara
• interine din procesul de diferentiere, proliferare si migrare a celulelor epiteliale - functii
de control posibile datorita semnalelor pe care celula le primeste din tesutul conjunctiv
adiacent (moleculele din matricea conjunctiva interactioneaza cu receptorii celulei
epiteliale).
Implicatii in metastazarea cancerului, deoarece majoritatea metaplaziilor sunt de
origine epiteliala. Intereseaza momentul in care se pune diagnosticul:
o forma incipienta - tumora incapsulata
o faza de metastazare
Migrarea are loc in momentul in care membrana bazala nu mai este integra. Cauzele
pierderii integritatii pot fi:
o modificare de compozitie chimica - nu mai functioneaza ca o mebrana selectiva
o modificare datorata actiunii unor proteaze - fac sa apara fragmentari, creeaza
brese