Urechea organ al auzului si echilibrului

January 12, 2013

Urechea analizatorul auditiv - la specia uman are un rol foarte important n ceea ce privete
comunicarea i socializarea cu alte persoane, totodat avnd i funcie n echilibru i
direcionarea spaial.

Oamenii pot distinge si percepe peste 400.000 de sunete diferite. Sunetele sunt detectate de
urechi.

Urechea este organul pereche asezat pe partile laterale ale capului. Este adapostita partial
de osul temporal.

Structura

1. Urechea externa este alcatuita din:

Pavilionul este un cartilaj in forma de palnie cu santuri scurte. El capteaza undele sonore
Canalul auditiv (1,5 cm) prezinta perisori si glande care produc cerumen.
Timpanul este o membrana elastica ce vibreaza sub actiunea undelor sonore.

2. Urechea medie este o cavitate plina cu aer si prezinta 3 osisoare: ciocan (se sprijna pe
timpan), nicovala si scarita (se sprijina pe membrana ferestrei ovale). Ea comunica cu faringele
prin trompa lui Eustachio. Legatura urechii medii cu urechea interna se face prin ferestrele
ovala si rotunda.

3. Ureche interna

Are labirintul osos ce contine lichidul perilimfa.

Are labirintul membranos ce contine lichidul endolimfa.
Contine 3 canale semicirculare care au la baza receptori pentru echilibru stimulati de miscarile
de rotatie.
Vestibulul membranos (utricula si sacula) are receptori pentru echilibru stimulati de miscarile
rectilinii. Este inconjurat de o masa gelatinoasa cu cristale de carbonat de calciu (otolite)
Melcul membranos are receptori pentru auz.
 Functia auditiva

Cum auzim?

Undele sonore sunt captate de pavilion, dupa care intra in canalul auditiv extern. Urmeaza
vibratia timpanului si a celor 3 osicioare (ciocan nicovala si scarita), dar si a membranei ferestrei
ovale. Perilimfa si endolimfa sunt miscate, apoi cilii celulelor auditive. Impulsul nervos este
transmis prin intermediul nervului acustico-vestibular in aria auditiva din lobul temporal, dand
senzatie de auz.

Functia de echilibru

Cum ne mentinem echilibrul?

Miscarile capului si corpului (de rotatie sau rectilinii) stimuleaza cilii celulelor receptoare din
vestibul si de la baza canalelor semicirculare. Impulsul nervos este transmis prin nervul acustico-
vestibular in lobul temporal, aria auditiva, dand senzatia de echilibru.

Perforatia timpanului
Introducere

Perforatia timpanului reprezinta prezenta unei gauri in membrana ce separa urechea externa de
urechea medie, respectiv conductul auditiv extern de casa timpanului. Timpanul, numit si
membrana timpanica, este o membrana subtire ce face parte din sistemul de transmitere al
sunetelor din exterior spre urechea interna si de acolo prin intermediul nervului auditiv spre
creier. Principalul simptom pe care il da perforatia acestei membrane este scaderea auzului, mai
mica sau mai mare in functie de dimensiunea rupturii si localizarea ei. De asemenea, perforatia
de timpan se poate insoti de otoree (scurgerea unui lichid din ureche) in doua situatii: atunci cand
perforatia se datoreaza evolutiei unei otite medii acute, al carei curs natural este acela de a
perfora timpanul si a elimina lichidul purulent din spatele acestuia sau atunci cand unei persoane
care are deja o perforatie de timpan ii intra apa in ureche si ii produce o infectie in casa
timpanului. Daca perforatia de timpan s-a datorat unui traumatism (o palma peste ureche,
introducerea unui betisor de ureche sau a altui obiect ascutit) din ureche poate sa curga sange.

Perforarea timpanului. Cursul bolii

n perioada de recuperare n caz de timpan perforat, pot aprea urmtoarele complicaii:

Pierderea auzului. Pierderea auzului se produce, de regul, doar temporar, aprnd atunci cnd
cavitatea din timpan este nchis complet. Principalii factorii care stabilesc dac rmn orice
fenomene reziduale, sunt reprezentai de dimensiunea cavitii i de localizare.
Infecia urechii medii. Un timpan perforat nu mai poate reine bacteriile i ali microbi astfel c
acetia pot ptrunde profund, n urechea medie. Dac timpanul nu este refcut complet, pot
aprea o serie de infecii cronice.
Chist la nivelul urechii medii (colesteatom).

Diagnostic

Diagnosticul de perforatie a timpanului se pune in urma examinarii urechii si timpanului fie cu

un otoscop, fie cu microscopul de consultatie. Scaderea de auz se pune in evidenta prin
efectuarea unei audiograme.

Cauze

Perforatia de timpan apare in urma a trei mari categorii de cauze: dupa un traumatism, datorita
unei infectii sau in urma unei interventii chirurgicale.

Traumatismele care pot produce o perforatie de timpan merg de la o simpla palma luata peste
ureche pana la accidente de decompresie in cadrul practicarii scufundarilor. Utilizarea de
betisoare de urechi sau alte obiecte care sunt introduse in ureche expune si ea la riscul perforarii
timpanului. Semnul de alarma dupa oricare din accidentele enumerate este, pe langa scaderea
auzului, sangerarea din ureche. Perforatiile post-traumatice se pot asocia si cu alte probleme la
nivelul urechii medii, cum ar fi luxarea lantului de oscioare sau dislocarea unuia dintre oscioare
ca urmare a traumatismului.

A doua categorie de cauze o reprezinta infectiile, otitele acute si cronice. Otita medie acuta are ca
stadiu natural de evolutie perforarea timpanului. Acest lucru se intampla astazi din fericire din ce
in ce mai rar, deoarece pacientul se prezinta la doctor si este tratat inainte ca infectia sa ajunga in
acest stadiu. Daca insa otita trece neobservata sau ignorata, se poate transforma in otita cronica,
cu persitenta perforatiei.

Pintre interventiile chirurgicale care pot avea ca si complicatii persistenta unei gauri in timpan se
numara miringotomia repetata cu aeratoare transtimpanice, chirurgia otosclerozei sau a
colesteatomului.

Tratament

Perforatiile post-traumatice de mici dimensiuni se pot inchide de la sine in cateva saptamani. In

acest interval insa este importanta evitarea patrunderii apei in urechi, deoarece o infectie ar
diminua sansele de inchidere spontana a perforatiei. Hotararea de a astepta o poate lua medicul
ORL dupa o examinare atenta a timpanului cu evaluarea dimensiunii perforatiei si starii
mucoasei urechii medii si efectuarea unei audiograme.

In afara de aceasta situatie, restul perforatiilor de timpan se inchid pe cale chirurgicala, fie
printro mica interventie de aplicare a unui mentor de cicatrizare pe suprafata timpanului, fie
printro interventie mai complexa de miringoplastie, in care gaura din timpan este inchisa cu o
autogrefa (fragmente de fascie temporala sau grasime prelevate de la pacient). De asemenea,
cand se suspicioneaza adaugarea unei leziuni de lant osicular, se efectueaza o explorare
chirurgicala a urechii medii in cautarea unei luxatii sau dislocari a oscioarelor.

Ignorarea unei perforatii de timpan poate duce in timp fie la instalarea unei infectii cronice, cu o
ureche care curge tot timpul, fie la dezvoltarea unui colesteatom. Despre patologia aceasta puteti
citi mai multe in pagina dedicata ei.

Perforarea timpanului. Prevenie

Pentru a preveni o perforaie de timpan, trebuie s evitm pe ct posibil orice traume la nivelul
urechii: atunci cnd aterizeaz avionul se recomand s mestecm gum sau s nghiim intens
saliva. Astfel, muchii responsabili cu masticaia deschid partea final a cornetului acustic care
este situat n nazofaringe iar aerul ptrunde n cavitatea timpanic; atunci cnd se produce
inflamaia urechii medii, trebuie s lum imediat legtura cu medicul i s tratm aceast
afeciune ntr un mod corespunztor; nu trebuie s srim n ap dintr un loc aflat la nlime;
trebuie s ne protejm urechile de accesul oricror anticorpi.