Comunicarea celulară

ZAMFIR LUCA EMILIAN

CLASA XII-D
 Comunicarea celulară
 Comunicarea celulară este un termen umbrelă folosit în biologie și
maiaprofundat în biofizică , biochimie și biosemiotică pentru a
identificadiferite tipuri de metode de comunicare între celulitele
vii. Unele dintremetode includ semnalizarea celulară printre altele.
Acest proces permitemilioane de celule să comunice și să lucreze
împreună pentru a efectua procese corporale importante care sunt
necesare pentru supraviețuire. Atâtorganismele pluricelulare, cât și
cele unicelulare se bazează puternic pecomunicarea celulă-celulă.
 Semnalizarea celulară

 Celulele comunica intre ele prin semnale.Capacitatea de a detecta prezenta in micromediul extracelular a
unormolecule sau a modificarilor unor parametri fizico-chimici,precum si capacitatea de a reactiona specific
laaceste semnale este esentiala pentru supravietuirea celulelor.Ele răspund la semnalele externe prin declanșarea
unor cascade de reacții intracelulare care formează căi de semnalizare;acestea sunt interconectate alcătuind rețele
complexe,prin care pot fi controlate activitățile proprii sau se pot transmite informatii unor populații celulare aflate
la mare distantă in organism.
 Principiile semnalizării celulare,precum si principalele căi de semnalizare sunt comune la organismele unicelulare
si pluricelulare,deoarece proteinele implicate sunt înalt conservative de-a lungul arborelui filogenetic.Prin
urmare,descifrarea unui mecanism de semnalizare la o specie cu organizare mai simplă ajută la descifrarea rapidă
a aceluiași mecanism la organisme aflate pe o treapta filogenetică superioară.Cunoașterea unei căi de semnalizare
aparținând unei celule normale facilitează înțelegerea mecanismelor aberante,care implică participarea unor
oncogene sau unor molecule secretate de tipul citokinelor.
 Pentru a îndeplini functia de semnal,o moleculă trebuie să prezinte anumite proprietăți.
 1. Molecula-semnal trebuie să fie mică, pentru a putea calători de la locul de sinteză pană la
situsul-țintă.
 Semnalele extracelulare sunt transportate prin lichidul extracelular, dacă distanța de parcurs este
mică,sau prin sânge si limfă,dacă distanța de parcurs este mare.
 Semnalele intracelulare se depalseaza dintr-un compartiment celular in altul prin difuziune, in
sensul gradientului chimic sau electric. Moleculele mici difuzează mai rapid si pot trece mai usor
prin sistemul de membrane,utilizând un carrier sau pe baza proprietatilor lor hidrofobe.
 2. Moleculele-semnal trebuie sa poata fi sintetizate rapid,pentru a asigura declansarea promptă a
raspunsului celular, si sa fie degradate rapid, pentru a permite stoparea bruscă a căii de
semnalizare. Pentru aceasta celulele dispun de un sistem de enzime capabile de degradarea
semnalelor, mai ales fosfodiesteraze si fosfataze.
 Pentru multe cai de semnalizare, terminarea semnalizarii este deocamdata mai putin inteleasa
decat mecanismelede activare a caii.
 Modalitățile de comunicare depind si de distanța dintre celulele care comunică.
 Daca celulele se află in contact,pot comunica prin joncțiuni gap,ce permit ionilor să treacă dintr-o celulă in alta. In cazul
celulelor foarte apropiate, o molecula de pe suprafața unei celule este recunoscută de receptori membranari ai altei
celule învecinate. Celulele situate la distanță eliberează omolecula-semnal (ligand) care este fixată de receptorii altor
celule.
 Transmiterea sinaptică reprezintă o formă de comunicare interneuronală sau neuro-efectoare prin semnale electrice, dar in
cazul sinapselor chimice implică si o comunicare chimică, prin formarea complexului MCh-R]si prin participarea
Ca2+ la exocitarea mediatorului chimic. Comunicarea electrică nu este specifică celulelor animale, ea apare si la plante.
 Comunicarea endocrină se realizează prin hormoni transportați la distante mari prin sânge. Calea de vehiculare este
nespecifică (sângele contine o mare varietate de hormoni), specificitatea semnalizării fiind conferită de receptorii
membranari ai celulelor-țintă.
 În comunicarea paracrină, celula-țintă se află in aria de vecinătate a celulei ce
emite semnalul. Molecula-semnal dispare in scurt timp, prin:
 degradare de către enzime din lichidul extracelular;
 fixarea pe receptorii celulei-țintă;
 pătrunderea in celula-țintă.
 Semnalele moleculare emise pot acționa si autocrin,asupra celulei emitente, ca in
cazul hormonilor de crestere,eicosanoizilor. Celulele tumorale secretă hormoni
prin care iși stimulează propria creștere și proliferare.Comunicarea autocrină apare
deseori în celulele care se află în diferențiere sau dezvoltare, stimulând celula
sa să urmeze in continuare drumul pe care a pornit.