Dializa

 Introducere
 Hemodializa
 Dializa peritoneala
 Hemofiltrare
 Plasmafereza
 Dializa hepatica
 Complicatiile dializei

Dializa este o metoda de eliminare a reziduurilor, toxinelor si excesului de apa din sange si de
restabilire a echilibrului hidroelectrolitic. Aceste functii sunt in mod normal indeplinite de
rinichi.

Cele doua forme principale de dializa sunt hemodializa si dializa peritoneala.

Dializa este indispensabila in cazul insuficientei cronice terminale -atunci cand functia renala
este redusa la 10 -15 % din valorile normale.

Dializa indeplineste urmatoarele functii:

● elimina toxinele, sarurile si apa in exces pentru a preveni acumularea acestora in organism
● mentine unele substante chimice (potasiu, sodiu si bicarbonat) la un nivel lipsit de riscuri
● contribuie la controlarea tensiunii arteriale
Insuficienta renala nu este intotdeauna ireversibila. Unele cazuri de insuficienta renala acuta
se vindeca cu ajutorul tratamentului, iar dializa este necesara doar o scurta perioada de timp
pana la recuperarea functiei renale. In cazul insuficientei renale cronice sau terminale, rinichii
nu se vindeca, iar pacientii necesita dializa tot restul vietii.

Dializa este folosita pentru a reinlocui artificial functia renala pierduta datorita
insuficientei renale. Dializa poate fi folosita la pacientii bolnavi care si-au pierdut brusc
dar temporar functia renala-insuficienta renala acuta sau pentru pacienti stabili care si-
au pierdut permanent functia renala-insuficienta renala cronica stadiul V. Pentru
pacientii cu boala renala ultimul stadiu declinul functiei renale survine intr-o perioada de luni
pina la ani de zile pina cind se atinge un nivel la care tratamentul este necesar pentru
supravietuire.
Functia renala poate fi recistigata printr-un transplant renal. Totusi multi pacienti nu sunt
candidati pentru aceasta procedura. Ca rezultat pacientii devin dependenti de dializa pentru a
reinlocui apa si functiile de epurare renale.

Rinichii au un rol important in mentinerea sanatatii. Rinichii sanatosi mentin echilibrul

intern al corpului pentru apa si minerale. Metabolismul acid si produsii finali de care
corpul nu poate scapa prin respiratie sunt excretati prin rinichi. Rinichii au si rol in formarea
celulelor singelui si producerea de vitamina D.

Dializa este un tratament imperfect de a restabili functia renala deoarece nu corecteaza

functia endocrina a rinichilor. Tratamentul prin dializa inlocuieste unele din aceste functii
prin difuziune si ultrafiltrare (inlaturarea rezidurilor si a apei) .

Dializa lucreaza pe principii de difuziune a solutiilor si ultrafiltrare a lichidelor de-a lungul

1
unei membrane semi-permeabile. Difuzia descrie o proprietate a substantelor in apa.
Substantele in apa tind sa se miste in zona in care exista o concentratie mai mare. Singele
curge pe o parte a membranei semi-permeabile iar un dializat (solutie speciala) curge pe
cealalta parte. O membrana semi-permeabila este un strat subtire de material care contine
diferiti pori. Solutiile mici si fluidul trec prin membrana, dar aceasta blocheaza pasajul
substantelor mari (celulele din singe, proteinele) .

Cele doua tipuri principale de dializa: hemodializa si dializa peritoneala inlatura

reziduriile si apa in exces din singe prin moduri diferite. Hemodializa inlatura rezidurile si
apa prin circularea singelui printr-un filtru exterior-dializor care contine o membrana
semipermeabila. Singele curge intr-o singura directie iar dializatul in cealalta. In dializa
peritoneala rezidurile si apa sunt inlaturate din singe in interiorul corpului folosind membrana
peritoneala naturala. Acestea se acumuleaza intr-o solutie speciala de dializa in cavitatea
abdominala cu o compozitie similara cu a componenta fluida a singelui.

Folosirea pe termen lung a dializei nu este dezirabila pentru pacient precum este un rinichi
functional.

Tipuri de dializa:
- Hemodializa
- Dializa peritoneala
- Hemofiltrarea
- Plasmafereza
- Dializa hepatica

Hemodializa
Hemodializa presupune utilizarea unui “rinichi artificial” (hemodializor) in scopul eliminarii
toxinelor si a excesului de apa si de substante chimice din sange.
Pentru a conecta pacientul la hemodializor, medicul realizeaza o legatura intre o artera si o
vena pentru a obtine un vas sanguin de calibru mai mare (fistula).
Atunci cand vasele sanguine ale pacientului nu sunt apte pentru realizarea unei fistule, se
poate utiliza un tub din material plastic pentru a uni artera si vena (grefa).
Ocazional conectarea se poate realiza cu ajutorul unui tub ingust din plastic, numit cateter,
care se insereaza intr-o vena de calibru mare din gat.
In mod obisnuit, sedintele de hemodializa dureaza aproximativ patru ore si se efectueaza de
trei ori pe saptamana.

Principiile hemodializei sunt similare ca si pentru alte metode de dializa. Implica difuziunea
solutiilor de-a lungul unei membrane semipermeabile. Aceasta foloseste un flux contracurent
intr-un circuit extracorporeal. Fluxul contracurent mentine gradientul de concentratie de-a
lungul membranei la maxim si creste eficienta dializei.
Inlaturarea fluidului are loc prin alterarea presiunii hidrostatice a compartimentului
dializatului determinind miscarea a apei si a unor solutii dizolvate de-a lungul membranei.

Solutia de dializa care este folosita este una sterila din ioni minerali. Ureea si alti produsi de
degradare, potasiul si fosfatul difuzeaza in solutia de dializa. Se adauga bicarbonat de sodiu
pentru a corecta aciditatea singelui, alaturi de o cantitate mica de glucoza.
Frecventa sedintelor de hemodializa este prescrisa de un medic specialist nefrolog care va

2
specifica variatii paramentri ai hemodializei. Acestia cuprind frecventa, durata fiecarui
tratament si cantitatea de dializat folosita. Dializatul este uneori ajustat pentru sodiu, potasiu
si bicarbonat. In general cu cit greutatea corpului este mai mare cu atit sedintele sunt mai
numeroase. 3-4 ore de tratament de 3 ori pe saptamina este recomandarea tipica. Sedinta de
doua ori pe saptamina este limitata pentru pacientii cu functie renala reziduala. Patru sedinte
pe saptamina sunt indicate pacientilor obezi si cu incarcare fluidica.

Efecte adverse si complicatii:

Hemodializa implica frecvent inlaturarea fluidului deoarece acesti pacienti nu urineaza
normal. Efectele adverse prin inlaturarea fluidului din corp cuprind scaderea presiunii,
oboseala, dureri precordiale, crampe ale picioarelor, greata si cefalee. Aceste simptome
pot apare in timpul tratamentului si pot persista dupa tratament. Sunt frecvent denumite
mahmureala dializei. Severitatea lor este proportionata cu cantitatea si rapiditatea inlaturarii
fluidului. Acestea pot fi evitate prin cresterea aportului de apa intre tratamente sau
cresterea dozei de dializa.

Deoarece hemodializa necesita acces la sistemul circulator, pacientii sunt expusi la microbi
care pot conduce la sepsis, infectie care afecteaza valvele cardiace-endocardita sau oasele-
osteomielita. Riscul de infectie variaza in functie de tipul de acces. Poate apare hemoragia.
Infectiile pot fi minimalizate prin practici de control.

Heparina este folosita ca anticoagulant in hemodializa, fiind in general bine tolerata si rapid
reversibila prin sulfat de protamina. Alergia la heparina poate reprezenta o problema si
determina trombocitopenie.

Sindromul primei utilizari este rar dar sever si reprezinta o reactie de soc anafilactic la
rinichiul artificial. Simptomele cuprind stranut, wheezing, dispnee, durere retrosternala,
durere precordiala sau deces subit. Poate fi cauzata de sterilul din substanta rinichiului
artificial sau de materialul membranei.

Complicatiile de lunga durata ale hemodializei cuprind: amiloidoza, neuropatia, diferite

forme de boala cardiaca.

Echipamentul folosit:
Masina de hemodializa pompeaza singele pacientului si dializatul prin dializor. Noile masini
de dializa sunt computerizate si monitorizeaza continuu parametrii de siguranta, incluzind
singele, rata de dializa, sulutia de dializa, conductivitatea solutiei. Verifica prezenta de aer in
sistem, scaparea de singe si pH-ul.

Sistemul de apa este absolut necesar. Deoarece pacientii sunt expusi la pierderea unor
cantitati mari de apa, care este amestecata cu concentratul de dializat, se pot filtra in acesta si
bacterii sau minerale ajungind in singe. Deoarece rinichii nu isi pot efectua functia de
inlaturare a impuritatilor, ionii introdusi in singe prin apa pot determina numeroase simptome,
chiar deces. Din acest motiv apa folosita la hemodializa este purificata atent.

Dializa peritoneala
In cadrul acestui tip de dializa, sangele este curatat in interiorul corpului. Medicul plaseaza in
abdomen un tub din plastic numit cateter, prin care va introduce lichidul de dializa.

3
Sangele ramane in arterele si venele care iriga cavitatea abdominala (peritoneala), in timp ce
excesul de lichide si toxinele sunt indepartate.
Desi indeplineste o parte din functiile rinichilor si elimina numeroase probleme cauzate de
insuficienta renala, dializa nu vindeca bolile renale. Numerosi pacienti continua sa lucreze
dupa ce se obisnuiesc cu dializa, cu conditia ca munca lor sa nu implice efort fizic.

In dializa peritoneala o solutie sterila care contine minerale si glucoza este introdusa printr-un
tub in cavitatea peritoneala. Cavitatea peritoneala a corpului actioneaza ca o membrana
semipermeabila. Aceasta membrana este un strat de tesut care contine vase de singe care
inconjoara organele interne si tapeteaza cavitatea abdominala. Dializatul este lasat pentru o
perioada de timp pentru a absorbi produsele de degradare fiind apoi drenata la exterior prin
tubul de dializa. Acest ciclu este repetat de 4-5 ori in timpul zilei. Ultrafiltrarea apare prin
osmoza. Dializa periotoneala este mai putin eficienta decit hemodializa, dar deoarece poate fi
efectuata de mai multe ori efectele de eliminare a deseurilor si apei este similar hemodializei.
Dializa peritoneala este efectuata la domiciliul pacientului.

Regimuri de dializa peritoneala:

Se clasifica in dializa peritoneala continua si intermitenta. Cea continua presupune
prezenta permanenta in cavitatea peritoneala a solutiei de dializa (24 de ore pe zi, 7 zile pe
saptamina), in vreme ce forma intermitenta se administreaza numai citeva zile pe saptamina
sau citeva ore pe zi. Dializa peritoneala continua ambulatorie este o forma de dializa portabila
care nu necesita alte echipamente decit pungile cu lichid de dializa si o linie de conectare a
acestora la cateterul de dializa. Schimburile sunt efectuate manual de catre pacient.
Simplicatea sa, pretul redus si independenta de aparatura automata au facut ca aceasta forma
sa devina forma cea mai populara de dializa.

Hemofiltrare
Hemofiltrarea este o tehnica de epurare extracorporeala continua reprezentind o
alternativa la hemodializa la pacientul cu insuficienta renala acuta in stare critica, fiind
practicata relativ frecvent la sectiile de terapie intensiva in tarile dezvoltate.
Hemofiltrarea prezinta multe similaritati de principiu cu hemodializa. In ambele tehnici este
necesar accesul la circulatia pacientului, iar singele trece printr-un circuit extracorporeal.
Totusi mecanismele prin care este modificata compozitia singelui sunt diferite. Singele sub
presiune intra in contact cu o membrana cu permeabilitate inalta, pemitind trecerea atit a apei
cit si a substantelor cu greutate moleculara mare printr-un mecanism convectiv, similar cu
acela din filtrarea glomerulara normala.

In cazul hemofiltrarii nu exista lichid de dializa acesta fiind inlocuit cu un lichid de

substitutie. Ca si la hemodializa exista pe circuitul extracorporeal senzori alarme care
detecteaza presiunile venoase reduse si prezenta aerului. Durata tratamentului este de 18
ore/zi.
Exista controverse asupra superioritatii hemofiltrarii fata de hemodializa. Inca nu este
documentata superioritatea nici unei tehnici.

Indicatiile hemofiltrarii sunt:

-insuficienta renala acuta la pacientul critic, instabil hemodinamic
-insuficienta cardiaca congestiva refractara la tratamentul standard.

Dezavantajele hemofiltrarii sunt:

4
-costul semnificativ mai mare
-riscul de singerare mai mare
-imobilizarea prelungita a pacientului.

Plasmafereza
Plasmafereza reprezinta tehnica extracorporeala de separare a singelui in plasma si
elemente figurate, urmata de ultrafiltrarea printr-o membrana speciala a plasmei in
vederea epurarii unor molecule cu greutate mare, care nu sunt eliminate prin tehnicile de
dializa obinuite. Plasma odata separata poate fi indepartata si inlocuita cu o solutie (plasma
proaspata congelata sau albumina umana) sau poate fi purificata prin utilizarea unui al doilea
filtru si reintrodusa in organism dupa ce este pusa din nou in contact cu elementele figurate.

Plasmafereza se utilizeaza in boli in care se produc mari cantitati de proteine cu proprietati

imunogenice importante-autoanticorpi. Principalele boli in care intervine acest mecanism
patogenic sunt: boala Goodpasture, miastenia gravis, trombocitopenii de etiologie imuna,
cazurile severe de lupus eritematos sistemic sau glomerulscleroza focala sau segmentala.
De asemenea se utilizeaza in boli in care se produc cantitati mari de proteine cu diferite
proprietati patogenice (paraproteine, crioglobuline, complexe imune circulante) . In mod
obisnuit plafmafereza se asociaza cu medicatia specifica permitind depasirea unui punct critic
dincolo de care actioneaza aceasta medicatie.

Fiind o tehnica costisitoare si pretentioasa, plasmafereza are indicatii clare:

-crioglobulinemie, boala Goodpasture
-polineuropatie acuta demielinizanta
-sindrom de hiperviscozitate, purpura trombotica trombocitopenica
-sindromul hemolitic uremic, miastenia gravis in crize, hipercolesterolemia familiala
-lupus eritematos sistemic, supradozarea diferitelor medicamente
-boala lanturilor usoare, glomerunefrita rapid progresiva
-mielom multiplu.

Metoda necesita un numar variabil de sedinte in functie de factorul care trebuie inlaturat si de
raspunsul clinico-biologic. Ulterior in cadrul imunoglobulinelor patogene sinteza poate fi
redusa prin asocierea terapiei imunosupresoare.
Incidenta complicatiilor este redusa daca monitorizarea pacientului si a parametrilor tehnici
sunt efectuate adecvat.

Complicatii asociate cuprind:

-hematom, pneumotorax, hemoragie retroperitoneala
-hipotensiune arteriala, hemoragii, reactii alergice, tulburari de ritm
-hipocalcemie usoara si alcaloza metabolica.

Dializa hepatica
Dializa hepatica numita si dializa albuminica reprezinta o tehnica moderna de epurare
extracorporeala a substantelor cu toxicitate sistemica si hepatica legate de albumina. Un

5
numar insemnat de metaboliti printre care si bilirubina se acumuleaza in insuficienta hepatica
acuta, majoritatea prezentind o legare importanta de albumina. Ipoteza fiziopatologica de la
care s-a pornit in dezvoltarea dializei hepatice a fost aceea ca acumularea de toxine legate de
albumina duce la niveluri tisulare ridicate ale acestor metaboliti. Indepartarea selectiva a
toxinelor din circulatie ar conduce la redistributia si scaderea nivelurilor plasmatice si tisulare
din circulatie. Toxinele legate de albumina au un potential hepatotoxic ridicat fiind
responsabile de initierea mortii celulare hepatice. In consecinta indepartarea toxinelor
hepatice cu ajutorul acestui sistem ar permite o stabilizare a functiei hepatice.

Ca principiu al dializei hepatice singele pacientului intra in contact cu o solutie de albumina

umana prin intermediul unei membrane semipermeabile realizate de catre capilare similare
celor folosite in hemodializa. Rezulta un ultrafiltrat primar care contine toxine hidrosolubile si
albumina incarcata cu toxine hidrofobe. Acesta este trecut intr-un circuit secundar inchis
alcatuit dintr-o membrana semipermeabila, carbune activat si rasini schimbatoare de ioni, care
are rolul de a retine substantele hidrosolubile si de a genera albumina pura, nelegata.
Albumina este recirculata preluind noi molecule de toxine care vor fi la rindul lor epurate de
catre sistemul secundar.

Principala indicatie a dializei hepatice este insuficienta hepatica acuta survenita pe un ficat
anterior indemn sau ca urmare a decompensarii unei hepatopatii cronice severe. Insuficienta
hepatica acuta indiferent de etiologie este grevata de o mortalitate ridicata iar tratamentul
clasic de sustinere cit si metodele traditionale de epurare extrarenala nu aduc beneficii majore
la majoritatea cazurilor.

Utilizarea hemodializei hepatice are ca scop sustinerea organismului in fata agresiunii toxice
endogene pentru a cistiga timpul necesar regenerarii hepatice sau efectuarii transplantului
hepatic. De asemeni este utila in unele cazuri de sindrom hepatorenal.

Complicatiile dializei
Toti pacientii care efectueaza dializa renala dezvolta tulburari metabolice si alte afectiuni
asociate. Aceste afectiuni necesita tratament adecvat. Abordul terapeutic variaza de la pacient
la pacient si include modificari ale dietei alimentare si corectarea anomaliilor metabolice.

Dieta:
Dieta trebuie atent controlata. In general pacientii cu hemodializa tind sa fie anorexici si
trebuie incurajati sa consume zilnic 35 kcl/kg corp pentru copii si 70 kcal/kg la adulti. Aportul
de natriu trebuie limitat la 2 g, de asemeni potasiul si fosforul. Aportul de fluide este limitat
pina la 1000-1500 ml/zi si monitorizat prin cintarire intre sedintele de dializa. Pacientii cu
dializa peritoneala necesita aport de proteine. Supravietuirea este ridicata la pacientii care
mentin o albumina serica normala.

Anemia insuficientei renale:

Anemia care apare in insuficienta renala trebuie tratata cu eritropoietina umana recombinata si
fier. Deoarece absorbtia fierului este limitata multi pacienti necesita fier perfuzabil.

Boala coronariana arteriala:

Factorii de risc necesita terapie agresiva deoarece multi pacienti sunt hipertensivi,

6
dislipidemici sau diabetici. Dializa peritoneala continua este mai eficienta decit hemodializa
in inlaturarea fluidului, ca urmare acesti pacienti necesita mai putine antihipertensive.
Hipertensiunea poate fi controlata la 90% dintre pacienti doar prin filtrare.

Hipocalcemia si hiperparatiroidismul secundar:

Aceste complicatii coexista frecvent ca rezultat al alterarii productiei renale de vitamina D.
tratamentul cu calcitriol este oral sau intravenos.

Toxicitatea la albumina:
Toxicitatea este un risc in hemodializa. Manifestarile sunt osteomalacia, anemia microcitara si
dementa de dializa (pierderea memoriei, dispraxie, halucinatii, grimase faciale, mioclonus,
convulsii) . Deferoxamina leaga aluminiul din tesuturi.

Boala de oase:
Osteodistrofia renala este o mineralizare anormala a oaselor. Are cauze multiple incluzind
deficitul de vitamina D, cresterea fosfatului seric, hiperparatiroidism secundar, acidoza
metabolica cronica si toxicitate la aluminiu.

Deficitul vitaminic:
Deficitul de vitamine rezulta prin pierderea de apa prin dializa si a vitaminelor solubile. Poate
fi refacuta prin administrare de vitamine.

Calcifilaxia:
Este o tulburare vrara cu calcificari arteriale sistemice care determina ischemie si necroza in
zone localizate de grasime si piele a trunchiului, feselor si extremitatilor inferioare. Cauza este
necunoscuta, desi hiperparatiroidismul, suplimentarea cu vitamina D si calciul, fosforul
crescut par a fi favorizante.

Constipatia:
Este o consecinta minora a dializei de lunga durata. Interfera prin distensia intestinala cu
drenajul prin cateter in dializa peritoneala. Multi pacienti necesita laxative osmotice.
Laxativele care contin magneziu sau fosfat trebuie evitate.

Cefaleea, intoleranta digestiva:

Sunt posibile in special la pacientii cu retentie azotata ridicata, la care se practica o dializa
prea intensiva. O forma severa insotita de tulburari neurologice este sindromul de
dezechilibru de dializa cauzat de edemul cerebral consecutiv unor prime dialize intensive, in
absenta unor masuri de precautie.

Pruritul:
Este un semn de dializa ineficienta.

Aritmiile:
Sunt favorizate de schimburile rapide de ioni in cursul sedintei de dializa. Apar la pacientii cu
cardiomiopatie uremica severa.

Peritonitele:
Peritonitele infectioase reprezinta complicatii majore ale dializei peritoneale, care ramin si in
prezent prima cauza de esec al dializei. Manifestarile clinice sunt dureri abdominale,
tulburari digestive, febra, frisoane. Abdomenul este sensibil la palpare si dureros difuz

7
spontan. Tratamentul curativ consta in administrare de antibiotice intraperitoneal.

Hiperglicemia:
Glucoza din dializat se absoarbe si poate induce hiperglicemii la pacientii nediabetici.
Consecintele pe termen lung sunt hiperinsulinismul, agravarea dislipidemiei, obezitatea si
malnutritia proteica.

Cresterea in greutate:
Este frecvent intilnita la pacientii cu dializa peritoneala in primul an de la initierea dializei, in
special la femei, la diabetici si la obezi. Aceasta grestere in greutate este legata de absorbtia
glucozei din dializat.

Concluzii:
Ca urmare a unei dialize corecte starea generala se imbunatateste rapid, pacientul putind duce
o viata aproape normala, cu o activitate profesionala ajustata si o viata afectiva satisfacatoare.
In conditiile unei dialize eficiente si in absenta complicatiilor spitalizarea nu este necesara. In
prezent hemodializa se practica in Rominia ambulator, in centrele judetene de dializa,
pacientii fiind adusi cu salvarea de la domiciliu, de 3 ori pe saptamina. Dializa peritoneala se
practica la domiciliu.

8
Capd/dpca 3, solutie pentru dializa
peritoneala
Prospect
Forma de prezentare:

Solutie pentru dializa peritoneala 1 litru solutie pentru dializa peritoneala contine: clorura de sodiu 5,7860 g; lactat

de sodiu 3,9250 g; clorura de calciu dihidrat 0,2573 g; clorura de magneziu hexahidrat 0,1017 g; glucoza anhidra

42,5 g; Na+ 134 mmol/l; Ca2+ 1,75 mmol/l; Mg2+ 0,50 mmol/l; Cl- 103,50 mmol/l; lactat 35 mmol/l; glucoza 236,1

mmol/l. Osmolaritate teoretica 511 mOsm/l. pH 5,5. Pungi x 500, 1000, 2000 sau 5000 ml

Indicatii:

Insuficienta renala cronica in stadiu terminal, de diferite etiologii.

Doze si recomandari:

2000 ml solutie/sedinta de dializa. Daca la inceputul tratamentului apare durere determinata de distensia

abdominala, doza poate fi redusa temporar la 500-1500 ml. la copii: 500-1500 ml solutie (30-40 ml/kg) la o

sedinta de dializa. La pacientii supraponderali si/sau la cei care tolereaza volume mai mari se pot administra

2500-3000 ml. In cazul dializei peritoneale ciclice intermitente sau continue, se utilizeaza pungi cu volum mai

mare de solutie. In cazul unui timp de echilibrare de 4-8 ore, se pot utiliza cate 2000 ml solutie x 4 ori/zi (doza

totala 8000 ml) sau doze mai mari sau mai mici, ajustate individual. Solutia de dializa trebuie incalzita la

temperatura corpului, apoi introdusa in cavitatea peritoneala prin cateterul de dializa peritoneala; timpul de adm.

este de 5-20 minute. Solutia ramane in cavitatea peritoneala 4-8 ore, apoi va fi drenata si inlocuita. In functie de

echilibrul hidroelectrolitic, se poate asocia cu alte solutii de dializa peritoneala cu concentratii mai mari de glucoza

sau cu concentratii diferite de sodiu si potasiu.

Contraindicatii

Pentru CAPD/DPCA: hipokaliemie; hipercalcemie. Pentru dializa peritoneala in general: traumatisme abdominale

recente, arsuri la nivel abdominal, afectiuni inflamatorii extensive ale tegumentului abdominal in regiunea de iesire

a cateterului, peritonita; perforatii abdominale; interventii abdominale cu aderente fibroase, boala Crohn, colita

ulcerativa, diverticulita, tumori intraabdominale, interventii chirurgicale abdominale recente, ileus, hernie

abdominala; fistula abdominala interna sau externa; afectiuni pulmonare, indeosebi pneumonie; septicemie;

acidoza lactica; casexie sau pierderi mari in greutate, indeosebi in cazurile in care alimentarea este imposibila;

cazuri rare de uremie care nu mai raspund la trat. prin dializa peritoneala; hiperlipidemie grava; incapacitate fizica

sau mentala de a utiliza sistemul de dializa peritoneala.

Atentionari:

Dezechilibrele electrolitice (produse de varsaturi sau diaree) pot necesita utilizarea temporara a unei solutii de

dializa peritoneala care contine potasiu. in hipercalcemie (produsa de adm. de doze mari de chelatori de fosfati cu

continut mare de calciu si/sau de doze mari de vitamina D) poate fi necesara folosirea temporara sau permanenta

9
a unei solutii cu continut mic de calciu. La copii, doza trebuie ajustata in functie de varsta, inaltime si greutate

corporala. La varstnici, inainte de inceperea tratamentului se va avea in vedere incidenta crescuta a herniei.

Pentru evitarea deshidratarii sau hiperhidratarii este necesara monitorizarea atenta a balantei hidrice si a greutatii

corporale. Sunt necesare monitorizarea balantei electrolitice, a ureei si creatininei, proteinelor serice, glicemiei,

precum si a altor parametri (gaze sanguine, echilibru acido-bazic). La pacientii cu diabet zaharat, doza zilnica de

insulina trebuie ajustata. Pentru a reduce riscul de infectie se respecta conditiile de asepsie in timpul schimbarii

solutiei de dializa. Solutia nefolosita se va arunca. Solutia de dializa peritoneala nu trebuie adm. intravenos Se va

tine cont de posibilitatea aparitiei hipercalcemiei in cazul adm. concomitente a compusilor de calciu sau vitaminei

D. Adm. concomitenta de diuretice poate provoca dezechilibre hidroelectrolitice. In cazul tratamentului cu

digitalice, este necesara monitorizarea kaliemiei.

Reactii adverse:

Complicatiile cele mai frecvente ale oricarui tratamentului prin dializa peritoneala sunt reprezentate de peritonita

si infectii de tunel sau la nivelul locului de iesire a cateterului. Peritonita netratata poate duce la septicemie. Simpt.

incipienta a peritonitei este reprezentata de tulburarea dializatului, dureri abdominale si febra. Solutia drenata va fi

examinata bacteriologic si se va efectua numaratoarea leucocitelor; este esentiala instituirea precoce a terapiei

(intraperitoneala si/sau sistemica), chiar inainte de primirea rezultatelor antibiogramei, utilizandu-se

chimioterapice antibacteriene de ultima generatie,

eficace impotriva germenilor patogeni suspectati. O pierdere relativa de proteine (5-15 g/zi), aminoacizi (1,2-3,4

g/zi) si vitamine hidrosolubile este inevitabila. Proprietatile membranei peritoneale se pot modifica pe parcursul

dializei peritoneale de lunga durata, primul indiciu fiind pierderea ultrafiltrarii. in cazurile severe, dializa peritoneala

trebuie intrerupta, recurgandu-se la hemodializa. Alte Reactii adverse: distensie abdominala si senzatie de

balonare, tulburari la introducerea si evacuarea solutiei de dializa, hernie, dureri in umar, dispnee datorata ridicarii

diafragmului, diaree si constipatie. Pot aparea dezechilibre hidroelectrolitice (hipokaliemie, iar in caz de aport

crescut de calciu, hipercalcemie). Aceste dezechilibre electrolitice pot fi corectate prin trecerea la un alt tip de

solutie peritoneala (hipercalcemia) sau prin schimbarea dietei (hipokaliemia). De asemenea, in timpul

administrarii solutiei de dializa peritoneala pot sa apara deshidratare sau hiperhidratare. Starile de deshidratare

severa se pot manifesta prin hipertensiune arteriala, tahicardie, ameteli si crampe musculare; hiperhidratarea

poate determina crestere in greutate, hipertensiune arteriala, edeme ale membrelor inferioare si tahipnee. Pot sa

apara tulburari ale metabolismului lipidic (dislipoproteinemie si hiperlipidemie). Datorita adm. continue de glucoza,

in cazurile in care dieta pacientului nu este adaptata aportului caloric crescut, poate sa apara obezitate.

10