884708

revizuieste articolul 2019

TEJ 0010.1177 / 2041731419884708 Journal of Tissue Engineering Salg și colab.

Revizuire

Journal of Tissue Engineering

Domeniul emergent al ingineriei țesutului

Volumul 10: 1-25
© Autorul (autorii) 2019 Liniile

directoare privind refolosirea articolului:

pancreatic: o analiză sistematică și o hartă a sagepub.com/journals-permissions

http D
s: //O
d Eu.1
oo:409r 119
eu .g81 8/ 18 1
8047
47.177010/ 82 877 0 / 4 2 1 04 7 1 3 7 1 3 4 1

dovezilor materialelor de schele și tehnicilor de journals.sagepub.com/home/tej

schele pentru
celule secretoare de insulină

Gabriel Alexander Salg, Nathalia A Giese, Miriam Schenk, Felix J Hüttner,

Klaus Felix, Pascal Probst, Markus K Diener, Thilo Hackert și Hannes Götz
Kenngott

Abstract
Un pancreas endocrin bioartificial este propus ca o alternativă viitoare la op•iunile actuale de tratament. Pacien•ii cu deficit de insulină pot beneficia. Aceasta
este prima revizuire sistematică care oferă o imagine de ansamblu asupra materialelor •i tehnicilor schelelor pentru celulele secretoare de insulină sau celulele
care trebuie diferen•iate în celule secretoare de insulină. Un sondaj de literatură electronică a fost realizat în PubMed / MEDLINE •i Web of Science, limitat la
ultimii 10 ani. Un total de 197 articole care investighează 60 de materiale diferite au îndeplinit criteriile de includere. Datele extrase privind materialele, tipurile de
celule, proiectarea studiului •i siturile de transplant au fost reprezentate în două hăr•i ale lacunelor de eviden•ă. Păr•i integrate ale re•elei de inginerie a
•esuturilor, cum ar fi tehnica de fabrica•ie, matricea extracelulară, vasculariza•ia, imunoprotec•ia, locurile de transplant adecvate, •i se eviden•iază utilizarea
celulelor stem. Această revizuire sistematică oferă o structură bazată pe dovezi pentru studii viitoare. Dovezile acumulate arată că ingineria •esuturilor bazată pe
schele poate spori viabilitatea •i func•ionarea sau diferen•ierea celulelor secretoare de insulină atât in vitro, cât •i in vivo.

Cuvinte cheie

Ingineria •esuturilor, celulele producătoare de insulină, organul artificial, pancreasul endocrin, harta dovezilor

Data primirii: 12 august 2019; acceptat: 4 octombrie 2019

Introducere protocolul este o procedură de ultimă genera•ie care cuprinde izolarea

clinică a celulelor insulelor umane de la donatorii cadaverici, purificarea
Diabetul zaharat (DM) datorat pierderii celulelor ß secretoare de insulină, din
insulelor după digestie, transplant intraportal •i un regim imunosupresor
cauza fie a proceselor autoimune în DM de tip I, fie a rezec•iei chirurgicale a
fără glucocorticoizi pentru beneficiar după transplant. 3,4 În ciuda
pancreasului, reprezintă un model adecvat pentru terapiile pe bază de celule.
îmbunătă•irilor aduse protocolului de izolare •i cultură celulară •i
De•i actualul standard de aur pentru gestionarea DM este terapia cu insulină
exogenă ca răspuns la niveluri ridicate de glucoză din sânge, această op•iune
de tratament este inferioară secre•iei continue de insulină endogenă de către
celulele ß. 1,2 Prin urmare, sunt necesare terapii alternative care să
Departamentul de chirurgie generală, abdominală •i de transplant, Spitalul
restabilească func•ia de secretare a insulinei •i să evite efectele adverse, cum
Universitar Heidelberg, Heidelberg, Germania
ar fi hipoglicemia recurentă •i complica•iile pe termen lung. 1,2 O alternativă
Autorul corespunzator:
pentru pacien•ii refractari la injec•ia cu insulină exogenă este transplantul de
Hannes Götz Kenngott, Departamentul de chirurgie generală, abdominală •i de
insule după protocolul Edmonton. 2,3 Edmonton
transplant, Spitalul Universitar Heidelberg, Im Neuenheimer Feld 110, 69120
Heidelberg, Germania. E-mail: hannes.kenngott@med.uni-heidelberg.de

Creative Commons necomercial CC BY-NC: Acest articol este distribuit în condi•iile licen•ei Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0
(http://www.creativecommons.org/licenses/by-nc/4.0/) care permite necomercial
utilizarea, reproducerea •i distribuirea operei fără alte permisiuni, cu condi•ia ca lucrarea originală să fie atribuită a•a cum se specifică în paginile SAGE •i Open Access
(https://us.sagepub.com/en-us/nam/open-access-at-sage ).
2 Journal of Tissue Engineering
utilizarea diferitelor situri de implantare pentru celulele ß, doar 60% -
85% dintre pacien•i sunt independen•i de insulină la 1 an după
transplant •i această cifră scade odată cu trecerea timpului. 2,4,5 Mai
pu•in de 20% dintre pacien•i rămân independen•i de insulină timp de
5 ani. 6 Motivele apoptozei insulelor alogene transplantate •i a e•ecului
acestui tratament includ reac•ii inflamatorii instantanee
non-imunitare, mediate de sânge (IBMIR), reac•ii grefă-gazdă •i lipsa
de greutate datorită insuficien•ei de oxigen •i a nivelului crescut de
toxine sau produse farmaceutice la locul de transplant intraportal sau
respectiv intrahepatic. 7-9 Un alt factor limitativ este lipsa globală de
organe donatoare adecvate. Împreună, aceste descoperiri arată
necesitatea îmbunătă•irii tehnicilor de restabilire a func•iei secretoare
de insulină. Abordările de inginerie a •esuturilor revizuite aici sunt
menite să depă•ească limitările actuale.
În domeniul emergent al ingineriei •esuturilor, schelele înlocuiesc
matricea extracelulară (ECM) cu inten•ia de a imita •esuturile native
pentru a oferi un mediu optim pentru celule. Schele, celule •i factori de
stimulare a cre•terii, adesea denumi•i triada de inginerie a •esuturilor, 10-12
sunt esen•iale pentru a crea organe bioartificiale. În •esuturile
native, ECM contribuie la viabilitatea •i func•ionarea celulelor prin
(a) asigurarea suportului structural, (b) asigurarea stabilită•ii
mecanice, (c) reglarea activită•ilor celulare, (d) stocarea •i
eliberarea factorilor de cre•tere •i (e) furnizarea unui mediu
degradabil care poate fi remodelat la cerere. 13,14 Pentru a replica
fiecare dintre aceste func•ii ECM, materialele biologice •i sintetice,
cum ar fi schelele poroase pentru însămân•area celulelor,
schelele ECM descelularizate (dECM), foile celulare ale schelelor
•i hidrogelurile care încapsulează celule sunt utilizate în prezent
pentru a găzdui celule secretoare de insulină (ISC). Aplicarea
schelelor variază de la generarea de ISC de la celulele stem •i
celulele progenitoare în sistemele de cultură tridimensionale (3D)
bazate pe schele la construirea sistemelor de suport create
artificial care servesc drept •ablon logistic. Aceste sisteme de
sprijin sunt menite să prevină anoikis, să protejeze pacientul de
reac•iile inflamatorii •i imunologice ale gazdei •i să
îmbunătă•ească viabilitatea pe termen lung.
Scopul acestei publica•ii este de a oferi o analiză sistematică
cuprinzătoare a schelelor utilizate în combina•ie cu celulele insulelor
în ultimii 10 ani, •i astfel să ofere impulsuri pentru cercetări ulterioare.
De•i ingineria •esuturilor a fost stabilită de zeci de ani, o cre•tere a
interesului, accelerată de noile materiale de schele •i tehnologii de
fabrica•ie a dus la cre•terea numărului de publica•ii în ultimul deceniu.
Această dezvoltare include ingineria •esutului pancreatic. Utilizarea
unui instrument mai larg
varietatea materialelor de schele, atât naturale, cât •i sintetice, •i noile
tehnici pentru fabricarea schelelor sunt dezvoltări interdependente care
au contribuit la această cre•tere în interes. În plus, o în•elegere mai
cuprinzătoare a embriologiei •i a biologiei ISC •i a interac•iunilor
acestora cu •esutul înconjurător a condus, de exemplu, la protocoale
mai eficiente pentru diferen•ierea celulelor stem în ISC specializate.
Ne-am propus să abordăm aceste evolu•ii •i limitele rămase în ingineria
•esutului pancreatic. În cele din urmă, interesul extins al cercetării a
dus, de asemenea, la numeroase abordări diferite care pot părea în
general nesistematice •i neclare. Crearea hăr•ilor de dovezi oferă o
imagine de ansamblu •i define•te domeniile în care ar putea fi necesare
cercetări suplimentare.
materiale si metode
Elementele de raportare preferate pentru recenzii sistematice •i meta-analize - lista
de verificare a declara•iei PRISMA 15 a fost utilizat în această revizuire sistematică.
Strategia de căutare
Un sondaj de literatură a fost realizat în bazele de date PubMed /
MEDLINE •i Web of Science pentru a identifica publica•iile pertinente
despre materiale de schele •i tehnici de schele în combina•ie cu ISC sau
celule destinate a fi diferen•iate în ISC până la 1 ianuarie 2019. Strategia
de căutare pe PubMed / MEDLINE a fost după cum urmează (pentru
strategia de căutare Web of Science, vă rugăm să consulta•i Anexa 2 cu
informa•ii suplimentare):
((celulă insulă (Titlu / Rezumat)) SAU (celulă insulă * (Titlu / Rezumat) SAU
(celulă beta (Titlu / Rezumat) SAU (celula beta * (Titlu / Rezumat) SAU (celulă
producătoare de insulină (Titlu / Rezumat) SAU (celulă producătoare de insulină *
(Titlu / Rezumat) SAU (insulele de langerani (Termeni MeSH)) SAU (celulă
secretoare de insulină (Termeni MeSH))) •I ((inginerie de •esuturi) SAU (bioprintare)
SAU (imprimare 3D) SAU (inginerie de •esuturi (Termeni MeSH)) SAU (bioprintare
(Termeni MeSH)) SAU (tipărire, tridimensională (Termeni MeSH)) SAU (e•afoduri
de •esut (MeSHTerms))) •I („ultimii 10 ani” (PDat)) •I (engleză (lang)) .
Selectarea studiului
O diagramă de flux care prezintă strategia utilizată pentru identificarea •i
selectarea studiilor care urmează să fie incluse în această revizuire
sistematică este prezentată în Figura 1. Un total de 728 de citate relevante
posibile au fost recuperate prin căutarea în bazele de date, iar 387 dintre ele
au fost excluse după screeningul titlurilor •i rezumate pentru îndeplinirea
criteriilor de includere: o abordare de inginerie a •esuturilor pentru ISC •i
combina•ie de celule •i material de schelă pentru a ob•ine rezultatul dorit.
Astfel, au rămas 341 de articole pentru analiza textului complet. Alte 144 de
articole au fost excluse după o analiză atentă a textelor complete care aveau
în vedere excluderea
Salg •i colab.
Figura 1. Diagrama fluxului de căutare sistematică a literaturii în conformitate cu liniile directoare PRISMA.
criterii: (a) nicio utilizare a ISC sau a celulelor progenitoare destinate
diferen•ierii în ISC, (b) nicio utilizare a materialului natural, sintetic sau
hibrid pentru schele sau (c) tip de articol necorespunzător (articole
care au studiat •i revizuit literatura, laboratorul protocoale •i duplicate).
Celelalte 197 de articole au îndeplinit criteriile de eligibilitate •i au fost
incluse în revizuirea sistematică (vezi Informa•ii suplimentare, Anexa
1).
Colectarea •i agregarea datelor
Pentru fiecare studiu inclus, au fost înregistrate sistematic următoarele date
generale: detaliile publica•iei (autorii •i anul); detalii metodologice (tipul
celulei, materialul schelei, proiectarea studiului (in vitro / in vivo), perioada de
studiu, tehnica schelei, molecule de semnalizare suplimentate, molecule
ECM suplimentate, metode de examinare a schelelor (de exemplu,
microscopie electronică de scanare, spectroscopie cu raze X) metode,
metode de testare a viabilită•ii •i func•iei) •i evaluarea rezultatului (pentru
informa•ii suplimentare despre articolele incluse, vă rugăm să consulta•i
informa•ii suplimentare, anexă
1). În plus, pentru fiecare studiu inclus care a efectuat teste in vivo, au
fost înregistrate sistematic următoarele detalii metodologice: tipul
animalului •i locul transplantului (a se vedea Informa•ii suplimentare,
Anexa 1).
Datele au fost analizate cu Microsoft Office Excel 2016®. Două hăr•i ale
diferen•elor de eviden•ă (Figura 2, Figura 7) au fost
3
trasată folosind un script python dezvoltat în acest scop. O hartă de eviden•ă cu accent
pe combina•ia de materiale de schele •i tipuri de celule în studiile in vitro / in vivo (Figura
2) a fost creată pe baza datelor agregate din 161 din 197 articole incluse în această
revizuire sistematică (s. Informa•ii suplimentare, Anexa 1). Datorită varietă•ii
materialelor de schelă (n = 60), numai materialele •i tipurile de celule cele mai frecvent
utilizate au fost luate în considerare pentru reprezentare. Materialele •i tipurile de celule
cercetate în restul de 36 de articole nu au putut fi agregate în cadrul grupurilor
reprezentate •i, prin urmare, nu au fost luate în considerare în harta lacunelor de
eviden•ă. O a doua hartă de eviden•ă cu accent pe materialele de schelă, tipurile de
celule •i site-ul lor respectiv de transplant in vivo (Figura 7) con•ine datele agregate din
67 de articole (s. Informa•ii suplimentare, Anexa 1). Axa verticală reprezintă diferitele
materiale de schelă care au fost investigate, iar axa orizontală reprezintă tipurile de
celule sau locurile de transplant. Pentru a putea grafica cercuri multiple, diferite pe
intersec•iile xy respective, au fost create pachete de date separate •i etichetate cu un
cuvânt cheie (de exemplu, in vitro / in vivo). Pachetele de date etichetate sunt
men•ionate în script •i se pot distinge prin culoarea cercului. Mărimea acestor puncte de
intersec•ie este determinată de numărul de articole care au investigat setarea. Prima
hartă a lacunelor de eviden•ă prezintă diferite materiale de schelă naturale •i sintetice
cercetate în studiile incluse în compara•ie cu iar axa orizontală reprezintă tipurile de
celule sau locurile de transplant. Pentru a putea grafica cercuri multiple, diferite pe
intersec•iile xy respective, au fost create pachete de date separate •i etichetate cu un
cuvânt cheie (de exemplu, in vitro / in vivo). Pachetele de date etichetate sunt
men•ionate în script •i se pot distinge prin culoarea cercului. Mărimea acestor puncte de
intersec•ie este determinată de numărul de articole care au investigat setarea. Prima
hartă a lacunelor de eviden•ă prezintă diferite materiale de schelă naturale •i sintetice
cercetate în studiile incluse în compara•ie cu iar axa orizontală reprezintă tipurile de
celule sau locurile de transplant. Pentru a putea grafica cercuri multiple, diferite pe intersec•iile xy respectiv
4 Journal of Tissue Engineering

Figura 2. Harta dovezilor: materiale de schele pentru abordări de inginerie a •esuturilor pe celulele producătoare de insulină. axa x: tipurile de celule •i originea speciilor, axa y: materiale
pentru schele. Mărimea cercului este corelată cu numărul de studii care au investigat combina•ia respectivă de material de schelă •i tip de celulă într-un proiect de studiu in vitro •i / sau in
vivo (culoarea cercului). În total, au fost mapate datele din 161 de articole incluse.

tipul de celulă investigat sau originea speciei (umane, neumane), Rezultate

respectiv (Figura 2). Punctele de intersec•ie sunt împăr•ite în două
grupuri, în func•ie de proiectarea studiului (in vitro / in vivo) •i colorate
diferit (Figura 3). A doua hartă a lacunelor de eviden•ă ia în
considerare doar studiile in vivo •i compară materialele de schelă
naturale •i sintetice cu locul de transplant ales în studiul respectiv.
Culoarea punctelor de intersec•ie este dependentă de tipul celulei sau
de originea speciei, respectiv (Figura 7).
Abordări bazate pe schele în sistemele de cultură celulară
3D, îmbunătă•irea diferen•ierii celulare •i terapia clinică de
înlocuire a organelor
Prima hartă a diferen•elor de dovezi arată că există o lipsă de dovezi
experimentale pentru mai multe materiale de schelă în combina•ie cu celule
ale insulelor umane (in vitro: n = 22; în
Salg •i colab. 5

sau schele hibride, deoarece anumite tehnici precum

electrospinning •i fabricarea aditivă sunt aplicabile acestor
materiale.
Materialele de schelă servesc drept matrice pentru a încorpora celule
pentru cultivare. Structura •i proprietă•ile acestor schele trebuie selectate
pentru a asigura comportamentul celular normal •i performan•a •esutului
cultivat. 11,21,22 Schelele care încorporează celule sus•in viabilitatea celulară •i
func•ionează atât înainte de implantare, cât •i în timpul remodelării •esutului
înconjurător după implantare. 11 În primul rând, în articolele revizuite
materialele de schelă sunt utilizate ca model de cultură celulară pentru ISC,
oferind un mediu tridimensional, mai asemănător naturii decât cultura
celulară bidimensională. 23,24

Figura 3. Complotul perioadelor de studiu agregate ale studiilor incluse in

vivo. Mediană = 35 de zile, minim = 6 zile, maxim = 365 de zile, Q1 = 6 zile În al doilea rând, este descrisă utilizarea materialelor de schelă ca •abloane
•i maxim Q3 = 84 de zile. de diferen•iere celulară pentru a spori maturarea celulelor stem •i
progenitoare la ISC specializate. În cele din urmă, schelele vor servi drept
•abloane logistice pentru aplicarea clinică a terapiei de substitu•ie a insulinei
în viitorul medicinei regenerative. •esutul bioartificial secretor de insulină ca
vivo: n = 9) în special în compara•ie cu combina•ia de materiale de schele
op•iune de tratament pentru pacien•ii cu pierderea func•iei pancreatice
cu celule insulare neumane (in vitro: n = 81; in vivo: n = 71) (Figura 2).
endocrine, de exemplu, din cauza DM de tip I sau a diabetului pancreopriviv
Acest lucru poate fi explicat prin disponibilitatea mai mică a celulelor
după rezec•ia chirurgicală, trebuie să îndeplinească anumite cerin•e pentru
insulelor umane. Prin urmare, este important să se ia în considerare
utilizarea in vivo. Studiile in vivo revizuite (n = 91) au avut o perioadă de
diferen•ele dintre insulele umane •i insulele neumane atunci când se trag
studiu mediană de 35 de zile, timp în care au fost evaluate obiectivele
concluzii cu privire la aplicabilitatea obiectivului de cercetare pentru
determinate (de exemplu, controlul metabolic, tensiunea oxigenului, masa
utilizarea clinică la om.
func•ională, răspunsul tisular, aplicabilitatea practică, diferen•ierea
celulară). A existat o diferen•ă semnificativă a perioadei de studiu, cu un
Dimensiunea insulelor este considerabil mai variabilă la specia
minim de 6 zile •i un maxim de 365 de zile. Diferite perioade de observare
umană decât, de exemplu, la •oareci (in vitro: n = 35, in vivo: n = 31),
pot fi utile, în func•ie de obiectivele studiului. S-a demonstrat că grefa
ducând la o necroză mai timpurie a miezului central în insulele mai mari,
prezintă deseori o func•ie afectată la scurt timp după transplantul ISC, dar
odată ce alimentarea cu oxigen este insuficientă. 16-18 De asemenea, s-a
se recuperează după câteva zile sau până la câteva săptămâni. 25,26 Dacă
demonstrat că insulele murine con•in o propor•ie mai mare de celule
dovada func•iei este unul dintre obiectivele finale, este deci rezonabil să
beta secretoare de insulină decât insulele umane. Buchwald •i colab. a
alege•i o perioadă mai lungă de studiu. Mai mult decât atât, reac•iile
raportat că secre•ia de insulină la stimularea glucozei pe echivalent
imunologice pe termen lung •i răspunsurile corpului străin care duc la
insulă (IEQ) a fost de 2 până la 3 ori mai mică la insulele umane decât
cre•terea fibrotică pericapsulară (PFO) •i, astfel, afectează func•ia grefei pot
la un control cu insulele murine. 19 Aceste diferen•e trebuie luate în
fi evaluate în mod adecvat numai după experimentele in vivo pe termen
considerare pentru a evita interpretarea necorespunzătoare a studiilor
lung. Un studiu utilizând un model de primate non-diabetice, neumane,
asupra insulelor neumane, în special în ceea ce prive•te arhitectura
pentru implantarea insulelor macroincapsulate a dovedit viabilitatea •i
schelelor, oxigenul •i difuzia nutrien•ilor •i poten•ialul de extindere pentru
func•ia insulelor încapsulate pe o perioadă de observa•ie de 365 zile înainte
a ajunge la dozele terapeutice. Chiar •i mai pu•ine dovezi au fost
de explanta•ie. 27
recuperate pentru studii in vivo pe celule ale insulelor umane (n = 9).
Harta lacunelor eviden•iale subliniază în continuare accentul studiilor
asupra materialelor naturale ale schelelor. În conformitate cu ideea de a
imita natura, pare logic să se utilizeze materiale naturale care fie
prezintă similitudini cu ECM ale corpului, fie sunt o componentă a ECM
în sine înainte de a efectua cercetări asupra materialelor sintetice. Poli
(etilen glicol) (PEG) •i deriva•ii săi se remarcă în această diviziune (n =
53 în total). În compara•ie, alginatul a fost cel mai des utilizat material Materiale pentru schele
natural pentru schele (n = 42). 20 În special, poate fi utilă reticularea prin
Biomaterialele au fost definite după cum urmează de Institutul Na•ional
intermediul luminii ultraviolete (UV). Cu toate acestea, accentul studiilor American de Sănătate: 28
viitoare se poate muta la fabricarea materialelor sintetice

orice substan•ă sau combina•ie de substan•e, altele decât drogurile, de origine

sintetică sau naturală, care poate fi utilizată pentru orice perioadă de timp,
care măre•te sau înlocuie•te par•ial sau total orice •esut, organ sau func•ie a
corpului, pentru a men•ine sau îmbunătă•i calitatea vie•ii individului.
6 Journal of Tissue Engineering
Biomaterialele obi•nuite pentru ingineria •esuturilor pe bază de
schele pot fi împăr•ite în materiale naturale, sintetice •i hibride. Mai
mult, trebuie să se ia în considerare starea fizică, adică dacă
biomaterialul este hidratat •i astfel utilizat ca hidrogel sau într-o stare
solidă specifică materialului. Hidrogelurile oferă o livrare u•oară a
factorilor de cre•tere •i încapsulează celulele, protejându-le astfel de
sistemul imunitar al gazdei. 29,30 Dimensiunea capsulelor de hidrogel
sau distan•a de difuzie, permeabilitatea materialului •i recuperarea
dificilă după implantare pot fi factori dăunători, în func•ie de obiectiv.
Deoarece atât materialele naturale, cât •i cele sintetice prezintă
anumite avantaje •i dezavantaje, fabricarea schelelor compozite
devine din ce în ce mai frecventă. 10 Schele
oferă o structură tridimensională pentru a facilita cre•terea celulelor •i a
sprijini proliferarea •i diferen•ierea lor in vitro •i in vivo. O cre•tere a
celulelor poate fi realizată printr-o arhitectură poroasă •i interconectivă a
schelei. 10,31 Alegerea materialului schelei trebuie făcută în func•ie de
tipul de celulă care urmează să fie cultivat. Tipurile de celule aplicabile
sunt celule diferen•iate derivate din •esuturi cultivate •i celule stem
pentru diferen•iere într-un proces de cultură 3D. 11 În unele studii se
adaugă factori de cre•tere •i alte substan•e stimulatoare pentru a
sus•ine proliferarea. O varietate de materiale pentru schele au fost
cercetate pentru eligibilitatea lor pentru ISC •i celule progenitoare care
urmează să fie diferen•iate în ISC. Au fost descrise criterii precum
biocompatibilitatea, proprietă•ile •i stabilitatea mecanică, poten•ialul de
modificare •i func•ionalizare cu substraturi suplimentare •i fabricarea
unei arhitecturi adecvate de schele în cadrul unui proces scalabil în
conformitate cu bunele practici de fabrica•ie (GMP) •i ar trebui să fie
evaluate la alegerea unui material de schelă. 10,32 •aizeci de materiale
diferite pentru schele au fost investigate în studiile incluse. O selec•ie va
fi descrisă pe scurt.
Materiale pentru schele biologice. Ideea de a imita structurile
tura •i compozi•ia •esuturilor naturale pentru a ob•ine un rezultat func•ional
similar conduce la utilizarea materialelor naturale cu asemănări structurale cu
ECM. Materiale derivate biologic, cum ar fi alginat (n = 42), agaroză (n = 6),
colagen (n = 27), fibrină (n = 11) •i gelatină (n = 12) au fost investigate în
multe studii de inginerie tisulară •i au fost ales, de asemenea, ca materiale
pentru schele pentru ISC. Alginatul este biologic inert, cu o bună stabilitate pe
termen lung. 33 Gelificarea alginatului poate fi realizată prin adăugarea de
cationi divalen•i (de exemplu Ca 2+, Ba 2 +). 34 Există mai multe amestecuri
disponibile cu diferite compozi•ii de reziduuri de L-guluronat (G) •i
D-manuronat (M), care afectează proprietă•ile lor mecanice. 33 Alginatele cu
con•inut ridicat de M prezintă imunogenitate mai mare •i o produc•ie de
citokine de 10 ori comparată cu con•inut ridicat de G. 35 Această constatare a
fost contestată, astfel încât purificarea se efectuează înainte de fabricare
într-un hidrogel pentru a preveni imunogenitatea adversă. 33 Au fost deriva•i
care includ secven•e peptidice pentru o mai bună aderen•ă celulară
sintetizate utilizând chimia carbodiimidei •i moleculele de semnalizare
au fost încapsulate împreună cu celulele. 33
Aceste caracteristici au condus la utilizarea frecventă a alginatului ca sistem
de cultură 3D. În compara•ie cu Matrigel® (n = 4) (amestec de proteine
gelatinoase din sarcomul •oarecelui), platforma de cultură 3D alginat poate fi
u•or tradusă în studii in vivo. Alginatul ca platformă de cultură 3D a fost, de
exemplu, utilizat pentru reagregarea celulelor insulei dispersate cu inten•ia de
a crea insule de dimensiuni similare, pentru a depă•i problema difuziei
oxigenului datorită gamei mari de dimensiuni din insulele umane. 36
Colagenul este principala proteină structurală pentru majoritatea
•esuturilor •i a fost adesea investigat datorită proprietă•ilor sale mecanice
bune. 37 Multe materiale de schele biologice care încorporează colagen sunt
biologic active •i, prin urmare, prezintă proprietă•i bune de aderen•ă •i
proliferare a celulelor. Aceste materiale (de exemplu colagen, fibrină) imită
unele caracteristici ale ECM, cum ar fi prezentarea peptidei RGD (motivul de
legare al fibronectinei de molecule), care este o secven•ă importantă pentru
aderen•a celulară. 37–42 Gelatina este forma denaturată a colagenului, dar diferă
în unele caracteristici importante, cum ar fi timpul de gelificare •i prezentarea
secven•elor site-ului de legare. 43
Materiale pentru schele sintetice. Cea mai frecvent utilizată sin-
materialul investigat în studiile revizuite a fost PEG •i deriva•ii săi
poli (etilen glicol) diacrilat (PEGDA) •i poli (etilen glicol) dimetacrilat
(PEGDM) (n = 53 în total). Densitatea hidrogelurilor fabricate din
aceste materiale este reglabilă în func•ie de greutatea lor
moleculară •i, a•a cum s-a descris mai sus, acestea pot fi rapid
reticulate cu iradiere UV (de exemplu prin adăugarea
foto-ini•iatorului de tip I 2-hidroxi-4- (2-hidroxietoxi) 2-
metilpropiofenonă, Irgacure 2959® sau ini•iatorul de tip II eozină-Y)
fără a fi nevoie de agen•i de reticulare poten•ial dăunători,
temperaturi ridicate sau pH nefiziologic. 44–47 Există posibilită•i de
func•ionalizare a grupurilor reactive. 29,30,47–49 Chiar •i un hidrogel
PEG / alginat compozit a fost fabricat prin intermediul ligaturii
Staudinger pentru a profita de caracteristicile pozitive ale fiecărui
material. 50
Al•i polimeri sintetici precum poli (acid lactic) (PLA) (n = 8), poli
(acid glicolic) (PGA) (n = 2), poli copolimerul lor ( d, l- lactic- co- acid
glicolic) (PLGA) (n = 13), poli (alcool vinilic) (PVA) (n = 6),
policaprolactonă (PCL) (n = 6) •i altele au fost utilizate ca materiale
pentru schele. Ele diferă prin elasticitate •i rezisten•ă mecanică, dar
sunt toate biocompatibile •i sunt deja utilizate în dispozitivele medicale. 51-54
În loc de hidratare pentru încapsularea celulelor, aceste materiale sunt
utilizate mai ales ca schele solide pentru a asigura stabilitate
mecanică. 52 Adăugarea de materiale hidrogel pentru a forma o schelă
hibridă poate duce la ata•area mai u•oară a celulelor la schela sintetică
•i poate proteja constructul hibrid de sistemul imunitar. Fabricarea
schelelor cu o arhitectură definită, de exemplu, folosind
Salg •i colab.
Imprimarea 3D sau electrospinning, poate fi aplicată pentru multe
materiale polimerice sintetice, deoarece compozi•ia polimerului în sine sau
compozi•ia mai multor polimeri împreună este variabilă. În general,
datorită caracteristicilor lor hidrofobe, materialele sintetice necesită
modificări suplimentare înainte de însămân•area celulelor pentru a facilita
atât aderen•a •i proliferarea celulelor, cât •i compatibilitatea polimerului cu
insulele în general. PVA este o excep•ie cu caracteristicile sale hidrofile.
Celulele insulei umane sunt influen•ate în ceea ce prive•te func•ia •i
homeostazia celulară prin alegerea materialului sintetic polimeric utilizat
pentru schelă. 55 Proprietă•ile hidrofobe ale schelelor sintetice din polimer
promovează cre•terea celulară. 55 Func•ionalizarea pentru a cre•te
hidrofilitatea poate fi benefică. Suprafa•a unui schelă PLA a fost astfel
tratată cu argon •i plasmă de oxigen pentru a cre•te umectabilitatea •i
rugozitatea suprafe•ei •i a fost ulterior încărcată cu un amestec
trombocit-lizat. 51 Func•ionalizarea heparinei unei schele PCL imprimate 3D
a ob•inut o penetrare mai mare a celulelor •i structurilor vasculare în
schelă •i ar putea fi modificată suplimentar cu factorul de cre•tere
endotelial vascular (VEGF). 52 Materialele polimerice sintetice sunt din ce în
ce mai utilizate pentru fabricarea schelelor, deoarece sunt supuse noilor
tehnici de fabrica•ie capabile să producă arhitecturi fine. Eligibilitatea lor
pentru utilizare cu ISC poate fi îmbunătă•ită •i mai mult prin diferite
strategii de func•ionalizare pentru a ata•a factori de cre•tere sau
componente ECM.
Tehnici pentru crearea schelelor
Microincapsulare picătură. O tehnică comună utilizată
pentru a încapsula ISC într-un hidrogel este microîncapsularea picăturilor.
Acest lucru se bazează pe conceptul de bază de minimizare a distan•elor
care limitează difuzia oxigenului •i a nutrien•ilor, păstrând în acela•i timp
proprietă•i care previn reac•iile gazdă anoico •i imunologice •i a fost utilizat
în mod obi•nuit pentru studii in vivo în literatura de specialitate revizuită. 18,56–59
Importan•a distan•ei de difuzie pentru viabilitatea •i func•ia ISC încapsulat a
fost demonstrată experimental prin compararea secre•iei de insulină
stimulată de glucoză de către insulele libere, insulele microîncapsulate în
alginat (diametru = 700 µm) •i insulele încapsulate în capsule mai mari de
alginat (diametru = 1800 um). Microcapsulele mai mici au arătat doar o
secre•ie de insulină u•or întârziată •i scăzută, în timp ce în capsulele mai
mari secre•ia de insulină a scăzut> 40% •i timpul de întârziere a fost crescut
datorită unei distan•e mai mari de difuzie. 19 Microencapsularea picăturilor
este o tehnică de fabrica•ie utilizată aproape exclusiv pentru hidrogeluri. 60
Provocarea este de a produce capsule inerte, stabile mecanic, care pot fi
recuperate, dacă este necesar. 61 Generarea controlabilă a acestor picături
sau încapsularea celulelor, în general, poate fi realizată prin diferite
tehnici, cum ar fi dispozitivele microfluidice (Figura 4 (a)),
microîncapsularea înveli•ului de aer bazat pe presiune, tehnologia fluxului
de jet vibra•ional, generarea picăturilor electrostatice sau manualul
7
extrudare pe bază de seringă într-o solu•ie chimică de reticulare (Figura 4
(b)). 18,19,56,57,59,62-76 Majoritatea metodelor de generare a picăturilor pentru
încapsularea celulelor au folosit sisteme bazate pe extrudare, unde o
solu•ie de hidrogel care con•ine celule va fi extrudată printr-un ac. În
func•ie de vâscozitatea hidrogelului, de diametrul acului •i de debitul sau
presiunea de extrudare, se va genera o picătură. 56,62,65,77
Odată ce picătura atinge dimensiunea critică, aceasta cade într-o solu•ie
de reticulare sau într-o baie de întărire. Reglarea parametrilor descri•i
mai sus define•te dimensiunea •i forma hidrogelului care încapsulează
celula. Astfel, fie sferele de hidrogel la scară mică, fie fibrele lungi de
hidrogel pot fi produse în func•ie de materialul de hidrogel •i de
parametrii seta•i pentru încapsulare. 56,65 Pentru fabricarea
microcapsulelor foarte mici, sunt posibile modificări suplimentare ale
sistemelor bazate pe extrudare, cum ar fi tehnologia duzei vibra•ionale
sau aplicarea câmpurilor electrice cu poten•ial pulsatoriu. 18,56,62,65,73,77 Duza
vibratoare taie picăturile în bucă•i mai mici de dimensiuni uniforme. 73,77
Materialele standard pentru schele care pot fi aplicate pentru aceste
metode de fabrica•ie sunt alginatul, 18,19,56,57,59,62,63,65,66,68,
69,72-75,78,79 CUIER, 67 sau PEGDA, 76 de obicei în combina•ie cu
poli-permselective l- lizină •i / sau poli- l- ornitină pentru a introduce sarcini
pozitive pe suprafa•a hidrogelului pentru eventuale modificări ulterioare,
pentru a influen•a permeabilitatea nutrien•ilor în microcapsulă •i pentru a
consolida durabilitatea mecanică a microcapsulelor. 62,67 Componentele ECM
•i factorii de cre•tere sunt u•or de inclus într-un astfel de sistem de
microcapsule. 80 Microencapsularea picăturilor a fost, de asemenea, utilizată
într-o abordare cu inten•ia de a proteja celulele împotriva substan•elor
chimice dure sau a stimulării fizice (de exemplu, iradiere UV), care sunt
poten•ial citotoxice pentru reticulare prin fabricarea microcapsulelor de
hidrogel fără celule încapsulate. Aceste microcapsule reticulate au fost apoi
coculturate cu ISC pentru a reproduce unele caracteristici ale •esutului 3D,
fiind ancora pentru interac•iunile celulă-celulă •i celulă-ECM. 80
Diferitele proprietă•i ale acestor microcapsule în compara•ie cu
schelele încărcate cu celule solide trebuie luate în considerare la alegerea
unui loc de transplant pentru studii in vivo. Microcapsulele care con•in
celule sunt cele mai potrivite pentru implantarea în cavită•i anatomice
existente, cum ar fi cavitatea peritoneală sau într-o pungă omentală. 59 Lipsa
recuperării microcapsulelor este un dezavantaj al acestei tehnici, astfel
încât au fost investigate diferite metode de monitorizare in vivo pentru
urmărirea neinvazivă a microcapsulelor. 59,69,81,82 Aplicarea noilor tehnici de
imagistică poate oferi, de asemenea, informa•ii despre morfologia celulară,
distribu•ia spa•ială •i aprovizionarea cu oxigen într-o încapsulare a
schelelor sau hidrogelului. 83,84
Litografie •i turnare. Ingineria •esuturilor bazată pe schele depinde în
mare măsură de fabricarea unei arhitecturi precise. Diferite strategii de
litografie permit fabricarea unor mici structuri de schele 3D. Pentru
carcasa pe schele
8 Journal of Tissue Engineering

Figura 4. Metode de fabricare a schelelor: (a) microîncapsularea picăturilor utilizând fie un dispozitiv microfluidic, fie (b) extrudarea picăturilor pe bază de seringă într-o
solu•ie chimică de reticulare, (c) turnarea unui e•afod prin aplicarea unui e•afod negativ •i polimerizare selectivă utilizând fotolitografie, ( d) lixivierea particulelor •i
turnarea cu solven•i utilizând solu•ii organice •i săruri de evaporare pentru a induce o porozitate mai mare, (e) electrospinning •i (f) imprimarea 3D sau respectiv
bioprintarea 3D, cu aplicarea diferitelor materiale (polimeri, hidrogeli, celule) ) •i diferite sisteme de extrudare.

din ISC, unele dintre studiile incluse au folosit tehnici de
micropatterning, cum ar fi fotolitografia (Figura 4 (c)), 85-88 litografie
moale, 87 sau fabricarea cu model litografic a •abloanelor de microfon. 89-92
Există multe strategii fezabile pentru utilizarea tehnicilor de litografie în
fabricarea schelelor. Buitinga •i colab. 91 a produs un poli (tereftalat de
oxid de etilenă) / poli (tereftalat de butilen) (PEOT / PBT)
schela microfon folosind un negativ cu grilaj cu napolitane cu stâlpi.
Fabricarea e•afodului cu această tehnică de litografie a fost modificată în
continuare prin turnarea cu solvent •i strategiile de levigare a particulelor. 91-93
Materialul schelei este dizolvat într-un solvent organic, de exemplu,
cloroform. 94
După adăugarea de săruri, de exemplu, NaCI, solventul se poate evapora,
creând o schelă mai poroasă (Figura 4 (d)). Prototiparea rapidă •i ieftină a
unor astfel de schele cu microfon a fost realizată, de asemenea, utilizând
•abloane de ghea•ă modelate ca un negativ pe care a fost turnat poli
(dimetilsiloxan) (PDMS). 95 Modificarea ulterioară a acestei metode prin
includerea factorilor de cre•tere sau a moleculelor ECM în solu•ia apoasă de
picături care serve•te ca un negativ pentru fabricarea microfocurilor ar putea
permite func•ionalizarea u•oară a schelelor pentru screeningul de mare
randament pentru suplimentele care îmbunătă•esc func•ia. 95 În schimb, un
•ablon PDMS cu model de pilon, fabricat cu tehnica fotolitografiei, a fost
negativ pentru turnarea sau turnarea unui hidrogel PEG care con•ine insulă. 85
Stâlpii de pe •ablonul PDMS au fost folosi•i ca
o metodă simplă de turnare pentru a crea microcanale. Aplicarea
tehnicilor de litografie pentru fabricarea schelelor poate fi simplă •i ieftină.
Litografia este o tehnică de imprimare •i, prin urmare, concepută pentru
fabricarea copiilor reproductibile într-un proces care poate fi amplificat. Cu
toate acestea, î•i atinge limitele atunci când sunt necesare arhitecturi
complexe •i delicate care con•in poten•ial mai mult de un material de
schelă.
Electrospinning. O altă tehnică care se aplică din ce în ce mai mult
pentru ingineria •esuturilor ISC este electrofilarea (Figura 4 (e)). Acest
mod de fabrica•ie se bazează pe aplicarea unor tensiuni ridicate (de
exemplu 23 kV, 53 30 kV 96) la o solu•ie de polimer. Un câmp electric de
înaltă intensitate între doi electrozi, unul în solu•ia de polimer, celălalt
pe colector, for•ează solu•ia de polimer extrudat să depă•ească
tensiunile de suprafa•ă •i are ca rezultat un jet expulzat al materialului.
Solu•ia de polimer din filă va fi încărcată •i accelerată către o placă de
colectare, pe care fibrele de polimer fabricate vor forma o plasă de
schelă. 97 For•ele electrice rezultate produc fibre polimerice cu un
diametru cuprins între 2nm •i câ•iva micrometri. 97 Fibrele filate oferă
posibilitatea fabricării schelelor cu un raport ridicat suprafa•ă / volum,
proprietă•i de porozitate adaptabile •i aplicabilitate pentru un spectru
larg de materiale. 97,98 Cercetătorii au folosit acest lucru relativ simplu
Salg •i colab.
tehnica de producere a fibrelor polimerice din PLA, 99–101
PVA, 53.99.100.102 PCL, 53,96,103,104 poliglecapronă (PGC), 96
PEOT / PBT, 90 gelatina, 105 polietersulfonă, 106.107
fibroină •i colagen. Un dezavantaj al acestei metode de fabrica•ie ar putea
fi dificultatea de a extinde aceste schele pentru a permite dozele
terapeutice la om. De exemplu, o schelă realizată din microgode PEOT /
PBT electrospun care con•ine insule umane ar necesita un diametru de
40 cm pentru a ajunge la capacitatea de dozare terapeutică a insulelor. 90 În
plus, neregularitatea plasei de fibre duce la distribu•ia neregulată a
celulelor după însămân•are. Însămân•area normală, pasivă a celulelor
poate duce astfel la lipsa migra•iei celulare •i a pătrunderii în schelă. 97 Acest
efect s-a dovedit a fi crescut odată cu scăderea diametrului fibrelor,
întrucât fibrele mai sub•iri afi•au contacte mai multe fibre la fibre •i, în
consecin•ă, dimensiuni ale porilor mai mici. 108 Blackstone •i colab. a arătat
de fapt o corela•ie pozitivă între diametrul crescut al fibrelor •i distan•a
dintre fibre, cu viabilitatea •i func•ia celulelor însămân•ate. 105 Au produs o
schelă electrospun din gelatină ca platformă 3D de cultură celulară. 105
În cea mai mare parte, tehnica de electrospinning a fost aplicată pentru
fabricarea •abloanelor de cultură celulară 3D pentru a realiza o
diferen•iere sporită a celulelor stem derivate din •esutul adipos uman
(hADSC) •i a celulelor stem pluripotente induse de om (hiPSC) în ISC 53.99.101–103.106.107
dar •i pentru transplantul in vivo al insulelor murine pe electrospun PCL /
PGC la locul transplantului intrarenal, cu o proliferare mai mare •i o ie•ire
func•ională decât martorul fără schelă. 96
Electrospinningul este o tehnică de fabrica•ie cu un control bun asupra
porozită•ii, mărimii porilor •i diametrului fibrelor schelei produse. 98 Cu toate
acestea, pentru aplicarea clinică în înlocuirea organelor, capacitatea de
însămân•are a celulelor trebuie îmbunătă•ită •i trebuie asigurată
pătrunderea celulelor în întreaga schelă, mai ales dacă se utilizează insule
întregi de Langerhans. Un compozit din diferite materiale, inclusiv materiale
pentru schele de sacrificiu care pot fi dizolvate după fabricare pentru a mări
dimensiunile porilor ar putea fi benefic.
Imprimare 3D •i bioprintare 3D. Dezvoltarea
plia•i materialele ca parte a triadei de inginerie a •esuturilor 10-12 căci
crearea de organe bioartificiale este dependentă de caracteristicile
materialului în sine, dar •i de tehnica utilizată pentru a crea o schelă.
Standardul din trecut era să semene celule pe schele pentru a adera •i
a prolifera. În acest scenariu, celulele distribuite aleatoriu vor începe
formarea de •esut 3D într-un proces natural cu schela ca ghid de bază.
Limitele acestei tehnici sunt evidente dacă vine vorba de structuri
multicelulare mai complexe care necesită arborii vasculari sofisticati.
Contribu•ia biologică a stimulat ingineria în dezvoltarea de noi
tehnologii pentru a valorifica materialele schelelor pentru utilizarea în
ingineria •esuturilor •i medicina regenerativă. Bioprintarea 3D este un
exemplu în care aditivul strat cu strat
9
metodele de fabrica•ie sunt rafinate pentru a crea direct structuri asemănătoare
•esutului 3D (Figura 4 (f)). 109 În plus fa•ă de producerea schelelor singure,
mătase această metodă de fabrica•ie permite integrarea depunerii spa•iale precise,
reproductibile a celulelor sau, respectiv, a bio-cernelurilor. 110 Bio-cerneală este
termenul folosit pentru orice material de schelă care con•ine celule vii în
bioprintare. Depunerea diferitelor tipuri de celule, bio-cerneluri •i alte materiale
simultan prin utilizarea mai multor capete de imprimantă •i tehnici de extrudare
permite imprimarea structurilor complexe de •esuturi. Fabricarea unei
arhitecturi care permite men•inerea celulelor insulelor în imediata apropiere a
structurii vasculare cu imprimare 3D a fost prezentată cu PLA ca material de
schelă. 51 Schela a fost apoi încărcată cu celule •i hidrogel de trombocite
îmbogă•it cu factor de cre•tere. 51 Bioprinting 3D, în compara•ie cu imprimarea
3D conven•ională, este capabil să integreze aceste hidrogeluri care con•in
celule în procesul de imprimare pentru a construi arhitecturi mai complexe.
Dezvoltarea proceselor de fabrica•ie scalabile la standardul GMP este
extrem de importantă pentru a asigura traducerea cu succes a strategiilor de
inginerie a •esuturilor la practica clinică. 31,111 Un studiu în care hidrogelurile cu
alginat care con•in celule au fost reprezentate grafic în 3D a arătat că acestea
au o suprafa•ă mai mare decât hidrogelurile în vrac •i au men•inut în continuare
proprietă•ile •esuturilor moi ale pancreasului. 112 De•i viabilitatea ridicată a
celulelor ar putea fi realizată, acestea au prezentat un coeficient scăzut de
difuzie a glucozei •i o func•ionalitate afectată din cauza capacită•ii insuficiente
de difuzie a hidrogelului vâscos. 112 Se poate concluziona că hidrogelul compus
alginat / gelatină care a fost reprezentat grafic nu este biomaterialul ideal în
scopul elaborării unei construc•ii secretoare de insulină cu această tehnică. Un
studiu realizat de Daoud •i colab. 82,113
PLGA folosit pentru a imprima 3D o matrice de schele. S-a adăugat apoi un
compozit celulă-gel care con•ine celule ale insulelor umane, colagen I, colagen IV
•i fibronectină. 113 Acest studiu in vitro a arătat viabilitatea •i func•ia îmbunătă•ite ale
celulelor atunci când au fost însămân•ate pe schela PLGA, implicând utilizarea
poten•ială pentru cultura de celule in vitro pe termen lung, dar •i pentru alte studii
in vivo. 113
Această metodă de fabrica•ie necesită echipamente scumpe •i este
aplicabilă în prezent doar unei game limitate de materiale, dar oferă un
control excelent asupra arhitecturii •i porozită•ii schelelor. Cu utilizarea
materialelor suport care pot fi dizolvate în apă după procesul de
imprimare, practic nu există limitări în arhitectura schelelor.
Semnifica•ia componentelor ECM în ingineria •esuturilor pe
bază de schele
Utilizarea schelelor pentru a găzdui ISC ar trebui să reproducă mediul celular
natural. În •esutul pancreatic sănătos, ISC sunt, de asemenea, înconjurate
de o structură de sus•inere de bază, •i anume ECM, care poate fi văzută ca o
schelă naturală. Semnifica•ia interac•iunilor specifice celulă-ECM pentru
viabilitatea •i func•ia celulelor •i rolurile suplimentare ale re•elei ECM în
homeostazia •esuturilor •i stabilitatea mecanică au fost
10
descrise anterior •i sunt acceptate în mod obi•nuit. 38.114–125
După pierderea mediului natural ECM în procesul de digestie •i izolare,
celulele insulare prezintă semne de apoptoză, dar •i semne de
diferen•iere către progenitori imaturi, ducând astfel la celule
multihormonale. 126 Ca o consecin•ă logică, polimerii •i proteinele care se
găsesc în re•elele ECM naturale au fost folosite pentru construirea unui
construct artificial pentru a găzdui celulele. 127 Colagenul este frecvent
utilizat, fie singur sub formă de hidrogel, fie în combina•ie cu alte
materiale. Un hidrogel făcut din colagen de •obolan ca mediu de cultură
3D s-a dovedit a fi o platformă mai bună decât o cultură conven•ională
de suspensie bidimensională (2D) atunci când este utilizată pentru
diferen•ierea hiPSC în ISC. 128 Cocultura celulelor cu hidrogel de colagen
în perioada de diferen•iere între ziua 7 •i ziua 16 a arătat o expresie mai
mare a ARNm pentru factorii de transcrip•ie pancreatică •i hormoni din
celule. 128 Compozi•iile ECM diferă în func•ie de •esutul •intă natural.
Membrana bazală care înconjoară insulele umane constă în principal din
colagen IV, laminină •i fibronectină. 38,120 Refacerea mediului natural ECM
folosind aceste proteine de membrană bazală este benefică pentru
func•ia celulară. 117.120.129–134
Ratele de supravie•uire îmbunătă•ite, o mai bună reten•ie a structurii
morfologice •i dezvoltarea vasculaturii în celulele insulelor însămân•ate în
extracte de membrană bazală, inclusiv colagen
Proteoglicanul IV, laminina •i sulfatul de heparină au verificat ipoteza. 120 Într-un
alt studiu, colagenul IV din tendonul porcin a fost procesat pentru a forma un
strat superior macroporos deasupra pericardului porcin decelularizat ca un
strat inferior mai puternic. O propor•ie semnificativ mai mare de •oareci s-a
întors la normoglicemie, comparativ cu controalele fără schelă, iar aceste
animale au avut niveluri stabile de glucoză din sânge până la 300 de zile. 129 Cu
toate acestea, acest studiu demonstrează, de asemenea, dificultatea pe care
o implică aplicarea clinică viitoare dacă vine vorba de fabricarea
reproductibilă •i precisă a acestor schele bilaminare, mai ales odată ce va fi
necesară extinderea pentru utilizare la om. Având în vedere faptul că ISC
prezintă o func•ie îmbunătă•ită la schelele care imită mediul celular natural al
insulelor cât mai aproape posibil, nu este surprinzător faptul că unele studii
s-au concentrat pe furnizarea exactă a acestui mediu extracelular ca o
schelă pentru însămân•area celulară. Astfel, decelularizarea unor organe
precum plămânul, 135.136 rinichi, 137 splină, 138 ficat, 139.140
sau pancreas, 80.115.133.136.141-148 iar recellularizarea lor cu ISC a fost
investigată. Două studii in vitro au folosit dECM de ficat de •obolan •i
•oarece ca schelă pentru iPSC cu celule de insulă de •oarece injectate prin
vena portă •i au arătat o expresie a genei insulinei mai mare decât în
controalele 2D. 139.140
Alte studii au investigat pancreasul dECM ca material pentru schele •i au
confirmat aplicabilitatea acestuia. schelele de pancreas dECM au fost
biocompatibile pe o perioadă de 120 de zile, 142
au fost func•ionale la stimularea glucozei sau au prezentat o expresie
regulată a genei insulinei, 142.144.145.148 a accelerat diferen•ierea celulelor
ß-progenitoare în ISC, 143 •i ar putea fi îmbunătă•it în continuare prin
utilizarea încapsulării alginatului
Journal of Tissue Engineering
strategii. 115 După o decelularizare suficientă, schela în sine nu ar trebui să
provoace răspunsuri imune ale gazdei în alo- sau xenotransplant •i include
deja un arbore vascular decelularizat. 146 Dintre studiile care utilizează
schele dECM, doar unul a încercat să recelularizeze această re•ea
vasculară cu o linie de celule endoteliale (EC) in vitro, care a dus la o re•ea
vasculară primitivă. 146 De•i schelele dECM pure nu au reproductibilitate •i
sunt mai dificil de scalat până la volumele necesare pentru aplicarea clinică
la om, cel mai puternic argument împotriva utilizării lor pentru terapia clinică
de înlocuire a organelor este impracticabilitatea în cadrul unui proces
simplificat pentru o aplicare largă în viitoarele tratamente medicale dacă nu
sunt combinate cu materiale suplimentare pentru schele. De asemenea,
rămâne neclar dacă este necesară complexitatea ECM pancreatică
completă - cel pu•in în perioada până la construirea unui nou ECM în
săptămânile de după implantare - pentru greutatea cu succes a schelei
încărcate cu ISC in vivo. Cu toate acestea, pentru aplica•ii de cercetare,
schelele de pancreas dECM ar putea fi o platformă adecvată pentru studii
de proliferare •i diferen•iere celulară sau modelare complexă a bolilor.
Un efect semnificativ al componentelor ECM asupra viabilită•ii
•i func•iei ISC la schele s-a găsit •i atunci când au fost utilizate
materiale de schelă sintetice. Cu excep•ia utilizării unui hidrogel
de colagen sau a unui organ dECM întreg, aceste studii au folosit
o combina•ie de diferite materiale sau aditivi ai componentelor
ECM pentru a amalgama caracteristicile favorabile ale fiecărui
material. Acest lucru ar putea ajuta la rezolvarea unor dificultă•i
întâmpinate atunci când se utilizează o schelă derivată ECM
singură, de exemplu, permi•ând produc•ia de schele cu stabilitate
mecanică mai mare, influen•ând timpul de degradare după
implantare •i îmbunătă•ind precizia •i reproductibilitatea. Un studiu
care a investigat efectele secven•elor peptidice suplimentare care
pot fi găsite în fibronectină, laminină-1 •i / sau colagen IV, •i
anume RGD (Arg-Gly-Asp), IKLLI (Ile-Lys-Leu-Leu-IIe), 38 Func•ionalizarea
secven•ei RGD •i YIGSR pe schelă a dus la cea mai mare
îmbunătă•ire a func•ionalită•ii celulei. 38
Aceste rezultate au fost sus•inute de un alt studiu care a modificat
schelele micropore PLGA cu colagen IV, fibronectină •i laminină. După
72 de ore de cultură in vitro, func•ionalitatea insulelor murine
însămân•ate pe cele trei schele modificate ECM a fost semnificativ mai
mare decât în grupul martor cu PLGA singur. Studiul ulterior in vivo a
arătat o revenire mai rapidă la normoglicemie, în special pentru schela
PLGA care con•ine colagen IV. 149 A fost de asemenea investigată
întrebarea dacă adăugarea unei combina•ii de componente ECM
relevante la schela de bază poate duce la un efect sinergic. 30.117.150 Un
studiu in vitro care a adăugat colagen IV •i laminină în diferite compozi•ii
la un hidrogel proteină-polimer nu a prezentat efecte sinergice
Salg •i colab.
efect asupra secre•iei de insulină stimulată de glucoză comparativ cu,
de exemplu, adăugarea de colagen IV singur. 150 Această constatare
nea•teptată poate fi explicată prin influen•a materialului schelei însu•i
asupra interac•iunilor celulă-ECM •i posibila alocare a siturilor de
legare. 150.151 Această ipoteză este sus•inută de alte studii care au arătat
într-adevăr sinergie, mai întâi cu aplicarea simultană a agen•ilor RGD,
IKVAV •i peptidă asemănătoare glucagonului 1 (GLP-1) •i a doua cu
colagen IV •i laminină concepute ra•ional (într-un raport de 25:75),
comparativ cu efectele componentelor ECM numai. 30.117 Adăugarea
componentelor ECM pentru o viabilitate îmbunătă•ită •i func•ionarea
ISC în schele este mai complexă •i depinde de factori precum materialul
schelei, tipul de celulă investigat •i starea de maturare, metoda de
func•ionalizare pentru prezentarea corectă a secven•ei de proteine
sau peptide la celule , •i rata de substitu•ie a componentelor ECM pe
schelă. 132.152 Diferite componente ale colagenului IV •i ale lamininei ECM
în celulele stem embrionare umane încapsulate cu alginat (hESC), de
exemplu, nu au prezentat niciun efect semnificativ în compara•ie cu
controlul •i nu au influen•at pozitiv diferen•ierea celulară în ISC. 153
Vasculariza•ie pentru aportul de oxigen •i nutrien•i
De•i pancreasul endocrin reprezintă doar 1% –2% din volumul total de
organe, insulele pancreatice primesc 5% - 15% din fluxul total de sânge. 154.155 dovedit cea mai eficientă pentru inducerea formării vaselor de novo.
În timpul izolării insulelor, atât în transplantul de insule clinice, cât •i în
tehnicile de inginerie tisulară, insulele vor fi separate de •esutul exocrin
înconjurător •i, în consecin•ă, î•i vor pierde conexiunea cu vasculatura. 113 Absen•a
concentra•ii de 0,5 µg mL- 1 •i 5 µg mL- 1 a confirmat efectul advers al
prelungită a aportului de sânge, hipoxia •i acumularea de de•euri
metabolice •i a produselor catabolice duc la scurtarea supravie•uirii
celulei insulelor. 46
În toate abordările de inginerie a •esuturilor, restaurarea aportului de oxigen
•i nutrien•i printr-un aport adecvat de sânge este, prin urmare, esen•ială. O
cantitate suficientă de sânge poate fi ob•inută prin (a) modularea structurii
schelei în sine, de exemplu, în grosimea peretelui, porozitatea,
interconectivitatea sau re•elele de canale pentru a permite difuzia •i cre•terea
vaselor de sânge, 46,51,112,156 ( b) neoangiogeneză sau vasculogeneză care
apare în mod natural în organismul gazdă sau prin stimulare suplimentară de
către factorii de cre•tere sau (c) adăugarea altor tipuri de celule care sporesc
formarea vaselor 41.157
(Figura 5).
Fabricarea structurii schelei care încorporează ISC trebuie să ia în
considerare cea mai apropiată conexiune cu mediul extern. Cea mai
frecvent acceptată distan•ă maximă de cel mai apropiat por sau
microcanal care va permite o difuzie suficientă a oxigenului este de 200
µm. 73,89,158–160
Într-un studiu, chiar dacă s-a realizat apropierea necesară de
mediul extern, uneori nu a putut fi men•inută suficientă difuzie •i
s-a pierdut func•ionalitatea. 112 În plus fa•ă de distan•a fa•ă de
mediul extern, dimensiunea porului sau a structurii de legătură,
11
•i astfel capacitatea de difuzie trebuie, de asemenea, să îndeplinească
cerin•ele tipurilor de celule încapsulate. Landers •i colab. recomandăm ca
mărimea porilor să fie de 5-10 ori diametrul celulei încapsulate. 161 Deoarece
insulele umane variază în mărime de la 50 la 500 µm, 16,19 dimensiunea
necesară a porilor nu ar permite protec•ia împotriva sistemului imunitar.
Alte abordări au încercat să depă•ească acest conflict prin
func•ionalizarea schelei •i adăugarea de molecule de semnalizare care
promovează vasculariza•ia (Figura 5 (a)). În loc de injectarea directă a
factorilor de cre•tere în locul transplantului, ducând la scurgerea vaselor •i
func•ia anormală a vaselor, eliberarea locală controlată a moleculelor de
semnalizare din materialele schelelor s-a dovedit a fi de succes. 57,116
Această strategie poate fi activată prin încorporarea în hidrogeluri •i
sisteme de încapsulare a celulelor, legarea covalentă la materialele
schelelor sau func•ionalizarea pe molecule mediatoare, cum ar fi
heparina 29,52 ( Figura 5 (a)). Legarea electrostatică a VEGF-A de
heparină, care în sine poate fi legată covalent de o schelă PCL
tipărită 3D utilizând chimia carbodiimidei, a dus la angiogeneză •i a
dus la o viabilitate •i func•ie sporite ale insulelor. 52
Heparina ca moleculă de mediere între schela •i factorul de cre•tere a
păstrat o cantitate mult mai mare de VEGF-A decât martorul negativ
fără heparină. În plus, func•ionalizarea a împiedicat eliberarea în rafală
a factorului de cre•tere. 52 O analiză a membranei corioalantoice de pui
(CAM) a arătat că 200ng mL- 1 Încărcarea VEGF-A a schelei PCL s-a
Concentra•ii mai mari au dus la vase aberante, angiogeneză redusă
sau formare de hemangiom. 52 Un alt studiu folosind VEGF în
concentra•iilor ridicate de VEGF •i a arătat reac•ii ale gazdei, rezultând
calcificări în jurul schelei. 51 Controlul negativ fără heparină / VEGF-nu
a indicat niciun efect asupra formării vaselor. 52 Mai degrabă decât
doza totală de VEGF, gradientul micro-mediu •i cinetica de eliberare
sunt cele care definesc pragul terapeutic, explicând constatările
discrepante. 162 Un alt studiu a fabricat o schelă fibrină-heparină /
VEGF •i a efectuat experimente in vivo care arată penetrarea celulelor
•i generarea de noi capilare în întregul schelă fibrină-heparină / VEGF
după implantarea subcutanată la •oareci diabetici. În schimb, o schelă
fibrină / VEGF fără func•ionalizare a heparinei a arătat aceste efecte
numai în jurul marginilor schelelor. 163
Migra•ia EC către schelă, promovată numai de heparină, s-ar putea datora
topografiei diferite a suprafe•ei după acoperirea cu heparină a schelei, dar •i
capacită•ii ridicate de heparină de legare a proteinelor. Absorb•ia crescută a
proteinelor serice •i, astfel, aderen•a crescută a celulelor la schelele acoperite
cu heparină, pot fi un factor separat care duce la cre•terea vaselor. 52 În plus
fa•ă de func•ionalizarea schelelor cu molecule de semnalizare a cre•terii,
materialele producătoare de oxigen pot îmbunătă•i •i mai mult supravie•uirea
insulelor, deoarece scad daunele ireversibile ale celulelor cauzate de hipoxie în
perioada ini•ială
12
Figura 5. Strategii de vasculariza•ie: (a) modificări ale materialului schelei prin, de
exemplu, acoperirea cu heparină legată covalent •i asocierea factorilor de cre•tere
•i a moleculelor de semnalizare; (b) cocultivarea altor tipuri de celule, cum ar fi
celulele endoteliale sau fibroblastele; •i (c) adăugarea particulelor care produc sau
eliberează oxigen au fost descrise pentru a promova vasculariza•ia în construc•ia
bioartificială.
după implantare 163–165 ( Figura 5 (c)). Microparticulele care con•in peroxid
de hidrogen cu o coajă PLGA func•ionalizată pentru a asigura eliberarea
retardată de oxigen au fost implantate împreună cu schela
fibrină-heparină / VEGF. Comparativ cu controalele, această abordare
s-a dovedit a fi cea mai reu•ită la observarea de 30 de zile a glicemiei •i
a greută•ii corporale după transplant în punga omentală 163
(Figura 5 (c)). Al•i factori angiogeni au fost investiga•i într-o analiză de formare
a tubului EC (HUVEC) a venei ombilicale umane, comparând factorul de
cre•tere derivat din trombocite (PDGF), VEGF, aFGF •i bFGF (factorul de
cre•tere a fibroblastelor) asupra capacită•ii angiogene a EC vasculară. 29,57,94,123 aFGF eficacită•ii globale a grefei prin îmbunătă•irea vasculariza•iei intra-insulă •i
sa dovedit a fi superior celorlalte substraturi investigate în ceea ce prive•te
capacitatea angiogenă. 94
Factorii de cre•tere angiogenă stimulează direct sau indirect un
proces în mai multe etape care implică migra•ia •i proliferarea EC. Prin
urmare, a fost investigată includerea EC •i a altor tipuri de celule în afară
de ISC într-o schelă 54.157
(Figura 5 (b)). Mai ales în perioada de cultură in vitro, schelele vor permite EC
să crească aderent. Această metodă s-a dovedit a oferi o eficacitate mai mare
în acoperirea insulelor, deoarece acestea cresc de obicei în cultură în
suspensie, ducând la o ata•are redusă a EC-urilor în absen•a unui
microambient de schelă. 54 Viabilitatea, func•ia, expresia VEGF •i densitatea
microveselului au fost toate mai bune în grupul de schele PGA. 54 Efectul
benefic asupra func•iei secretoare de insulină a EC-urilor co-transplantate a
fost de asemenea arătat atunci când se utilizează alte materiale pentru schele,
cum ar fi colagenul. 157 Efectul celulelor stem mezenchimale coculturate (MSC)
în schimb asupra
Journal of Tissue Engineering
func•ia grefei nu a fost consecventă în cadrul studiilor. 30.157.166.167
O dublare a secre•iei de insulină după stimularea glucozei a fost observată atunci
când MSC au fost coculturate în hidrogeli PEG. 30
În plus fa•ă de efectele asupra secre•iei de insulină, MSC este cunoscut ca
având func•ii paracrine •i imunoreglatoare care ar putea fi benefice in vivo. 168 Studii
suplimentare asupra altor materiale pentru schele ar putea folosi chiar
acoperirea EC a suprafe•elor interioare, cum ar fi microcanalele care servesc
drept capilare artificiale. Această metodă ar putea oferi o solu•ie la conflictul
dintre dimensiuni mai mari de pori pentru difuzie •i necesitatea de a men•ine o
barieră care protejează de reac•iile inflamatorii ale gazdei. Fibroblastele au
fost, de asemenea, investigate în cocultură cu ISC pe o schelă, deoarece se
•tie că produc factori de cre•tere (de exemplu, VEGF, FGF) •i produc •i sus•in
componente ECM precum colageni •i fibronectină •i, prin urmare, joacă un rol
în procesele de reparare a •esuturilor. 121.169–171
Cocultura cu fibroblasti cu celule insulare a crescut semnificativ secre•ia de
insulină la stimularea glucozei 170 ( Figura 5 (b)). Într-un studiu in vivo utilizând o
schelă de colagen populată cu fibroblaste, masa marginală a insulei necesară
pentru restabilirea normoglicemiei a fost mai mică la jumătate în compara•ie
cu martorul cu insuli•e libere •i cu o treime în compara•ie cu schela ISC /
colagen singură. 169 Efectele sinergice ale EC •i fibroblastelor proiectate în
matri•e de agaroză pentru a forma o foaie prevascularizată pentru celulele
insulelor au fost investigate •i au arătat capacitatea de a construi o re•ea
vasculară care să se conecteze la vasele gazdă in vivo. 172
Oricare ar fi metoda utilizată pentru refacerea vasculaturii insulei, există
o anumită perioadă de formare care trebuie ocolită. Strategii recente au fost
fie implantarea schelei cel pu•in par•ial înainte de adăugarea celulelor
pentru pre-vascularizare, 25,26,51,92,94,173 sau pentru a adăuga nanoparticule •i
substraturi producătoare de oxigen care asigură supravie•uirea în perioada
de după implantare când s-a format încă o nouă vasculatură 165 ( Figura 5
(c)). Tratamentul in vitro al insulelor cultivate înainte de implantarea cu
discuri generatoare de oxigen (OxySite; încapsularea solidă a peroxidului
de calciu în discurile PDMS) s-a dovedit a avea un impact pozitiv asupra
scăderea expresiei hipoxice a pro -citokine inflamatorii fără diminuarea
factorului inductibil de hipoxie (HIF) -eliberat de VEGF-A indus. 174 Această
pretratare a insulelor înainte de transplant poate duce la o viabilitate mai
mare, în special a insulelor mai mari •i, astfel, la cre•terea func•iei de
secretare a insulinei in vivo.
Imunoprotec•ie prin material de schelă
Un motiv pentru care independen•a pe termen lung fa•ă de insulină în
transplantul de insule în urma protocolului Edmonton 3.175
de obicei nu poate fi sus•inută este pierderea timpurie a grefei datorită
IBMIR. Se estimează că majoritatea insulelor transplantate se pierd
rapid din cauza coagulării, agregării plachetare, activării complementului
•i invaziei de granulocite •i monocite neutrofile. 7.176.177 Tratamentul cu
cronică
Salg •i colab.
Figura 6. Incapsularea celulelor secretoare de insulină de către o membrană
semipermeabilă.
regimuri imunosupresoare 3 •i infuzia unui număr mai mare de insuli•e, de multe
ori preluate de la mai mul•i donatori, 175 au fost utilizate pentru a preveni alte
reac•ii imune specifice •i pentru a diminua pierderea grefei. Efectele secundare
ale medicamentelor imunosupresoare 178 iar lipsa preexistentă de organe
donatoare are un impact negativ asupra acestei op•iuni de tratament. Abordările
de inginerie a •esuturilor oferă o varietate de strategii pentru a proteja celulele
insulei care urmează să fie implantate de sistemul imunitar al gazdei. 39.179–182
Moleculele mici pot trece în continuare prin membrană pentru a
asigura fluxul de oxigen, glucoză •i substan•e nutritive •i ie•irea
insulinei •i a de•eurilor metabolice 12 ( Figura 6). De•i severitatea
reac•iilor inflamatorii imediate împotriva grefelor poate fi redusă prin
strategii de încapsulare semipermeabile •i selectarea locurilor de
implantare, altele decât cele propuse ini•ial în protocolul Edmonton, 3
reac•iile pe termen lung ale sistemului imunitar, care merg împreună cu
migrarea celulară către implant •i PFO consecvent, sunt o barieră de difuzie
suplimentară care duce la hipoxie •i la o lipsă de aprovizionare cu nutrien•i.
Au fost investigate diverse strategii de evitare a PFO, inclusiv eliberarea
locală controlată a unui medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) prin
legătură cu hidrogelul de încapsulare (de exemplu, Na-Alg). 67
De•i func•ionalizarea medicamentului a evitat eliberările de explozie la scurt
timp după implantare, acesta a putut fi sus•inut doar în primele 14 zile ale unei
perioade generale de observare de 30 de zile. 67 În abordări similare,
glucocorticoizii 183,184 •i al•i agen•i imunosupresori (de exemplu tacrolimus, 185 factor
de necroză tumorală α ( TNF α) - peptida antagonizantă, 186 interleukină (IL) -4, 184
secven•ă peptidică inhibitoare pentru receptorul IL-1 de suprafa•ă ISC, 187 proteine
chimiotratante monocite-1
(MCP-1) peptide de legare, 188 •i factorul de cre•tere transformator
(TGF-ß)) 189 au fost legate de materialul schelei (PDMS, 183 Nanoparticule
PLGA-PEG-DOPA, 185 mătase, 184
PLG, 189 •i PEG). 186–188 La 30 de zile după implantare, numai dozele
scăzute ale glucocorticoidului au arătat o greutate îmbunătă•ită a
schelei care con•ine insulă prin modularea răspunsului inflamator;
dozele mai mari au arătat greutatea •i func•ia scăzute. 183 Ideea
generală a
13
legarea medicamentelor imunosupresoare de materialul schelei poate părea
contradictorie, deoarece s-a demonstrat că au efecte citotoxice asupra
celulelor insulelor. 8.189–191 Investiga•iile viitoare propuse pentru diferite legături
medicamentoase cu schela, dozele de medicamente sau combina•iile de
medicamente s-ar putea dovedi a fi dispensabile dacă se urmează o altă
abordare în care insulele sunt încorporate într-un schelă de hidrogel (alginat
modificat chimic de triazol-tiomorfolină), atenuarea răspunsului imunitar în sine. 65
Organul bioartificial a asigurat controlul glicemic atunci când a fost implantat
intraperitoneal la •oareci cu competen•e imune până la îndepărtarea din ziua
174. 65
Alte strategii care s-au dovedit benefice pentru protec•ia imunitară
pe termen lung includ cocultivarea insulelor cu alte tipuri de celule,
cum ar fi indoleamina 2,3-dioxigenază (IDO) -exprimarea (enzimă în
calea catabolismului triptofan) fibroblaste, prin cre•terea popula•iei de
T regulatoare -celulele •i prevenirea infiltrării celulelor T. 192.193
Interesant este că cocultura fibroblastelor cu ISC pe o schelă de colagen
nu a avut ca rezultat PFO semnificativ. 169
În plus fa•ă de constatările de mai sus, este de conceput că proprietă•ile
fizice ale schelei, cum ar fi dimensiunea •i forma, pot fi relevante •i pentru
dimensiunea răspunsului corpului străin. Un studiu in vivo al capsulelor de
alginat care con•in insuli•e de •obolan a arătat că răspunsul corpului străin
este invers corelat cu dimensiunea schelei (0,5 mm vs 1,5 mm, rezultatele
sunt normalizate la suprafa•ă) •i este diminuat în continuare atunci când
organul bioartificial prezintă o formă sferică formă. 65.194 Conflictul care rezultă
între microcapsule mici pentru o cantitate suficientă de oxigen •i nutrien•i, a•a
cum este descris în sec•iunea de mai sus, •i răspunsul în cre•tere al corpului
străin •i cre•terea fibrotică pentru microcapsule mici este una dintre
provocările pentru abordările actuale de inginerie tisulară ISC.
Diferen•ierea celulară
Abordarea integrării celulelor adulte complet diferen•iate, cum ar fi
celulele insulelor pancreatice, în schele adecvate pentru transplantul
clinic la pacien•i are mai multe dezavantaje •i ar putea fi doar o etapă
importantă pe drumul către crearea de organe bioartificiale pentru
medicina regenerativă. O lipsă globală de organe donatoare, reac•ii
imunologice grefă-gazdă împotriva •esutului non-autolog •i procesul de
izolare a insulei în sine, care este stresant •i poten•ial dăunător, nu sunt
condi•ii prealabile optime pentru o aplicare largă. Pentru viitorul creării
de organe, celulele stem ca sursă nelimitată de formare a •esuturilor noi
sunt favorizate. Sistemele de cultură celulară 3D sunt o tehnică nouă
pentru studierea diferen•ierii celulare atât in vitro, cât •i in vivo •i s-a
demonstrat că rezolvă limitările protocoalelor 2D in vitro scumpe •i care
consumă mult timp. 31,53,93,102,106,195–197 Mai mult, s-a arătat că diferen•ierea
cu succes în ISC timpurie este posibilă in vitro; maturizarea, însă,
necesită condi•ii in vivo. 31.101.196-200 Au existat cercetări ample privind
diferen•ierea celulelor beta secretoare de insulină
14
celule stem pluripotente •i multipotente umane (n = 47 studii),
cum ar fi hiPSC, 53.106.107.201.202 hESC, 93.195.197-199.203-206 •i
MSC. 31.100–102.207–210 Din nou, aceste abordări se bazează pe mimarea
proceselor de embriologie naturală a pancreasului prin reproducere
treptată, cu adăugarea de factori de cre•tere •i alte molecule. Acest proces
poate fi controlat prin monitorizarea expresiei genelor de-a lungul etapelor
de dezvoltare. Pentru a verifica stadiile precoce ale progenitorului
pancreatic, expresia homeoboxului duodenal pancreatic 1 (Pdx1) a fost
adesea detectată; pentru etapele ulterioare, NKX6.1, un factor de
transcrip•ie în dezvoltarea timpurie a celulelor beta; •i în stările mature
secretoare de insulină, MafA, un factor de transcrip•ie în celulele beta
adulte care este descris ca fiind critic pentru produc•ia de insulină, a fost
folosit ca marker
moleculă. 42,93,138,195,198,199,204,207
Un protocol de diferen•iere de 10 zile a reu•it să producă PDX1 +,
NKX6.1- celule progenitoare pancreatice precoce derivate din hESC în mai
mult de 80% din popula•ia celulară. 195
Împreună cu mezenchimale •i EC, organoidele s-au format în cultura
celulară 3D cu Matrigel®. După implantarea în cavitatea peritoneală a
•oarecilor goi într-o schelă PLA tipărită 3D care con•inea Matrigel® •i
colagen I, celulele s-au diferen•iat în continuare în ISC in vivo.
Vasculariza•ia dispozitivului •i interac•iunile celulă-ECM au sus•inut
acest proces •i, după 90 de zile in vivo, 38,5% din celule au fost
insulino-pozitive. 195 Spre deosebire de ESC, care poate fi supus unor
probleme etice, hADSC poate fi ob•inut în mod repetat folosind tehnici
minim invazive •i sunt astfel eligibili pentru proceduri autologe. 100 Platforma (Figura 2), harta dovezilor de pe site-urile de transplant, care a inclus numai
de cultură electrospun PLA / PVA 3D a îmbunătă•it diferen•ierea
acelor celule în ISC. Diferen•ierea cu succes a hADSC în ISC a fost
dovedită de o expresie mai mare a genei PDX1, glucagon •i insulină,
precum •i un răspuns fiziologic la insulină după stimularea glucozei în
compara•ie cu cultura 2D. 100 O provocare în multe protocoale de
diferen•iere este produc•ia de ISC monohormonal. 204
Exenedin-4, un agonist al receptorului GLP-1, s-a arătat că nu numai
că promovează formarea de sfere a celulelor progenitoare, ci •i cre•te
semnificativ propor•ia de ISC monohormonal după transplant într-o
schelă PCL. 100.201
De•i abordarea este interesantă, sunt necesare cercetări
suplimentare înainte ca aceasta să poată fi implementată cu succes ca
concept de transplant. În general, literatura revizuită a arătat o strategie
dual-track. Pe de o parte, există abordări care se concentrează pe
dezvoltarea unei schele adecvate pentru ISC maturi, luând în
considerare punctele discutate mai sus. Pe de altă parte, există abordări
care se concentrează în special pe diferen•ierea ISC de celulele stem.
Rezultatele promi•ătoare din ambele strategii sunt apoi reunite, reducând
astfel variabilele care ar putea duce la e•ec.
Locul transplantului
Spre deosebire de transplantul ini•ial intraportal din protocolul
Edmonton, pot exista •i alte site-uri de implantare
Journal of Tissue Engineering
să fie utilizat pentru tratamentele de înlocuire a organelor pe bază de schele. Este
posibil ca ficatul •i vena portă să nu fie locuri de transplant ideale datorită IBMIR,
tensiunii scăzute a oxigenului •i numeroaselor toxine •i medicamente care sunt
procesate în ficat. 8,9
Implanturile pe bază de schele permit alegerea între un spectru mai larg
de locuri de transplant. O re•ea vasculară densă pentru o cantitate
suficientă de oxigen •i nutrien•i, acces în timp real la niveluri glicemice
reprezentative fiziologic, rate scăzute de răspuns imun, dar •i acces
chirurgical u•or •i posibilitatea de recuperare a implantului, sunt criterii
generale atunci când se alege un loc de implantare adecvat pentru schela
încărcată cu celule. 211 În plus fa•ă de ace•ti factori, se pot aplica criterii
mai specifice, în func•ie de natura schelei încărcate cu celule.
Dimensiunea e•afodului, stabilitatea mecanică •i distan•ele de difuzie
afectează alegerea în continuare. Printre studiile in vivo incluse (n = 91)
construc•ia ISC / schelă a fost transplantată în loca•ii subcutanate
(n = 31), 27,51,69,92–94,112,115,120,133,135,145,147,156,157,171,212–225 cavitatea
peritoneală (n = 19), 18,26,56,63,65-68,101,134,135,173,195,226-232
o pungă omentală (n = 14), 57,59,81,118,119,163,174,225,233–238 capsula renală (n = 18), 54,67,69,75,96,120,121,131,135,1
242 tamponul de grăsime epididimal (n = 9), 85,91,129,149,183,189,201,236,243 the
mezenter intestinal sub•ire (n = 1), 116 alături de o navă (n = 3) 25,26,244 •i alte
site-uri (Figura 7). Harta lacunelor de dovezi arată că majoritatea studiilor
care efectuează experimente in vivo s-au concentrat pe locul subcutanat
pentru implantare. În compara•ie cu prima hartă a lacunelor de eviden•ă
studii in vivo, prezintă o propor•ie mai mare de studii care au utilizat celule
stem sau celule destinate diferen•ierii în ISC. Acest lucru poate fi explicat
prin constatările de mai sus, care arată că multe protocoale de diferen•iere
pentru a produce ISC necesită atât setări in vitro, cât •i in vivo. 198–200 Tendin•a
către utilizarea materialelor naturale pentru fabricarea schelelor este
comparabilă cu prima hartă a lacunelor de eviden•ă (Figura 2). Singurul
studiu care a folosit un material de schelă sintetică (PLA) împreună cu celule
de insulă umană, publicat în 2017, a folosit, de asemenea, tehnologia de
imprimare 3D pentru fabricarea schelei. 51 Acest lucru sus•ine ipoteza că ar
putea exista o schimbare în cercetările viitoare către utilizarea materialelor
de schelă sintetice sau a schelelor compozite datorită accesului la noi tehnici
de fabrica•ie, cum ar fi imprimarea 3D (bio).
Situl subcutanat oferă atât acces minim invaziv, cât •i spa•iu
pentru volumele de transplant terapeutic, 157
•i a fost cel mai frecvent utilizat site de transplant în articolele examinate.
O metodă de implantare simplă •i cu risc scăzut este injectarea
subcutanată a unei schele-hidrogel care con•ine celule. 157.213 Combina•ia
dintre un hidrogel care con•ine celule tranzitorii care poate fi reîncărcat la
cerere •i un e•afod permanent realizat dintr-un polimer sintetic mecanic
stabil a fost descris ca un pas important în direc•ia func•iei pe termen
lung. 51 Cu toate acestea, deoarece densitatea vasculară este slabă, au
fost utilizate mai multe strategii pentru a induce vasculariza•ia necesară
pentru supravie•uirea ISC. 170 Un studiu care a folosit un ISC / colagen
Salg •i colab. 15

Figura 7. Harta lacunelor de eviden•ă: siturile de transplant ale studiilor in vivo. axa x: locuri de transplant; axa y: materiale pentru schele; culoarea cercului: specii de origine
celulară •i starea de maturare; •i mărimea cercului: corelată cu numărul de studii care au investigat combina•ia respectivă. În total au fost cartografiate datele din 67 de articole
incluse.

schela a comparat locul subcutanat cu subcapsula renală •i a
prezentat o func•ie redusă a grefei pentru locul subcutanat,
măsurată prin măsurarea glicemiei. 120 Promovarea vasculariza•iei,
a•a cum sa discutat mai sus, a arătat rezultate pozitive în mai multe
studii in vivo. 51
Mai ales atunci când se vizează locul de transplant subcutanat, trebuie
abordată întrebarea dacă aceste experimente pe animale sunt predictive
•i transferabile la oameni. •oarecii care au făcut diabet prin injectarea de
streptozotocină sau aloxan cu pu•in timp înainte de experiment nu au
complica•iile secundare ale diabetului, cum ar fi angiopatia. Se poate
presupune că aceste complica•ii secundare ale diabetului zaharat vor
împiedica vasculariza•ia. Un sistemic
boala vasculară va afecta astfel situsul subcutanat mai sever decât
alte posibile locuri de transplant. În compara•ie directă cu alte locuri
de transplant, locul subcutanat a prezentat răspunsuri puternice ale
corpului imun •i străin împotriva grefei ISC / schelă implantate. 69
Implantarea intraperitoneală sau implantarea într-o pungă omentală
de organe bioartificiale într-un model de •oarece sau •obolan poate fi
transferabilă în viitoarele aplica•ii umane, de•i acestea au fost raportate
ca fiind medii pro-inflamatorii. 81,211 Peritoneul este bogat vascularizat,
ceea ce este o cerin•ă de bază pentru cre•terea vasculară pentru a
asigura o cantitate suficientă de oxigen •i oferă spa•iul pentru
implantarea unui volum terapeutic. 233 Ar trebui notat
16
că revascularizarea după implantarea intraperitoneală poate avea loc
numai odată ce grefa se ata•ează într-o loca•ie definită. 57 Un avantaj al
cavită•ii peritoneale •i, în special, al pungii omentale, este scurgerea
venoasă fiziologică a insulinei produse direct în ficat prin vena portă. În
func•ie de dimensiunea, arhitectura •i integritatea biomecanică a
dispozitivului, recuperabilitatea este un factor limitativ pentru aplica•iile
clinice, în special pentru implantările intraperitoneale. 57,67 Injec•ia sau
implantarea microcapsulelor de hidrogel în cavitatea peritoneală duce la
dificultă•i dacă îndepărtarea devine necesară, de exemplu, din cauza
reac•iilor grefă-gazdă sau a altor complica•ii medicale. Chiar •i mai
multe spălături peritoneale s-ar putea să nu fie suficiente pentru a
îndepărta toate microcapsulele. Recuperarea este o cerin•ă importantă
pentru o implantare clinică a unui astfel de dispozitiv medical la om.
Numărul mare de microcapsule necesare pentru tratamentul oamenilor
•i anatomia complexă a cavită•ii abdominale fac practic imposibilă
recuperarea completă a implanturilor. O altă problemă atât cu
implantarea intraperitoneală, cât •i cu transplantul într-o pungă
omentală, una care nu este abordată în studiile in vivo, este problema
care apare dacă un pacient are nevoie de relaparotomie din cauza
oricărei alte afec•iuni medicale. Microcapsulele implantate sau alte
construc•ii ISC / schele ar fi deteriorate sau îndepărtate în cursul
interven•iei chirurgicale. Articolele revizuite oferă solu•ii diferite pentru a
depă•i această dificultate, mai ales atunci când se alege cavitatea
peritoneală sau punga omentală pentru implantare. Utilizarea unui co•
PLA poros tipărit 3D cu un capac blocabil ar fi o modalitate de a prinde
ISC, materiale hidrogel •i al•i compu•i, dar totu•i să le poată recupera. 195
Ideea de a ata•a cumva hidrogelul care con•ine celule a fost de
asemenea utilizată într-un studiu în care o fibră realizată din suturi
chirurgicale răsucite a fost fabricată ca o schelă interioară care este
stabilă mecanic. 228
Această fibră a fost ulterior acoperită cu un hidrogel alginat care
con•ine celule. Recuperarea completă, nedeteriorată prin interven•ie
chirurgicală laparoscopică, cu răspunsuri scăzute ale •esutului
inflamator, a fost observată într-un model de câine la scară mare. 228 Chiar grup fără Matrigel® a folosit din nou un burete de gelatină cu factor de
dacă autorii au testat viabilitatea •i func•ia dispozitivului lor in vivo •i
au demonstrat recuperabilitate sigură, rămâne neclar dacă geometria
•i dimensiunea unei astfel de structuri vor provoca complica•ii
medicale, cum ar fi aderen•e, obstruc•ii •i disconfort pe termen lung.
Eligibilitatea calificată a cavită•ii peritoneale •i a pungilor omentale ca
site-uri de transplant în ceea ce prive•te problema discutată a
recuperabilită•ii nu face decât să sublinieze importan•a ajustării
materialelor de schelă, a arhitecturii schelelor •i a locului de transplant
desemnat. Transplanturile de grăsimi epididimale (n = 9) în modele de
rozătoare au fost utilizate pentru a demonstra conceptele studiilor
respective in vivo. Deoarece această localizare anatomică nu există la
om, •esutul gras intraperitoneal fiind analogul,
Interesant, există dovezi că este necesar un număr mai mare de
IEQ pentru a restabili normoglicemia, înso•ită
Journal of Tissue Engineering
printr-un debut ulterior al func•iei de secretare a insulinei pentru locul
transplantului omental decât pentru locul transplantului renal subcapsular
sau intrahepatic. 118.238.245 În compara•ie directă, subcapsula renală a arătat
cea mai mică masă marginală a IEQ pentru a restabili normoglicemia, cel
mai rapid debut al func•iei grefei •i cel mai strict control al glucozei într-un
model de •oarece. 245 Mai mult, subcapsula renală a fost, de asemenea,
descrisă ca un site de transplant imunoprivilegiat. 69
De•i acest loc de transplant a fost ales frecvent la rozătoare (n = 18),
aplicabilitatea clinică la om nu este fezabilă. Subcapsula renală
umană este inelastică •i nu oferă spa•iul necesar pentru implantarea
dozei terapeutice. 245 Spre deosebire de implantarea subcutanată •i
intraperitoneală, nu există suficient spa•iu pentru a găzdui
macrocapsule •i construc•ii de schele mai mari decât microcapsule
(<150 µm). 211
Un grup de cercetare a investigat transplantul unei schele care
con•inea ISC direct de-a lungul unei nave. 25,26,244
Dispozitivele care con•in celule insulare, material de schelă •i suplimente cu factor
de cre•tere au fost implantate de-a lungul vaselor epigastrice sau ale pediculului
neurovascular femural. 25,26,244 Acest site de transplant (n = 3) este de a•teptat nu
numai să prezinte avantajul unei surse vasculare suficiente pentru insulele din
punct de vedere al difuziei de oxigen •i nutrien•i pentru a men•ine viabilitatea, dar
oferă, de asemenea, acces în timp real la concentra•iile de glucoză din sânge •i
prezintă o cale de livrare hormonală directă. 26
Spre deosebire de locul conven•ional de transplant hepatic sau injec•ia
intraportală, schela care con•ine ISC nu este expusă direct fluxului
sanguin •i, prin urmare, IBMIR este minimă. 26 În aceste studii, celulele au
fost implantate la 3-4 săptămâni după implantarea schelei pentru a evita
răspunsurile ini•iale ale corpului străin •i a ocoli perioada de dinaintea
dezvoltării unei vasculariza•ii suficiente. Vasele epigastrice au fost învelite
cu un tub de silicon care a inclus Matrigel® •i bFGF. În a doua etapă, un
burete de gelatină cu celulele insulei încărcate a fost implantat între tubul
de silicon •i vas. 26 De•i Matrigel® nu poate fi tradus în aplica•ie clinică •i
alegerea unui site periferic arată întârzieri semnificative înainte ca func•ia
grefei să poată fi măsurată, acest studiu a arătat rezultate promi•ătoare
pentru utilizarea acestui site de transplant. Un studiu ulterior al aceluia•i
cre•tere a nervului suplimentat (NGF) pentru implantare alături de
pediculul neurovascular femural. 244 Acest protocol modificat a arătat o
viabilitate sporită a insulelor de pe schelele de gelatină care au fost
suplimentate cu NGF comparativ cu controalele fără NGF. În cele din
urmă, adecvarea locului de transplant a fost demonstrată prin secre•ia de
insulină după injec•ia intraperitoneală de glucoză, similar cu controlul
nondiabetic. 244
Concluzie
Schelele servesc drept materiale biomimetice concepute să semene
cu modelele naturii •i să le imite func•ia pentru un spectru larg de
aplica•ii în domeniul medical
Salg •i colab.
industrie. Există deja dovezi care demonstrează eligibilitatea schelelor ca
platforme de cultură 3D •i, de asemenea, ca platforme pentru îmbunătă•irea
diferen•ierii celulelor imature la ISC. Abordarea de a crea un organ secretor
de insulină poate fi văzută ca un exemplu perfect pentru alte aplica•ii
viitoare în ingineria •esuturilor. Înlocuirea unui singur tip de celulă, •i anume
celulele beta secretoare de insulină, poate fi un tratament alternativ viitor
pentru pacien•ii cu o pierdere a func•iei pancreatice endocrine •i un avans
în medicina de transplant bioartificial de organe. Cu toate acestea, trebuie
depuse multe eforturi pentru a depă•i limitările actuale, în special în ceea ce
prive•te supravie•uirea pe termen lung •i func•ionarea celulelor, utilizarea
materialelor adecvate pentru schele, •i proiectarea •i fabricarea unei
arhitecturi de schele care permite suficient aport de oxigen •i nutrien•i fără a
compromite protec•ia grefei de sistemul imunitar gazdă. Aceste probleme
trebuie rezolvate înainte ca aplicarea clinică a oricărui organ bioartificial să
devină realitate.
Compara•ia directă a abordărilor de inginerie a •esuturilor folosind
materiale de schele pe ISC este în prezent imposibilă din cauza varietă•ii de
factori care trebuie lua•i în considerare. Chiar •i compararea directă a
locurilor de transplant este dificilă. Diferite materiale de schele, arhitecturi de
schele, specii •i starea de maturare a celulelor donatoare, precum •i diferi•ii
parametri defini•i pentru a evalua rezultatul (de exemplu, controlul
metabolic, tensiunea oxigenului, masa func•ională, răspunsul •esuturilor,
aplicabilitatea practică, diferen•ierea celulară), toate exclude compararea
directă. Prin urmare, este urgentă o cercetare structurată, bazată pe dovezi.
Am arătat că hăr•ile gap-ului de eviden•ă pot oferi o sinopsisă a datelor de
cercetare, inclusiv studii experimentale, pentru a afi•a obiective complexe,
cu mai mul•i parametri. Hăr•ile gap-ului de eviden•ă oferă o imagine de
ansamblu cantitativă •i calitativă u•or accesibilă •i permit determinarea
zonelor cu interes ridicat •i cu interes scăzut în cercetările publicate.
Această metodă ne permite nu numai să identificăm lacunele, ci •i să
adunăm dovezi conexe •i astfel să venim cu noi descoperiri. Literatura
revizuită arată rezultate promi•ătoare pentru constructele ISC / schele, dar
nu este încă o solu•ie finală pentru aplicarea clinică.
Atât aportul insuficient de nutrien•i, cât •i oxigenul, datorită limitărilor de
perfuzie în macrocapsulele de schele mărite •i, în schimb, reac•iile
crescânde ale gazdei împotriva microcapsulelor mai mici vor duce în cele
din urmă la e•ecul grefei. 194
În general, strategia de microîncapsulare ar putea să nu fie o abordare
fezabilă pentru aplicarea clinică a organelor bioartificiale ISC / schele. Cu
toate acestea, implantarea numărului de picături de hidrogel necesare pentru
realizarea dozelor terapeutice pentru pacien•ii umani pare impracticabilă, iar
procedura de transplant •i urmărirea vor fi împiedicate, de exemplu, de
recuperarea afectată datorită proprietă•ilor intrinseci ale microcapsulelor.
Acest conflict poate fi rezolvat numai urmând o strategie complexă,
multidimensională, în care materialele schelelor, tehnicile avansate de
fabricare a schelelor, celulele •i moleculele de semnalizare vor fi adaptate.
Atât materialele pentru schele hidrogel, cât •i materialele pentru schele pe
bază de polimeri
17
poate furniza doar unele dintre caracteristicile necesare ale
schelelor. Combinarea mai multor materiale de schele pentru a
forma un dispozitiv hibrid pare a fi un obiectiv rezonabil pentru
investiga•ii viitoare. Noile tehnologii de schele precum
3Dbioprinting pot oferi posibilitatea fabricării combinate a mai
multor materiale într-o arhitectură 3D proiectată. Această
arhitectură 3D poate avea o complexitate mai mare, de exemplu,
cu microcanale care imită arborii vasculari naturali, mai degrabă
decât microcapsule sau foi de schele în vrac. Includerea copacilor
vasculari simplifica•i sau a altor căi de perfuzie către miezul
schelei poate asigura o cantitate suficientă de oxigen •i nutrien•i
pentru toate ISC, indiferent de amplasarea lor în interiorul
construc•iei. Semnifica•ia componentelor ECM pentru viabilitatea
ISC, func•ia,
Crearea unui sit de implantare cu apropierea •esutului bioartificial de
vasele de sânge ar putea îmbunătă•i viabilitatea •i func•ia pe termen lung.
Doar trei articole care îndeplineau criteriile de includere ale acestei
revizuiri sistematice s-au concentrat pe acest sit de transplant. 25,26,244 Ca
situs subcutanat, subcapsula renală, tamponul de grăsime epididim •i, în
majoritatea cazurilor, precum •i cavitatea peritoneală •i omentul sau
crearea de pungi omentale au fiecare dezavantaje specifice, recomandăm
cu tărie cercetarea în noi site-uri de transplant prospective. Dezvoltările
ulterioare în tehnologiile celulelor stem •i diferen•ierea acestora către
celulele secretoare de insulină, metodele de editare a ADN-ului •i noile
tehnici •i materiale de fabrica•ie se pot combina pentru a permite viziunea
unui pancreas bioartificial să devină realitate.
Mulțumiri
Plotarea hăr•ii de lacune a dovezilor a fost efectuată cu asisten•a amabilă a lui
Daniel Schmitt, New Technologies and Data Science, Spitalul Universitar
Heidelberg, Germania.
Contribuțiile autorului
GAS •i HGK sunt responsabili pentru conceperea •i proiectarea acestui studiu
•i au dezvoltat strategia de căutare împreună cu PP •i M. KDGAS a efectuat
analiza literaturii, extragerea datelor, interpretarea datelor, a creat hăr•ile
gap-ului de eviden•ă •i a scris primul proiect al raportului. NAG, FJH, KF, PP,
MKD,
TH •i HGK au examinat •i editat articolul. PP •i
MKD a ini•iat utilizarea hăr•ilor de lacune de dovezi pentru revizuiri sistematice.
GAS •i HGK au coordonat procesul de editare.
Declarația de interese conflictuale
Autorii nu au declarat poten•iale conflicte de interese în ceea ce prive•te
cercetarea, autorul •i / sau publicarea acestui articol.
Finanțarea
Autorii au dezvăluit primirea următorului sprijin financiar pentru cercetarea,
autorul •i / sau publicarea acestui articol: Această lucrare a fost sus•inută prin
finan•are din Orizont 2020 al UE
18
Eurostars-2 (E! 12021). Jumătate din taxa de procesare a articolelor a fost
acoperită de Deutsche Forschungsgemeinschaft în cadrul programului de
finan•are OpenAccess Publishing, de Ministerul •tiin•ei, Cercetării •i Artelor din
Baden-Württemberg •i de RuprechtKarls-Universität Heidelberg.
Material suplimentar
Material suplimentar pentru acest articol este disponibil online.
Referințe
1. Atkinson MA, Eisenbarth GS •i Michels AW. Diabetul de tip 1. Lancet 2014;
383: 69–82.
2. Fiorina P, Shapiro AM, Ricordi C •i colab. Impactul clinic al
transplantului de insule. Sunt J Transplant 2008; 8: 1990–1997.
3. Shapiro AMJ, Lakey JRT, Ryan EA •i colab. Transplantul de insule
la •apte pacien•i cu diabet zaharat de tip 1 utilizând un regim
imunosupresor fără glucocorticoizi.
N Engl J Med 2000; 343 (4): 230–238.
4. Hering BJ, Clarke WR, Bridges ND •i colab. Studiu de fază 3 de transplant
al insulelor umane în diabetul de tip 1 complicat de hipoglicemie severă. Îngrijirea 22.
diabetului 2016; 39 (7): 1230–1240.
5. Cross SE, Vaughan RH, Willcox AJ •i colab. Proteinele matricei cheie din
membrana bazală a insulelor pancreatice sunt digerate diferen•ial în timpul
izolării insulelor umane. Sunt J Transplant 2017; 17 (2): 451–461.
6. Desai T •i Shea LD. Progrese în tehnologiile de încapsulare a insulelor. Nat
Rev Drug Discov 2017; 16: 338-350. Korsgren O, Nilsson B, Berne C •i
7. colab. Starea actuală a transplantului clinic de insule. Transplant 2005;
79: 1289–1293.
8. Shapiro AM, Gallant HL, Hao EG •i colab. Furtuna imunosupresoare
portal: relevan•ă pentru transplantul de insule.
Monetarul de droguri 2005; 27 (1): 35-37.
9. Bennet W, Sundberg B, Groth CG •i colab. Incompatibilitatea între
sângele uman •i insulele izolate din Langerhans: o constatare cu
implica•ii pentru transplantul de insulă clinică intraportală? Diabet 1999;
48 (10): 1907–1914. O'Brien FJ. Biomateriale •i schele pentru ingineria
10. •esuturilor. Mater Astăzi 2011; 14: 88-95.
11. Kolos E •i Ruys AJ. Aplicarea schelelor biomimetice pentru ingineria
•esuturilor. J Biomim Biomater Tissue Ing 2013; 18: e103. Nu. Materiale
medicale biomimetice: de la nanotehnologie la bioprintarea 3D. Singapore: 28.
12. Springer, 2018.
13. Chan BP •i Leong KW. Schele în ingineria •esuturilor: abordări
generale •i considera•ii specifice •esuturilor. Eur Spine J 2008; 17
(Supliment. 4): 467–479.
14. Yang XD, Zou XH, Dai ZW •i colab. Efectele oligo (3hidroxialcanatului)
asupra viabilită•ii •i secre•iei de insulină a celulelor beta murine. J
Biomater Sci Polym Ed 2009; 20 (12): 1729–1746.
15. Moher D, Shamseer L, Clarke M •i colab. Elementele de raportare preferate
pentru declara•ia 2015 a protocoalelor de revizuire sistematică •i
meta-analiză (PRISMA-P). Rev. 2015; 4: 1. Komatsu H, Cook C, Wang CH •i
16. colab. Mediul oxigenului •i dimensiunea insulelor sunt principalii factori
limitativi ai
Journal of Tissue Engineering
supravie•uire izolată a insulelor pancreatice. Plus unu 2017; 12 (8): e0183780.
17. Skiles ML, Fancy R, Topiwala P •i colab. Corelarea hipoxiei cu secre•ia
de insulină utilizând un sistem fluorescent de detectare a hipoxiei. J
Biomed Mater Res B Appl Biomater
2011; 97 (1): 148–155.
18. O'Sullivan ES, Johnson AS, Omer A •i colab. Agregatele celulare ale insulelor
de •obolan sunt superioare insulelor pentru transplant în microcapsule. Diabetologia
2010; 53 (5): 937-945. Buchwald P, Tamayo-Garcia A, Manzoli V •i colab.
19. Eliberare de insulină glucosestimulată: studii paralele de perifuzie a insulelor
pancreatice umane libere •i hidrogel încapsulate.
Biotehnologie Bioeng 2018; 115 (1): 232–245.
20. Ito M •i Taguchi T. Secre•ia de insulină îmbunătă•ită a celulelor beta
pancreatice reticulate fizic prin utilizarea unui derivat poli (etilen
glicol) cu grupări oleil. Acta Biomater 2009; 5 (8): 2945-2952.
21. Kojima N, Takeuchi S •i Sakai Y. Ingineria pseudoisletelor: efect asupra
activită•ii secre•iei de insulină după numărul de celule, popula•ia celulară •i
re•elele de microcanal. Transplant Proc 2014; 46 (4): 1161–1165.
Vermesh U, Vermesh O, Wang J •i colab. Modelare de densitate mare,
multiplexată a celulelor la rezolu•ie unicelulară pentru ingineria •esuturilor
•i alte aplica•ii. Angew Chem Int Ed Engl 2011; 50 (32): 7378–7380.
23. Zhang Y, Jalili RB, Warnock GL •i colab. Schelele tridimensionale reduc
formarea amiloidului insulelor •i sporesc supravie•uirea •i func•ionarea
insulelor umane cultivate. Sunt J Pathol
2012; 181 (4): 1296-1305.
24. Zhao M, Song C, Zhang W, •i colab. Starea tridimensională a culturii
schelelor nanofibre îmbunătă•e•te viabilitatea •i func•ionarea insulelor. J
Biomed Mater Res A 2010; 94 (3): 667-672.
25. Hussey AJ, Winardi M, Han XL •i colab. Semănarea insulelor pancreatice în
camerele de inginerie a •esuturilor prevascularizate. Tissue Eng Partea A 2009;
15 (12): 3823–3833. Forster NA, Penington AJ, Hardikar AA •i colab. O
26. cameră de inginerie a •esutului prevascularizată sus•ine cre•terea •i func•ia
insulelor •i a celulelor progenitoare la •oarecii diabetici.
Insulele 2011; 3 (5): 271-283.
27. Sasikala M, Rao GV, Vijayalakshmi V •i colab. Func•iile pe
termen lung ale insulelor încapsulate altoite în primate neumane
fără imunosupresie. Transplant
2013; 96 (7): 624–632.
Aplica•ii clinice ale biomaterialelor. Declara•ia Consens NIH 1982;
4: 1–19.
29. Marchioli G, Zellner L, Oliveira C •i colab. Hidrogel PEGDA stratificat
pentru insulă de încapsulare Langerhans •i îmbunătă•irea
vasculariza•iei. J Mater Sci Mater Med
2017; 28 (12): 195.
30. Bal T, Nazli C, Okcu A, •i colab. Încorporarea celulelor stem mezenchimale
•i a ligandului în hidrogeluri biomimetice poli (etilenglicol) îmbunătă•esc
semnificativ secre•ia de insulină din insulele pancreatice. J Tissue Eng
RegenMed 2017; 11 (3): 694-703. Sabek OM, Farina M, Fraga DW •i colab.
31. Sistem polimeric tipărit tridimensional pentru încapsularea celulelor stem
mezenchimale umane diferen•iate în agregate de insulină care produc
insulină pentru tratamentul diabetului. J •esut ing
2016; 7: 2041731416638198.
Salg •i colab.
32. Silva AI •i Mateus M. Dezvoltarea unui dispozitiv de pancreas bio-artificial
vascular cu fibre goale din polisulfonă pentru studii in vitro. J Biotechnol 2009;
139 (3): 236–249.
33. Lee KY •i Mooney DJ. Alginat: proprietă•i •i aplica•ii biomedicale. Prog
Polym Sci 2012; 37: 106–126. Espona-Noguera A, Ciriza J,
34. Canibano-Hernandez A, •i colab. Hidrogel tunabil injectabil pe bază de
alginat pentru terapia celulară în diabetul zaharat de tip 1. Int J Biol
Macromol
2018; 107 (Pt A): 1261–1269.
35. Otterlei M, Ostgaard K, Skjak-Braek G, •i colab. Inducerea produc•iei de
citokine din monocitele umane stimulate cu alginat. J Immunother (1991) 1991;
10 (4): 286-291 Li N, Sun G, Wang S •i colab. Insulă tehnică pentru
36. performan•e îmbunătă•ite prin reagregarea optimizată în mărgele de gel de
alginat Biotechnol Appl Biochem 2017; 64 (3): 400-405. Montalbano G,
Toumpaniari S, Popov A •i colab. Sinteza hidrogelurilor pe bază de colagen
37. / alginat / fibrină bioinspirat pentru ingineria •esuturilor moi. Mater Sci Eng C
Mater Biol Appl
2018; 91: 236-246.
38. Lim DJ, Antipenko SV, Vines JB •i colab. Func•ia îmbunătă•ită a celulei
beta MIN6 pe nanomatrix amfifil peptidic auto-asamblat inscrip•ionat cu
liganzi adezivi celulari extracelulari deriva•i din matrice. Macromol Biosci 2013;
13 (10): 1404–
1412.
39. Kuehn C, Fulop T, Lakey JR •i colab. Insulele pancreatice endocrine
porcine tinere cultivate în fibrină •i geluri de alginat prezintă o rezisten•ă
îmbunătă•ită fa•ă de monocitele umane.
Pathol Biol 2014; 62 (6): 354–364.
40. Raza A •i Lin CC. Influen•a degradării •i func•ionalită•ii matricei asupra
supravie•uirii celulare •i morfogenezei în hidrogelurile pe bază de PEG. Macromol
Biosci 2013; 13 (8): 1048–1058.
41. Mason MN •i Mahoney MJ. O nouă construc•ie compusă cre•te
poten•ialul de vasculariza•ie al hidrogelurilor PEG prin încorporarea
panglicilor mari de fibrină. J Biomed Mater Res A 2010; 95 (1):
283–293. Aloy-Reverte C, Moreno-Amador JL, Nacher M •i colab.
42. Utilizarea culturilor sandwich func•ionalizate RGD pentru a promova
rediferen•ierea celulelor beta pancreatice umane după expansiunea in
vitro. Tissue Eng Partea A 2018; 24 (5-6): 394–
406.
43. Steele JA, Barron AE, Carmona E •i colab. Incapsularea re•elelor de
microfibre proteice care sus•in insulele pancreatice. J Biomed Mater Res A 2012;
100 (12): 3384–3391.
44. Skiles ML, Sahai S •i Blanchette JO. Urmărirea semnalizării hipoxice în
cadrul agregatelor celulare încapsulate. J Vis Exp
2011; 58: 3521.
45. Shih H •i Lin CC. Hidrogelare tiol-ene mediată de lumină vizibilă
folosind eozina-Y ca singurul ini•iator.
Macromol Rapid Commun 2013; 34 (3): 269-273. Blanchette JO, Langer
46. SJ, Sahai S •i colab. Utilizarea kinazei integrate pentru a extinde func•ia
•esutului pancreatic încapsulat. Biomed Mater 2010; 5 (6): 061001.
47. Lin CC •i Anseth KS. Mimetismul de comunicare celulă-celulă cu poli
(etilen glicol) hidrogeli pentru îmbunătă•irea func•iei betacelului. Proc Natl
Acad Sci SUA 2011; 108 (16): 6380–6385.
48. Shih H, Liu HY •i Lin CC. Îmbunătă•irea eficien•ei gelifica•iei •i
citocompatibilită•ii hidrogelilor tiol-norbornenici polimeriza•i la lumină
vizibilă prin adăugarea de tirozină solubilă. Biomater Sci 2017; 5 (3):
589–599.
19
49. Muthyala S, Bhonde RR •i Nair PD. Studii de citocompatibilitate ale
insulelor pancreatice de •oarece pe gelatină — schele PVP semi IPN
in vitro: implica•ie poten•ială asupra ingineriei •esutului pancreatic. Insulele
2010; 2 (6): 357–366. Hall KK, Gattas-Asfura KM •i Stabler CL.
50. Microîncapsularea insulelor în geluri de alginat / poli (etilen glicol)
reticulate prin ligatura Staudinger. Acta Biomater 2011; 7 (2):
614–624.
51. Farina M, Ballerini A, Fraga DW •i colab. Dispozitiv vascularizat tipărit 3D
pentru transplantul subcutanat al insulelor umane. Biotechnol J 2017; 12
(9): 1–5.
52. Marchioli G, Luca AD, de Koning E, •i colab. Schele hibrid
policaprolactonă / alginat func•ionalizate cu VEGF pentru a promova
formarea de vas de novo pentru transplantul insulelor Langerhans. Adv
Healthc Mater 2016; 5 (13): 1606–1616.
53. Abazari MF, Soleimanifar F, NouriAleagha M, •i colab. Schela nanofibră
PCL / PVA îmbunătă•e•te generarea de celule producătoare de insulină din
celule stem pluripotente induse de om. Gene 2018; 671: 50-57.
54. Li Y, Fan P, Ding XM •i colab. Schela fibroasă a acidului poliglicolic
îmbunătă•ind acoperirea celulelor endoteliale •i vascularizarea insulei. Chin
Med J 2017; 130 (7): 832-839. Smink AM, de Haan BJ, Paredes-Juarez
55. GA •i colab. Selectarea polimerilor pentru aplicare în schele aplicabile
transplantului de insulă pancreatică umană. Biomed Mater 2016; 11 (3):
035006.
56. Tiernan AR, Thule PM •i Sambanis A. Efectele terapeutice ale unui
pancreas bioartificial non-celular beta la •oarecii diabetici. Transplant 2014;
98 (5): 507–513.
57. Opara EC, Mirmalek-Sani SH, Khanna O •i colab. Proiectarea unui
pancreas bioartificial (+). J Investig Med 2010; 58: 831–837.
58. Weidling J, Sameni S, Lakey JR •i colab. Metoda de măsurare a tensiunii •i
transportului oxigenului în interiorul dispozitivelor subcutanate. J Biomed Opt 2014;
19 (8): 087006.
59. Appel AA, Ibarra V, Somo SI •i colab. Imagistica structurii microsferei
hidrogelului •i răspunsul corpului străin pe baza contrastului de fază cu
raze X endogene. Tissue Eng Partea C Metode 2016; 22 (11): 1038-1048.
60. de Vos P, Hamel AF •i Tatarkiewicz K. Considera•ii pentru transplantul
de succes al insulelor pancreatice încapsulate. Diabetologia 2002; 45
(2): 159–173.
61. Lin CC, Raza A •i Shih H. Hidrogelurile PEG formate din chimia
foto-clic a tiol-enei •i efectul lor asupra formării •i recuperării
sferoidelor celulare secretoare de insulină.
Biomateriale 2011; 32 (36): 9685–9695.
62. Khanna O, Moya ML, Opara EC •i colab. Sinteza microcapsulelor de alginat
multistrat pentru eliberarea sus•inută a factorului de cre•tere-1 a
fibroblastelor. J Biomed Mater Res A 2010; 95 (2): 632-640.
63. Tiernan AR •i Sambanis A. Urmărirea bioluminiscen•ei transplanturilor de
celule micro-încapsulate de alginat. J Tissue Eng Regen Med 2017; 11 (2):
501-508.
64. Li Z, Sun H, Zhang J •i colab. Dezvoltarea modelului de insulă 3D in vitro TissueFlex®
pentru testarea eficacită•ii medicamentelor diabetice.
Plus unu 2013; 8 (8): e72612.
65. Vegas AJ, Veiseh O, Gurtler M, et al. Long-term glycemic control
using polymer-encapsulated human stem cellderived beta cells in
immune-competent mice. Nat Med
2016; 22: 306–311.
20
66. JohnsonAS, O'Sullivan E, D'Aoust LN •i colab. Evaluarea cantitativă a
insulelor Langerhans încapsulate în alginat. Tissue Eng Partea C
Metode 2011; 17 (4): 435-449. Noverraz F, Montanari E, Pimenta J, •i
67. colab. Efect antifibrotic al microcapsulelor alginate altoite de ketoprofen
în transplantul celulelor producătoare de insulină. Bioconjug Chem 2018;
29 (6): 1932-1941.
68. Bloch K, Bloch O, Tarasenko I •i colab. O strategie pentru ingineria
celulelor producătoare de insulină cu un spectru larg de proprietă•i de
apărare. Biomateriale 2011; 32 (7): 1816–1825.
69. Arifin DR, Valdeig S, Anders RA •i colab. Insulete umane
magnetoincapsulate xenotransplantate în porcine: o compara•ie a
diferitelor locuri de transplant.
Xenotransplantul 2016; 23 (3): 211-221.
70. Mooranian A, Negrulj R, Takechi R, •i colab. Stabilizarea poten•ialului
electrocinetic prin formularea microîncapsulării acidului biliar a celulelor
beta pancreatice cultivate în dispersie coloidală hidrogel hidrogel
poli-L-ornitină-gel cu raport ridicat: aplica•ii în biomateriale celulare,
inginerie tisulară •i aplica•ii biotehnologice. Artif Cells Nanomed
Biotechnol 2018; 46 (6): 1156–1162.
71. Constantinidis I, Grant SC, Simpson NE •i colab. Utilizarea nanoparticulelor
magnetice pentru monitorizarea celulelor betaTC-tet încapsulate cu alginat. Magn
Reson Med 2009; 61 (2): 282–290. Ahmad HF •i Sambanis A. Efectele
72. crioconservării asupra mioblastelor recombinante încapsulate în hidrogeluri
de alginat adeziv. Acta Biomater 2013; 9 (6): 6814-6822. Nikravesh N, Cox
SC, Ellis MJ •i colab. Incapsularea •i fluidizarea men•in viabilitatea •i
73. sensibilitatea la glucoză a celulelor beta. ACS Biomater Sci Eng 2017; 3:
1750–
1757.
74. Liu HT, Wang H, Wei WB •i colab. O strategie microfluidică pentru
generarea controlabilă a picăturilor apă-în-apă ca microcurtori
biocompatibili. Mic 2018; 14 (36): e1801095.
75. Onoe H, Okitsu T, Itou A •i colab. Microfibrele încărcate cu celule cu lungimea de
metru prezintă morfologii •i func•ii ale •esuturilor.
Nat Mater 2013; 12 (6): 584–590.
76. Aijaz A, Faulknor R, Berthiaume F •i colab. Celulele secretoare de
insulină microîncapsulate cu hidrogel cresc migra•ia keratinocitelor,
grosimea epidermică, densitatea fibrelor de colagen •i închiderea plăgii
într-un model de •oarece diabetic de vindecare a plăgilor. Tissue Eng
Partea A 2015; 21 (21-22): 2723-2732.
77. Wang JZ, Ding ZQ, Zhang F •i colab. Dezvoltare recentă în
încapsulările celulare •i aplica•iile lor terapeutice.
Mater Sci Eng C Mater Biol Appl 2017; 77: 1247–1260. Richardson T, Kumta PN
78. •i Banerjee I. Incapsularea alginatului de celule stem embrionare umane pentru a
îmbunătă•i diferen•ierea direc•ionată către celulele pancreatice asemănătoare
insulelor. Tissue Eng Partea A 2014; 20 (23-24): 3198-3211.
79. Hoesli CA, Luu M •i Piret JM. Un nou proces de bioreactor din fibre goale
de alginat pentru aplica•ii de terapie celulară.
Biotechnol Prog 2009; 25 (6): 1740–1751.
80. Li W, Lee S, Ma M, •i colab. Vecinii biomimetici sintetici pe bază de microbere
îmbunătă•esc supravie•uirea •i func•ia celulelor beta pancreatice de •obolan. Sci
Rep 2013; 3: 2863.
81. Ibarra V, Appel AA, Anastasio MA •i colab. Evaluarea răspunsului
tisular la insulele încapsulate cu alginat într-un
Journal of Tissue Engineering
model de pungă de oment. J Biomed Mater Res A 2016; 104: 1581–1590.
82. Daoud J, Heileman K, Shapka S •i colab. Spectroscopie dielectrică pentru
monitorizarea diferen•ierii insulelor pancreatice umane în cadrul schelelor cu
semin•e celulare într-un sistem bioreactor de perfuzie. Analist 2015; 140 (18):
6295–6305.
83. GrootNibbelink M, Daoudi K, Slegers S •i colab. Deschiderea „cutiei albe”
în ingineria •esuturilor: vizualizarea agregatelor celulare în schele cu
împră•tiere optică. Tissue Eng Partea C Metode 2016; 22 (6): 534-542.
84. Suszynski TM, Avgoustiniatos ES, Stein SA •i colab. Evaluarea viabilită•ii
grefei insulei prin inginerie tisulară prin spectroscopie de rezonan•ă
magnetică cu fluor. Transplant Proc 2011; 43 (9): 3221–3225.
85. Rios PD, Zhang X, Luo X •i colab. Dispozitive hidrogel macro-încapsulate de
insule, nedegradabile, turnate în mucegai, pentru refacerea normoglicemiei la
•oareci diabetici. Biotehnologie Bioeng 2016; 113 (11): 2485–2495.
86. Jamal M, Kadam SS, Xiao R •i colab. Schele bio-origami hidrogel
compuse din straturi bipege PEG fotocrosslinkate.
Adv Healthc Mater 2013; 2 (8): 1142–1150.
87. Mendelsohn AD, Bernards DA, Lowe RD •i colab. Modelarea grupurilor de
celule beta pancreatice mono- •i multistratificate.
Langmuir 2010; 26 (12): 9943–9949.
88. Bernard AB, Lin CC •i Anseth KS. Platforma de cultură a celulei Amicrowell
pentru agregarea celulelor beta pancreatice.
Tissue Eng Partea C Metode 2012; 18 (8): 583-592.
89. Park J, Kalinin YV, Kadam S •i colab. Proiectare pentru un
pancreas endocrin bioartificial modelat litografic.
Organele Artif 2013; 37 (12): 1059-1067.
90. Buitinga M, Truckenmuller R, Engelse MA, •i colab. Schele Microwell
pentru transplantul extrahepatic al insulelor Langerhans. Plus unu 2013;
8 (5): e64772. BuitingaM, Assen F, Hanegraaf M, •i colab. Schelele
91. microfabricate duc la o remisie eficientă a diabetului la •oareci.
Biomateriale 2017; 135: 10–22.
92. Smink AM, Li S, Hertsig DT •i colab. Eficacitatea unei schele
subcutanate poli (D, L, -lactidă-co-epsiloncaprolactonă)
prevascularizată, recuperabilă, ca loc de transplant pentru insulele
pancreatice. Transplant 2017; 101 (4): e112 – e119.
93. Weizman A, Michael I, Wiesel-Motiuk N •i colab. Efectul celulelor
endoteliale asupra progenitorilor pancreatici deriva•i de hESC într-un
mediu 3D. Biomater Sci 2014; 2: 1706–
1714.
94. Smink AM, Li S, Swart DH •i colab. Stimularea vasculariza•iei unui e•afod
subcutanat aplicabil pentru transplantul de insulă pancreatică
îmbunătă•e•te func•ia imediată de grefă a insulelor posttransplant, dar nu
•i normoglicemia pe termen lung. J Biomed Mater Res A 2017; 105:
2533–2542. Uita•i de A, Burzava ALS, Delalat B •i colab. Fabricarea rapidă
95. a microfonelor din poli (dimetilsiloxan) func•ionalizate pentru formarea
agregatului celular. Biomater Sci 2017; 5: 828–836. Yin H, Gao M, Leoni L
•i colab. Rolul terapeutic al proteinei chimiotratante monocite-1 într-o
96. strategie de inginerie a •esutului renal pentru pacien•ii diabetici. Plus unu 2013;
8 (2): e57635.
97. Bhardwaj N •i Kundu SC. Electrospinning: o tehnică fascinantă de
fabricare a fibrelor. Biotechnol Adv 2010; 28 (3): 325-347.
Salg •i colab.
98. Ding J, Zhang J, Li J •i colab. Biomateriale polimerice Electrospun Prog
Polym Sci 2019; 90: 1–34.
99. Enderami SE, Kehtari M, Abazari MF •i colab. Generarea de celule
producătoare de insulină din celule stem pluripotente induse de om pe
schela nanofibră PLLA / PVA. Artif Cells Nanomed Biotechnol 2018; 46:
1062-1069.
100. Ojaghi M, Soleimanifar F, Kazemi A •i colab. Nanofibrele de acid poli-l-lactic /
alcool polivinilic Electrospun au îmbunătă•it poten•ialul de diferen•iere a celulelor
producătoare de insulină a celulelor stem mezenchimale derivate din adipoză
umană. J Cell Biochem
2019; 120: 9917–9926.
101. Fazili A, Gholami S, MinaieZangi B •i colab. Diferen•ierea in vivo a
celulelor stem mezenchimale în celule producătoare de insulină pe
schele electrospun acid poli-L-lactidic acoperite cu matricaria chamomilla
L. Celula J 2016; 18 (3): 310-321.
102. Enderami SE, Soleimani M, Mortazavi Y, •i colab. Generarea de celule
producătoare de insulină din celule stem mezenchimale derivate din
adipoză umană pe schela PVA prin protocol de diferen•iere optimizat. J Cell
Physiol 2018; 233 (5): 4327–4337.
103. Hoveizi E, Khodadadi S, Tavakol S •i colab. Moleculele mici
diferen•iază endodermul definitiv de celulele stem pluripotente induse
de om pe schela PCL. Appl Biochem Biotechnol 2014; 173 (7):
1727–1736.
104. Nadri S, Barati G, Mostafavi H •i colab. Diferen•ierea celulelor stem
mezenchimale conjunctive în celulele beta secretoare ale insulelor pe
schela nanofibră electrospun tratată cu plasmă. Artif Cells Nanomed
Biotechnol 2018; 46: 178–187. Blackstone BN, Palmer AF, Rilo HR •i
105. colab. Arhitectura schelelor controlează gruparea, viabilitatea •i produc•ia
de insulină a insulinomului. Tissue Eng Partea A 2014; 20 (13-14):
1784-1793.
106. Mansour RN, Soleimanifar F, Abazari MF •i colab. Nanofibrele de polietersulfon
electrospun acoperite cu colagen au îmbunătă•it poten•ialul de diferen•iere a
celulelor producătoare de insulină a celulelor stem pluripotente induse de om. Artif
Cells Nanomed Biotechnol 2018: S734 – S739.
107. Mansour RN, Barati G, Soleimani M, •i colab. Generarea de celule
producătoare de insulină cu randament ridicat din celule stem pluripotente
induse de om pe schela nanofibroasă din polietersulfonă. Artif Cells Nanomed
Biotechnol 2018; 46 (sup1): 733-739.
108. Eichhorn SJ •i Sampson WW. Geometria statistică a porilor •i
statisticile ansamblurilor poroase nanofibre. Interfa•a JR Soc 2005; 2
(4): 309-318.
109. Mironov AV, Grigoryev AM, Krotova LI •i colab. Imprimarea 3D a schelelor
PLGA pentru ingineria •esuturilor. J Biomed Mater Res A 2017; 105 (1):
104–109.
110. Ozbolat IT •i Yu Y. Bioprinting către fabricarea organelor: provocări •i
tendin•e viitoare. IEEE Trans Biomed Eng 2013; 60 (3): 691–699.
111. Hollister SJ. Ingineria schelelor: un pod către unde.
Biofabricarea 2009; 1 (1): 012001.
112. Marchioli G, vanGurpL, vanKrieken PP •i colab. Fabricarea schelelor de
hidrogel bioplotate tridimensionale pentru insulele de transplant
Langerhans. Biofabricarea 2015; 7 (2): 025009.
113. Daoud JT, Petropavlovskaia MS, Patapas JM •i colab. Cultură de insule
pancreatice umane pe termen lung in vitro folosind trei
21
schele dimensionale microfabricate. Biomateriale
2011; 32 (6): 1536-1542.
114. Daoud J, Rosenberg L •i Tabrizian M. Cultura insulelor pancreatice •i
strategii de conservare: progrese, provocări •i perspective viitoare. Transplantul
de celule 2010; 19 (12): 1523–
1535.
115. Chaimov D, Baruch L, Krishtul S •i colab. Platforma inovatoare de încapsulare
bazată pe matricea extracelulară pancreatică asigură o administrare
substan•ială de insulină. J Control Release
2017; 257: 91–101.
116. Phelps EA, Templeman KL, Thule PM •i colab. Hidrogel PEG-MAL care
eliberează VEGF proiectat pentru vasculariza•ia insulelor pancreatice. Drug
Deliv Transl Res 2015; 5 (2): 125-136.
117. Weber LM, Hayda Kirsten N •i Anseth Kristi S. Interac•iunile Cellmatrix
îmbunătă•esc supravie•uirea celulei beta •i secre•ia de insulină în cultura
tridimensională. Tissue Eng Partea A
2008; 14: 1959–1968.
118. Vernon RB, Preisinger A, Gooden MD •i colab. Inversarea diabetului la •oareci
cu un implant de insuli•ă bioinginerat care încorporează un hidrogel de colagen
de tip I •i eliberare sus•inută a factorului de cre•tere endotelial vascular. Transplantul
de celule
2012; 21 (10): 2099–2110.
119. Kin T, O'Neil JJ, Pawlick R •i colab. Utilizarea unui e•afod de polimer
biodegradabil aprobat ca sistem solid de sprijin pentru îmbunătă•irea
prelucrării insulelor. Organele Artif 2008; 32 (12): 990–993.
120. Xu J, Miao G, Zhao Y •i colab. Este posibil ca transplantul subcutanat să nu
fie o abordare adecvată pentru insulele încorporate în schelele de gel de
colagen. Transplant Proc 2011; 43: 3205–3208.
121. Hosseini-Tabatabaei A, Jalili RB, Hartwell R •i colab. Incastrarea insulei
într-o schelă lichidă cre•te viabilitatea •i func•ionarea insulei. Poate J
diabet 2013; 37 (1): 27-35. Nyitray CE, Chavez MG •i Desai TA.
122. Micromediul 3D compatibil îmbunătă•e•te expresia insulinei clusterului
de celule beta prin mecanosensibilizare •i semnalizare beta-catenină. Tissue
Eng Partea A 2014; 20 (13-14): 1888-1895. Phelps EA, Headen DM,
Taylor WR •i colab. Hidrogel bio-sintetic vasculogen pentru
123. îmbunătă•irea greută•ii •i func•iei insulelor pancreatice în diabetul de tip
1. Biomateriale
2013; 34 (19): 4602–4611.
124. Mei Y, Hollister-Lock J, Bogatyrev SR •i colab. Un sistem de micro-matrice
de mare capacitate de suprafe•e polimerice pentru manipularea celulelor
insulare pancreatice primare.
Biomateriale 2010; 31 (34): 8989–8995.
125. Yuan Y, Cong C, Zhang J •i colab. Nanofibra peptidică auto-asamblată ca
substraturi poten•iale în transplantul insulelor.
Transplant Proc 2008; 40 (8): 2571–2574.
126. Galli A, Maffioli E, Sogne E •i colab. Substraturile de zirconiu asamblate în
cluster promovează diferen•ierea •i func•ionarea pe termen lung a insulelor
umane din Langerhans. Sci Rep 2018; 8: 9979.
127. Kuehn C, Lakey JR, Lamb MW •i colab. Insulele pancreatice endocrine porcine
tinere cultivate în fibrină prezintă o rezisten•ă îmbunătă•ită fa•ă de peroxidul de
hidrogen. Insulele 2013; 5 (5): 207-215. Ribeiro D, Andersson EM, Heath N •i
128. colab. Veziculele extracelulare derivate din insulă pancreatică umană
modulează expresia insulinei în clustere iPSC care diferen•iază 3D. Plus unu
2017; 12 (11): e0187665.
22
129. Wang X, Wang K, Zhang W •i colab. O schelă bilaminată decelularizată
pentru transplantul insulelor: structură, proprietă•i •i func•ii la •oarecii
diabetici. Biomateriale 2017; 138: 80–90.
130. McEwan K, Padavan DT, Ellis C •i colab. Hidrogeluri de
colagen-chitosanlaminină pentru eliberarea •esutului producător de insulină. J
Tissue Eng RegenMed 2016; 10 (10): E397 – E408. Fukuda Y, Akagi T,
131. Asaoka T •i colab. Tehnica de acoperire a celulelor strat cu strat utilizând
matricea extracelulară facilitează fabricarea •i func•ionarea rapidă a sferoidelor
celulare beta pancreatice. Biomateriale 2018; 160: 82–91.
132. Kawazoe N, Lin XT, Tateishi T •i colab. Culturi tridimensionale de celule
RIN-5F pancreatice de •obolan în schele hibride poroase PLGAcolagen. J
Bioact Compat Pol 2009; 24: 25–42.
133. Sackett SD, Tremmel DM, Ma FF •i colab. Schelă •i hidrogel cu
matrice extracelulară derivate din pancreasul uman decelularizat •i
delipidizat. Sci Rep 2018; 8 (1):
10452.
134. Yuan XQ, Huang Y, Guo YB •i colab. Controlul glicemiei •oarecilor cu
diabet zaharat de tip 1 prin co-cultivarea celulelor beta MIN-6 pe schela
3D. Transplant Pediatr 2015; 19 (4): 371–379.
135. Abualhassan N, Sapozhnikov L, Pawlick RL •i colab. Microscafele
pulmonare facilitează inversarea diabetului după transplantul de insule
intraperitoneale la •oarece •i la om.
Plus unu 2016; 11 (5): e0156053.
136. Sionov RV, Finesilver G, Sapozhnikov L, •i colab. Celulele beta secretă niveluri
semnificative •i reglementate de insulină pentru perioade lungi de timp, atunci când
sunt însămân•ate pe micro-schele acelulare.
Tissue Eng Partea A 2015; 21 (21-22): 2691-2702. Willenberg BJ,
137. Oca-Cossio J, Cai Y •i colab. Schele biologice refăcute: de la rinichi la
pancreas. Organogeneza
2015; 11 (2): 47-57.
138. Vishwakarma SK, Lakkireddy C, Bardia A •i colab. Dinamica moleculară a
factorilor de transcrip•ie pancreatică în neoorganizarea producătoare de
insulină umanizată bioinginerată.
Gene 2018; 675: 165–175.
139. Zhou P, Guo Y, Huang Y •i colab. Cultura dinamică tridimensională a unor clustere
asemănătoare insulelor din schelele hepatice decelularizate. Res. •esutului celular 2016;
365 (1): 157–171.
140. Xu T, Zhu M, Guo Y •i colab. Cultură tridimensională de insulă pancreatică
de •oarece pe un bioscafold decelularizat de perfuzie derivat din ficat
pentru poten•ială aplicare clinică. J Biomater Appl 2015; 30 (4): 379–387.
141. Huang YB, Mei J, Yu Y •i colab. Decelularizarea •i recelularizarea
comparativă a diabetului zaharat normal fa•ă de streptozotocin indusă de
pancreasul de •obolan. Organele Artif 2019; 43: 399–412.
142. Guruswamy Damodaran R •i Vermette P. Pancreasul decelularizat ca schelă
matrice extracelulară nativă pentru însămân•area •i cultura insulelor
pancreatice. J Tissue Eng Regen Med
2018; 12 (5): 1230–1237.
143. Wan J, Huang Y, Zhou P •i colab. Cultura celulelor asemănătoare beta
pancreatice derivate din iPSC in vitro folosind schele pancreatice decelularizate:
un studiu preliminar. Biomed Res Int 2017; 2017: 4276928.
144. Katsuki Y, Yagi H, Okitsu T •i colab. Pancreasul endocrin proiectat
folosind insule porcine •i schele pancreatice par•iale. Pancreatologie 2016;
16 (5): 922-930.
Journal of Tissue Engineering
145. Wu D, Wan J, Huang Y •i colab. Cultura 3D a celulelor MIN-6 pe schela
pancreatică decelularizată: studiu in vitro •i in vivo. Biomed Res Int 2015;
2015: 432645.
146. Peloso A, Urbani L, Cravedi P, •i colab. Pancreasul uman ca sursă de
schelă protolerogenă cu matrice extracelulară pentru un pancreas endocrin
bioartificial de nouă genera•ie. Ann Surg 2016; 264 (1): 169–179.
147. DeCarlo E, Baiguera S, Conconi MT •i colab. Matricea celulară pancreatică
sus•ine supravie•uirea •i func•ionarea insulelor într-un dispozitiv tubular
sintetic: studii in vitro •i in vivo. Int J Mol Med 2010; 25 (2): 195–202.
148. Goh SK, Bertera S, Olsen P •i colab. Pancreasul decelularizat prin perfuzie
ca schelă naturală 3D pentru ingineria •esutului pancreatic •i a întregului
organ. Biomateriale 2013; 34 (28): 6760-6772.
149. Yap WT, Salvay DM, Silliman MA •i colab. Schelele modificate cu colagen IV
îmbunătă•esc supravie•uirea •i func•ionarea insulelor •i reduc timpul până la
euglicemie. Tissue Eng Partea A 2013; 19 (21-22): 2361-2372.
150. Beenken-Rothkopf LN, Karfeld-Sulzer LS, Davis NE •i colab. Incorporarea
proteinelor matricei extracelulare în hidrogelurile polimerice proteice pentru a
îmbunătă•i func•ia betacelă încapsulată. Ann Clin Lab Sci 2013; 43 (2):
111-121. Davis NE, Beenken-Rothkopf LN, Mirsoian A •i colab. Func•ia
151. îmbunătă•ită a insulelor pancreatice co-încapsulate cu proteine ECM •i
celule stromale mezenchimale într-un hidrogel de mătase. Biomateriale 2012;
33 (28): 6691-6697. Shalaly ND, Ria M, Johansson U •i colab. Matricile de
mătase favorizează formarea de grupuri asemănătoare insulelor care secretă
152. insulină.
Biomateriale 2016; 90: 50–61.
153. Formo K, Cho CH, Vallier L •i colab. Cultura progenitorilor pancreatici
deriva•i de SC în schele pe bază de alginat.
J Biomed Mater Res A 2015; 103 (12): 3717–3726. Williams JA •i
154. Goldfine ID. Axul acinar insulină-pancreatic. Diabet 1985; 34 (10):
980-986.
155. Jansson L, Barbu A, Bodin B •i colab. Fluxul sanguin al insulei pancreatice •i
măsurarea acestuia. Ups J Med Sci 2016; 121 (2): 81-95.
156. Mao GH, Chen GA, Bai HY •i colab. Inversarea hiperglicemiei la •oarecii
diabetici folosind schele PLGA însămân•ate cu celule asemănătoare insulelor
derivate din celule stem embrionare umane. Biomateriale 2009; 30 (9):
1706–1714.
157. Vlahos AE, Cober N •i Sefton MV. Ingineria •esutului modular pentru
vasculariza•ia insulelor pancreatice transplantate subcutanat. Proc
Natl Acad Sci SUA 2017; 114 (35): 9337-9342.
158. Rouwkema J, Rivron NC •i van Blitterswijk CA. Vasculariza•ia în
ingineria •esuturilor. Trends Biotechnol
2008; 26: 434-441.
159. Mueller-Klieser WF •i Sutherland RM. Influen•a convec•iei în mediul de
cre•tere asupra tensiunilor de oxigen la sferoizele tumorale
multicelulare. Cancer Res 1982; 42 (1): 237–242.
160. Dionne KE, Colton CK •i Yarmush ML. Efectul hipoxiei asupra secre•iei
de insulină de la insulele izolate de •obolani •i canini din Langerhans. Diabet
1993; 42 (1): 12-21. Landers R, Hubner U, Schmelzeisen R •i colab.
161. Prototipare rapidă a schelelor derivate din hidrogeluri termoreversibile •i
adaptate pentru aplica•ii în ingineria •esuturilor.
Biomateriale 2002; 23 (23): 4437–4447.
Salg •i colab.
162. Ozawa CR, Banfi A, Glazer NL •i colab. Concentra•ia VEGF
microambientală, nu doza totală, determină un prag între
angiogeneza normală •i aberantă. J Clin Invest 2004; 113: 516-527.
163. Montazeri L, Hojjati-Emami S, Bonakdar S •i colab. Îmbunătă•irea
angrenajelor insulelor prin angiogeneza îmbunătă•ită •i oxigenarea
mediată de microparticule. Biomateriale
2016; 89: 157–165.
164. Pedraza E, Coronel MM, Fraker CA •i colab. Prevenirea mor•ii celulare
induse de hipoxie în celulele beta •i insulele prin biomateriale activate
hidrolitic, generatoare de oxigen.
Proc Natl Acad Sci SUA 2012; 109 (11): 4245-4250. McReynolds J, Wen Y,
165. Li XF •i colab. Modelarea distribu•iei spa•iale a oxigenului în cultura 3D a
celulelor beta ale insulelor.
Biotechnol Prog 2017; 33 (1): 221-228.
166. Long R, Liu Y, Wang S •i colab. Co-microîncapsularea BMSC •i a celulelor
beta pancreatice de •oarece pentru îmbunătă•irea eficacită•ii terapiei cu diabet
zaharat de tip I. Organe Int J Artif
2017; 40 (4): 169–175.
167. Bhaiji T, Zhi ZL •i Pickup JC. Îmbunătă•irea func•iei celulare •i a protec•iei
imune prin nanocoating strat cu strat a sferoidelor celulare beta din insulă
pancreatică coculturate cu celule stem mezenchimale. J Biomed Mater
Res A 2012; 100 (6): 1628–1636.
168. Han Y, Li X, Zhang Y •i colab. Celule stem mezenchimale pentru medicina
regenerativă. Celulele 2019; 8: E886.
169. Jalili RB, Moeen Rezakhanlou A, Hosseini-Tabatabaei A, •i colab. Matricea de
colagen populată cu fibroblaste promovează supravie•uirea insulelor •i reduce
numărul de insuli•e necesare pentru inversarea diabetului. J Cell Physiol 2011;
226 (7): 1813–1819. Matsushima H, Kuroki T, Adachi T •i colab. Foaia de
170. fibroblast uman promovează supravie•uirea •i func•ionarea in vitro a insulelor
pancreatice umane. Transplantul de celule 2016; 25 (8): 1525-1537.
Perez-BasterrecheaM, EstebanMM, Alvarez-ViejoM •i colab. Fibroblastele
171. accelerează revascularizarea insulelor •i îmbunătă•esc supravie•uirea pe
termen lung a grefei la un model de •oarece de transplant subcutanat de
insulă. Plus unu 2017; 12 (7): e0180695. Rhett JM, Wang H, Bainbridge H •i
colab. Abordări terapeutice •i inginere tisulară bazate pe Connexin pentru
172. ameliorarea pancreatitei cronice •i a diabetului de tip I: construirea •i
caracterizarea unui nou pancreas bioartificial prevascularizat. J Diabetes Res 2016; 187.
2016:
7262680.
173. Pereira LX, Viana CTR, Orellano LAA •i colab. Matricea sintetică a
polieterului-poliuretanului ca platformă biologică pentru regenerarea
pancreatică. Life Science 2017; 176: 67–74. Coronel MM, Geusz R •i Stabler
174. CL. Atenuarea stresului hipoxic pe insulele pancreatice prin intermediul
biomaterialului care generează oxigen in situ. Biomateriale 2017; 129: 139–151.
175. Shapiro AM, Ricordi C, Hering BJ •i colab. Studiu interna•ional al
protocolului Edmonton pentru transplantul de insule. N Engl J Med 2006;
355: 1318-1330.
176. Eich TM, Eriksson O •i Lundgren T. Vizualizarea greută•ii timpurii în
transplantul de insule clinice prin tomografie cu emisie de pozitroni. N
Engl J Med 2007; 356 (26): 2754–2755.
177. Nilsson B, Ekdahl KN •i Korsgren O. Controlul reac•iei inflamatorii
instantanee mediată de sânge pentru a îmbunătă•i insulele de gravare
Langerhans. Curr Opin Transplant de organe
2011; 16 (6): 620-626.
23
178. Hirshberg B, Rother KI, Digon BJ 3rd, •i colab. Beneficii •i riscuri ale
transplantului de insulă solitară pentru diabetul de tip 1 folosind
imunosupresia care economise•te steroizi: experien•a National Institutes of
Health. Îngrijirea diabetului 2003; 26 (12): 3288–3295.
179. Hume PS •i Anseth KS. Mimeticul superoxid dismutazei
polimerizabil protejează celulele încapsulate în hidrogeli poli (etilen
glicol) de daunele reactive generate de speciile de oxigen. J
Biomed Mater Res A 2011; 99 (1): 29-37.
180. Hume PS, Bowman CN •i Anseth KS. Hidrogeli PEG
func•ionaliza•i prin înveli• reactiv pentru formarea barierelor
imunoactive. Biomateriale 2011; 32 (26): 6204-6212.
181. Kizilel S, Scavone A, Liu X •i colab. Incapsularea insulelor pancreatice în
acoperirile func•ionale nano-sub•iri din polietilen glicol pentru o secre•ie
sporită de insulină. Tissue Eng Partea A 2010; 16 (7): 2217–2228.
182. Yang KC, Wu CC, Sumi S •i colab. Cavitatea intramedulară ca situs de
implant pentru pancreasul bioartificial: un studiu in vivo pe caninul diabetic. Transplant
2010; 90 (6): 604-611. Jiang K, Weaver JD, Li Y •i colab. Eliberarea locală
183. de dexametazonă din schelele macroporoase accelerează greutatea
transplantului de insule prin promovarea macrofagelor antiinflamatorii M2. Biomateriale
2017; 114: 71–81. Kumar M, Nandi SK, Kaplan DL •i colab. Macrocapsule de
mătase imunomodulatoare localizate pentru formarea sferoidelor
184. asemănătoare insulelor •i produc•ia sus•inută de insulină. ACS Biomater Sci
Eng 2017; 3: 2443–2456.
185. Pham TT, Nguyen TT, Pathak S •i colab. Nanoparticule polimerice încărcate cu
FK506 adeziv pentru •esuturi pentru nano-ecranarea cu mai multe straturi a insulelor
pancreatice pentru a spori supravie•uirea xenogrefei la un model de •oarece
diabetic. Biomateriale 2018; 154: 182–196.
186. Lin CC, Metters AT •i Anseth KS. Hidrogeluri PEGpeptide
func•ionale pentru a modula inflama•ia locală indusă de citokina
pro-inflamatorie TNFalpha. Biomateriale
2009; 30 (28): 4907–4914.
Su J, Hu BH, Lowe WL Jr •i colab. Hidrogeli antiinflamatori func•ionali
peptidici pentru încapsularea celulelor secretoare de insulină. Biomateriale
2010; 31 (2): 308-314.
188. Lin CC, Boyer PD, Aimetti AA •i colab. Reglarea difuziei MCP-1 în
hidrogeli de afinitate pentru îmbunătă•irea imunizolării. J Control Release
2010; 142 (3): 384-391.
189. Liu JMH, Zhang J, Zhang XM •i colab. Transformarea livrării factorului
de cre•tere-beta 1 din schelele microporoase scade inflama•ia după
implant •i îmbunătă•e•te func•ia insulelor transplantate. Biomateriale 2016;
80: 11-19. Rostambeigi N, Lanza IR, Dzeja PP •i colab. Defectele
190. celulare •i mitocondriale unice mediază disfunc•ia celulelor beta
induse de FK506. Transplant 2011; 91 (6): 615–623.
191. Zhang N, Su D, Qu S •i colab. Sirolimus este asociat cu greutatea redusă a
insulelor •i cu func•ia celulelor beta afectate.
Diabet 2006; 55 (9): 2429–2436.
192. Hosseini-Tabatabaei A, Jalili RB, Khosravi-Maharlooei
M, •i colab. Imunoprotec•ia •i îmbunătă•irea func•ională a insulelor
alogene la •oareci diabetici, folosind o schelă stabilă producătoare de
indoleamină 2,3-dioxigenază. Transplant
2015; 99 (7): 1341-1348.
24
193. Jalili RB, Forouzandeh F, Moeenrezakhanlou A •i colab. Insulele
pancreatice de •oarece sunt rezistente la indoleamină
2,3 cale generală de control a inducerii dioxigenazei
nederepresibile-2 kinază •i men•in viabilitatea •i func•ia normală. Sunt
J Pathol 2009; 174 (1): 196–
205.
194. Veiseh O, Doloff JC, Ma M, •i colab. Răspunsul imun al corpului străin
dependent de dimensiuni •i forme la materialele implantate la rozătoare
•i primate neumane. Nat Mater
2015; 14 (6): 643-651.
195. Soltanian A, Ghezelayagh Z, Mazidi Z, •i colab. Generarea de organoizi
pancreatici func•ionali umani prin transplanturi de deriva•i de celule stem
embrionare într-un capcan de •esuturi imprimate 3D. J Cell Physiol 2019; 234:
9564-9576.
196. Mason MN •i Mahoney MJ. Diferen•ierea selectivă a celulelor beta a
celulelor precursoare pancreatice embrionare disociate cultivate în
hidrogeli sintetici din polietilen glicol.
Tissue Eng Partea A 2009; 15 (6): 1343–1352.
197. Wang XL •i Ye K. Diferen•ierea tridimensională a celulelor stem embrionare
în grupuri producătoare de insulină asemănătoare insulelor. Tissue Eng
Partea A 2009; 15 (8): 1941–1952. Rezania A, Bruin JE, Riedel MJ •i colab.
198. Maturarea progenitorilor pancreatici deriva•i de celule stem embrionare
umane în insule func•ionale capabile să trateze diabetul preexistent la
•oareci. Diabet 2012; 61 (8): 2016–2029. Rezania A, Bruin JE, Arora P, •i
colab. Inversarea diabetului cu celule producătoare de insulină derivate in
199. vitro din celule stem pluripotente umane. Nat Biotechnol 2014; 32 (11):
1121–1133.
200. Kroon E, Martinson LA, Kadoya K •i colab. Endodermul pancreatic derivat
din celulele stem embrionare umane generează in vivo celule secretoare de
insulină receptive la glucoză. Nat Biotechnol 2008; 26 (4): 443-452.
201. Kasputis T, Clough D, Noto F •i colab. Schele din polimer microporos
pentru transplantul de progenitori pancreatici deriva•i de celule stem
embrionare într-un sit traductibil clinic pentru tratamentul diabetului de tip
I. ACS Biomater Sci Eng 2018; 4 (5): 1770–1778.
202. Kuo YC, Liu YC •i Rajesh R. Diferen•ierea pancreatică a celulelor stem
pluripotente induse în schelele nanoparticulate din nanoparticule de
gelatină-poli (lactidă-co-glicolidă) cu induc•ie de LY294002 •i acid
retinoic. Mater Sci Eng C Mater Biol Appl 2017; 77: 384–393.
203. Candiello J, Grandhi TSP, Goh SK •i colab. Genera•ie organoidă de
insulă eterogenă 3D din celule stem embrionare umane folosind o nouă
platformă de hidrogel proiectată.
Biomateriale 2018; 177: 27–39.
204. Wang W, Jin S •i Ye K. Dezvoltarea organoidelor insulelor din celulele
stem embrionare umane H9 în schele biomimetice 3D. Celule stem Dev 2017;
26 (6): 394-404.
205. Mason MN, Arnold CA •i Mahoney MJ. Colagenul captat de tip 1
promovează diferen•ierea celulelor precursoare pancreatice embrionare
în betacele care răspund la glucoză atunci când sunt cultivate în
hidrogeli tridimensionali PEG.
Tissue Eng Partea A 2009; 15: 3799–3808.
206. Mason MN •i Mahoney MJ. Inhibarea activită•ii gammasecretazei
promovează diferen•ierea celulelor precursoare pancreatice embrionare în
clustere func•ionale asemănătoare insulelor în cultura de hidrogel poli (etilen
glicol). Tissue Eng Partea A 2010; 16 (8): 2593-2603.
Journal of Tissue Engineering
207. Khorsandi L, Nejad-Dehbashi F, Ahangarpour A •i colab. Diferen•ierea
tridimensională a celulelor stem mezenchimale pulverizate de măduva
osoasă în celule producătoare de insulină. Celula tisulară 2015; 47 (1):
66-72.
208. Seyedi F, Farsinejad A •i Nematollahi-Mahani SN. Schela de fibrină
îmbunătă•e•te func•ia celulelor producătoare de insulină diferen•iate de
celulele stem derivate din matricea cordonului ombilical uman. Celula tisulară 2017;
49 (2 Pt B): 227-232. Niknamasl A, Ostad SN, Soleimani M, •i colab. O nouă
209. abordare pentru ingineria •esutului pancreatic: celulele stem endometriale
umane încapsulate în gel de fibrină se pot diferen•ia de celula beta a insulei
pancreatice. Cell Biol Int 2014; 38 (10): 1174-1182.
210. Aloysious N •i Nair PD. Supravie•uirea îmbunătă•ită •i func•ia clusterelor
asemănătoare insulelor diferen•iate de celulele stem adipoase pe un e•afod
polimeric natural tridimensional: un studiu in vitro. Tissue Eng Partea A 2014;
20 (9-10): 1508-1522. Veriter S, Gianello P •i Dufrane D. Situri bioinginerate
211. pentru transplantul de celule insulare. Rep. Curr Diab 2013; 13 (5): 745-755.
212. Liu L, Tan J, Li B •i colab. Construc•ia •esutului func•ional al insulelor
artificiale pancreatice compus din membrană acid polilactic-co-glicolic
modificat de fibroblaste •i celule stem pancreatice. J Biomater Appl 2017;
32 (3): 362–372. Mahou R, Zhang DKY, Vlahos AE •i colab. Re•ea
213. polimerică semi-interpenetrantă injectabilă •i vascularizantă în mod
inerent pentru livrarea celulelor în spa•iul subcutanat.
Biomateriale 2017; 131: 27–35.
214. Wang D, Ding X, Xue W •i colab. O nouă schelă care con•ine submucoasă
intestinală •i celule stem mezenchimale îmbunătă•e•te func•ia insulelor
pancreatice •i supravie•uirea in vitro •i in vivo. Int J Mol Med 2017; 39 (1):
167–173.
215. Song J •i Millman JR. Abordare economică de tipărire 3D pentru transplantul de
celule stem umane derivate din celule asemănătoare beta. Biofabricarea 2016; 9
(1): 015002.
216. Borg DJ, Welzel PB, Grimmer M •i colab. Criogeli bio-hibrizi macropori
pentru co-adăpostirea insulelor pancreatice cu celule stromale
mezenchimale. Acta Biomater 2016; 44: 178–187. Hirabaru M, Kuroki T,
217. Adachi T •i colab. O metodă pentru efectuarea transplantului de insule
folosind foi de insuli•e •i celule stem mezenchimale prelucrate cu •esuturi. Tissue
Eng Partea C Metode 2015; 21 (12): 1205–1215.
218. Ellis CE, Vulesevic B, Suuronen E •i colab. Bioinginerie o matrice foarte
vascularizată pentru transplantul ectopic de insule. Insulele 2013; 5 (5):
216-225.
219. Bhang SH, Jung MJ, Shin JY •i colab. Efectul reciproc al celulelor stem
derivate din adipoză umană transplantate subcutanat •i al insulelor
pancreatice din gelul de fibrină. Biomateriale
2013; 34 (30): 7247–7256.
220. Kaufman-Francis K, Koffler J, Weinberg N •i colab. Paturile vasculare
proiectate furnizează semnale cheie către celulele producătoare de hormoni
pancreatici. Plus unu 2012; 7 (7): e40741.
221. Lee JI, Kim JY, Kim HW •i colab. Viabilitatea pe termen lung a sferoidelor
celulare hibride transplantate în foile de condrocite. Transplant Proc 2012;
44 (4): 1162–1165.
222. Deng C, Vulesevic B, Ellis C •i colab. Vascularizarea schelelor
colagen-chitosan cu celule progenitoare circulante ca sit poten•ial pentru
transplantul insulelor. J Control Release
2011; 152 (Supliment. 1): e196 – e198.
Salg •i colab.
223. Yang KC, Wu CC, Lin FH •i colab. Chitosan / gelatină hidrogel ca
matrice imunizolativă pentru pancreasul bioartificial injectabil. Xenotransplantul
2008; 15 (6): 407-416. Perez-Basterrechea M, Briones RM,
224. Alvarez-Viejo M, •i colab. Gel plasmatic-fibroblast ca schelă pentru
transplantul insulelor. Tissue Eng Partea A 2009; 15 (3): 569-577.
Grundfest-Broniatowski SF, Tellioglu G, Rosenthal KS •i colab. Un nou
225. pancreas bioartificial care utilizează membrane amfifile pentru
imunizolarea insulelor porcine, un studiu pilot la canin. ASAIO J 2009;
55 (4): 400-405.
226. Kokorev OV, Khodorenko VN, Anikeev SG •i colab. Dinamica
modificărilor parametrilor metabolici •i hematologici după transplantul
celulelor insulelor pancreatice pe schela TiNi în diabetul zaharat
experimental. Bull Exp Biol Med 2018; 165 (3): 394-398.
227. Pereira LX, Viana CTR, Orellano LAA •i colab. Cinetica proliferării
•esutului pancreatic pe o platformă polimerică la •oareci. Pancreatologie 2018;
18 (2): 221-229.
228. An D, Chiu A, Flanders JA •i colab. Proiectarea unui dispozitiv de încapsulare a
celulelor recuperabil •i scalabil pentru tratamentul poten•ial al diabetului de tip 1. Proc
Natl Acad Sci SUA 2018; 115 (2): E263 – E272.
229. Kokorev OV, Hodorenko VN, Chekalkin TL •i colab. Evaluarea in vitro •i in
vivo a aliajului poros pe bază de TiNi ca schelă pentru ingineria •esutului
celular. Artif Cells Nanomed Biotechnol 2016; 44 (2): 704-709.
230. Chandra V, Swetha G, Muthyala S •i colab. Agregatele celulare asemănătoare
insulelor generate de celulele stem derivate din •esutul adipos uman ameliorează
diabetul experimental la •oareci. Plus unu 2011; 6 (6): e20615.
231. Muthyala S, Raj VR, Mohanty M •i colab. Inversarea diabetului în modelul
•obolanului utilizând celule producătoare de insulină de •oarece - o
abordare combinată a ingineriei •esuturilor •i a macroincapsulării. Acta
Biomater 2011; 7 (5): 2153–
2162.
232. Kadam SS, Sudhakar M, Nair PD •i colab. Inversarea diabetului
experimental la •oareci prin transplantul de neoilete generate de celule
stromale mezenchimale derivate din amnion uman folosind
macrocapsule imuno-izolatoare.
Citoterapie 2010; 12 (8): 982–991.
233. Berman DM, Molano D, Fotino C •i colab. Bioinginerie pancreasului
endocrin: transplant intraomental de insuli•e într-un e•afod biologic
resorbabil. Diabet 2016; 65 (5): 1350–1361.
25
234. Kollmer M, Appel AA, Somo SI •i colab. Func•ia pe termen lung a insulelor
încapsulate cu alginat. Tissue Eng Part B Rev
2015; 22: 34–46.
235. Pareta R, McQuilling JP, Sittadjody S, •i colab. Func•ia pe termen lung
a insulelor încapsulate într-o construc•ie de microcapsulă alginat
reproiectată în pungi de oment de •obolani diabetici imunecompeten•i. Pancreas
2014; 43 (4): 605-613. Gibly RF, Zhang X, Graham ML •i colab.
236. Transplantul insulei extrahepatice cu schele polimerice micropore în
modelele de •oareci simgenice •i porcine alogene.
Biomateriale 2011; 32 (36): 9677–9684.
237. Gupta R •i Sefton MV. Aplicarea unui construct modular endotelializat
pentru transplantul insulelor în modele de •obolan imunosupresat
simgenic •i alogen. Tissue Eng Partea A 2011; 17 (15-16): 2005-2015.
238. Berman DM, O'Neil JJ, Coffey LCK •i colab. Supravie•uirea pe termen lung a
insulelor neumane de primate implantate într-o pungă omentală pe o schelă
biodegradabilă. Sunt J Transplant 2009; 9 (1): 91–104.
239. Jin L, Gao D, Feng T •i colab. Celulele cu expresie de suprafa•ă a CD133 înalte
CD71 de jos sunt îmbogă•ite pentru celulele progenitoare tripotente care
formează colonii în pancreasul murin adult.
Rez. Celule stem 2016; 16 (1): 40-53.
240. Jaroch DB, Lu J, Madangopal R •i colab. •oarecele •i insulele umane
supravie•uiesc •i func•ionează după acoperire prin biosilicificare. Am J Physiol
Endocrinol Metab 2013; 305 (10): E1230 – E1240.
241. Kodama S, Kojima K, Furuta S •i colab. Insulele func•ionale de inginerie din
celule cultivate. Tissue Eng Partea A 2009; 15 (11): 3321–3329.
242. Yang KC, Qi Z, Wu CC •i colab. Citoprotec•ia hidrogelurilor pe bază de
chitosan în transplantul de insuline xenogene: un studiu in vivo la •oarecii
diabetici indu•i de streptozotocină.
Biochem Biophys Res Commun 2010; 393 (4): 818-823. Kheradmand T,
243. Wang S, Gibly RF •i colab. Protec•ia permanentă a grefelor de insulină
alogenă transplantate de schele PLG la •oareci diabetici trata•i cu infuzii de
splenocite de donator fixate ECDI. Biomateriale 2011; 32 (20): 4517–4524.
Hussey AJ, Winardi M, Wilson J •i colab. Transplantul de insulă pancreatică
244. utilizând camere vascularizate care con•in factor de cre•tere a nervilor
ameliorează hiperglicemia la •oarecii diabetici. Celule •esuturi Organe 2010;
191 (5): 382-393. Kim HI, Yu JE, Park CG •i colab. Compararea a patru
locuri de implantare a insulelor pancreatice. J Korean Med Sci 2010; 25 (2):
245. 203–210.