Specializare:

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

TRAUMATISME ORL
Autor: CTLIN FILO

Coordonator: Prof. Doc. ANA MARIA

CIOBANU

Brasov, 2015

Cuprins
TRAUMATISMELE URECHII .............................................................................................................pag 2
1 TRAUMATISMELE URECHII EXTERNE .....................................................................pag 2
1.1 TRAUMATISMELE PAVILIONULUI .............................................................................pag 2
1.2 TRAUMATISMELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN....................pag 3
2 TRAUMATISMELE URECHII MEDII .....................................................................................pag 3
3 TRAUMATISMELE URECHII INTERNE ..........................................................................pag 5
TRAUMATISMELE LARINGELUI...................................................................................................pag 8
A. TRAUMATISMELE EXTERNE..............................................................................................pag 8
B. TRAUMATISMELE INTERNE ..............................................................................................pag 9
TRAUMATISMELE VOCALE .......................................................................................................pag 11
CORPII STRINI LARINGIENI ..........................................................................................................pag 11
TRAUMATISMELE NAZO-SINUZALE ................................................................................pag 12
1. CORPII STRINI NAZALI .............................................................................................................pag 12
2. TRAUMATISMELE NASULUI ..............................................................................................pag 12
3. FRACTURILE SINUSURILOR PARANAZALE ....................................................pag 14
4. HEMORAGIA NAZAL (EPISTAXISUL) ......................................................................pag 14

BIBLIOGRAFIE ...............................................................................................................................pag 17

TRAUMATISMELE URECHII
1 TRAUMATISMELE URECHII EXTERNE
1.1 TRAUMATISMELE PAVILIONULUI
Plagile pavilionului pot fi taiate, rupte, escoriate, muscate. Cartilajul pavilionului este
foarte vulne 151i84b rabil fata de bacilul piocianic, motiv pentru care primul medic la care
se prezinta bolnavul are datoria de a acoperi portiunile de cartilaj descoperite. Intrucat cel
mai frecvent partea superioara a pavilionului ramane fara tegument (in plagile muscate),
este necesar a se face o incizie orizontala deasupra pavilionului, se decoleaza tegumentul
pentru a se crea un buzunar in care se introduce cartilajul. A nu se uita profilaxia
antitetanica (rapel cu ATPA). Un pavilion amputat poate fi reimtat cu tehnicile de
microchirurgie vasculara, dar interventia este dificila, iar riscul de necroza este mare.
Othematomul este o colectie sero-sanguinolenta care se formeaza intre pericondru
si cartilajul pavilionului, localizat in partea sa superioara. In aceasta regiune, pericondrul
este mai putin aderent de cartilaj decat tegumentul de pericondru. Cauzele sunt
reprezentate de traumatisme care strivesc tesuturile. Se intalneste frecvent la boxeri,
luptatori, la cei care poarta greutati pe umar etc.. Victima simte o durere vie la nivelul
pavilionului, iar local se dezvolta o tumefactie hemisferica renitenta si sensibila la palpare.
In lipsa unui tratament corect, othematomul se organizeaza fibros si urechea capata
aspect de conopida, sau se infecteaza si apare o pericondrita. Tratamentul othematomului
este chirurgical si consta dintr-o punctie cu evacuarea continutului si contentia
pericondrului pe cartilaj, care se face cel mai bine printr-o sutura a tuturor urilor: se trece
transfixiant un fir in partea superioara a othematomului, dinafara inauntru, revenindu-se
invers in partea inferioara. Se leaga firul, nu inainte de a interpune in cele doua bucle de
ata cate un mic sul de tifon. Sutura se mentine 10 zile.
Cu putina experienta chirurgicala, medicul de familie poate rezolva un othematom,
dar trebuie sa fie atent la aspectul medico-legal in caz de agresiune, accident de munca sau
de circulatie.
Arsurile pavilionului nu au nimic caracteristic, ele apar de obicei in arsuri ale fetei.
Degeraturile prezinta interes, deoarece pavilionul este primul vizat in cazul
expunerilor la frig. In plus, vascularizatia sa se face cu vase subtiri si lungi, sangele are timp
sa se raceasca pana ajunge la helix. Daca tesuturile au suferit o degeratura de gradul III
(congelatio), necroza le va face sa se elimine. In mecanismul degeraturii se produce
un spasm arterial care cedeaza destul de lent. Pentru a evita o necroza extinsa,
accidentatul cu degeratura pavilioanelor nu trebuie introdus in incapere incalzita cu
urechile neprotejate, pentru ca incalzirea rapida produce cresterea metabolismului

celulelor, care nu vor primi oxigen datorita spasmului. De aceea se recomanda invelirea
pavilioanelor cu ce putem avea la indemana (vata, tifon, fular, manusi etc.), pe ambele fete si
dezvelirea urechilor numai dupa o ora de stat la caldura. Frecarea urechilor cu zapada nu
are nici un efect favorabil.
1.2 TRAUMATISMELE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
Leziunile tegumentului conductului auditiv extern se produc de obicei prin gratajul
tegumentului cu obiecte dure (chibrituri, scobitori, ace de par etc.). Riscul lor este infectia.
Instilarea de lichide fierbinti sau caustice poate produce arsuri urmate de stenoze.
Fracturile peretilor conductului apar in traumatismele ce afecteaza bolta sau baza
craniului si vor fi descrise la alt modul. O mentiune facem pentru fractura peretelui
anterior, care se produce ca urmare a unei lovituri puternice peste barbie sau cazaturi cu
lovirea acesteia, cand condilul mandibulei impinge posterior peretele cavitatii glenoide a
articulatiei temporo-mandibulare, perete care este si cel anterior al conductului.
Traumatizatul se prezinta cu dureri la deschiderea gurii si obstructia conductului auditiv
extern. Primul medic la care se prezinta trebuie sa trimita accidentatul la specialist, cu gura
intredeschisa (la deschiderea gurii condilul mandibulei face intai o miscare de deplasare
inainte) si mandibula legata pe deasupra capului, iar in conductul auditiv trebuie introdusa
o mesa de tifon, care sa impinga la loc fragmentul de os deplasat. Specialistul incearca
contentia fragmentului, iar daca nu reuseste, fragmentul fracturat trebuie extirpat.
Intepatura de albina sau viespe poate fi letala, datorita durerii extreme pe care o
provoaca (in aceasta regiune tegumentul este foarte aderent la pericondru).
2 TRAUMATISMELE URECHII MEDII
Ruptura membranei timpanic este un accident destul de frecvent. Perforarea
cu obiecte intepatoare este destul de rara si apare la cei care se curata in ureche si fac
omiscare gresita sau sunt loviti peste mana. Mult mai frecvent se produce ruptura
inconditiile in care apare o presiune brusca a aerului in conductul auditiv extern, cum
estepalma peste ureche sau saritura in apa (daca luciul apei este atins cu pavilionul
situatorizontal). Si presiunea excesiva a apei la scufundatori poate rupe membrana
timpanica.
Accidentatul acuza o durere vie si imediat se instaleaza o hipoacuzie (senzatie de
urecheinfundata), acufene si uneori se scurge o picatura de sange din conduct. La
examenulobiectiv se poate vedea o perforatie de orice marime si situata in orice parte a
parstensei. Marginile perforatiei sunt acoperite cu cheaguri, iar daca accidentul s-a
produs maide demult, se vor observa cruste sanghine. Forma perforatiei poate fi liniara,

dar mai deseste stelata, dar franjurii se ranverseaza spre interior si aspectul otoscopic este
deperforatie rotunda. Hipoacuzia este de tip transmisie, cu proba Weber lateralizata la
urechea accidentata si proba Rinne negativa.
O perforatie de dimensiuni reduse (sub treimilimetri) se vindeca de obicei spontan,
dar cele mai mari raman definitive daca nu
sunttratate. Medicul de familie are datoria
de a trimite accidentatul la specialist, dupa
ce aintrodus o mesa uscata si sterila de
tifon in conductul auditiv extern. Este
interzisainstilarea oricarui fel de lichid in
ureche. Daca perforatia s-a produs in apa
sauaccidentatul si-a instilat singur ceva in ureche, este necesara antibioterapia generala cu
un antibiotic cu spectrul larg, dar mai bine este a instila in conduct o solutie de
floxacina(Ciprofloxacina, Ofloxacina). Specialistul va aplica peste perforatie o pelicula
adeziva (deexemplu celofan adeziv scotch, sau Steristrip) sterila, care va servi ca mentor
pentruinchiderea membranei timpanice si va reda un auz convenabil pana la vindecare.
Peliculase elimina spontan in cateva saptamani.
Daca perforatia este prea mare sau tentativa deinchidere cu pelicula adeziva nu a
dat rezultate, este necesara inchiderea chirurgicala prinaplicarea unei grefe sub perforatie
(miringoplastie). In caz de supuratie a urechii seconsidera a fi vorba despre o otita posttraumatica si este necesar a opri supuratia inaintede a tenta inchiderea perforatiei.
Dislocarea sau fractura lantului de osisoare apare in traumatisme complexe ale
urechii (ruptura membranei timpanice, fractura peretilor casei timpanului), dar poate apare
si izolat in loviturile puternice ale craniului. Cea mai frecventa luxatie este cea a nicovalei, a
carei fixare este mai slaba decat greutatea ei. Se produce disjunctia articulatiei incudostapediene sau luxatia este insotita de fractura bratelor scaritei, fenomene ce provoaca o
hipoacuzie de tip transmisie. Un traumatism mai rar este impingerea scaritei in labirint, care
determina o surditate mixta si un sindrom vestibular periferic pasager. Daca la interventia
chirurgicala se constata ca scarita s-a prabusit in vestibul, tragerea si repunerea ei in
pozitie normala constituie un traumatism suplimentar pentru urechea interna, care sufera o
depresiune brutala, iar urmarea este accentuarea hipoacuziei. Se poate executa acest
gest numai daca exista posibilitatea de a efectua un orificiu in platina (talpa) scaritei (de
exemplu cu fascicul LASER).
Hemotimpanul este o colectie sanguina in urechea medie, care apare dupa
traumatisme cu fractura peretilor casei sau prin patrunderea sangelui prin trompa lui
Eustachio in caz de epistaxis posterior (tamponat). Hemotimpanul provoaca hipoacuzie

de transmisie. Evolutia este spre evacuare spontana pe calea trompei, dar pacientul
trebuie supravegheat, pentru ca unele hemotimpane se infecteaza, iar altele se organizeaza
fibros. Daca hemotipanul nu s-a evacuat in 3-4 zile sau daca apar semne inflamatorii, este
necesara punctia si evacuarea continutului sanguin din urechea medie.
Barotraumatismul se produce atunci cand diferentele mari si bruste ale
presiuniiatmosferice nu pot fi compensate de catre trompa lui Eustachio. Cele mai
frecventebarotraume apar la personal aeronavigant, pasageri ai curselor aeriene, piloti
aiavioanelor de sport, parasutisti, scufundatori autonomi si scafandri, muncitori
subacvaticidin chesoane etc.. Intrucat aerul iese mai usor din urechea medie decat intra,
riscul celmai mare este la cresterea presiunii (aterizare). Cei mai expusi la barotrauma sunt
ceicare au tulburari de functionare a trompelor in cadrul unor viroze respiratorii,
alergienazala, vegetatii adenoide sau sechele postotitice.
Accidentatul acuza hipoacuzie insotitade acufene si uneori de tulburari de echilibru
(datorita impingerii spre labirint a talpiiscaritei) si uneori otalgie. Daca este vorba despre
un aviator sau inotator, poate aveareactii necontrolate generatoare de accidente grave.
Examenul obiectiv este sarac, odiscreta congestie si retractie a membranei timpanice
poate fi observata, ca si ohipoacuzie de transmisie sau mixta pe audiograma. In cazurile
grave, membranatimpanica se poate rupe. Tratamentul consta in repaus, administrarea de
sedative si devasoconstritoare care au rolul de a repermeabiliza trompa (pseudo-efedrina
ca inParacetamol-sinus, Tylenol-sinus, Clarinase etc.), iar profilaxia se face recomandand
celorcu tulburari tubare sa evite conditiile de producere a barotraumei sau sa-si
administrezeun vasoconstrictor inainte de calatorie sau expunerea la alte situatii similare.
Cei expusi labarotraumatisme trebuie invatati manevra Valsalva prin care se introduce
fortat aer inurechea medie (se penseaza obstructiv narile si se executa o presiune de aer in
nas, panase percepe o pocnitura in ureche). Manevra Valsalva poate evita producerea
barotraumei.
3 TRAUMATISMELE URECHII INTERNE

Comotia labirintica este un sindrom de suferinta labirintica la care nu se pun in

evidenta leziuni organice. Apare ca urmare a unor traumatisme craniene, expunere la
zgomote intense, sufluri de explozii sau barotraumatisme. Acuzele constau in discreta
hipoacuzie neurosenzoriala, acufene si un discret vertij insotit de tulburari de
echilibru. Examenul obiectiv este sarac si neconcludent. Fenomenele se atenueaza
treptat, in cateva zile, maximum trei saptamani si de obicei nu lasa
sechele. Tratamentul consta in repaus, vasodilatatoare, sedative, neurotrope (vitamine din
grupul B), eventual antivertiginoase (cinarizina, trimetazidim).
Trauma sonora este o leziune a urechii interne provocata de sunete prea intense.
Expunerea poate fi unica, la un sunet extrem de puternic, cum ar fi o explozie in apropiere,
sau poate fi indelungata, la sunete care depasesc 94 dB, cum se produce in mediul
industrial zgomotos, cand poarta si denumirea de surditate profesionala.
Leziunile produse afecteaza cu predilectie celulele neurosenzoriale auditive din
organul lui Corti, care se reduc ca numar, pana la disparitie. Sensibilitatea urechii la
zgomote este diferita, nu toate persoanele sufera in aceeasi masura. S-a pus in evidenta o
gena responsabila atat de sensibilitatea la zgomot, cat si la substante chimice ototoxice. In
cazul expunerii la zgomot unic, accidentatul acuza instalarea brusca a unei hipoacuzii
bilaterale, insotita de acufene si uneori de vertij. Examenul obiectiv pune in evidenta
uneori o ruptura a membranei timpanice (prin suflul exploziei), dar leziunea importanta se
depisteaza la audiograma sub forma unei hipoacuzii neurosenzoriale cochleare bilaterale
de orice grad. Expunerea profesionala apare, ca exemple, in ateliere de forja, topitorie,
tinichigerie, motoare cu reactie, mediu militar etc.. Muncitorul acuza senzatia de infundare a
urechilor, la inceput numai pe durata expunerii, apoi si dupa ce a iesit din atelier, apoi
devine permanenta. Audiograma va arata o hipoacuzie neurosenzoriala, la inceput numai
pe frecventa de 4000 Hz, pentru ca odata cu avansarea traumei, sa se adancesca aceasta
ancosa, sa fie afectate si frecventele vecine, iar mai tarziu toate frecventele. Acufenele
sunt uneori mai deranjante decat hipoacuzia. Intrucat este boala profesionala, medicul de
familie are obligatia de a trimite bolnavul si la medicul de medicina muncii, si la specialistul
otolog. Trauma sonora nu are tratament recuperator, numai scoaterea muncitorului din
mediu zgomotos si protezarea auditiva il pot ajuta. Profilaxia traumei sonore este insa
extrem de importanta si este in sarcina medicului de familie si a celui de medicina muncii.
Profilaxia recunoaste mai multe obiective:
1. Controlul medical al muncitorilor la angajare si eliminarea celor care au antecedente
familiare de trauma sonora sau care sufera de hipoacuzie neurosenzoriala, indiferent de
etiologie.

2. Controlul medical periodic, care sa includa audiograma. Cei care sunt depistati ca
avand hipoacuzie vor fi trimisi la specialistul O.R.L. si cel de medicina muncii si vor fi scosi
din mediul zgomotos.
3. Se vor propune masuri de reducere a zgomotului in atelier: deschiderea permanenta a
ferestrelor, placarea peretilor cu materiale fonoabsorbante, inlocuirea procesului
tehnologic si a utilajelor zgomotoase cu altele mai silentioase etc..
4. Recomandarea de a li se oferi muncitorilor protectoare individuale impotriva zgomotului
(antifoane), care au forma unor casti audio sau a obturatoarelor de conduct auditiv.
Antifoanele sunt insa greu acceptate de catre muncitori, datorita reducerii capacitatii de
comunicare. Trebuie mentionat ca un dop de vata nu protejeaza impotriva zgomotului.
Fractura stancii temporale este una din formele de fractura a bazei craniului si
survine in cadrul traumatismelor cranio-carebrale (TCC) cu fractura a boltii craniene.
Iradierea la baza prinde adesea stanca temporala care, contrar aparentelor, este un loc cu
rezistenta slaba, datorita multiplelor cavitati si canale care se gasesc sub tabla compacta.
Orice bolnav cu TCC are o comotie sau contuzie cerebrala, cel mai adesea este in coma
pentru cateva zile si semnele fracturii de stanca trebuie cautate.

Fractura conductului auditiv extern va provoca o otoragie, cu sau fara oto-licvoree.

Prezenta lichidului cefalo-rahidian se observa pe pansament, ca un halou de lichid incolor
sau roz la periferia petei de sange. Orice otoragie dupa TCC trebuie tratata ca o
fractura a bazei craniului. La examenul obiectiv se pot observa, dupa toaleta conductului
prin aspiratia cheagurilor, linii de fractura sau deplasari de pereti ososi, dar adesea
fractura nu devine vizibila decat dupa vindecarea tegumentului conductului. Radiografiile
sunt adesea infidele, mai utila este tomografia computerizata (CT).

Fractura timpanica este cea care traverseaza urechea medie. Semnele clinice sunt:
hipoacuzie de transmisie, hemotimpan, deseori paralizie a nervului facial (intrucat nervul
trece prin urechea medie, in canalul Fallopio). Mecanismul hipoacuziei este de luxatie sau
fractura a lantului osicular.

Fractura labirintica trece prin labirintul osos. Distrugand structurile urechii interne,
ea va determina o hipoacuzie neurosenzoriala severa sau cofoza, pe langa un sindrom
vestibular de tip distructiv (cu nistagmusul de partea urechii sanatoase). Si in acest tip de
fractura poate apare paralizia nervului facial.

Tratamentul fracturii stancii temporale este in primul timp neuro-chirurgical, intrucat de

leziunile endocraniene depinde prognosticul vital al bolnavului. De aceea, medicul de

familie trebuie sa trimita accidentatul de urgenta la neurochirurg. Dupa rezolvarea

problemelor vitale se poate face bilantul otologic: sechelele fracturii timpanice se pot
corecta chirurgical oricand (timpanoplastie), dar fracturile labirintice pot necesita
interventie otologica de urgenta, pentru a pastra un auz care nu este complet pierdut (se
acopera linia de fractura cu o grefa conjuctiva, oprindu-se scurgerea de lichid perilimfatic).
Paralizia faciala care apare imediat dupa accident necesita deschiderea chirurgicala
a canalului lui Fallopio, sectionarea perpendiculara a celor doua capete ale nervului
intrerupt de traiectul de fractura si interpunerea unei grefe nervoase. Daca paralizia a
aparut la cateva ore sau zile de la accident, nu este necesara interventia chirurgicala,
pentru ca este vorba despre un edem sau un hematom trecator, iar paralizia se va vindeca
spontan intr-un interval de la trei saptamani la trei luni. De retinut ca osul care inconjoara
labirintul, capsula labirintica, nu face calus si traiectul de fractura ramane definitiv deschis
permitand unei eventuale otite sa infecteze cu usurinta endocraniul.
TRAUMATISMELE LARINGELUI
A. Traumatisme externe - deschise (plagile laringelui);
- inchise (contuzii, comotii, luxatii, fracturi)
B. Traumatisme interne - postintubationale;
- chirurgicale, iatrogene;
A. TRAUMATISMELE EXTERNE
Traumatismele deschise sau plagile laringelui se pot produce accidental (la locul de
munca, sport, accidente de circulatie) sau prin agresiune. Plagile cervico-laringiene pot fi
plagi taiate, plagi intepate, plagi contuze, plagi impuscate. Aceste plagi pot fi
neperforante cand nu este lezata mucoasa laringiana, si plagi perforante laringiene, cind se
asociaza cu fracturi cartilaginoase, leziuni grave musculare si subcutanate.

Simptomatologia consta in stare de soc, hemoragie, dispnee profunda, tuse puternica,

tuse provocata de tutun), tuse cu expectoratie

Tratamentul vizeaza asigurarea respiratiei prin intubatie laringo-traheala sau

traheostomie, hemostaza, combaterea socului si oxigenoterapie, antibioterapie,
tratamentul chirurgical al plagii, spitalizarea.
Traumatismele inchise ale laringelui se produc prin doua mecanisme:
-

prin actiune directa lovitura cu palma sau pumnul, lovitura cervicala de volanul

masinii sau ghidonul de bicicleta, accidente sportive;

-

prin actiune indirecta loviturile craniale ce determina lezarea laringelui prin

compresiunea realizata intre mandibula, coloana vertebrala si stern.

Traumatismele laringiene inchise pot prezenta mai multe forme:

comotia laringelui fara leziuni importante, dar cu manifestari, cardiace, respiratorii;

contuzia laringelui cu hematoame, edeme, luxatii cervico-aritenoidiene;

fracturile laringelui pot fi urmate de o reducere a spatiului respirator si

secundarinsuficienta respiratorie
Traumatismele inchise ale faringelui pot prezenta o evolutie care poate fi mortala; tuse
seaca sau cu expectoratie;dispnee laringiana;
Examenul obiectiv evidentiaza :
-durerea la palparea laringelui;
-examenul laringoscopic evidentiaza hematoame sau edeme ale corzilor vocale;
-emfizem subcutanat cervical, care se poate extinde pe trunchi, fata, mediastin.
Tratamentul consta in:
-spitalizarea bolnavului.
-antibioterapie, sedative, antialgice, simptomatice pentru calmarea tusei, repaus vocal;
-supravegherea atenta in vederea unei eventuale insufiente respiratorii acute;
-stenozele laringiene se opereaza in scopul recalibrarii laringiene cu canula Rethi timp de
6-8 saptamani.
B. TRAUMATISMELE INTERNE
Traumatismele interne laringo-traheale se pot
manifesta prin edem accentuat datorita unei
intubatii prelungite sau
unui granulom postintubational asemanator cu un
polip angiomatos, dezvoltat in coarda vocala in
1/3 posterioara. Tratamentul se face cu
extirparea granulomului pe cale chirurgicala sau cu
laser.
Lovitura de bici a laringelui (Coup de Foudre) este definita ca o afonie brusca instalata
in cursul unui efort vocal sau dupa un efort brutal de tuse si este cauzata fie de o ruptura a
muschiului vocal sau de un hematom submucos (in 1/3 medie a corzilor vocale). Acest
accident apare mai adesea la profesionistii vocali pe un fond de laringitaacuta"
class="text">laringita acuta sau subacuta, la persoanele cu o igiena vocala deficitara, in
perioada menstruala, pe un fond de vasculita.

Diagnosticul se stabileste prin examen laringoscopic care evidentiaza sufuziuni sanguine

sau un hematom submucos pe o coarda vocala si mai nou o ruptura musculara a corzilor
vocale.

Tratamentul:
-

repaus vocal absolut;

sedative ale tusei;

aerosoli cu bisolvon;mucosolvin

tratament cu antiinflamatorii

Arsurile laringelui se pot produce prin:

-

agenti fizici: vapori fierbinti, gaze toxice;

agenti chimici: solutii acide (acid sulfuric, acid acetic);

solutii alcaline (hidroxid de Na);

Simptomatologia consta in:

durere, spasm laringian;

dispnee progresiva, disfonie, tuse ;

Laringoscopia evidentiaza un edem al laringelui, congestie difuza, ulceratii sau aparitia de

false membrane. Faza de convalescenta este marcata de aparitia unor stenoze laringiene,
disfonie permanenta.

Tratamentul consta in:

repaus vocal, sedative;

antialgice, calmante ale tusei;

aerosoli cu mucosolvin, bisolvon

supraveghere in vederea eventualei aparitii a diminuarii lumenului laringian

Leziuni laringiene postiradiere:

Pot fi produse prin greseli de tehnica terapeutica:
-

iradierea accelerata cu cobalt cu doze de 7000-8000 rad. administrate in 5

saptamani in loc de 8 saptamani;

-

iradierea concentrata preoperatorie 2000 rad. /48 ore;

Leziunile pot fi:

- precoce radiodermita acuta edematoasa
- radioepidermite;
- secundare radiodermita subacuta
- tardive scleroze musculare;
- edem laringian;
- stenoze postiradiere;

10

TRAUMATISMELE VOCALE
Apar prin folosirea exagerat sau defectuoas a aparatului fonator.
Sunt traumatisme vocale acute care apar la cntrei, n cursul reprezentaiei sau la
repetiii i traumatisme vocale cronice, care apar treptat, de-a lungul anilor, prin surmenaj
sau malmenaj vocal, sub forma unor leziuni de laringit cronic.
Traumatismele vocale acute au la baz efortul muscular deosebit sau prelungit al
muchilor intrinseci ai laringelui, la care se adaug tulburrile vasomotorii intense, la nivelul
corzilor vocale (hipervascularizare, ectazii vasculare, hemoragie submucoas brusc) i
traumatismul mecanic al mucoasei laringiene, care duce la formarea unui edem localizat.
Tratamenul urmrete punerea n repaus a organului vocal, la care se adaug
tratament hemostatic i reeducare fonic, cu evitarea exceselor vocale.
CORPII STRINI LARINGIENI
Localizarea corpilor strini laringieni reprezint ntre 5 i 14% din corpii strini ai
cilor aeriene inferioare (majoritatea corpilor strini ptrund n arborele traheobronic, n
laringe se opresc cei voluminoi sau cei ascuii).
Ca i n cazul celorlali corpi strini, copiii furnizeaz procentul cel mai mare de
cazuri, ei ducnd totul la gur n timpul jocului. Btrnii edentai i cu hiporeflexie faringolaringian urmeaz n ordinea frecvenei. Cei mai frecveni corpi strini sunt exogeni, ineri
organici (oase, pine, carne, semine) sau anorganici (proteze dentare, cuie, ace). Corpii
endogeni sunt reprezentai de false membrane i cruste. Localizarea se face prin
mecanismul de aspiraie, la copii n timpul jocului, la alienaii mintali i nevropai, n somnul
fiziologic i anestezic, n interveniile chirurgicale pe cavitile supralaringiene, la
profesionitii care in n gur ace, cuie. Unii corpi strini pot ajunge n laringe n cursul unui
accident de vom, n stare de ebrietate. Un corp strin nazal poate fi mpins, prin coane, i
cade n laringe. Sediul lor poate fi regiunea supraglotic sau glotic, unde sunt aezai n
plan sagital, paralel cu corzile vocale. Corpii strini voluminoi blocheaz vestibulul sau tot
laringele i hipofaringele i determin moartea prin asfixie.
DIAGNOSTICUL POZITIV se stabilete cu uurin atunci cnd sunt
comemorative sigure cu simptomatologie dramatic i violent. Dac corpul strin nu
obstrueaz complet laringele, bolnavul prezint sufocaie, accese de tuse, team, apnee,
grea i vrsturi, cianoza feei, dup care rmne o respiraie striduloas, nsoit de tuse
iritativ. Disfonia apare atunci cnd corpul strin ocup glota, iar disfagia este prezent n
corpii vestibulului laringian. Treptat, semnele de debut se estompeaz sau dispar, corpul
strin devenind tolerat. Ca semne permanente rmn uoar dispnee de tip laringian,

11

cornaj, mai rar tiraj, voce rguit i durere local. Confirmarea diagnosticului o d
examenul laringoscopic. La copiii mici se practic laringoscopia direct, iar la cei mari i la
aduli indirectoscopia. Radiografia laringian este util n corpii strini radioopaci (metalici,
osoi).
Tratamentul corpilor strini laringieni este reprezentat de extragerea lor, fie prin
indirectoscopie laringian, dup prealabila anestezie, cu pense adecvate.
TRAUMATISMELE NAZO-SINUZALE
1. CORPII STRINI NAZALI
Sunt ntlnii cu precdere la copii i sunt introdui pe cale narinar, fiind, de
obicei, unilaterali. Natura corpilor strini este variat, ncepnd de la boabe de porumb,
fasole, jucrii - bile, mrgele, fragmente din plastic, pn la nasturi, gum, burete, hrtie.
Aceti corpi strini nazali sunt introdui din joac (curiozitate, inventivitate). O alt cale de
ptrundere este cea coanal -cnd sunt proiectate din gur, n timpul alimentaiei, diverse
fragmente, cnd apare un acces de tuse, strnut, rs. Cu totul excepional, ptrund corpi
strini nazali pe cale extern, n cursul traumatismelor (accidente de munc, circulaie) sau
se formeaz prin depunere de sruri de calciu peste un mic fragment ignorat - aa-ziii
corpi strini endogeni sau rinolii.
Simptomele se caracterizeaz prin obstrucie nazal, unilateral, senzaie de
gdiltur, strnut, hidroree. Dac existena corpului strin este ascunsa sau este
ignorat, apare rinoreea purulent fetid. Diagnosticul este uor de stabilit din anamez,
iar rinoscopia anterioara certific existena corpului strin nazal. Corpii strini se extrag
pe calea pe care au patruns. Excepie fac corpii strini nazali care au intrat prin orificiile
coanale -dar excepia ntrete regula. Pentru extracia lor se folosete un crlig bont,
care depete limitele corpului strin, trgndu-l dinapoi ctre vestibulul narinar. Se va
evita folosirea penselor care pot s introduc mai napoi sau s mping corpul strin
ctre cavum, pentru a nu-l transforma ntr-un corp strin al cilor aeriene inferioare :
laringe, trahee, bronhii. Rinoliii se extrag cu instrumentar adecvat de ctre specialistul
ORL-ist.
2. TRAUMATISMELE NASULUI
Avnd n vedere poziia central - n mijlocul feei - a nasului, acesta este frecvent
supus la diverse traumatisme. Etiopatogenia lezrii piramidei nazale este legat de
accidente de munc, de circulaie, agresiune individual, accidente casnice.
Simptomatologia este strns legat de formele anatomo-clinice. Cea mai simpl
form clinic este escoriaia piramidei nazale, unde este interesat numai stratul
tegumentar, cu aspect de zgrietur. Urmeaz contuzia care reprezint zdrobirea

12

esuturilor, fr lezuni de continuitate, care determin echimoze i hematoame. Nu

necesit tratament pe cale general, ci numai local, igiena cu antiseptice, comprese reci.
Plgile pot fi superficiale sau profunde, transfixiind cartilajele alar, triunghiular sau s
descopere oasele proprii nazale, avnd marginile netede sau neregulate. Necesit toaleta
cu ap oxigenat, cloramin, sutura i, pe cale general, tratament cu antibiotice.
Oasele proprii nazale pot fi traumatizate, n funcie de agresivitatea agentului
cauzal, sub form de fisur sau de fractur simpl cu deplasare sau fractur cominutiv cu
deplasare. Oasele proprii pot fi fracturate singure sau n contextul unei agresiuni mai
violente cnd pot fi interesate i oasele vecine - ramurile montate ale maxilarelor, septul
nazal, sinusurile paranazale, orbita- sau pot apare n cadrul unui traumatism craniocerebral i pot fi traumatisme nchise (fr plag) sau deschise (cu plag). Deformrile i
aspectul clinic sunt dependente de mecanismul de producere al fracturii, de fora i direcia
loviturii. Bolnavii cu fractura oaselor proprii nazale acuz epistaxis, durere nazal,
obstrucie nazal, prezena sau absena plgii nazale, nfundarea piramidei nazale (cnd
agentul traumatizant acioneaza antero-posterior) sau laterodeviere (cnd lovitura este
lateral), crepitaii osoase i mobilitate anormal la palpare. La inspecie se observ
echimoze palpebrale )n ochelari), cu lrgirea distanei interpalpabrale.
Radiografia piramidei nazale stabilete tipul de fractur. Tratamentul urmrete
reducerea ortopedic a focarului de fractur cu contenia intern i extern a piramidei
nazale, care se menine timp de 5 zile, sub protecie antibiotic i antialgice. La nivelul
septului nazal se ntlnesc hematoame, luxaii i fracturi. Hematomul septului se manifest
prin durere, senzaie de jen i tensiune intranazal, obstrucie nazal total, bilateral,
anosmie, rinolalie nchis. Colecia de snge se gsete ntre pericondru i cartilajul
patrulater, ducnd la bombarea septului n bisac (vizibil la rinoscopia anterioar). Ea se
poate resorbi spontan (hematom mic), se poate infecta secundar (abces al septului) sau
organiza fibros (ngroare definitiv a septului). Hematomul de sept beneficiaz de
tratament chirurgical, prin incizie i drenare, urmate de tamponament anterior bilateral 2448 ore, antibiotice. Acelai tratament i pentru abcesul de sept.
Luxaiile nasului intereseaz oasele proprii i cartilajul septal. Lovitura lateral
luxeaz oasele proprii nazale, modificnd forma rdcinii nasului. Dac lovitura
actioneaz antero-posterior se produce luxaia cartilajului condrovomerian (fractura
Jarjaway). n aceste forme de luxaie se practic reducerea imediat cu ajutorul unei
pense, introdus n fosele nazale, iar contenia se face prin tamponament anterior
unilateral (de partea luxat).

13

3. FRACTURILE SINUSURILOR PARANAZALE

Pot interesa pereii anterior, superior, intern, extern, inferior ai sinusului maxilar iar
la nivelul sinusului frontal - pereii anterior, inferior sau posterior, asociindu-se cu leziuni
cerebrale. La inspecie se constat nfundarea peretelui anterior cu echimoze palpebrale
i periorbitare, tumefacia prilor moi i durere local, palparea evideniind deformarea
conturului osos. Radiografia sinusurilor anterioare ale feei stabilete prezena fracturii.
Tratamentul este strict chirurgical, de explorare a sinusului cu eschilectomie
pariala, reducerea i contenia intrasinuzal a fragmentelor fracturate. Atunci cnd
traumatismul este mai violent, se produc fracturi complexe, orizontale, ale feei (ambele
maxilare, piramida nazal, craniul) ce necesit ngrijiri n serviciile de chirurgie maxilo-facial
i neurochirurgie. Mutilrile i amputaiile piramidei nazale se produc prin obiecte tioase
i necesit, dup vindecare, operaii plastice.
4. HEMORAGIA NAZAL (EPISTAXISUL)
Prin termenul de "epistaxis" se
definete scurgerea de snge prin nas
(rinoragia), picatur cu picatur. Epistaxisul
este ntlnit adeseori n practica medical, fie
sub forma uoar (cantitate mic, oprit
spontan), fie sub o form grav, care pune
viaa bolnavului n pericol.
Etiopatogenie:
Cauzele care pot provoca apariia unei sngerri nazale pot fi: locale, generale,
traumatice.
a) Cauzele locale - sunt numeroase: cea mai obinuit cauz

const dintr-o

eroziune a capilarelor zonei Kisselbah, care este supus microtraumatismelor (zgrietur

cu unghia, inhalaie de pulberi i substane volatile corozive n industria chimic);
- inflamaiile acute i cronice ale mucoasei nazale : coriza acut epidemic, sinuzitele, rinita
pseudomembranoas, rinita atrofic;
- ulcerul trofic perforant al septului, datorit insuficienei nutriiei locale, rezultat din
tulburrile de motricitate ale capilarelor;
- angiomatoza familial Rendu - Osler;
- tumorile cavitilor nazale sau ale sinusurilor paranazale, polipul sngernd al septului,
fibromul sngernd nazofaringian (provoac hemoragii repetate, brute), tumorile maligne
(a cror evoluie se traduce prin hemoragii mici i repetate), corpii strini ai foselor nazale,
rinolitiaza.

14

b) Cauzele generale:
- hipertensiunea arterial reprezint cea mai frecvent cauz de sngerare, fiind ntlnit
la vrstnici; focarul hemoragic este situat n regiunea posterioara a foselor nazale;
- arteroscleroza
- hepatita viral, ciroza hepatic
- insuficiena renal acut sau cronic
- bolie infecto-contagioase
- bolile sngelui : hemofilia, leucemia, agranulocitoza, anemiile grave;
- bolile careniale - avitaminozele, scorbutul;
- tratament cu anticoagulante (heparin, trombostop);
- bolile profesionale - intoxicaiile cu oxid de carbon, arsenic, fosfor, plumb);
- unele discrinii care provoac, prin fenomenul de sinergie genito-nazal, epistaxisul
vicariant al fluxului menstrual din epoca pubertii, din sarcin, din insuficiena ovarian,
din menopauza fiziologic sau patologic.
c) Cauzele traumatice generatoare de hemoragii nazale pot fi: fractura bazei
craniului, fractura piramidei nazale, a lamei ciuruite a etmoidului, interveniile chirurgicale
asupra foselor nazale i a sinusurilor paranazale.

Factorii favorizani ai epistaxisului in de congestia cefalic la cei ce practic

exerciii fizice, ascensiuni, bi de soare prelungite, excese gastronomice i alcoolice, la cei
care muncesc la temperaturi nalte sau la mare adncime (chesonieri, scafandri, lucrtori
subterani).
Tablou clinic: bolnavului cu epistaxis este dramatizat, pentru c sngerarea
totdeauna sperie, indiferent de cantitate. n funcie de durata sngerrii i de cantitatea
de snge pierdut apar modificari ale strii generale, traduse prin scderea tensiunii
arteriale, paliditatea tegumentelor i mucoaselor, transpiraii, sete.

15

Tratamentul epistaxisului urmrete oprirea hemoragiei, vindecarea afeciunii

cauzale i combaterea anemiei secundare.
n epistaxisurile uoare (eseniale i o parte din cele inflamatorii) se va proceda la
compresiunea digital a aripii nazale pe sept sau aplicarea n fosa nazal sngernd a unui
tampon de vat mbibat n ap oxigenat. Pentru prevenirea recidivelor se face
cauterizarea chimic a petei vasculare sngernde cu perl de nitrat de argint sau electric
(electrocoagulare), dup prealabila anestezie local.
n epistaxisurile mijlocii (leucemii, insuficiena renal) se ncearc aplicarea local de
tampoane biologice (buci de fibrin, pelicul de trombin, fragmente de gelaspon,
gelfoam) sau mee rezorbabile (surgicel, merocel) care n contact cu sngele formeaz o
mas gelatinoasa ce asigur hemostaza. Dac nu se stpnete sngerarea, se practic
tamponamentul anterior, sub protecie de antibiotice, hemostatice pe cale general, timp
de 48ore. Dac tamponamentul anterior este insuficient, atunci cnd sngerarea i are
sediul posterior, se recurge la tamponamentul posterior completat cu tamponamentul
anterior, care se menine 72 ore, sub protecie de antibiotice, hemostatice. Sngerarea
posterioar este specific hipertensiunii arteriale. Dup efectuarea tamponamentului
posterior se efectueaz tratamentul afeciunii cauzale hipotensor, care este indispensabil.
Dac i dup efectuarea tamponamentului posterior sngerarea continu i starea
general a bolnavului se agraveaz se practic ligaturi arteriale - ligatura arterei carotide
externe i ligatura arterei etmoidale anterioare.
Se pot practica embolizri arteriale selective.

16

Bibliografie

http://www.esanatos.com/anatomie/anatomia-urechii/Traumatismele-urechiitraumati25189.php
http://www.sanitaracl.ro/index.php/biblioteca/doc_download/169-traumatismele-nasului
http://www.esanatos.com/ghid-medical/medicina-legala/Traumatismele-gatului33763.php
http://www.esanatos.com/ghid-medical/laringologia/Traumatismele-laringelui-exter92599.php
https://www.scribd.com/doc/32898092/CURS-ORL#download

17