RESTAURARI PROTETICE AGREGATE PE IMPLANTE

DEFINITIE: Implantologia reprezinta un amestec de chirurgie orala,

protetica, gnatologie care a revolutionat stomatologia in general si
protetica in special.
SUA (1995) 20000 stomatologi insera implante
Germania erau 7000 de stomatologi care inserau implante

IO a revolutionat pentru ca are posibilitatea sa creze noi stalpi

suplimentari
implantari.
RPF agregate:
 Exclusiv pe implante (sprijin implantar)
 Sprijin mixt (dento-implantar)
 Inchid brese unidentare prin proteze unidentare agregate pe
implant.

GENERALITATI

 Lanseaza noi solutii de protezare si anume prin insurubare la

dintii artificiali
 Au modificat tehnologia amprentarii in PF
 Au imprumutat din PM o serie de dispozitive de amortizare

In PI implantele endoosoase pe care se fixeaza stalpii artificiali poarta

numele de infrastructura
Iar RP care se fixeaza la stalpi se numeste suprastructura

Implantul nu are totdeauna directia si axul dintelui natural;

Inserarea lui depinde de rezerva osoasa (calitativa si cantitativa)
 Utilizarea stalpilor angulati care compenseaza directia nefavorabila
a implantului (Watson 1991)

Stalpii angulati permit:

 Compensarea unei directii nefavorabile a axului implantului
asigurand o oferta de spatiu mai buna suprastructurii
 Paralelizarea implantelor neparalele
 Obtinerea unei axe comune de insertie in caz de lipsa de paralelism
intre implante si stalpii naturali
 Modificarea pozitiei surubului ocluzal

1
Factorii de care se tine cont cand se insera un implant:

 Pozitia implantului
 Diametrul implantului
 Unghiul de inclinare al axului implantului
 Conturul tesuturilor moi periimplantare
 Pozitia intragingivala a umarului implantului

Majoritatea implantelor se realizeaza din titan sau aliaje ale acestuia

Suprastructurile sunt realizate din diferite aliaje placate sau din SIC
La ora actuala sunt la moda tratamentele monometal (dispare pericolul
interfetelor galvanice)
 Suprastructurile se realizeaza prin turnarea scheletelor metalice
 Tine cont de forma si dimensiunea dintelui de inlocuit, de
eventuala lipsa de substanta

In cazul RPF cu sprijin implantar exista 3 posibilitati:

1.realizarea unei prelungiri gingivale din material de placare de culoare
roz
2.tesuturile moi absente nu se restaureaza (schelet cu design suedez)
3.tesuturile moi absente se restaureaza prin intermediul unei epiteze
flexibile

Principii generale ale RPF cu sprijin implantar

 Cum este conformat capul implantului
 Ce tip de stalp se recomanda
 Ce tehnica de amprentare trebuie utilizata
 Ce tip de model se realizeaza
 Ce tip de piese intermediare trebuie realizate

Modul de conformare a capului implantului

 Capete implantare care nu prezinta sisteme antirotationale
 Care prezinta (extern si intern)

Sistemele de implante fara protectie antirotationala:

 IMZ
 Bonefit
 Integral

Sisteme cu protectie antirotationala (interna):

 HaTi
 Frialit 2

2
  Screw Vent
 Micro-Vent
 Omniloc

Sisteme de implante prevazute cu sisteme antirotationale externe:

 Branemark
 3I
 Steri-Oss
 Swede-Vent

Important cand suprastructura protetica este de tip proteza unidentara

Ce tip de stalp utilizam

 Implante de stadiul I (stalpul face corp comun cu implantul)
 Implante de stadiul II (au stalpi mobilizabili, fiind de 2 feluri
-cu filet pentru insurubarea suprastructurii
-altii conformati doar pentru cimentarea ei

Prin urmare stalpii pot fi infiletati direct in corpul implantului sau

fixati de acesta prin intermediul unui surub
Stalpii pot prezenta sau nu sisteme antirotationale

La ora actuala sunt 2 conceptii:

1. prevede atasarea unui stalp fix si realizarea unei legaturi fixe prin
insurubare intre implant, stalp si suprastructura protetica
2. interpunerea unui element intramobil intre implant si stalp care va
realiza o legatura mobila intre implant si suprastructura.
Ambele concepte prevad suprastructuri diferite.

Tehnici de amprentare

 tehnica directa-peste un sistem rigid insurubat

 Tehnica indirecta –amprenta se ia peste un sistem demontabil
 Amprentarea conventionala a stalpului definitiv

Realizarea modelului
 Se reproduce implantul ca atare
 Reproducerea stalpului insurubat pe implant

Nota: nu orice tehnician poate efectua RPI; ei trebuie sa posede

dispozitive de transfer si piese intermediare compatibile

3
Piesele intermediare folosite:
Sunt diverse posibilitati de legatura a implantelor cu suprastructura:
 Cu dispozitiv antirotational pentru proteze unidentare
 Fara protectie antirotationala (PPF)
 Suprastructura se fixeaza direct pe implant
 Suprastructura se fixeaza pe stalpi

Piesele intermediare pot fi:

 Cilindri de aur sau alte aliaje
 Cilindri din material plastic care ard fara reziduuri
 Cilindri realizati prin aditie de ceara
 Placute ceramice prefabricate
 Inele de titan
 Cilindri compatibili cu fiecare sistem de implante

Evaluarea protetica in Implantologia Orala

 Spatiul interarcadic
 Pozitia transmucozala a implantelor
 Planul de ocluzie existent
 Relatia interarcadica
 Morfologia crestelor alveolare
 Ocluzia existenta
 Protezele existente
 Numarul si topografia dintilor absenti, linia surasului
 Flexibilitatea mandibulei

Spatiul interarcadic

 Molarul doi nu se inlocuieste

Considerente:
-canalul mandibular isi incepe ascensiunea
-Sinusul maxilar este mai coborat
-osul in regiunea molarului doi inferior este mai putin dens
-fosa mandibulara este mai accentuata in aceasta regiune si reclama o
angulatie mai mare a corpului implantului
-spatiul interarcadic este mai limitat in regiunea molarului doi
-dintele care genereaza cele mai dese conflicte in cursul efectuarii
ghidajului este molarul doi
-aproximativ 90% din eficienta masticatorie se desfasoara anterior de
jumatatea meziala a molarului prim inferior
-pe molarul doi se exercita o presiune ocluzala cu 10 % mai mare
decat pe molarul unu

4
 Nota:
-in edentatii de canin, incisiv lateral si premolar prim sau edentatia de
canin incisiv lateral si central sau edentatia de canin si si cei doi
premolari sunt indicate RI.

Flexibilitatea mandibulei

 Realizarea de restaurari protetice totale agregate pe implante la

mandibula este CI deoarece flexibilitatea osului se manifesta chiar
in prezenta restaurarii consecintele fiind:
 -resorbtie osoasa in jurul implantelor
 descimentari frecvente
 -fisuri si fracturi a placajelor sau chiar a implantelor
 -senzatie de discomfort pentru pacient

ETAPELE CLINICO-TEHNICE DE REALIZARE A UNEI

RESTAURARI PROTETICE PE IMPLANTE ENDOOSOASE
Etape clinice Etape de laborator
1 2
1.ex. clinic si paraclinic pentru -
evaluarea starii generale a
pacientului si a statusului dento-
parodontal in contextul
diagnosticului complex ; evaluare
clinica si radiologica a ofertei de os
2. realizarea modelului de studiu si
diagnostic
3. Diagnosticul final;
-indicatia de tratament
-stabilirea planului terapeutic -
-alternative protetice
4. etapa prechirurgicala
conditionarea structurilor dure si
moi ale campului protetic
confectionarea placii de orientare
ocluzala -
5. etapa
chirurgicala(monofazica la
implantele de stadiul I)
Faza I inserarea infrastructurii la
nivelul ofertei osoase existente si

5
a minisuruburilor -
provizorii(pentru implantele de
stadiul II)`
6. amprentarea campului 7.confectionarea modelului pentru
protetic pentru realizarea restaurarea provizorie si realizarea
restaurarilor provizorii acesteia in functie de
particularitatile cazului
7. etapa chirurgicala 9.eventuale reoptimizari ale RP
faza a II-a descoperirea
corpurilor implantelor si
montarea dispozitivelor
permucozale(cele de stadiul II)
10.inserarea stalpilor adevarati
sau analogi eventual prepararea
bonturilor dentare pe care se va
agrega viitoarea restaurare -
protetica definitiva.
11.amprentarea campului
protetic cu sau fara dispozitive -
de transfer
- 12. confectionarea modelului de
lucru de obicei cu bonturi mobile
- 13. confectionarea placii de
contentie si inregistrare pe modelul
de lucru
14. verificarea pozitiei placii de
contentie si inregistrare in
cavitatea bucala pentru
prevenirea posibilitatilor de
modificare a pozitiei stalpilor
- 15. montarea modelului de lucru in
articulatorpe baza datelor
inregistrate cu sabloanele de
ocluzie sau arcul facial
- 16. confectionarea machetei
viitoarei suprastructuri (ceara,
rasini, sau materiale foto)
- 17. ambalarea tiparul si turnarea
componentei metalice
18. verificarea adaptarii
scheletului metalic al
suprastructurii in cavitatea

6
 bucala
- 19. dezambalarea prelucrarea
componentei metalice si
conditionarea in vederea aplicarii
componentei fizionomice

- 20. aplicarea placajelor

fizionomice: ceramica, rasina
diacrilica, compozita, polisticla
- 21. verificarea restaurarii pe model
- 22. prelucrarea finala a restaurarii
23.verificarea adaptarii protezei -
pe campul protetic, a integrarii
eiin functionalitatea
ADM;FIXAREA
PROVIZORIENU ESTE
UNANIM ACCEPTATA;
FIXAREA NU ARE LOC LA
SUPRASTRUCTURILE
MOBILIZABILE;
DEFINITIVAREA
AGREGARII
DEFINITIVEPRIN UNUL DIN
PROCEDEELEDE FIXARE
24. CONTROLUL PERIODIC -
AL PACIENTULUI

Examenul clinic

Realizarea unui model de studiu si diagnostic

 din gips dur pe sistemul monobloc
 montat in ocluzor sau articulator

Scopul realizarii acestui model consta in evaluarea:

-spatiului protetic existent
-relatiile interarcadice
-raportul crestei edentate cu dintii adiacenti si antagonisti
-topografiei, angulatiei, rotatiei, extruziei, incongruente

7
 -modului de exercitare a fortelor la nivelul viitorilor stalpi implantari
-prezenta unei scheme ocluzale adecvate
-particularitatile tesuturilor moi
-curbele de ocluzie sagitala si transversala
-integritatea dintilor antagonisti

Diagnosticul final
-diagnostic final, indicatia de tratament, stabilirea planului terapeutic,
variante de suprastructuri, cos

Etapa prechirurgicala
Urmareste:
 asanarea cavitatii bucale, pregatire preprotetica si proprotetica
 corectarea si/sau nivelarea planului de ocluzie la nivelul arcadei
antagoniste
 conditionarea tisulara
 amprentarea in vederea confectionarii placii de orientare
chirurgicala (placa de ghidaj chirurgical) care serveste la:
-finalizarea designului final al protezei
-stabilirea numarului , topografiei si angulatiei corespunzatoare a
implantelor , realizarea unei limite gingivale adecvate

Metode de realizare a acestei placi:

1.daca pe arcada mai exista dinti restanti placa se adapteaza peste
si/sau in jurul acestora
2.la o arcada edentata total placa se va extinde pana la limita cu
tesuturile moi cuprinzand palatul si tuberozitatile la maxilar si
tuberculii retromolari la mandibula;
Nota: placa de orientare chirurgicala se utilizeaza doar dupa crearea
lacasurilor corespunzatoare implantelor.

Topografia implantelor difera:

 la o RPI agregata prin cimentare stalpii pot fi plasati subiacent
contactului ocluzal cuspidian , la nivel posterior sau in
interiorul intermediarilor la un dinte posterior
 la o RPI agregata prin insurubare stalpii posteriori trebuie sa fie
situati subiacent foselor centrale iar la cei anteriori in regiunea
cingulumului dintilor frontali preexistenti
Nota: pentru stabilirea unei angulatii corespunzatoare a
implantelor placa de orientare va fi ridicata deasupra crestei
edentate; Distanta dintre suprafata ocluzala a suprastructurii
si varful crestei trebuie sa fie minim de 8 mm.

8
 Placa de orientare va fi plasata pe campul protetic dupa executia
lacasurilor necesare corpurilor implantelor si inserarea indicatoarelor
de directie si angulatie in profunzimea acestora.

Etapa chirurgicala
-efectuarea de puturi in grosimea osului cu ajutorul unor instrumente
rotative adecvate adaptate la piesa unui “fiziodispenser” ( aparat pentru
frezarea osului, la turatii variabile si sub irigatie cu ser fiziologic la o
temperatura data) Folosirea instrumentelor rotative se face intr- o
ordine foarte precisa:
-implant tip radacina ( cilindrice, surub, hibride) se incepe cu freza
pilot (freza globulara nr 2 care marcheaza topografia viitorului put ,
evalueaza diametrul si grosimea osului cortical pe coama crestei edentate.
Intre implante trebuie sa existe un spatiu de minim 2 mm numita
distanta de securitate; Intre formatiunile anatomice (canal mandibular,
sinus si baza corpului implantului sa existe un plan osos de 2 mm (optim
4 mm); se continua cu o freza tip burghiu cu diametru redus apoi se
creste progresiv
Sistemele de implante au in dotare freze corespunzatoare fie mai mari cu
1 mm decat lungimea implantului sau egale sau mai scurte.
 Osteotomie
 Plasarea de indicatoare cilindrice in puturile osoase obtinute
 Peste ele aplicam placa de orientare chirurgicala pentru evaluarea
corecta a topografiei si angulatiilor implantelor
 CI osteotomia cu placa de orientare pe campul protetic
 Inserarea corecta a corpurilor implantelor si acoperirea cu un
surub de acoperire pentru a evita invazia implantului.
 Intreg ansamblu este acoperit cu un lambou de mucoasa sau muco-
periost prin sutura planurilor supraiacente.

Succesul terapiei chirurgicale este asigurat de:

 Cunostinte temeinice de morfologie ADM
 Paralelismul implantelor (tolerante de pana la 15 grade intre ele
sau fata de dintii naturali)
 Perpendicularitatea implantelor pe planul de ocluzie
 Evitarea desterilizarii corpului implantului
 Minimalizarea pe cat posibil a traumei ocluzale

Secventialitatea implantelor
 Totdeauna incepem cu regiunea posterioara (pentru ca este greu
accesibil); dupa 6-7 zile eliminam firele de sutura.

9
  Vindecarea primara si realizarea integrarii tisulare a implantelor de
stadiul II este de 3-4 luni la mandibula si maxilar 4-6 luni.

Amprentarea campului protetic

-se face post operator

Confectionarea modelului pentru RP

–pot fi fixe, mobile, mobilizabile; proteze vechi reoptimizate

Nota: RP sa permita controlul tesuturilor moi urmarirea procesului de

vindecare si integrare tisulara a implantelor.

Etapa chirurgicala a II-a

-redescoperirea implantelor de stadiul II
-se indeparteaza suruburile de acoperire si se inlocuiesc cu extensiile
permucozale care pregatesc campul protetic pentru adaptarea stalpilor
propriu-zisi
-verificam rigiditatea implantului la o forta de 200-300g (adica nu se
mobilizeaza clinic)
-aplicam placa de orientare chirurgicala si evaluam pozitia implantelor
- daca o singura pozitie a unui implant este compromisa si PPF va fi
compromisa
-daca punga gingivo-osoasa este mai mare de 3 mm (din jurul
implantului) implantul se inlatura)
-existenta in jurul extensiei permucozale sau a stalpului a unei benzi de
mucoasa cheratinizata este obligatorie.

Criteriile pe care trebuie sa le respecte RPI:

 Limita cervicala a suprastructurii sa fie situata supragingival
 Implantul pozitionat intr-o zona fara tensiuni musculare excesive
 In jurul implantelor sa existe o banda de gingie cheratinizata.

Inserarea stalpilor adevarati sau analogi, eventual prepararea

bonturilor dentare pe care se agrega restaurarea protetica de durata
-se indeparteaza extensiile permucozale
-toaleta capetelor implantelor cu apa oxigenata
-insurubarea stalpilor adevarati sau analogi

Amprentarea campului protetic

-marcheaza debutul realizarii suprastructurii
-consta in transferarea statusului clinic pe modelul de lucru

10
TA difera in functie de suprastructura fixa pentru care se opteaza
(mobilizabila, demontabila sau cimentata), de sprijinul acesteia precum si
de sistemul de implante folosit
-sistemele moderne de implante ofera dispozitive de amprentare si
transfer
-Tehnici de amprentare utilizate: conventionala, indirecta, directa
A) amprentarea conventionala a stalpului protetic definitiv se preteaza cu
precadere la implantele de stadiu I (rar folosita);
B) tehnica indirecta necesita dispozitive de transfer care se ataseaza la
stalpul implantului, amprenta fiind luata peste acestea
C) tehnica directa dispune de dispozitive de transfer ce raman incluse in
materialul de amprenta fara a se putea detasa din aceasta.
-se obtine o lingura individuala perforata la nivelul dispozitivelor de
transfer; se verifica in cavitatea bucala; se monteaza dispozitivele de
transfer pe implante.
-material de amprentare pe baza de polieter (Impregum F) sau
Permadyne-ESPE)
-Verificarea pozitiei DTD; pensularea lingurii cu un adeziv
-se amesteca materialul se aplica cu ajutorul unei seringi in jurul
dispozitivelor se centreaza astfel incat suruburile de fixare sa strapunga
orificiile din ceara de pe lingura; dupa priza materialului se slabesc
suruburile de fixare ale dispozitivelor de transfer.
-dezinsertia amprentei, dispozitivele de transfer ramanand fixate in
amprenta
-se evalueaza amprenta:
-Folosirea lingurii nindividuale perforate la nivelul dispozitivelor pentru
aceasta tehnica se utilizeaza si termenul de amprentare deschisa

Realizarea modelului

Gipsuri clasa a IV-a

Modele duplicate care redau limita cervicala (injectarea de materiale
elastice de tipul polieterilor sau siliconilor de aditie in jurur stalpilor
analogi de pe modelul de lucru.

Confectionarea placii de contentie

Scopul: contentia componentelor infrastructurii, mentinerea rapoartelor
existente intre acestea dar si intre infrastructura si campul protetic pana
la turnarea scheletului metalic al suprastructurii.

Controlul periodic dupa 7 zile, 1 luna, 3 luni, 7 luni, anual.

11
PRINCIPII DE ELABORARE A SUPRASTRUCTURILOR IN
LABORATOARELE DE TEHNICA DENTARA

Factorii care trebuie respectati in elaborarea unei suprastructuri pe

implante:
 adaptarea pasiva a scheletului metalic la infrastructura
 modalitatea de ancorare a suprastructurii
 sistemul de legatura dintre scheletul metalic si materialul de
placare
 rezistenta la abrazie a materialelor ce restaureaza stopurile
ocluzale
 stabilitatea restaurarii la diferite sarcini in timp si asigurarea
accesului pentru igienizare

Deseori pentru o pozitionarea adecvata a implantelor in scopul

confectionarii unei suprastructuri optime este necesar ca pe langa
realizarea placilor de pozitionare a implantelor sa se execute o modelare
diagnostica in ceara pe modele sau o simulare a situatiei finale prin
montarea de dinti artificiali (Wax-up, Set-up)

Fixarea suprastructurii se poate face prin:

-cimentare conventionala
-fixare cu suruburi ocluzale pe implant
-ancorare prin intermediul unei mezostructuri fie cimentata fie ancorata
cu suruburi (coroane telescopate sau bara cu calareti ) peste care se
confectioneaza suprastructura demontabila care poate fi indepartata
numai de clinician
-Unii producatori de implante ofera stalpi cu surub orizontal pentru
fixarea suprastructurilor.
-au aparut sisteme de implante cu stalpi angulati care pot compensa o
directie nefavorabila atat a corpului implantului cat si a unui stalp drept.

Stalpii angulati pot:

 sa compenseze lipsa de paralelism a implantelor
 sa contribuie la paralelizarea stalpilor artificiali fata de cei
naturali, in cazul agregarilor mixte;
 sa compenseze o directie nefavorabila a implantului oferind loc
suficient pentru materialul de placaj
 modifica locul de amplasare necorespunzatoare a orificiului
pentru surubul ocluzal in cazul unei RPF demontabile

12
RESTAURARI PROTETICE FIXE PE IMPLANTE A BRESELOR
EDENTATE REDUSE

Indicatii si planificare:
 pacienti cu anodontii, sau care au pierdut un dinte din diverse
motive
 prima analiza pe langa cele generale efectuate deja cuprinde
investigarea patrtilor moi si a rezervei osoase
 amplitudinea deschiderii gurii
 dintii vecini bresei integri si verificarea topografiei radacinilor
 latimea, inaltimea si lungimea bresei determina tipul de implant
ales si axa lui de insertie
 axa de insertie orientata spre cingulumul dintilor frontali si spre
fosa centrala a dintilor posteriori (evita astfel slabirea marginii
incizale a restaurarii si evita supraconturarea coroanei)

Variante alternative:
-PPF adeziva
-PPF clasica
-Proteza partiala
-inchiderea ortodontica

Avantatajele implantului
-protejarea totala a dintilor vecini
-mentinerea procesului alveolar si aspectele igienice

Investigarea preoperatorie a pacientului

-investigatii clinice si de laborator
-evaluarea exacta a conditiilor locale
-proteza unidentara sa nu se implice in functie de ghidaj
-masuram latimea spatiului
-oferta osoasa apreciata clinic si radiologic

Tipurile de implante folosite in edentatia unidentara:

-implantele lama
-suruburi de stadiul I
-implante individualizate
-suruburi si cilindri de stadiul II
-dorite sunt implantele a caror diametru scade spre apical pentru a nu leza
radacinile dintilor vecini (FRIALIT _2, HA-TI, surub BAUER)
-respectat protocolul operator

13
Tipuri de suprastructuri si rezultate:
-coroana cimentata sau coroana fixata prin insurubare
- lungimea minima a implantului in regiunea posterioara de 12 mm
-se constata suprasolicitare asupra implantului daca spatiul este mai mare
de 13 mm; de dorit ca suprastructura pe implantul singular sa fie in
contact intim cu dintii vecini.
-daca spatiul permite se pot insera 2 implante unul langa altul sau
decalate pentru a suporta o coroana molar

Restaurarile in regiunea anterioara trebuie sa tina cont de:

-linia surasului
-de zona de suprastructura expusa vederii.
-se pot utiliza stalpi din ceramica, bonturi din material plastic
-stalpi angulati la diferite grade

Alegerea modului de fixare a unei proteze unidentare se face tanand

cont de urmatoarele aspecte:
-daca este necesar coroana sa poata fi indepartata
-cat de profund subgingival este situata
-daca exista posibilitatea utilizarii unui surub ocluzal
-daca sistemul ofera posibilitatea unei insurubari orizontale

RESTAURARI PROTETICE FIXE PE IMPLANTE A

EDENTATIILOR DE CLASA I SI II KENNEDY

-o problema dificila mai ales la tineri

variantele de tratament sunt

-mentinerea edentatiei (expectativa; dar migrare in sens vertical atrofia
prin inactivitate a ATM)
-puntea cu extensie
-proteza mobilizabila
-distalizarea premolarilor

PPF cu extensie :
-solutie ieftina
succesul depinde de:
-igiena bucala buna
-parodontiu sanatos al stalpilor de punte
-unirea a minim 2 stalpi
-design corect al puntii
-ocluzie normala

14
-indicata la maxilar
-oferta de os in regiunile laterale este redusa (coboara planseul sinuzal)
-in edentatiile biterminale mai putin in cele unilaterale

Restaurare pe implante:
-in caz de agregare mixta se tine cont de:
-diferenta de mobilitate intre implant si dinte;
-diferenta de sensibilitate
-suprafata de transmitere a fortelor in os
-radiografie panoramica obligatorie

Situatii clinice tipice pentru acest tip de edentatie:

1. Lipsa molarilor
-folosim in general agregare mixta
-suficient un implant in regiunea molarului permanent prim sau
secund si agregarea pe unul sau ambii premolari ( care se
devitalizeaza si se utilizeaza si ruptorii de forta)

2. Lipsa molarilor si a premolarului secund

-creste numarul implantelor ( cel putin doua)

-fie restaurare cu sprijin pur implantarfie PPF cu agregare mixta

Lipsa molarilor si a premolarilor

-creste numarul implantelor

-nu este de dorit cuprinderea si a caninului datorita elasticitatii
mandibulei conducand la o rezorbtie accentuata periimplantara
-solutia agregare exclusiv implantara cu mentinerea distantei de
securitate la gaura mentoniera
rata eseculuii la maxilar este mai mare datorita obstacolelor
anatomice si a calitatii osoase mai deficitare decat la mandibula

RPF cu agregare mixta

Avantaje
- transmiterea fortelor si pe dintii naturali
- scade numarul de implante
- legarea implantului de dinti beneficiaza de mentinerea
partiala si functionarea receptorilor parodontali (apar senzatii
de perceptie si aparare).

15
Dezavantaje:
-prepararea stalpilor naturali
-conexiunea rigida a unor elemente cu mobilitate diferita
-suprastructura scumpa

RPF cu agregare exclusiv pe implante

avantaje
-reducerea lungimii puntii
-stalpi cu aceeasi mobilitate
-nu se prepara stalpii naturali

Dezavantaje

-lipseste pacientul de receptia stimulilor parodontali

-necesitatea inserarii a minimum doua implante
-pret de cost ridicat

Suprastructurile pot fi:

- cimentate
- conditionat demontabile

RESTAURAI PROTETICE FIXE PE IMPLANTE IN

EDENTATIILE CLASA A III-A KENNEDY

-multitudine de sisteme de implante

-agregarea suprastructurilor sa fie prin insurubare datorita tensiunilor
mari care apar la acest nivel (stalpi de diferite categorii)
-insurubarea verticala se poate face mai greu si se prefera insurubarile
orizontale sau includerea unor mezostructuri

RESTAURARI PROTETICE FIXE PE IMPLANTE A

EDENTATIILOR TOTALE
Indicatia este conditionata de:
-oferta osoasa
-zona topografica in care se pot insera implantele
-starea de sanatate generala si locala
-spatiul interarcadic suficient in plan vertical (calculul prealabil al DVO)
-igiena buna a cavitatii bucale
-sa nu fie fumator sau mare consumator de alcool

ContraindicatiI:
-starea generala

16
-statusul local (leziuni premaligne, maligne, micoze, igiena orala

Conceptele de terapie a edentatiei totale prin proteze implanto-

purtate au fost sintetizate de Spiekermann cu cativa parametri:
-conditiile morfologice specifice de la maxilar si mandibula
-numarul de implante ce trebuie inserate
-sprijinul piesei protetice care poate fi pur implantar mixt si muco-osos

La mandibula

-presupune inserarea unui numar diferit de implante, peste care se

elaboreaza o mezostructura si ul;terior o supraprotezare
-presupune inserarea a 6-8 implante interforaminal peste care
restayurarea fixa agregata prin insurubare
-implante endoosoase si in zonele posterioare ale mandibulei sau
implante subperiostale

La maxilar
-posibilele interferente cu fosele nazale si sinusurile maxilare
-inserarea unor implante pe care se sprijina a supraproteza mobilizabila
-inserarea a 4-6 implante in zona frontala peste care o supraprotezare sau
o restaurare protetica fixa demontabila cu extensii distale
-sau inserarea de 6-8 implante in zona interpremolara peste care o
restaurare fixa cu sau fara extensii distale agregata prin insurubare
-sau implant subperiostal
-sau inserarea de implante si in zona posterioara a crestelor cu sau fara
interventii asupra sinusurilor.

ADAPTAREA SI FIXAREA PROTEZELOR FIXE

Inserarea, adaptarea si fixarea unei restaurari protetice fixe in

pozitie corecta pe campul protetic si in relatii optime cu antagonistii
reprezinta etapa finala a terapiei protetice fixe.

Verificarea adaptarii unei RPF de face inainte de fixare, initial

pe model apoi pe campul protetic.

Pe model verificam:
-gabaritul si contururile restaurarii
-adaptarea ei in zona terminala
-raporturile ocluzale

17
 Adaptarea pe campul protetic presupune verificarea clinica a
adaptarii in cele trei sfere:
-proximala
-cervicala
-ocluzala

Adaptarea proximala
Sunt decelate primele erori in sensul ca o RPF nu o putem insera
sau o inseram cu dificultate in caz de contacte proximale stranse;
Un contact proximal normal permite depasirea lui doar cu dificultate de
catre o matrice sau cu un fir de matase dentara.
Daca contactul este prea strans genereaza o senzatie de tensiune in
arcada ; un contact proximal prea slab este de nedorit, favorizeaza
impactul alimentelor in gingia interdentara, traumatizeaza papilla
interdentara si retentioneaza alimentele.
-calitatea contactelor dentare se verifica traditional (pus sub semnul
intrebarii) cu ajutorul unui fir de matase (se percepe acel “clic”);
-daca firul de matase nu trece sau trece cu foarte multa dificultate se
indeparteaza RPF si se depisteaza zonele lustruite de frecarea excesiva; se
corecteaza cu o piatra mica montata, adecvata materialului; repetam pana
la inserarea optima pe bont; nu este corect sa inseram cu forta;
-ca alternativa plasam hartia de articulatie cu grosime de 0,22 mm intre
suprafetele proximale si adaptarea coroanei pe bont prin presiune digitala;
tragem hartia de articulatie spre vestibular, pentru a depista zonele
supraconturate (se marcheaza zona ce trebuie corectata);
-corectarea se face cu gume impregnate cu oxid de aluminiu (White
Flexiweeal, 3 M Dental Products, St Paul, MN)
-este contraindicata corectarea cu instrumentar rotativ abraziv (pericol de
dehiscenta);
-procedura folosirii hartiei de articulatie se repeata pana cand se patrunde
cu o oarecare dificultate cu o singura grosime ) 0,12 mm;
-daca coroana nu se adapteaza complet pe bont una din cauze este
turnatura prea etansa (nu s-au folosit lacuri de distantare rezultand o
proteza stramta); este gresit sa ajustam suprafetele interne ale unei RPPF
in mod direct;
-se poate decela zona de frecare cu bontul, ocluzal sau axial folosind
diverse tehnici de relevare: markeri solubili in apa, amestec de
chloroform si ruj, spray-uri ocluzale; rapid este siliconul cu reactie
de condensare, cu vascozitate mica special (Fit Checker, GC
International Corp, Scottsdale, AZ)
-se aplica acest silicon in coroane (are grosimea stratului de ciment), se
preseaza digital si apoi dupa polimerizare se corecteaza zona unde

18
metalul devine vizibil; se repeta operatia pana cand metalul nu mai este
vizibil.
-grija deosebita la inserarea RMC si integral ceramice datorita
particularitatilor acestora.
-verificam daca RPF reface si respecta ambrazurile cervicale intocmai ca
si dintii naturali vecini
-verificam raporturile conectorilor cu creasta edentata, cu ambrazurile
cervicale de la nivelul DS.

Adaptarea marginala
Pozitionarea poate fi cervicala sau supragingivala
Controlul se face visual si tactil si se procedeaza astfel:
-varful sondei dentare bine ascutite se plimba dinspre restauratie spre
dinte si invers pentru a detecta discontinuitatile mai ales daca sunt
supragingivale;
La RPF turnate din aliaje nobile se poate imbunatati adaptarea marginala
prin brunisare (pe model).
In caz de coroana de invelis scurta care nu acopera zona terminala trebuie
refacuta;
Adesea la preparatiile fara prag sau fara terminatie precisa tehnicianul
graveaza (este gresit acest lucru) si coroanele de invelis vor fi lungi,
patrund adanc in santul gingival, traumatizeaza epiteliul versantului
intern traducandu-se printr-o zona de ischemie a gingiei libere (se
inalbeste pe o zona mai mare sau mai mica); se corecteaza cu atentie
scurtand marginea cervicala si netezind-o atent, urmarind conturul
festonului gingival pe tot traseul, inclusiv la nivelul papilei interdentare,
la o adancime minima in santul gingival; controlul tot cu sonda dentara
( nu trebuie sa se mai inalbeasca gingia);
Marginile supragingivale ale onlay-urilor MOD si ale coroanelor partiale
pot fi brunisate si finisate dupa adaptarea lor pe dinte; sa se asigure o
inchidere cat mai buna pentru a evita dislocarea cimentului.

Dupa adaptarea pe bont verificam:

-calitatea contactului interdentar
- ambrazurile interproximale
- contururile axiale
Daca s-au facut corecturi se impune o noua finisare si lustruire (sunt
foarte critice aceste zone pentru parodontiu).
Neadaptarea cervicala a coroanelor pe bont poate fi determinate de:
-resturi de ciment provizoriu
-plusuri pe suprafata interna a componentei metalice
-existenta unor arii de contact prea stranse
-verificam raporturile intermediarilor cu creasta.

19
Adaptarea ocluzala vizeaza ca RPF:
-sa se integreze in functia ocluzala
-sa asigure contacte stabile
-sa solicite la minium capacitatea de adaptare a musculaturii si a
parodontiului de sustinere
-sa nu creeze discrepante ocluzale
-verificam raporturile ocluzale in IM, ORC in miscari lateralitate si
protrusive
Pacientul poate sesiza deficiente ocluzale de pana la 8 µm prin
intermediul receptorilor parodontali.
-adaptarea ocluzala se verifica cu hartie de articulatie, folie de ceara sau
rasina
-in caz de prezenta de contacte premature sau interferente, slefuirea se va
face conform regulilor slefuirii selective si nu din zona care inalta;
suprafetele corectate se vor relustrui;
-daca diferentele dintre adaptarea pe model si cea din cavitatea bucala
sunt mari corecturile necesita mult timp si nu stim chiar daca reusim si
atunci refacem restaurarea.
-daca RPF nu respecta exigentele ocluzale sau daca designul lor modifica
schema ocluzala se impune necesitatea remontarii in articulator sau
ocluzor;
-se verifica relatia dintre cuspizii vestibulari maxilari si cuspizii
vestibulari antagonisti pentru a aprecia daca pacientul isi va musca
mucoasa jugala (isi musca obrazul daca varfurile cuspidiene sau
marginile vestibulare vin in raport cap la cap; cuspizii vestibulari maxilari
trebuie sa-i circumscrie corect pe cei mandibulari).
-verificam incadrarea intermediarilor si EA in morfologia arcadei,
inscrierea in curburile vestibulara si orala ale arcadei.

FIXAREA RPF

Fixarea RPF se definitiveaza prin cimentare sau lipire.

Cimentarea:
Definitie: sigilarea spatiului micronic dintre suprafata externa a
bontului si cea interna a coroanei cu ajutorul unor materiale numite
cimenturi care sunt initial in stare fluida, iar ulterior se intaresc.
Lipirea se defineste ca o cimentare completata de interactiuni
chimice intre ciment, bont si proteza cu doua interfete distincte:
bont/ciment si ciment/proteza.

20
Cimentarea provizorie:
-nu se indica la restaurarile unidentare
-protezele cu sprijin implantar nu se cimenteaza provizoriu
-protezele metalo-ceramice nu se cimenteaza provizoriu

Considerente legate de cimentarea provizorie:

-dureaza 1-2 saptamani
-verificarea adaptarii pieselor in cele trei sfere (proximala, cervicala, si
ocluzala)
-asigurarea unei perioade de adaptare a tesuturilor moi endobucale la
contururile si gabaritul protezei fixe ca si vindecarea unor posibile leziuni
gingivale;
-posibilitatea unei interpretari mai obiective a retentiei;
-cimentarea de durata se face de obicei mai corect intrucat inserarea PPF
este mai exacta;
-verificarea aspectului fizionomic si al fonatiei in situatii deosebite.
-daca urmarim o reabilitare ocluzala, provizoratul se poate extinde la 6
luni (se pot face unele retusuri ocluzale, tratamente endodontice).

Cimenturi pentru fixare provizorie:

Utilizam cimenturi pe baza de oxid de zinc cu sau fara eugenol.
Cimenturi pe baza de hidroxid de calciu fara uleiuri eterice (Reocap-
Temp(Vivadent), sau produsul firmei VOCO-Provicol.

Cimentarea de durata

Obiective:
-realizarea unei legaturi etanse intre suprafata preparatiei si restaurare
-mentinerea vitalitatii pulpare
-profilaxia parodontala
-retentia protezei

Alegerea unui ciment de durata se face in functie de:

-forma de retentie a bontului
-stabilitatea coroanei
-numarul de elemente de agregare
-starea pulpei
-grosimea dentinei restante
-marimea fortelor de solicitare

CIMENTURI PENTRU FIXAREA DE DURATA

-cimenturi traditionale: FOZ, CSF si ZOE modificate
cimenturi polielectrolitice: PCZ, CIS

21
-Cimenturi rasini (acrilice, diacrilice si adezive)
Cimenturi “hibride” (intre CIS si RDC)

Cimenturile FOZ:
-proportia 1ml (20 picaturi) la 2,6 g
-grosimea peliculei de ciment de 25 µm
-intervalul de manipulare 3-6 minute la 21 grade
-timpul de intarire 5-9 minute
-amestecul este acid de aceea pacientii dupa cimentare simt un oarecare
discomfort (durere datorata atat aciditatii cat si presiunii hidraulice si
mobilizarii osmotice a fluidului prin canaliculele dentinare).
-cimentari de DCR, PPF, coroane ceramice pe baza de oxizi de aluminiu
si reconstituiri de bonturi din AA (amalgame de argint), RDC, CIS.

Avantaje:
-preparat cu usurinta
-rezistenta acceptabila
Dezavantaje:
-nocivitatea pulpara
-fragilitate
-absenta adeziunii
-solubilitatea in fluide acide
-actiune antibacteriana nula.

Denumiri comerciale:
-Harvard Cement (Richter & Hoffmann Harvard Dental GmbH).
-Zinc Cement (S.S. Wwite)
-Ciment Ames (Teledyne Getz)
-Crown and Bridge (De Trey)

Cimenturile silico-fosfat (CSF)

(-Trans Lit (Merz), Aristos (Spofa Dental)

Cimenturile oxid de zinc-eugenol modificate

Dezavantaje:
-pot inmuia si colora rasinile acrilice

Cimenturi polielectrolitice
-cimentul policarboxilat de zinc
-cimentarea restaurarilor de mica amploare
Denumiri: Bondex (J&J), Durelon (ESPE)

22
Cimenturi ionomere de sticla
-interesant tipul I destinat lipirii de durata a RPF
-sistem bicomponent ( pulbere/ lichid)
-sistem anhidru (acidul este liofilizat si incorporat in pulbere)
Avantaje:
-CIS adera la suprafetele polare active (smalt, dentina, metale acoperite
cu un strat superficial de oxizi)
-nu adera la suprafete chimic inerte (ceramica dentara, metale nobile)
-adeziune crescuta la preparatie si coroana
-rata scazuta de carie secundara
-toleranta pulpara buna
Produse comerciale:
-Chemfil (DeTrey, Dentsply)
-Fujy (GC-Co),
Ketac-Cem (ESPE), Aquacem (DeTrey)

Cimenturi rasini

Sunt 3 clase:
-cimenturi acrilice
-cimenturi diacrilice
-cimenturi rasini adezive

Cimenturi acrilice
-proprietati similare cu cele ale acrilatului autopolimerizabil;
-rigiditatea scazuta
-sensibile la umezeala in timpul prizei
-efect nociv asupra pulpei
-sunt de domeniul istoriei

Cimenturile diacrilice
-speciale pentru diferite tehnici adezive
-cu adevarat, sunt RDC utilizate exclusiv pentru lipirea diferitelor
suprafete heterogene) ceramice, metalice, polimerice) la tesuturile dure
dentare prin retentie micromecanica;
-sistemele de initiere a polimerizarii sunt chimice, foto sau dual cure
Denumiri comerciale:
-ABC (Vivadent)
-Compspan Opaque (CaulK)
-Conclude (3 M)

23
-Estic Microfil Flow (Kulzer)
-Getz Maryland Bridge ( Teledyne Getz)
-Marycoll (Voco)
-Maryland Bridge Cementation Paste (Den-Mat)
-Mimetric Grip (Espe)
-Resilute (Schein )
-DuraLingual (Unitek)
-Lee Bridge Cement (Lee Pharmaceuticals)
-Crown Cementation Paste (Den- Mat)
-F20 (VOCO)
Cimenturi rasini adezive
-nu trebuie confundate cu cimenturile diacrilice (CD)
-sunt de obicei autopolimerizabile dar si autofotopolimerizabile
-asigura o lipire a restaurarii la preparatie prin dublu mecanism
micromecanic si chimic
Exemple de cimenturi rasini adezive:
-C&B Meta-Bond (Parkell)
-Enforce Sure Cure (Caulk/Dentsplay)
-Panavia 21 (J. Morita )
-All-Bond 2, Imperva Dual
Cimenturi “Hibride” (intre RDC si CIS)
-au o compozitie situate intre RDC si CIS: cimenturile ionomere
modificate cu rasini (CIMR), situate mai aproape de CIS si compomerii,
mai apropiati de RDC.
-pot fi si fotoactivabile
-dar este posibila polimerizarea si in absenta iradierii (polimerizare la
“intuneric” –dark-cure);
-au trei mecanisme de intarire: reactie acid-baza, fotopolimerizare,
autopolimerizare.

Avantajele CIMR fata de CIS:

-timp de intarire mai scurt
-mai putin fragile
-aciditatea initiala este scazuta
-ph-creste rapid
-eliberare de ioni de fluor relativ crescuta
-sensibilitate la apa, scazuta
-solubilitate scazuta
-aspect estetic superior fata de CIS
-usor de utilizat
-dau un plus de rezistenta
-in cazul fixarilor adezive folosirea lor trebuie privita cu reserva

24
-la ora actuala se recomanda ca inlay-urile si coroanele integral ceramice
san nu se fixeze cu CIMR si nici chiar cu compomeri, deoarece
proprietatile lor mecanice sunt inferioare fata de cimenturile rasini.
-utilizarea lor in acest stadiu trebuie limitata la fixari conventionale.

Denumiri comerciale:
-Vitremer (3 M)

Compomerii
-denumirea lor sugestiva pentru natura hibrida a acestor materiale
(composite+ionomer)
-1990 primii compomeri (Dyract (Dentsply /L.D.CaulK), Compoglass
(Vivadent), Luxat (DMG), Hytac (Espe), DYRACT Cem plus (De Trey
Dentsply)
Indicatii:
-fixari conventionale
-fixari adezive

Proprietatile diferitelor tipuri de cimenturi pentru fixare fata de

proprietatile unui ciment ideal

Ciment Fosfat de Policarboxilat Ionomer CIMR Rasini Ra

Proprietati
ideal zinc de sticla compozite ade
Grosimea Mic ≤25 <25 <25 >25 >25 >2
filmului (µm)
Timpul de Lung 1,5-5 1,75-2,5 2-3,5 2-4 3-10 0,5
lucru (min)
Timpul de Scurt 5-14 6-9 6-9 2 3-7 1-1
priza (min)
Rezistenta la Mare 62-101 67-91 122-162 40- 194-200 179

25
cpmpresiune 141 255
(MPa)
Modul de Dentina 13,2 # 11,2 # 17 4,5
elasticitate =13,7
(GPa) smalt=
84-130
Iritatie pulpara Mica Moderata Mica Mare Mare Mare Ma
Solubilitate Foarte Mare Mare Mica FoarteFoarte Fo
mica mica mica mi
Microinfiltratie Foarte Mare De la mare la De la FoarteDe la De
mica foarte mare mica la mica mare la foa
foarte foarte mi
mare mare mi
Indepartarea Usoara Usoara Medie Medie Medie Medie Dif
excesului
Retentie Mare Moderata Mica/moderat De la # moderata Ma
a moderata
la mare

Criteriile de selectare a cimenturilor

Criteriile de selectare sunt:
-starea pulpei dintilor stalpi
-retentia biomecanica a coroanei pe dintele stalp
-marimea (anticipate) a fortelor care vor tinde sa desprinda restaurarea.

Indicatiile si contraindicatiile cimenturilor de durata

Restaurari Indicatii Contraindicatii

1. 2. 3.
Coroane de invelis, coroane metalo- 1,2,3,4,5,6,7, -
ceramice, PPF
Coroane sau PPF cu retentie slaba 1 2,3,4,5,6,7
Coroana metalo-ceramica cu terminatie 1,2,3,4,5,6,7, -
ceramica
Coroane integral ceramice (prin presare) 1,2 3,4,5,6,7
Coroane integral ceramice (cu nucleu de oxid 1,2,3,4,6.7, 5
de aluminiu)
Inlay ceramic 1,2 3,4,5,6,7
Fatete ceramice 1,2 `3.4,5,6,7
PPF aggregate adeziv 1,2 3,4,5,6,7
Dispoxitive corono-radiculare 1,2,3,5,6 4,7

26
Ciment de durata Principalele Principalele Precautii
avantaje dezavantaje
1. Ciment rasina Adeziune, Film subtire, Izolarea campului
adeziva solubilitate utilizare
scazuta indelungata
2. Ciment Solubilitate Film subtire, Utilizarea bondingului,
diacrilic scazuta iritatie izolarea campului
3. Ionomer de Elibereaza fluor Solubilitate, Evitarea contactului cu
sticla infiltratie saliva dupa fixare
4.. ZOE Biocompatibil Rezistenta Doar pentru restaurari foarte
modificate mecanica scazuta retentive
5. CIMR Solubilitate Absortie de apa, Evitarea fixarii restaurarilor
scazuta. utilizare ceramice
Elibereaza fluor indelungata
6. Fosfat de zinc Utilizare Soluibilitate Utilizarea pentru restaurari
indelungata infiltratie “traditionale”
7. Policarboxilat Biocompatibil Rezistemta Nu se micsoreaza raportul
de zinc mecanica pulbere/lichid
scazuta,
solubilitate

Fazele clinice ale cimentarii

Inainte de faza de cimentare propriu-zisa realizam urmatoarele manevre:

-indepartam complet cimentul provizoriu de pe suprafetele dentare, de pe
restaurare si din santul gingival
-testarea vitalitatii dintilor stalpi
-verificarea protezei fixe pe modelul de lucru, corectarea marginilor si
completarea lustruirii intregii piese protetice.
I. Pregatirea piesei protetice
-curatim toate resturile de ciment provizoriu
-curatim interiorul elementelor de agregare cu bulete de vata inmuiate in
apa oxigenata, alcool, si/sau neofalina, uscam cu sprayul de aer
-daca suprafata se conditioneaza prin oxidare, cositorire sau sablare nu
mai este permisa contaminarea ei)
II. Pregatirea campului operator
-izolam campul operator de saliva si secretii din santul gingival (rulouri
de vata, aspirator saliva, automaton)
-o premedicatie antisialogoga cu 1 ora inainte (in caz de salivatie
abundenta);
-poate uneori anestezie in caz de sensibilitate crescuta

27
-secretii abundente din sant: inseram un fir de bumbac in sant pe care il
indepartam inainte de inserarea piesei protetice
-in caz de microhemoragii ele se opresc cu un astringent sau cu apa
oxigenata 3%.
-utilizarea digii este improprie (datorita faptului ca majoritatea limitelor
preparatiilor se afla subgingival); (stoparea totala a secretiilor din santul
gingival poate fi considerata o utopie).
-CIS anhidre tolereaza un anumit grad de umiditate, influenteaza pozitiv
timpul de priza si proprietatile fizico-chimice ale materialului.
-bontul sa fie foarte curat (nu folosim alcoolul sau alti agenti iritanti );
putem folosi apa oxigenata 3%, ulterior stergerea cu neofalina este
indicata

Este interzisa uscarea cu jet de aer deoarece:

-afecteaza odontoblastii si posibila aspirare a nucleilor in canaliculele
dentinare;
-desicarea dentinei care favorizeaza absorbtia acizilor din cimentul
proaspat preparat;
-presiunii crescute ce atrage fluidul dentinar la suprafata, creand o
pelicula lichida;
-presiuniilor mari de aer ce traumatizeaza epiteliul intern al peretelui
gingival al sulcusului si declanseaza o secretie crescuta de fluid sulcular.
-chiar dupa o curatire serioasa a bontului mai raman resturi de pulbere
dentinara inglobata intr-o pelicula lipidica (smear layer).

Conditionarea bontului
-se face diferentiat in functie de vitalitatea bontului
-se folosesc agenti de curatire (cleaning agents-niste solutii apoase de
acizi organici, acid citric de exemplu); nu au adeziune din partea tuturor
autorilor, sunt iritanti pentru pulpa
-folosim agenti de mineralizare (solutii apoase de saruri anorganice), s-
au impus mai ales sarurile anorganice –fosfati sau fluoruri de calciu –sau
acid tartric)
-cand se cimenteaza se aplica o presiune usoara pozitiva asupra EA,
dezvoltandu-se la interfata coroana/bont o presiune hidraulica cu efecte
nedorite asupra prelungirilor odontoblastice din canaliculele dentinare
deschise, de aceea este interzisa fosirea unor solutii slabe de acizi
(solutia 10 % de poli-(acid acrylic) pentru indepartarea peliculei lipoidice
de pe suprafata dentinei (se expun in mod direct canaliculele dentinare
actiunii cimentului aflat sub presiune hidraulica).
-indicata este aplicarea timp de 2 minute a unei solutii de acid tanic 25%
sau a unei solutii CAUSTON' S ITS (sigileaza canaliculele dentinare

28
prin precipitarea stratului de impuritati de pe suprafata dentinei; scade in
schimb retentia mecanica a cimentului la dentina).

Solutia CAUSTON'S ITS o putem prepara in orice farmacie cu

urmatoarele componente:
-CaCl ………0,20 g/l
-KCl…………..0,20g/l
-MgCl 6HO……0,05g/l
NaCl…………..8,00g/l
NaHCO………..1,00g/l
NaHPO HO…….0,05 g/l
Glucoza…………1,00 g/l

Este stabila 18 luni.

Pentru bonturile devitale conditionam cu poli-(acid acrylic/alchenoic)
10% timp de 10-15 secunde care indeparteaza pelicula lipidica
-uscarea fara deshidratare iar aplicarea cimentului fara contaminari.

Prepararea cimenturilor
Se prepara totdeauna in functie de tipul de ciment.
Prepararea cimentului fosfatului de zinc.
-atentie sa nu modificam balanta hidrica a lichidului (absoarbe apa);
flaconul cu lichid ermetic inchis
-aplicam lichidul pe placuta in momentul cand incepem spatularea (2
picaturi pentru fiecare EA)
-placuta sa fie din sticla, racita (-10 grade C si +10 grade C)
-cresterea continutului de apa accelereaza priza iar scaderea o intarzie
-exista placi speciale care se mentin reci (tip Ormco)
-spatularea pe o zona mai intinsa a unei astfel de placi favorizeaza
atenuarea caldurii generate in timpul reactiei exoterme de priza (ne
permitem sa inglobam mai multa pulbere)
-respectarea cu strictete a proportiei pulbere/ciment/lichid (citim
prospectul fabricantului!); raportul optim 1,5-2 g /0,5 ml lichid.
-cantitatea de pulbere aplicata se imparte in 5-6 portii egale, inglobandu-
se in lichid o prima parte
-spatulam prin miscari rotatorii pana cand amestecul devine omogen;
inglobam pe rand si celelalte parti, fiecare portiune malaxandu-se 15-20
secunde (timpul total de preparare 1,5-2 minute); trebuie sa obtinem un
amestec foarte omogen; aprecierea corecta a gradului de vascozitate tine
de experienta.
-timpul de priza este de 6 minute.

Prepararea cimenturilor CIS: cateva amanunte de retinut:

29
-prepararea pastei pe placa de sticla sau folie cerata;
-amestecarea celor doua componente in proportie de 1,5/1
-spatula din material plastic sau metal
-agitam flaconul cu pulbere si il omogenizam
-impartim cantitatea de pulbere in 2 sau 3 portii pe care le amestecam
progresiv cu lichidul care trebuie sa acopere pulberea;
-malaxarea rapida 15-60 secunde, pe o suprafata mica (in interiorul unui
cerc cu diametru de 3 cm)
-recomandata este racirea placii
- cand folosim CIS capsulate (predozate) (Ketac-Cem Maxicap-ESPE)
respectam indicatiile firmei producatoare; controlam bine timpul de lucru
si de priza.

Incarcarea PF cu pasta de ciment:

-aplicam in interiorul EA doar atat cat sa captusim peretii;
-pentru a evita formarea incluziunilor de aer aplicam pasta de ciment si in
santurile sau puturile bontului; se poate acoperi chiar in intregime.

Inserarea protezei fixe pe bont

-aplicam PF pe bont in axul de insertie, aplicam presiuni initial dozate,
apoi ferme pana la adaptarea completa pe bont, controlam raporturile cu
antagonistii
-priza trebuie sa se faca sub presiune.

Controlul final

Dupa priza indepartam cu grija excesul din santul gingival si din

ambrazurile cervicale; indepartarea se face usor (FOZ, CSF, ZOE);
in caza de PCZ si CIS se recomanda sa se vaselineze suprafetele care
intra in contact cu cimentul
-pentru cimenturile rasini adezive se recomanda indepartarea exesului
cand priza cimentului este incompleta
-sa nu ramana resturi de ciment deoarece reprezinta spine iritative pentru
parodontiul marginal sau mucoasa;
-priza cimenturilor poate dura mai mult timp, de aceea se aplica un strat
de varnish sau bonding la marginea restaurarii imediat dupa
indepartarea excesului.
-a doua zi dupa fixare verificam si mai facem ultimele retusuri ocluzale.

Particularitati de cimentare a diferitelor restaurari protetice fixe

Cimentarea coroanelor de invelis metalice:

30
Atentie!
-daca o coroana de invelis se adapteaza foarte intim (stramta, fixa) pe
bont exista riscul ca ea in timpul cimentarii sa se distanteze de suprafata
ocluzala.
-coroanele cu grosime totala prezinta acest risc, excesul de ciment nu are
pe unde sa reflueze;
-acelasi risc il reprezinta incluziunile de aer cuprinse intre suprafata
bontului si interfata coroanei de invelis;
-pentru a salva situatia sa nu incorporam mai putina pulbere (sa nu facem
un ciment subtire) deoarece scade aderenta si vom incerca una din
urmatoarele metode:
-perforarea suprafetei ocluzale refluand excesul de ciment; ulterior se
obtureaza cu o incrustatie din material plastic; solutie nu prea indicat doar
ca o solutie limita.
-alta solutie: cream un sant pe fata interna a coroanei care se intinde de la
ocluzal pana la 1 mm de marginea cervicala
-sau se indeparteaza cu o freza adecvata un strat din interiorul coroanei
fara a prejudicia inchiderea marginala; metoda imprecisa
-gravarea peretilor interni cu o solutie de acid azotic si acid clorhidric in
proportie de 1:3 ) numai pentru aliaje nobile)
-electroeroziune cu solutie de cianura (intr-un minut se indeparteaza 40
microni din grosimea metalului)
-distantarea necesara este de 15-40 µm; se poate obtine prin aplicarea de
lacuri speciale pe modelul de lucru inainte de modelarea machetei de
ceara; lacul acopera un strat uniform toata suprafata pana la 1 mm de
zona terminala.

Cimentarea DCR metalice si a coroanelor de substitutie

-cimentul se aplica pe suprafata DCR si cu un ac Lentullo in canalul

radicular; pentru refluarea excesului de ciment se creaza un sant
longitudinal pe DCR; unele DCR prefabricate prezinta acest sant.
Pentru evitarea fracturarii peretilor canalului se fac urmatoarele manevre:
-consistenta cimentului sa fie fluida (reducem la minim presiunea
hidraulica)
-sa se asigure sant longitudinal pentru refluarea cimentului;
-mentinerea pasiva a DCR –ului dupa cimentare

Cimentarea incrustatiilor metalice

-aplicam ciment pe peretii cavitatii si pe suprafata de agregare a
incrustatiei
-inseram incrustatia in cavitate si vericam rapid ocluzia

31
-exercitam presiuni in IM pana la priza cimentului;
-indepartam excesul de ciment
-in sedinta urmatoare brunisam marginile incrustatiei din metale cu
continut inalt nobil adaptandu-le la suprafata de smalt adiacenta;
-reducem pericolul percolarii daca brunisam atat inainte cat si dupa
cimentare;
-brunisarea marginilor se face atat la preparari cu prag si bizou.

Cimentarea restaurarilor integral ceramice

-selectam cimentul in functie de nuanta restaurarii integral ceramice
-gravarea cu HF a suprafetei interne a restaurarii
-aplicarea agentului de cuplare silanica ceramica
-gravarea cu acid fosforic a suprafetei preparatiei (smalt)
-aplicarea adezivului rasinii la smalt si la stratul de silan
-inserarea restaurarii cu CD care se introduce si in cavitate
-presiune moderata pentru a preveni fracturarea restaurarii )

Incidente, accidente dupa fixare

-senzatie de discomfort
-mobilitatea protezei fixe
-decompensare parodontala
-carii si complicatii pulpare la DS
-perforarea EA
-fractura sau dezlipirea intermediarilor PF
-fractura sau desprinderea fatetelor
-lipsa de functionalitate a constructiei protetice.

Senzatia de discomfort
-data de contacte premature sau interferente ocluzale
-insertia intr-o pozitie vicioasa a PF;
-camp masticator marit sau micsorat
-exces de presiune asupra tesuturilor de sprijin
-arii de contact prea stranse
-tesuturi gingivale insuficient protejate
-acumularea resturilor alimentare la nivelul RPF

Solutii cat de cat posibile:

-indepartarea zonelor de contact premature dupa regulile echilibrarilor
ocluzale;
-suprafata masticatorie supradimensionata se corecteaza ingustandu-se pe
seama cuspizilor orali incercand sa-i ingustam, accentuand ambrazurile
care se largesc la fel si santurile de descarcare a alimentelor atat spre
vestibular cat si oral;

32
Efectul de torsiune
Dat de contacte premature sau interferente ce actioneaza in miscarile de
lateralitate; se pot remedia prin slefuiri efectuate la nivelul suprafetei
ocluzo-protetice.

Senzatia de presiune
Data de resturile de ciment ramase in santul gingival si in ambrazuri (le
indepartam)

Zonele cervicale sensibile

-coroane cu margini prea lungi
-retractia gingivala (coroane cu margini lungi defectuos adaptate cervical)

Sensibilitatea termica (la un dinte stalp)

-implicatie pulpara
-contact premature
-zona terminala neacoperita corect supusa insultelor termice si mecanice
-este posibil ca timp de 10-15 zile aceasta sensibilitate sa se mentina
disparand apoi in ciuda celui mai corect tratament; alteori ea se
augumenteaza, apar pulpite (realizam pulpectomii prin trepanarea
coroanelor de invelis).

Mobilitatea PPF
Cauze:
-deformarea EA
-efectul miscarii de torsiune
-contacte ocluzale disfunctionale
-cimentare incorecta
-solubilizarea cimentului
-procese carioase
-mobilizarea unuia sau mai multor stalpi prin decompensare parodontala
-lipsa de retentie a EA prin preparari gresite.

Retractii gingivale
-suprasolicitarea DS datorita lungimii breselor si a dimensiunilor
campului ocluzal
-conformarea incorecta a ambrazurilor
-conturul incorect al EA
-numarul prea mic al stalpilor
-PPF cu EA ce patrund adanc subgingival dincolo de spatial biologic

Incidenta cariei

33
-margini coronare prea scurte sau coroane prea lungi
-igiena defectuoasa fara ambrazuri corecte
-niciodata coroane partiale la pacientii cario-receptivi

Leziuni pulpare
-trepanare si tratamennt endodontic
-aparitia mobilitatii presupune ablatia protezei si aplicarea unei terapii
reechilibrare parodontala
-folosirea metodelor de RTG sau transfixatie
-complicatiile periapicale beneficiaza de trepanare si /sau /nu de rezectie
apicala sau mai grav extractia dentara (inainte facem ablatia PF).

Accidente ale intermediarilor

-dezlipirea scheletului metalic de EA -cause:

-lipirea deficitara a intermediarilor la EA
-tehnica incorecta de turnare si de manipularea a aliajului
-suprasolicitarea PPF datorita unei brese prea intinse.

Accidente la nivelul placajelor

-cauza: retentia insuficienta sau factorii ocluzali

-reoptimizam fatetele sau confectionam altele in laborator
-in caz de metalo-ceramica folosim chituri speciale (de obicei se reface
piesa protetica)

Accidente care intereseaza integritatea restaurarilor

-fracturarea (integral ceramice si/sau polimerice) sau poate apare o
perforatie.
Fracturarea presupune realizarea diin nou a piesei protetice.
Perforarea s-ar putea rezolva (de la caz la caz) cu o incrustatie sau
obturatie cu diferite materiale sau chiar inlocuirea lucrarii protetice).

CURSUL 2
ANATOMIA CLINICA A EDENTATIEI PARTIALE

Campul protetic edentat partial cuprinde in componenta sa o

multitudine de elemente aflate intr-o stransa interdependenta morfologica,
functionala si clinica.
Elementele componente ale campului protetic sunt:
-unitatile odonto-parodontale

34
-creasta edentata acoperita de mucoperiost
-elementele morfologice periferice ale campului protetic, dar care vin in
contact cu piesa protetica (mucoasa jugala si labiala, limba, elementele
mobile de la periferia campului protetic).

Tabloul clinic al edentatiei partiale este compus dintr-un complex de

simptome subiective si obiective care afecteaza morfologia arcadelor
dento-alveolare, grevand si asupra morfologiei si functiei principalelor
elemente ale aparatului dento-maxilar.

Semne subiective:
1. fenomenul dureros:
 hiperestezia alveolara
 durerea fantoma
 sindromul de bont dureros
 durerea- componenta a sindromului disfunctional al aparatului
dento-maxilar
2. insuficienta functionala:
 insuficienta functionala masticatorie depinde de topografia si numarul
de unitati masticatorii desfiintate prin extractie.
 insuficienta functiei fizionomice depinde de topografia si amplitudinea
edentatiei de gradul de cultura al subiectului si de atitudinea
anturajului fata de infirmitatea respectiva
 insuficienta functiei fonetice (edentatia frontala induce des
modificari )
 insuficieta functiei de deglutitie
 tulburari psihice
 insuficienta functiei de automentinere

Semne obiective

1. semne faciale
2. semne intraorale

1. Semne faciale
 Infundarea buzei superioare cu inversarea treptei labiale si
modificarea aspectului profilului (edentatia frontala)
 accentuarea treptei labiale (edentatia grupului frontal
mandibular)
 infundarea ambelor zone labiale (edentatiile paramediane)

35
  infundarea simetrica sau asimetrica a obrajilor (edentatia cl a
I si a II-a Kennedy)
 prabusirea ocluziei si micsorarea dimensiunii verticale a
etajului inferior (edentatii uniterminale, biterminale,
intercalate cu multe brese cu migrari dentare ce intereseaza
ambele arcade pierderea unui numar mare de stopuri
ocluzale.
 modificarea relatiilor mandibulo-craniene, afectarea
profilului facial, modificari ale simetriei faciale si a
proportiilor fetei (edentatii intinse);
 se modifica si indicele facial

2.Semne intraorale

1. Spatiul protetic potential

Se defineste drept spatiul ce apare la nivelul arcadei dentare consecutiv
extractiei cu urmatoarele limite:
 mezial si distal: fetele proximale ale dintilor restanti
 ocluzal: planul de ocluzie sau suprafata ocluzala a arcadei
antagoniste sau suprafata ocluzala a dintilor limitrofi edentatiei in
cazul absentei dintilor antagonisti
 inferior: muchia crestei alveolare edentate

Parametrii spatiului protetic potential:

 inaltimea ( plan vertical)
 amplitudinea ( plan sagital)
 latimea (plan frontal)

Inaltimea spatiului protetic potential:

-se apreciaza pe baza distantei dintre limita inferioara (muchia crestei
edentate) si cea superioara (planul de ocluzie al arcadei antagoniste)
-inaltimea spatiului edentat poate fi marita sau micsorata

Inaltime marita 1. atrofii accentuate ale crestei

alveolare
2. extruzii sau egresii ale
dintilor limitrofi in conditiile
absentei dintilor antagonisti
bresei edentate
3. ocluzie deschisa (subocluzia
arcadei antagoniste)

36
Inaltime micsorata 1.abraziunea sau distructia
coronara a dintilor limitrofi
bresei edentate
2.subocluzia dintilor limitrofi
bresei edentate
3. egresiunea sau extruzia
dintilor antagonisti
-Amplitudinea spatiului protetic potential:
Se apreciaza ca fiind distanta dintre limitele meziala si distala ale spatiului
protetic potential
Amplitudine marita  migrari sau versii ale dintilor
limitrofi edentatiei catre dintii
vecini sau alte spatii edentate
 modificari de volum ale
substructurilor odontale prin
preparare sau distructie
coronara
Amplitudine micsorata  versii sau migrari corporeale
ale dintilor limitrofi spre
bresa edentata
 modificari de volum ale
dintilor limitrofi prin obturatii
debordante sau tratamente
protetice necorespunzatoare.

-Latimea spatiului protetic potential: Se apreciaza in urma trasarii

limitelor vestibulara si orala ale spatiului protetic potential. Se traseaza 2 planuri
imaginare tangente la fetele vestibulare si orale ale dintilor limitrofi sau prin
tangentele la versantii vestibulari si orali ai crestei edentate
Latime marita  inclinari vestibule-orale ale
dintilor limitrofi
 tratamente odontale sau
protetice necorespunzatoare
pe dintii limitrofi
 creste exostotice
Latime micsorata  rotatii in ax ale dintilor
limitrofi
 preparari ale dintilor limitrofi
 atrofia crestei alveolare

37
Elementele spatiului protetic potential

Creasta edentata este reprezentata de osul alveolar restant in urma

extractiilor dintilor afectati ai zonei respective delimitand spatial protetic
potential

Caracteristici:
 amplitudine
 inaltime
 latime
 muchie
 baza
 versanti
 forma pe sectiune
 profil
 orientare

Amplitudinea crestei edentate similara cu amplitudinea spatiului

protetic potential fiind marita sau micsorata.
Latimea crestei edentate se masoara intre planurile virtuale ce trec prin
versantii vestibulari si orali ai crestei edentate.
Inaltimea crestei edentate: se masoara prin distanta de la limita de
reflexive a mucoasei mobile la varful crestei si este in mod normal de 4-6
mm. Crestele inalte depasesc 6 mm iar cele joase se afla sub valoarea
minima.

Muchia crestei: de aspecte diferite:

 rotunjita
 ascutita
 concava
 convexa
 sau o suprafata in rezorbtiile accentuate.
 exostotice in plan vertical fie datorita suportului osos ( tuberozitate
plonjanta) sau datorita unei egresii a dintilor sau pe seama
suportului fibro-mucos.

Baza crestei:
 Larga
 Ingusta
 Influenteaza raportul si pozitia corpului de punte cu aceasta.

38
Versantii:
 orientare oblica
 usor convecsi
 cu convexitate accentuata
 caracter de exostoze
 concavi (datorita extractiilor laborioase) sau preexistentei
afectarilor parodontale)

Forma pe sectiune
 normal de triunghi cu baza spre osul maxilar/mandibular
 dar poate fi trapezoidal

Profilul crestei edentate

 Regulat sau neregulat (determinat de extractii fara regularizarea

atenta a suportului osos) sau extractii dentare efectuate in perioade
diferite.

Orientarea crestei: poate fi ascendenta sau descendenta.

Sindromul de resorbtie si atrofie alveolara caracterizat prin creste cu
resorbtie accentuata chiar absente.
Cauze:
 Extractii intempestive
 Excesul de regularizare a septurilor osoase in extractiile alveolo-
plastice
 Hiper sau hiposolicitarea osului restant
 Patologia anterioara extractiei ( boala parodontala, osteite,
traumatisme, tumori)
 Tulburari ale metabolismului fosfocalcic.

Modificari ale elementelor odonto-parodontale limitrofe spatiului

protetic.
La nivelul arcadei afectate:
 Aria ocluzala intrerupta (fie edentatie fie pierderea punctului de
contact)
 Solicitarea dintilor restanti cu aparitia fenomenelor de abraziune de
diferite grade (0,1,2,3)
 Marginile incizale se transforma in suprafete
 Reducerea inaltimii dintilor laterali pana la planarea suprafetei
ocluzale

39
Dintii limitrofi bresei edentate
 Malpozitii cu expunerea altor suprafete decat cele normale
desfiintand punctul de contact cu dintii vecini perturband
rapoartele ocluzale statice si dinamice
 Migrarea dintilor antagonisti in plan vertical catre bresa edentata
sub forma de extruzii sau egresiuni

Patologia punctului de contact:

 Modificari de pozitie:- primare-malpozitii dentare isolate
-secundare –deplasarea punctului de contact
spre apical
 Modificari de forma-transformarea punctului de contact punctiform
in suprafata
 Desfacerea punctului de contact—sub actiunea fortelor ocluzale
apar 2 mecanisme de desfacere temporara a punctului de contact :
1. au loc deplasari fiziologice ale dintilor
2. apoi desfiintarea punctului de contact

Absenta punctului de contact poate fi primara (anomalii dentare

isolate, incongruenta dento-alveolara prin spatiere; secundara-leziuni
odontale coronare, edentatii etc.

Ambrazura cervicala. Punctele de contact delimiteaza ambrazurile

cervicale ce adapostesc papilele interdentare. Modificarea punctului de
contact are impact direct asupra starii de sanatate a papilei si implicit a
parodontiului marginal si de sustinere.
Contactul punctiform asigura:
-sectionarea eficienta a alimentelor
-protectia papilei interdentare
Patologic papilla sufera o trauma constanta prin compactarea alimentara
si drept rezultat aparitia fenomenelor de atrofie. Aspectul este de papila
sectionata sau gaura neagra interdentara. Ulterior se suprapune flora
microbiana cu aparitia fenomenelor inflamatorii –papilite, gingivite
marginale superficiale.

Arcada antagonista:
 Fenomene de abraziune leziuni odontale
 Pierderea contactelor dento-dentare
 Perturbarea planului de ocluzie.

Modificari parodontale:

40
  Limita superioara a gingiei marginale delimiteaza extremitatea
apicala a coroanei clinice. In diferite afectiuni parodontale apare
migrarea gingiei marginale catre apical fenomen numit: recesiune
gingivala.

Evolutia si complicatiile edentatie partiale

Evolutie locala:
Suportul odontal (dintii stalpi):
 fenomene de compensare consecutiva modificarilor morfologice
care apar in urma suprasolicitarilor acestora;
-remodelarea prismelor de smalt si a straturilor de dentina
-scaderea pragului de sensibilitate pulpara
-abrazii de gradul I-II (uzura mecanica lenta prin suprasolicitare)
-leziuni carioase cronice
 Fenomene de decompensare:
- fragilitatea tesuturilor dure dentare
- afectarea integritatii camerei pulpare
- afectarea frecventa a vitalitatii pulpare.

 La nivelul parodontiului
-ingrosarea cementului datorita solicitatilor mecanice
-fibrele desmodontale cresc ca numar devin groase asigurand dintelui
o mai buna implantare
-lamina dura se ingroasa

Stadiile de decompensare:
 largirea spatiului periodontal
 subtierea fibrelor desmodontale
 distrugerea lor
 dintele se mobilizeaza
 lamina dura se subtiaza
 chiar intreruperea si disparitia ei.

La nivel gingival:
 congestie a mansonului epitelial
 afectarea integritatii insertiei epiteliale
 aparitia pungilor parodontale
 atrofia papilei interdentare a dintilor vecini

La nivelul suportului muco-osos:

41
Fenomenele compensatorii constau in :
-ingrosarea trabeculatiilor cu dispozitie regulata paralela cu muchia
crestei, compacta ingrosata, mucoasa acoperitoare ingrosata.

Fenomenele de decompensare:
-fenomene de atrofie si resorbtie lenta
-suportul fibromucos sufera aceleasi fenomene de atrofie concomitant
cu osul subiacent sau in rate neconcordante avand rezultat grade
diferite de rezilienta.

Tesuturile periferice regiunii edentate:

-afectate prin apropierea zonei ghirlandate de muchia crestei

Evolutia loco-regionala
Fenomene compensatorii:
-se manifesta lent afectand toate componentele: ATM, muschi, baza
osoasa).
 ATM:
-ingrosare a capsulei si ligamentelor articulare fara afectarea
integritatii lor
-instalarea unor fenomene lente de uzura la nivelor pantelor articulare
-interliniul articular mentinandu-se la dimensiuni variabile.
 La nivel muscular
-fenomene de hipertrofie a grupelor musculare dar cu o tonicitate
normala
-EMG nu inregistreaza modificari in traseele inregistrate.

 Structurile osoase:
-ingrosare a suprafetelor externe cu o orientare a trabeculatiilor
uniform pe directia liniilor de forta.

Fenomenele de decompensare constau in :

-capsula articulara fisurata
-afectarea meniscului (menisc perforat, plicaturat) dand nastere la
cracmente si crepitatii)
-fenomene de blocaj articular.
-subluxatii, luxatii
-fenomene dureroase consecutive
-ligamentele articulare devin laxe, subtiri
-suprafetele articulare denivelate

 Segmentul muscular
-oboseala musculara

42
-spasme
-hiper si hipotonie
-accentuarea hipertrofiei
-dureri
 La nivelul structurilor osoase:
-dezorganizarea arhitecturala a trabeculelor
-trabecule subtiri, intrerupte
-modificari ale compactei osoase

 Dinamica mandibulara perturbata ce poate avea consecinte

nefaste ducand la o dishomeostazie a aparatului dento-maxilar

Complicatiile sunt:
-locale
-loco-regionale
-generale

Complicatiile locale:
 Suportul dentar:
-fenomene de abrazie
-malpozitii dentare
-vestibulo-versii
-desfiintarea punctelor de contact
-deplasarea in evantai a grupului frontal
-modificarea morfologiei arcadelor dentare
-afectarea parametrilor ariilor ocluzale
-suprasolicitare parodontala
 Suportul muco-osos
-resorbtie si atrofie osoasa dar si a fibro-mucoasei de diferite grade.

Complicatiile loco-regionale

-destabilizarea completa a relatiilor cranio-mandibulare

-dishomeostazie avansata a aparatului dento-maxilar
-instalarea malpozitiilor consecutive edentatiilor
-malrelatii (de postura si centrice)

Complicatii generale
-la nivelul sistemului nervos
-digestiv
-complicatii psihice
-complicatii digestive

43
Complicatiile psihice:
-nevroze
-psihoze

Complicatiile digestive:
-afectata functia masticatorie
-gastrite
-ulcer
-tulburari de peristaltism intestinal
-modificarea secretiei pancreatice si biliare
-colite
-enteocolite
-cancer digestiv

Formele clinice ale edentatiei partiale

Edentatia partiala poate fi definita ca o absenta a unui dinte pana la
15 dinti de pe arcada. Absenta dintilor in diverse forme de edentatie
creeaza o multitudine de forme clinice ce variaza intre 65.000 pana la
200.000 Pentru clasificare s-au utilizat o diversitate de criterii.

Clasificarea Friedman
 Utilizeaza criteriul functional (adica functia pe care o indeplineste
in actul masticator segmental edentat si exista 3 clase:
 Clasa I –edentatiile care afecteaza incizia (zona anterioara)
 Clasa a II-a edentatiile care afecteaza triturarea cu varianta A si B
(delimitate de dinti restanti mezial si distal sau numai mezial)
 clasa a III-a care afecteaza incizia si triturarea

Clasificarea Osborne
-foloseste o clasificare terapeutica
-Clasa I –edentatiile care se trateaza cu aparate cu sprijin dento-
parodontal
-clasa a II-a edentatii ce se trateaza cu aparate cu sprijin muco-osos
-clasa a III-a edentatii ce se trateaza cu aparate cu sprijin mixt

Clasificarea Cummer
-foloseste drept criteriu de clasificare plasarea liniei care uneste
crosetele si in jurul careia apare miscarea de basculare a protezei-
fulcrum line.
-clasa I- linia crosetelor este diagonala
Clasa a II-a linia crosetelor este transversala
Clasa a III-a linia crosetelor este plasata lateral
-clasa a IV linia crosetelor defineste un poligon

44
 Clasificarea Kennedy
-foloseste criteriul topographic
-Clasa I edentatii bilaterale limitate mezial de dinti restanti

-clasa a II-a edentatiile unilaterale; limitate mezial de dinti restanti

(doar pe o singura hemiarcada)
-Clasa a III-a cuprinde edentatiile situate in zonele laterale ale arcadei
bresa este limitata mezial si distal de dinti restanti (uni sau bilateral)
-Clasa a IV-a cuprinde edentatiile din zona frontala a arcadei bresa
fiind limitata distal de dinti restanti; (de o parte si de alta a liniei
mediene)
Orice bresa suplimentara se numeste modificare. Clasa de edentatie
se va defini dinspre distal. Denumirea bresei edentate o da edentatia
cea mai distala pozitionata. Celelalte brese se numesc modificari.
Fiecare clasa de edentatie are 4 modificari iar clasa a IV a nu are nici
una.
Applegate completeaza aceasta clasificare cu 2 clase in care include
edentatiile subtotale.
Clasa a V-a in care dintii restanti sunt plasati in zona laterala
Clasa a VI –a in care dintii restanti sunt situati frontal.

Clasificarea Eugen Costa

-criteriul topographic
-enuntarea edentatiei se incepe de la maxilar dreapta si se termina la
mandibula in partea stanga
Dupa Costa exista:
-edentatie frontala: absenta unor incisivi sau canini
-edentatie laterala: lipsa dintilor din regiunea premolara si molara
-edentatie terminala: spatiul edentat delimitat numai mezial de dinti
-edentatie mixta pe arcada exista trei forme de brese: laterala, frontala,
terminala.
Exista sapte posibilitati de edentatie dintre care patru se formeaza la
grupul dentar lateral si 3 la grupul frontal.

PLANUL DE TRATAMENT IN EDENTATIA PARTIALA REDUSA

TRATATA PRIN PROTEZE PARTIALE FIXE (AGREGATE LA DINTII
NATURALI)

In majoritatea cazurilor de bresa edentata pacientul va opta spre o RPF; ea se

va sprijini pe cel putin 2 dinti care delimiteaza mezial si distal bresa. RPF poate avea

45
o existenta pe arcada de 10-15 ani cu conditia ca stalpii naturali sa prezinte un
parodontiu sanatos
Bresa de maximum 2 dinti:
-directia crestei rectilinie
-restaurarea executata cu exigenta tehnologica.
Lipsa de substanta de la nivelul crestei contraindica efectuarea unei restaurai fixe doar
daca pacientul este motivat si suporta o grefa osoasa sau RTG.
Alegerea solutiei de tratament tine cont de starea generala a pacientului.
-Pacientului i se prezinta mai multe solutii, se spune care se potriveste cazului clinic
dar daca el doreste sa-si impuna punctul de vedere care nu coincide cu cel al
practicianului, pacientul este pus sa semneze o declaratie prin care isi asuma riscurile
pe care le prezinta solutia aleasa de el.

EVALUAREA DINTILOR STALPI

Orice restaurare protetica preia fortele la care este supusa; dintii stalpi absorb
atat fortele dirijate spre elementele de agregare cat si cele preluate de intermediari.
In alegerea dintilor stalpi respectam o anumita schema:
- A statusul coroanelor dentare-integre, cu leziuni, cu obturatii, absente.
- B) morfologia radiculara –mono, bi, triradicular, normale, curbate
- C) raportul coroana-radacina
- D) statusul endodontal: dinti-vitali
- -devitali
- -cu obturatii radiculare corecte, incomplete
- -cu rezectie apicala
-E) implantarea dintilor- normala
-basculati
- torsionati

STATUSUL COROANELOR DENTARE

Coroanele dentare pot fi integre sau sa prezinte diverse leziuni carioase
distrofice sau traumatice.
Au aparut tehnici moderne care faciliteaza restaurarea majoritatii leziunilor coronare
- refacerea obturatiilor
- tratamente endodontice si consolidarea dintelui stalp
- materiale compozite in acest scop Rebilda –Voco
- CIS, AA, confectionarea de DCR-uri cand a disparut complet coroana dentara.
CONFIGURATIA RADACINILOR

Forma si dimensiunile radacinilor viitorilor dinti stalpi influenteaza evaluarea

acestora.
-radacinile preferate sunt cele cu diametru vestibulo-oral mai mare decat cel M-D;
-sunt preferate celor rotunde pe sectiune transversala;
-primii molari permanenti au suprafata radiculara mare, transmiterea presiunilor se
face pe o suprafata osoasa cat mai intinsa, rezultatul fiind dispersarea favorabila a
fortelor.
-radacinile divergente ofera un suport parodontal mult mai bun decat cele
convergente;
-dintii cu radacini conice pot fi folositi ca stalpi a unei proteze fixe reduse;

46
-un dinte monoradicular cu o curbura in 1/3 apicala este de preferat unei radacini
aproape netede si drepte;
-rezistenta unui dinte este mai mare cu cat lungimea radacinii clinice si suprafata
acesteia este mai mare;
-valoarea protetica este mai mica pentru monoradiculari cu radacini scurte si subtiri si
favorabila pentru pluriradiculari.
Configuratia radiculara se evalueaza radiografic cu ajutorul radiografiilor
retroalveolare si nu ortopantomografii.
-ICS -au radacini cilindro-conice robuste lungi de 13 mm raportul radacina-coroana
1/1;
-ILS -radacini subtiri efilate curbe spre distal in zona apicala, slaba implantare,
folosirea ca dinti stalpi este mai putin indicata.
-caninii superiori -radacini puternice 17 mm, au o valoare protetica foarte buna
datorita robustetei si configuratiei radacinii; cu o pozitie privilegiata la intersectia
celor 2 planuri crescandu-i valoarea protetica;
-premolarii superiori primi- in 70% din cazuri au 2 radacini cu o valoare protetica
buna, pun probleme cate odata in realizarea tratamentelor endodontice datorita
morfologiei canalelelor radiculare;
-premolarii secunzi superiori au radacini ceva mai scurte decat caninul superior 14
mm cu o buna implantare, totusi reprezinta un stalp mai slab decat primul premolar.
-primul molar superior- cu 3 radacini robuste, radacina palatinala dreapta, radacinile
vestibulare divergente curbate reciproc inspre apex, are o buna implantare. Cu cat
divergenta este mai mare cu atat rezistenta la solicitari va fi mai buna. Curburile
apicale reprezinta un element favorabil deoarece realizeza ancorarea dintelui in osul
maxilar, are o foarte buna valoare protetica.
-molarul doi maxilar- radacinile mai scurte, mai convergente spre apical uneori pot
fuziona. Suprafata radiculara este mai mica este un pluriradicular are rezistenta ca
dinte stalp.
-molarul 3 superior- configuratie variata a radacinilor (1-3), gradul de implantare
difera in functie de morfologia radiculara, evaluarea acestui dinte ca stalp trebuie sa
tina cont si de alte considerente (pozitia pe arcada, directia axului de implantare, etc);
-incisivii inferiori- radacini reduse, aplatizate mezio-distal, implantare slaba, valoare
protetica slaba, folosirea ca stalpi este inconstanta si incerta;
-caninul inferior- radacina robusta lunga (16 mm), implantare buna, reprezinta un
stalp valoros in protetica fixa;
-premolarii inferiori- monoradicuilari, implantare buna, stalpi eficienti in protetica
fixa.
-molarii inferiori- au 2 radacini voluminoase divergente, implantate in os dens,
primul molar are radacinile cele mai voluminoase si o implantare buna.
-molarii 3 inferiori- radacini reunite, ueori bifurcate, apical sau divergente (2,3. 4
radacini). Radacinile sunt recurbate spre distal datorita curbei de redresare a lui
Capdepont. Uneori sunt valorosi in protetica fixa alteori sunt basculati spre mezial. In
situatii limita se incearca redresarea ortodontica.
Dintii cei mai valorosi la protetica sunt:
- primul molar
- al doilea molar
- caninul
- premolarul secund
- primul premolar
- incisivii.

47
 la maxilar:
-situatie similara cu exceptia primului premolar care este mai valoros decat
premolarul secund.
Se poate incerca si metoda incorporarii celor 2 dinti stalpi vecini bresei edentate
pentru imbunatatirea sprijinului asigurat de radacini asa incat la o extremitate vor fi 2
stalpi si la cealalta 1 stalp.
Configuratia radiculara a premolarilor si molarilor in asociere cu starea
parodontala deficitara pune probleme suplimentare in realizarea protezarii. In
momentul cand leziunea parodontala ajunge la nivelul furcatiei se pun doua
probleme:
- acces dificil in zona respectiva in scopul realizarii scalling-ului si root –
planing si a interventiilor chirurgicale parodontale;
- -igienizarea necorespunzatoare.
Depresiunile, santurile radiculare si morfologia zonelor de furcatie prezinta un
deosebit interes.
Configuratia radiculara este foarte importanta in evaluarea unui dinte stalp, insa
trebuie corelata cu dimensiunea coronara a acestuia si statusul sau parodontal pentru
formularea unei evaluari riguroase.

RAPORTUL COROANA-RADACINA

Definitie: Raportul coroana –radacina este reprezentat de lungimea dintelui masurata

de la nivel ocluzal si pana la nivelul crestei alveolare comparata cu lungimea radacinii
intraosoase.
La adult raportul dimensiunilor axiale fiziologice coroana-radacina clinica este de
1/1,5-2.
Raportul coroana- radacina clinica se modifica in functie de varsta astfel:
La copiii marginea gingivala este la nivelul smaltului; coroana clinica fiind mai mica
decat cea anatomica;
-adultul tanar- gingia este atasata in vecinatatea jonctiunii smalt-cement;
-la maturitate- are loc o usoara retractie gingivala, apare uzura ocluzala laq nivelul
smaltului, alteori si la dentina marindu-se raportul coroana-radacina clinica;
-varsta a III-a: uzura coronara este importanta, retractia gingivala este marcata;
creste raportul coroana-radacina clinica care se datoreaza mai mult efectului cumulat
al agresiunilor de diverse tipuri.
Gotlieb si Orban enunta conceptul eruptiei pasive adica dintele in cursul vietii sufera
un proces de eruptie pasiva insotita de retractie gingivala considerata retractie
fiziologica; acest concept nu mai este acceptat astazi. Expunerea radiculara excesiva
este denumita retractie patologica si apare in cadrul afectiunilor parodontale minore
sau majore. Expunerea radiculara modifica raportul coroana-radacina clinica. In
cursul afectiunilor parodontale pe langa retractia gingivala se produce si resorbtia
osului alveolar si determina reducerea gradului de implantare al dintilor. Dintele cu
un anumit grad de implantare realizezaza usoare miscari de rotatie in jurul unui punct
numit centru de rotatie (hipomochlion), miscarile fiind limitate de zona situata intre
dinte si creasta osului alveolar. Odata cu resorbtia osului alveolar rebordul alveolar se
deplaseaza spre apical, bratul portiunii coronare se mareste amplificandu-se actiunea
fortelor nocive asupra dintelui. Raportul optim coroana –radacina pentru un dinte
care va fi folosit ca stalp este de 2/3. Raportul 1/1 reprezinta valoarea minima
acceptata pentru un viitor dinte stalp in conditii normale.
Raportul coroana radacina mai mare de 1/1 poate fi acceptat in 3 situatii:

48
-antagonistii viitoarei PPF sunt dinti artificiali fortele ocluzale sunt mai mici
reducandu-se solicitarea dintilor stalpi;
-fortele in cazul PPM= 11,8kgf; 24,7kgf PPF; 68,1kgf in cazul dintilor naturali.
Un dinte stalp cu un raport coroana-radacina nefavorabil sustine mai usor o proteza
fixa cand arcada antagonista prezinta dinti mobili afectati parodontal sau o proteza
totala decat atunci cand dintii au parodontiu sanatos.
Cu cat raportul coroana-radacina este mai favorabil cu atat dintele suporta mai usor
fortele masticatorii si prognosticul este mai bun. Raportul coroana-radacina se
coreleaza si cu alte criterii. La ora actuala au aparut tehnici de chirurgie parodontala
care permit recuperarea multor dinti stalpi strategici. Regenerarea tisulara ghidata
(RTG) cu implante de aditie si membrane conduce la cresterea suportului parodontal
in jurul dintilor stalpi cu defecte osoase, precum si imbunatatirea prognosticului pe
termen lung al viitoarei restaurari. Se pot mentine aceste rezultate bune un timp
apreciabil la pacientii nefumatori si la cei cu igiena orala corespunzatoare.

Dintii cu afectiuni ale parodontiului apical

Patologia apicala poate fi solutionata pe cai conservatoare si atunci raportul
coroana-radacina nu se modifica;sau patologia apicala poate fi solutionata prin
mijloace chirurgicale si atunci raportul coroana –radacina se modifica; raportul creste
afectand gradul de implantare si suprafata radiculara restanta. In cazul transfixatiilor
problema se pune tocmai invers.
In caz de gingivectomii sau gingivoosteoplastii pentru a alungi coroana clinica se
modifica raportul coroana-radacina clinica. Aceste procedee de alungire a coroanei
clinice a dintelui se indica in caz de leziuni carioase subgingival. Pentru ca viitoarea
restaurare fixa sa nu afecteze atasamentul gingival se are in vedere mereu ca
marginile restaurarii protetice fixe sa nu violeze spatiul biologic pentru a nu declansa
sau determina progresia bpolii parodontale.
O alta modificare dentara care apare cu timpul este pierderea de substanta dura
coronara prin atritie. Aceasta uzura ocluzala determina reducerea inaltimii si
inclinatiei cuspidiene determinand cresterea suprafetei tablei ocluzale masticatorii.

Gradul de uzura este influentat de:

-musculatura
-consistenta alimentelor
-rezistenta dintilor
- de factori profesionali
- parafunctii .
Reducerea tesutului osos se produce odata cu varsta si nu se datoreaza intotdeauna
solicitarilor ocluzale. Daca suportul osos este redus coroana clinica va fi mult mai
lunga cu efect accentuat in solicitarea osului restant, prin urmare uzura compenseaza
partial reducerea suportului osos.
Concluzie:
Prognosticul viitoarei PPF este dependent de raportul coroana radacina
clinica. In situatiile de dinti cu radacini mici si ascutite si coroane mari, prognosticul
este nefavorabil. Acesti dinti vor fi mai susceptibili la agresiunile datorate fortelor
ocluzale datorita reducerii suprafetei de suport parodontal si raportului disproportionat
coroana-radacina.

STATUSUL ENDODONTAL
In general se prefera dintii vitali in cadrul RPF.

49
Exista 2 situatii cu care ne confruntam:
-de multe ori dintii folositi ca stalpi au tratamente endodontice, sau se impune
devitalizarea in scop protetic (motive de paralelism, migrari, sau particularitati ale
viitoarei proteze);
-tratamentele endodontice pot fi corecte sau incomplete, incorecte cu o patologie
periapicala sau asociata.
Dintii care in antecedente au coafaje pulpare, se devitalizeaza deoarece vor crea
probleme ulterior si va fi necesara perforarea elementelor de agregare cu afectarea
retentiei.
Decizia de a nu practica o terapie endodontica inaintea realizarii RPF se bazeaza
pe 3 factori:
- pacient asimptomatic
- absenta radiotransparentelor periapicale
- nu s-a produs expunerea pulpara
Trebuie facuta o interpretare corecta a informatiilor obiective si subiective pentru a
aprecia statusul pulpar, altfel duce la concluzii gresite.
-in caz de necroza sau pulpita ireversibila este indicat tratamentul endodontic;
-in caz de sensibilitate termica sau in timpul masticatiei se impune tratament
endodontic;
-necroza pulpara prezinta multe forme clinice si prezinta uneori durere intensa; alteori
nu exista durere si medicul observa radiotransparenta apicala tarziu in jurul unor dinti
asimptomatici. Prin urmare absenta simptomatologiei nu reprezinta un argument care
sa sustina decizia de a nu practica tratamentul endodontic inaintea aplicarii unei
restaurari protetice fixe.
Radiotransparenta apicala. Absenta acesteia nu indica absenta inflamatiei
periapicale datorata afectarii pulpare. Prezenta acesteia sugereaza prezenta necrozei
pulpare cu extinderea ei in tesuturile periapicale.
Expunerea pulpara. Faptul ca nu exista o expunere pulpara nu este
semnificativ.Orice atac carios, preparare de cavitati,aplicare de obturatii are efecte
negative asupra pulpei dentare care nu va mai fi capabila sa suporte o noua leziune
prin prepararea dintelui. Concluzie: se practica tratamentul endodontic asupra dintilor
cu distructie coronara moderata sau severa inaintea aplicarii unei proteze fixe.

STATUSUL PARODONTAL
Astazi nu se concepe aplicarea unei proteze fixe pe un parodontiu afectat, se
considera neglijenta profesionala.
Evaluarea statusului parodontal al viitorilor dinti stalpi reprezinta o etapa
indispensabila in planul de tratament; se apreciaza daca este nevoie sau nu de terapie
parodontala.
Afectarea parodontala la nivelul dintilor stalpi poate fi limitata la nivel
gingival asa numitele gingivite sau sa fie alterate si celelalte componente ale
parodontiului (ligamente parodontale, os alveolar, cement).
Formele des intalnite sunt gingivitele si parodontita adultului; ele trebuiesc
eliminate inaintea inceperii procedeelor de restaurare pentru ca:
1. mobilitatea dentara si durerea interfereaza cu masticatia si alte functii;
2. inflamatia parodontiului micsoreaza capacitatea dintilor stalpi de a raspunde
corespunzator necesitatilor functionale;
3. pozitia dintilor se modifica in parodontopatii. Rezolvarea favorabila a inflamatiei
urmata de regenerarea fibrelor ligamentelor parodontale determina revenirea dintilor
pozitia initiala. Restaurarile protetice fixe proiectate pe dinti cu parodontiul afectat

50
inaintea de efectuarea terapiei parodontale pot induce tensiuni si presiuni nocive
asupra parodontiului tratat, consecinta fiind scurtarea vietii dintilor si a restaurarii.
4. Protezele fixe confectionate pe modele obtinute prin amprentari ale unei gingii
inflamate nu se vor mai adapta cand parodontiul se va insanatosi. Retractia
parodontala care insoteste vindecarea determina aparitia de spatii necorespunzatoare
la nivelul intermediarilor. Se va acumula placa la acest nivel cu aparitia inflamatiei
mucoasei crestei alveolare reziduale si a gingiei dintilor stalpi.
5. Pozitia santului gingival sanatos se stabileste inaintea prepararii dentare pentru o
localizare corespunzatoare a marginilor viitoarei restaurari protetice; pozitionarea
marginilor restaurarii subgingival in caz de gingie inflamata vor fi expuse in
momentul retractiei gingivale consecutive vindecarii;

Secventele tratamentului pot fi modificate la pacientii cu parodontite in faza

avansata:
1. dintii nerecuperabili se extrag urmand restaurarea prin proteze provizorii; cu
margini cervicale provizorii;
2. se realizeaza tratamentul parodontal;
3. dupa 2 luni de la tratament cand s-a refacut tesutul gingival si s-a localizat
santul gingival se reface prepararea pentru repozitionarea marginilor
restaurarii in raport cu santul gingival si se realizeaza restaurarea finala.
Examenul clinic este una din cele mai importante etape ale evaluarii statusului
parodontal. Se incepe cu evaluarea gradului de igiena orala. Prognosticul restaurarii
depinde de calitatea controlului placii. In momentul in care rezultatul controlului
placii este necorespunzator realizarea restaurarii este contraindicata.
Detectarea placii se poate face cu:
–solutie albastru metil 2%;
-solutie iodoiodurata (Lugol);
–solutie fluoresceina DC galben nr.8 evidentiata cu lampa Pack-Lite;
-produse tipizate de tipul Ceplac;
-Revelan, Mentadent;
-Red-Cote etc.
Evaluarea starii de sanatate parodontala se realizeaza in cursul examenului
clinic si radiografic.

La nivel gingival evaluam:

– culoarea gingiei;
– textura suprafetei;
– tendinta la hemoragie;
-conturul gingival;
-inaltimea gingiei keratinizate si al gingiei aderente;
-examenul santului gingival si al pungilor parodontale (se exploreaza cu o sonda
parodontala dupa detartraj si eliminarea tuturor factorilor de iritatie; pungile nu se
determina numai prin examinare radiografica. Este necesara aprecierea
profunzimii santului gingival pentru a sti ulterior unde sa pozitionam marginile
protezei fixe (fie supragingival, in dreptul gingiei sau subgingival). In urma unei
interventii chirurgicale de alungire a coroanei clinice santul gingival se va reduce
la aproximativ 1 mm in acest caz nu plasam marginile protezei subgingival.
Pungile parodontale pot fi false sau adevarate. pungile gingivale false apar prin
cresterea volumului gingival in sens coronar fara distrugerea tesuturilor parodontale

51
de sustinere (gingivite). Pungile parodontale adevarate se produc odata cu distructia
tesuturilor parodontale. Pungile parodontale adevarate se clasifica:
- pungi supraalveolare (fundul pungii este dispus coronar fata de osul
subiacent);
- pungi infraalveolare (fundul pungii dispus apical de nivelul osului subiacent);
peretele lateral se gaseste intre suprafata dintelui si osul alveolar. Ele pot fi
inguste sau largi; apar la nivelul suprafetelor proximale ale dintilor sau la
nivelul suprafetei palatinale a incisivilor maxilari. Rar le gasim si pe
suprafetele palatinale ale premolarilor si molarii maxilari si suprafetele
vestibulare ale molarilor maxilari si mandibulari. Cand exista pungi
parodontale adevarate se instituie tratament preprotetic parodontal pana la
obtinerea unor structuri sanatoase. Uneori exista distal de ultimul dinte stalp
un molar care poate migra. Acesta fie se include in restaurarea fixa, fie se
extrage deoarece va migra generand aparitia unei pungi parodontale.
Evaluarea mobilitatii dentare a dintilor stalpi reprezinta un moment important
in in planul de tratament.
Mobilitatea dentara se defineste ca o augmentare a amplitudinii de deplasare a
coroanei dentare sub efectul unei forte care se aplica asupra ei.
Dintii au un anumit grad de mobilitate fiziologica care variaza in functie de dinte
precum si in functie de diverse momente diurne. Valorile mobilitatii fiziologice sunt
cuprinse intre 0,15 mm monoradiculari si 0,10 mm pluriradiculari. Mobilitatea
fiziologica este transversala si verticala (axiala).
- Mobilitatea transversala: daca aplicam dintelui o forta orizontala determina o
usoara inclinare spre lingual avand centru de rotatie- hipomochlionul.
Deplasarea dintelui este mai mare deasupra si sub punctul de rotatie, acolo
unde latimea spatiului alveolo-dentar este mai mica. Prin urmare la fortele
orizontale sunt solicitate numai o parte din fibrele parodontale ligamentare si
de aceea este mai mare patogenitatea fortelor orizontale la care parodontiul
nu este bine adaptat.
-Mobilitatea verticala- putin vizibila, la examenul clinic comparativ cu cea
transversala. In repaus dintii sunt usor egresati datorita presiunii sangvine
desmodontale, fibrele ligamentare fiind usor ondulate. In ocluzie dintii sunt usor
deplasati in directie apicala iar fibrele ligamentare devin rectilinii. In cursul
diminetii exista o mobilitate usor crescuta datorita usoarei extruzii a dintilor
datorita contactelor ocluzale limitate din somn. Pe parcursul zilei mobilitatea
scade datorita masticatiei si deglutitiei care duc la intruzia dintilor in alveolele
proprii. Variatiile sunt mai putin marcate la pacientii cu parodontiu sanatos decat
la cei cu bruxism. Prin urmare, foarte important este momentul cand se
determina mobilitatea. Mobilitatea dentara este influentata de factori generali si
locali.
Factorii generali sunt:
-particularitatile genetice, constitutionale si metabolice; (care dau rezistenta sau
receptivitate la solicitarile cu potential patogen);
- calitatea osului si colagenului parodontal;

Factorii locali:
- particularitatile stimulilor functionali;
-prezenta factorilor de iritatie (placa bacteriana).

Practicianul trebuie sa verifice gradul de mobilitate dentara:

52
 Exista mai multe categorii de mobilitati dentare:
- mobilitate dentara tranzitorie
- mobilitate dentara reversibila
- mobilitate dentara ireversibila.

Mobilitatea dentara tranzitorie

-cauze din arealul fiziologic: -dupa o dezocluzie prelungita (somn) sau datorita
hormonilor sexuali vasoactivi in cursul ciclurilor menstruale sau a sarcinii.
Mai sunt stari de mobilitate dentara tranzitorie grupate in mobilitati iatrogene:
-dinti vecini cu o extractie laborioasa;
- dinti supusi unor interventii chirurgicale parodontale si periapicale;
- stalpi in cursul elaborarii unor restaurari protetice de amploare, gen proteze
partiale fixe totale;
-dinti supusi unor terapii ortodontice.Toate mobilitatile de tip odontogen sunt
reversibile fara tratament.

Mobilitatea fiziologica este abia perceptibila prin mijloace curente, evidentiindu-

se prin mobilometrie instrumentala de precizie, definita drept orice forta care
actioneaza asupra unei coroane dentare si mobilizeaza intregul dinte in alveola si
deosebita de mobilitatea patologica la baza careia stau factori patologici.
- Mobilitatea patologica din punct de vedere clinic exista 3 grade:
- gradul I- mobilitate usor mai mare decat cea fiziologica V-O, excursia
extremitatii incizale sau ocluzale nu depaseste 1 mm;
- gradul II- mobilitate mult mai mare decat cea fiziologica V-O, M-D, depasind
1 mm;
- gradul III- mobilitate foarte accentuata V-O,M-D, si vertical (axial).
Mobilitatea patologica trebuie diferentiata de mobilitatea fiziologica crescuta din:
-mobilitatea fiziologica crescuta din timpul sarcinii datorita relaxineiluteinice;
-mobilitatea fiziologica crescuta din cursul eruptiei dentare datorita formarii
incomplete a radacinii;
-mobilitatea dentara din cursul afectiunilor parodontiului apical datorita
inflamatiilor tesuturilor periapicale;
-mobilitatea crescuta a dintilor stalpi de punte sau ancorati de crosete cu epuizare
parodontala datorita suprasolicitarilor functionale.

Mobilitatea patologica cauze:

- insuficienta parodontala (reducerea suportului parodontal ligamentar si osos);
- procese de distructie desmo-osoasa prin extinderea inflamatiilor gingivale la
suportul osos si ligamentar;
- modificari fizico-chimice locale datorita utilizarii contraceptivelor orale sau a
altor terapii cu hormoni;
- procese patologice la nivelul osului alveolar (osteomielite, tumori,
traumatisme etc);
- ocluzie traumatica care genereaza procese de liza desmo-osoasa;
- bruxismul;
- boli metabolice intre care diabetul.

Mobilitatea patologica este:

- mobilitatea dentara reversibila
- mobilitatea dentara ireversibila

53
 Mobilitatea dentara reversibila
-pot fi tratate
-sunt reversibile dupa eliminarea cauzei
a) Mobilitatea dentara de cauza protetica:
-plan protetic gresit
- tehnologie protetica gresita
Ex: efectul unui croset sau al aunui mijloc de stabilizare si mentinere; o extensie
repartizata incorect. Acest tip de mobilitate determinata de efectul de du-te-vino
exercitat pe anumiti dinti duce la o augmentare a spatiului periodontal care poate sa
revina la normal dupa corectarea si indepartarea protezei.
b) Mobilitatea dentara de origine inflamatorie

cauze:
- inflamatiile parodontale superficiale si/sau profunde propagate in periodontiu
- acumularile de placa dentara
- inflamatiile pulpare septice sau aseptice
- dinti a caror radacina proemina in sinusul maxilar (sinus procident) sau au
raporturi apropiate cu acesta (sinuzite); dupa disparitia sinuzitei dispare si
mobilitatea dentara
- c) mobilitatea de origine ocluzala: migrarile dentare, (orizontale de tipul
bascularilor) antreneaza modificarea axului de implantare. Dintii primesc
fortele in noul ax modificat determinand o augmentare a mobilitatii acestor
dinti.
- dinti cu contacte premature, interferente sau dintii bruxomanilor au diferite
grade de mobilitate. Toti dintii supusi unui traumatism ocluzal prezinta largiri
ale spatiului periodontal, demineralizari tranzitorii ale osului alveolar. Dupa
anularea acestor probleme ocluzale apar procese de remineralizare si revenire
la normal a spatiului periodontal.

Mobilitatea dentara patologica ireversibila

Cauze: sindromul de insuficienta parodontala cu pierderea suportului osos si

cresterea bratului de forta corespunzator cu augmentarea coroanei clinice.
Prin o serie de mijloace terapeutice unele forme de mobilitate dentara pot fi
ameliorate si stabilizate.
-tenicile de RTG si transfixatiile sunt metode noi in terapia mobilitatii dentare.
Prognosticul unui dinte stalp depinde de rezistenta lui parodontala. Gradul de
rezistenta se evidentiaza in momentul testarii mobilitatii fiziologice sau patologice.

Clasificarea comparativa a mobilitatii dentare dupa Korber

Arpa 1960 Statusul parodontal

Gradul 0 clinic stabil, mobilitate Gradul I mobilitate sesizabila, palpabila

fiziologica
Gradul 1 vibratie, cresterea mobilitatii Gradul II mobilitate vizibila, evidenta
Gradul 2 mobilitate vizibila Gradul III mobilitate la presiunea buzelor,
a limbiii si la presiunea axiala
Gradul 3 mobilitate la presiunea limbii
Gradul 4 mobilitate extrema, dinte

54
irecuperabil

Mobilitatea dentara se determina in trecut prin metoda clinico-manuala; in

prezent au aparut aparate performante de tipul Periotest Siemens care ne da date
asupra caracterului amortizant al parodontiului dintilor stalpi. Cu acest aparat se
masoara cantitativ sarcinile ocluzale; intervalul de valori fiind cuprins intre 08 si +50:
- mobilitate 0 =08 -+09
- mobilitate I= 10-+19
- mobilitate II= 20-+29
- mobilitate III= 30- +50. Aparatul Periotest prezinta o tija metalica cu o
greutate de 8 g care se deplaseaza cu o viteza data parcurgand dintele de 16
ori (de 4 ori pe secunda). Durata impactului tijei cu dintele se masoara in
milisecunde si este parametru inregistrat. In practica clinica unitatea de masura
nu este milisecunda ci o valoare situata pe o scara cu 58 unitati (VPT) de la
-08 la +50 si exista o corespondenta intre gradele de mobilitate si valorile
scarii astfel:
- valoarea mobilitatii Periotest de -6 corespunde unei deplasari de 0,038 mm,
iar valoarea de +2 corespunde unei deplasari de 0,113 mm Aceste mobilitati
nu sunt decelate clinic.
Daca valorile sunt mici dintele este mai fix si are o capacitate de amortizare mai
scazuta. Daca valorile sunt mari capacitatea de amortizare a socului este mai mare,
tesuturile care inconjura dintele sunt afectate. Valoarea Periotest este o unitate
reproductibila care caracterizeaza starea de sanatate a parodontiului. Ea se
coreleaza cu mobilitatea dentara dar nu constituie rezultatul unei masuratori a
mobilitatii. Aparatul Periotest nu trebuie folosit in urmatoarele cazuri:
- in procese apicale acute
- in traumatisme acute
- implante endoosoase in faza de vindecare in primele 2-3 luni de la inserare.

Efectul de percutie: ne da relatii cu privire la starea parodontiului. Dintele lovit usor

cu un instrument metalic poate evidentia un sunet clar in caz de parodontiu sanatos,
deschis; in caz de parodontiu afectat sunetul este compact neclar.
Statusul parodontal poate fi evaluat si cu ajutorul unor diagrame computerizate.

Examenul radiografic
-adjuvant pretios in evaluarea statusului parodontal
- minim 4 radiografii intraorale si 4 radiografii posterioare muscate
-tehnica conului lung paralel permite obtinerea unor imagini clare la nivel osos
-ortopantomografia
-xeroradiografia
-nici un plan terapeutic fara o radiografie panoramica
Prin examen radiologic obtinem date privitoare la:
-raportul coroana-radacina
-forma si lungimea radacinii
-modificari la nivelul osului.
Dintii sanatosi au urmatoarele semne radiologice:
- contur bine delimitat al tesuturilor dure dentare
- continuitatea septului osos alveolar
- sept osos interradicular compact
- compacta osoasa alveolara continua

55
 - spatiu periodontal cu radiotransparenta uniforma
- structura uniforma a spongioasei prin proiectia spatiilor medulare si a
trabeculelor osoase;
- linie de proiectie continua in zona apicala a spatiuluii periodontal si a
compactei osoase alveolare;
-camera pulpara cu radiotransparenta uniforma.
Afectarea osoasa se numeste alveoliza sau resorbtie osoasa si se determina prin
coroborarea examenului clinic cu cel radiologic.
Alveoliza poate fi:
- orizontala sau verticala.
A) alveoliza orizontala caracteristici:
- tipar comun de resorbtie osoasa
- osul se reduce in inaltime
- marginea osoasa ramane perpendiculara pe suprafata radacinii
- afectate septurile interdentare si corticalele osoase vestibulare si orale
B) alveoliza verticala caracteristici:
- apare in directie oblica
- produce pierdere osoasa de-a lungul radacinii dintelui
- defectul localizat apical fata de osul inconjurator
- defectele angulare fiind insotite de pungi infraosoase.

Defectele angulare pot fi in functie de numarul de pereti ososi:

- hemisepturi apar pe suprafata distala a radacinilor molarilor
- cratere interdentare marginite de doua suprafete dentare si doua suprafete
osoase
- defecte intra-osoase marginite de o suprafata dentara si trei suprafete osoase
- defecte osoase combinate –numarul peretilor din zona apicala este mai mare
decat numarul peretilor dinspre ocluzal

C) Defectele cu arhitectura inversata – se pierde osul interdentar osul radicular nu

sufera alveoliza arhitectura osului din aceasta zona se inverseaza, frecvente la maxilar
D) leziunile de furcatie sau interradiculare
– frecvent la primii molari mandibulari rar la nivelul premolarilor superiori.
Aceste leziuni se clasifica in plan vertical si in plan orizontal.
In plan orizontal:
Gradul I-leziune incipienta
-usoara alveoliza in zona furcatiei
-spatiul interradicular aproape intact
-defectul cuprinde mai putin de 1dinte; din spatiul interadicular in sens vestibulo-oral
sonda parodontala nu patrunde interradicular; examenul radiografic neconcludent.

Gradul II Leziune partiala

- alveoliza mai avansata
- leziunea depaseste 1/3 din spatiul interradicular vestibulo-oral
-sona patrunde interadicular dar nu ajunge pe fata opusa
- la examenul radiografic se observa o radiotransparenta accentuata spre portiunea
coronara a septului interradicular.

Gradul III –leziune completa

- osul interadicular lipseste

56
- furcatia acoperita vestibular si oral de tesut gingival
- nu se observa clinic
-sonda parodontala patrunde dintr-o parte in cealalta a spatiului interradicular
- la examenul R(x) se observa o radiotransparenta crateriforma care creaza o
componenta verticala impreuna cu pierderea osoasa orizontala.
Gradul IV – osul interradicular complet distrus. Deschiderea furcatiei fiind vizibila
clinic.
La molarii mandibulari s-a dovedit ca se asociaza cu afectarea insertiei epiteliale in
zona furcatiei si reprezinta un riscv pentru acesti dinti.
In plan vertical leziunile de furcatie sunt: ( in functie de reperul dentar si defectul
osos):
- subgrupa A intre 0-3 mm
- subgrupa B intre 4-7 mm
- subgrupa C peste 7 mm.
Meyer clasifica leziunile:
- infraosoase
- juxta-osoase
- supraosoase.

Imaginile radiografice ale osului alveolar au fost clasificate pentru o selectie riguroasa
a dintilor stalpi. Impartirea s-a facut in functie de treimea radacinii unde este localizat
osul alveolar:
- treimea cervicala
- treimea mijlocie
- treimea apicala.
Corticala externa a osului alveolar imparte fiecare dinte in coroana clinica C-cl si R
cl.

Ligamentul parodontal

-principalul element al parodontiului

-format din fibre de colagen incluse in os si cement si care sustine dintii in timpul
functiilor.
-fibrele componente se numesc fibrele Sharpey; au traiect variat si se termina in
cement si os.
Fibrele pot fi:
- transseptale
-alveolare crestale
-orizontale
-oblice
-apicale
Latimea medie a spatiului parodontal variaza in functie de varsta si depinde de
solicitari:
Coolidge masoara acest spatiu si obtine urmatoarele valori:
-11-16= 0,21mm
- 32-50= 0,18mm
- 51-67=0,15 mm

Dependenta de solicitari:
-intense = 0,18

57
 - absenta antagonistilor = 0,13 mm
- dinti migrati = 0,08 mm
Integritatea si functiile LP sunt deosebit de importante in alegerea dintilor stalpi.
Functiile ligamentului parodontal sunt:
- absorbant de socuri
- transmitere de forte
- functia de formare si remodelare,
- nutritiva
- senzoriala.
Rolul parodontiului primordial este acela de a sustine dintii in timpul functiilor. Intre
solicitarile ocluzale si starea de sanatate a structurilor parodontale este un echilibru
permanent.
Sub actiunea fortelor ocluzale osul alveolar se modeleaza continuu.In zonele de
tensiune sunt prezente osteoblastele iar in cele de presiune sunt prezente osteoclastele.
Fortele ocluzale prin intermediul ligamentului parodontal influenteaza numarul,
densitatea si orientarea trabeculelor osoase.Trabeculele osoase se dispun pe traiectul
solicitarilor pentru a asigutra o rezistenta maxima cu o cantitate mica de os. Daca
intensitatea fortelor creste se inmultesc si trabeculele osoase. Fortele ocluzale
stimuleaza ligamentul parodontal. In limite fiziologice LP se poate adapta unor
cresteri ale functiei ocluzale prin:
- amplificarea latimii
- subtierea fibrelor
- marirea numarului fibrelor Sharpey.
Daca fortele ocluzale depasesc puterea de adaptare a fibrelor ligamentare apare
trauma ocluzala.
In caz de forte ocluzale reduse si numarul si grosimea trabeculelor osoase sunt reduse.
LP se atrofiaza, se ingusteaza si SP. Fibrele se reduc ca numar si densitate isi pierd
orientarea se dispun paralel cu suprafata radacinii. Toate aceste modificari apar in
cazul dintilor cu hipofunctie sau care nu participa deloc la realizarea functiilor ADM.

Imbatranirea LP determina:
- cresterea numarului de fibre elastice
-scaderea vascularizatiei
- scaderea activitatii mitotice
- scaderea numarului de fibre de colagen
- cresc tulburarile aterosclerotice
- reducerea grosimii LP cat si cresterea sa. Grosimea LP se reduce datorita
solicitarilor functionale reduse prin scaderea fortei de contractie a muschilor.
Toate aceste date trebuiesc luate in calcul cand alegem dintii stalpi.
LP poate creste in grosime si datorita unor solicitari excesive la care sunt supusi
unii dinti stalpi.
Reducerea SP se poate datora si depunerii continue de cement si os.

Suprafata LP sau suprafata de insertie a LP pe dinte si la nivelul osului

alveolar. Dintii voluminosi au o suprafata mai mare de implantare. S-au calculat
ariile suprafetelor radiculare de Jepsen:

Dintii maxilari
Incisivul central 204
Incisivul lateral 179

58
Caninul 273
Primul premolar 234
Premolarul doi 220
Primul molar 433
Molarul secund 431

Dintii mandibulari

Incisivul central 154

Incisivul lateral 168
Caninul 268
Premolarul unu 180
Premolarul doi 207
Molarul prim 431
Molarul doi 426

Osul alveolar pierdut prin boala parodontala face ca dintii restanti sa nu mai aiba
acelasi potential ca si dintii stalpi. Pierderea suportului parodontal prin resorbtie
radiculara este doar pe jumatate la fel de grava ca si pierderea crestei osului
alveolar Planul de tratament trebuie sa tina seama de acest aspect.

Proteza partiala fixa nu trateaza orice bresa edentata. Lungimea corpului de punte
este limitata de dintii stalpi si de capaciitatea lor de a suporta forte suplimentare.
Tylman arata ca 2 dinti stalpi suporta fara probleme 2 intermediari. Aprecierea
posibilitatilor de solicitare a dintilor stalpi este cunoscuta sub denumirea de legea
lui Ante in care se spune ca suprafata radiculara a dintilor restanti trebuie sa
egaleze sau sa depaseasca suprafata radiculara a dintilor inlocuiti.
Prin urmare cand lipseste 1 dinte acesta poate fi inlocuit daca cei doi dinti stalpi
sunt sanatosi.
- Cand lipsesc 2 dinti acestia pot fi inlocuiti printr-o PPF cu conditia ca valoarea
dintilor stalpi sa corespunda.
Daca suprafata radiculara a dintilor lipsa este mai mare decat a dintilor stalpi
aceasta situatie trebuie evitata.
PPF pot fi folosite si pentru inlocuirea mai multor dinti; un exemplu este
inlocuirea celor 4 incisivi superiori. PPFcare inlocuiesc trei dinti lipsa cu dinti
stalpi caninul si molarul secund sunt indicate la maxilar cand si celelalte conditii
sunt ideale insa la mandibula este putin indicata. Orice proteza fixa care
inlocuieste mai mult de 3 dinti lipsa este considerata riscanta.
PPF cu putini intermediari au un prognostic mai bun decat cele cu mai multi.
Riscul nu trebuie atribuit in exclusivitate parodontiului dintilor stalpi ci si datorate
strss-ului ocluzal, efectului de parghie si torsiunii, factorii biomecanici,
deficientele materialului din care este realizata proteza.
Dintii afectati parodontal pot fi utilizati ca dinti stalpi in anumite cazuri
clinice:
- dintii cu implantare osoasa deficitara si mobilitate osoasa accentuata se pot
utiliza in protezari fixe iar PF servesc pentru imobilizarea DS. In acest caz,
eliminarea mobilitatii in sine nu reprezinta un scop in sine, insa permite
mentinerea starii existente.
- pacientul sa fie motivat sa intretina o igiena bucala corespunzatoare.

59
 - coroanele aplicate pe dintii cu un grad de mobilitate sa aiba un grad mai mare
de retentivitate, decat pe DS cu implantare buna. Evaluarea individuala a DS
afectati parodontal este foarte importanta in realizarea unei protezari corecte.
- Utilizarea dintilor afectati parodontal trebuie facuta de practicieni
experimentati, pacienti selectati si motivati pentru mentinerea unei igiene
eficiente.

Concluzie: In urma examenului clinic,radiologic parodontal si a altor examene

paraclinice (determinari microbiologice, imunologice) clinicianul trebuie sa gaseasca
raspunsul la intrebarea daca acesti dinti stalpi pe care i-a selectat sunt capabili sa
suporte sarcina suplimentara generata de aplicarea PPF.

CURSUL NR 4

PRINCIPIILE DE TRATAMENT ALE EDENTATIEI PARTIALE

PRIN MIJLOACE CONJUNCTE

1. Principiul profilactic
Planul de tratament al edentatiei partiale va avea in vedere respectarea
principiului prifilactic prin asigurarea unei corecte profilaxii generale si
locale.
 Nici un act terapeutic sa nu agraveze leziunile deja existente si sa
nu determine aparitia altor leziuni.
 Protetica dentara participa activ la prevenirea imbolnavirilor prin
maladii stomatologice.
 Protetica dentara a impus o viziune sistemica asupra structurilor
oro-faciale.

Strategia profilaxiei stomatologice cuprinde:

1. cunoasterea caracteristicilor colectivitatilor populationale
prin studii de evaluare a mortalitatii care vor orienta
actiunile profilactice cat si la evaluarea rezultatelor aplicarii
metodologiei stabilite.
2. identificarea grupelor populationale expuse si a factorilor de
risc
3. metodologia profilactica corespunzatoare constatarilor.
Profilaxia poate fi facuta prin 2 metode::
 Metodologia profilactica in colectivitati
 Individualizata

Profilaxia poate fi:

-nespecifica (cu caracter general)
-specific (protetica)

60
Activitatea profilactica cuprinde:
-cunoasterea prin examen clinic si paraclinic amanuntit a fiecarui bolnav
-stabilirea unui plan de tratament profilactic si curativ corespunzator

Programul de profilaxie include:

-educatia sanitara intensa, clara, expresiva, adaptata contextului temporal,
social, topic etc.
- necesitatea igienizarii cavitatii orale obiectata prin examenul clinic si
relevarea placii bacteriene dar si prin teste microbiologice;
-bolnavul parcurge programul de pregatire generala si locala in vederea
aplicarii tratamentului protetic:
a. protezarea provizorie sau de tranzitie strans legata de protezarea de
urgenta.
Posibilitati de protezare provizorie:
-metoda Scutan
-utilizarea de conformatoare termoformate in vid
-aparate cu miniconector sau cu conector complet.
Scopul este de a conserva integritatea morfologica si functionala a ADM
-de a menaja psihicul pacientului
-posibilitatea continuitatii in relatiile sociale
-dirijeaza cicatrizarea /vindecarea unor zone parodontale sau periferice,
ale fibro-mucoasei de acoperire ajutand la pregatirea campului protetic
pentru amprentare.
A aparut un nou concept de tratament protetic temporizat:
 Administrarea unei terapii de conditionare tisulara
 Proceduri recuperatorii, fizioterapice, chinezioterapice,
medicamentoase
 repozitionari mandibulo-craniene corecte
 protejarea substructurilor preparate.

Tratamentul definitiv presupune:

 Intocmirea unui plan protetic ce urmareste profilaxia elementelor
componente ale ADM.
 utilizarea cu discernamant a sprijinului muco-osos si dento-
parodontal in scopul dispersiei fortelor de solicitare la nivelul
campului protetic.
 este necesara diagrama statica si dinamica standardizata si adaptata
la necesitatile terapiei protetice moderne prin asistare pe computer.
 Profilaxia sindromului de resorbtie si atrofie alveolara:
-din perioada dentara
-postextractionala
Solutii pentru conservarea osului alveolar residual:

61
 -limitarea resorbtiei osoase din parodontopatii cand se temporizeaza
nejustificat extractiile dentare;
-extractii alveoloplastice cu modelare osoasa economicoasa;
-aplicarea de sei si conectori mucozali cu o suprafata cat mai intinsa
-practicarea sprijinului mixt
-reducerea traumei ocluzale
-anihilarea tendintelor de basculare in protezarea mobilizabila
-reducerea starilor inflamatorii ale mucoasei de acoperire
-chirurgia proprotetica rezolva numai o parte din aceste neajunsuri
(aditie de os, translatia zonei de insertie).
 Inscrierea piesei protetice in limitele spatiului protetic potential.
Inregistrarea corecta a spatiului protetic se face prin amprentari
specializate globale sau de tipul amprentarilor optice (design-ul
protezelor conjuncte modificat)
 Biocompatibilitatea materialelor cu utilizare protetica
 Prevenirea tulburarilor functiilor ADM
-urmarirea si dirijarea dezvoltarii ADM de la varste fragede
(profilaxia disfunctiilor ADM)
-tratamentul corect si la timp al leziunilor coronare pentru a evita
mezializarile, extruziile se impiedica aparitia contactelor premature
si a dezechilibrului planurilor cuspidiene
 Terapia parodontala poate preintimpina aparitia unor
disfunctii ale ADM
 Reducerea parafunctiilor, a obiceiurilor vicioase previne
instalarea unor disfunctii ocluzale
 Diagnosticarea unor functii alterate
 Profilaxia disfunctiilor cranio-mandibulare din cauza
afectarii generale (cauza reumatismala, endocrina,
neurologica, toxica)
 Tratamentul protetic prin restaurari protetice corecte

Profilaxia generala
-se adreseaza sanatatii sistemice, generale si loco-regionale si locale.

 Profilaxia generala cu caracter sistemic nespecific:

 prevenirea imbolnavirilor de orice natura (digestive, psihoze, HTA)
 maladiile contagioase (hepatita, gripe. SIDA etc)

 Etapele terapeutice sunt multiple si pacientul poate infecta

bolnavii din sala de asteptare, personalul medical tehnicianul
dentar prin intermediul pieselor protetice aflate in faza de verificare
clinica.

62
  Contaminarea incrucisata se poate evita prin masuri de eliminare,
limitare si control al transmisiei agentilor infectiosi si se realizeaza
prin masuri de asepsie si antisepsie de sterilizare si dezinfectarea .

Ce trebuie?
Profilaxia generala cu caracter specific
-face referinta la crearea premiselor dezvoltarii normale a ADM in intreg
ansamblul sau
- profilaxia preeruptiva (prevenirea bolilor foarte grave (sifilisul
congenital, rubeola prenatala) alimentatia corecta a mamei cu asigurarea
tuturor principiilor nutritive ce se reflecta in formarea partii organice si
minerale a dintelui.
-profilaxia rahitismului si tulburarilor digestive, a bolilor infecto-
contagioase, administrarea unor antibiotice (tetraciclina) ce dau tulburari
ireversibile la nivel dentar.

Profilaxia generala din perioada posteruptiva

-prevenirea maladiilor din perioada preeruptiva
-alimentatia rationala cu un aport nutritiv de minerale
-eliminarea sau reducerea dietei cu alimente lipicioase sau cu exces de
glucide
-administrarea de substante care sa asigure protectia smaltului dentar de
atacul cariogen

Profilaxia locala
Se realizeaza pe urmatoarele nivele:
1. Profilaxia primara se adreseaza dintilor indemni si cuprinde
mijloace:
 Alimentatia rationala
 Fluorizarea prin mijloace locale si generale
 Protectia cu lacuri si sigilarea santurilor si fisurilor dentare
 Igienizarea minutioasa si corecta
 Constientizarea bolnavului referitor la igienizarea cavitatii
orale
 Suprimarea factorilor de risc
Profilaxia secundara urmareste tratarea si prevenirea complicatiilor
locale si loco-regionale consecutive bolii carioase si parodontale
(edentatie, migrari dentare, sindrom dysfunctional). Acest deziderat se
realizeaza prin aplicarea unui tratament corect si precoce cu mentinerea
unei igiene orale riguroase.

63
Profilaxia tertiara
Terapia protetica realizeaza o profilaxie tertiara la nivelul ADM prin
refacerea corecta a morfo-fiziologiei, prevenirea migrarilor dentare,
parodontopatiei, sindromului dysfunctional etc.
Realizarea acestor deziderate este posibila prin constiintizarea
bilaterala atat a medicului cat si pacientului.
Constientizarea medicului:
 Instructia lui cu metodele profilactice
 Introducerea metodologiei in algoritmul activitatilor zilnice
( nu numai cunoscute dar si aplicate)
 Corelarea specificului activitatii de rezolvare terapeutica
conjuncta cu activitatile profilactice

Constientizarea pacientului:
 Prin masuri pentru sanatate oro-dentara. Enuntate deja.

Principiul curativ
Scopul acestui principiu consta in conceperea si realizarea pieselor
protetice conjuncte astfel incat sa se restabileasca integritatea morfologica
si functionala corecta a arcadelor dentare in conditiile unui echilibru
perfect al ADM.
Recuperarea morfologica
 Modelaj anatomic individualizat
 evitarea supraconturarii coroanelor ce ar afecta parodontiul
marginal
 Subconturarea favorizeaza traumatismul direct al parodontiului
marginal
 Absenta modelajului ocluzal conduce la suprasolicitarea
substructurilor organice
 lipsa refacerii punctului de contact conduce la scaderea insertiei
parodontale prin impact direct asupra papilei
Exista si deficite morfologice acceptate:
 Ingustarea vestibule-orala a corpului de punte in raport de
amplitudinea spatiului edentat;
 Diminuarea inaltimii cuspizilor cand se impune scaderea
incarcarii ocluzale
 Modelarea incompleta a fetei orale a corpului de punte pentru
autocuratire.

Recuperarea functionala
-se adreseaza fiecarui act functional la nivelul ADM.

64
Masicatia: gradul de compensare a functiei masticatorii depinde de:
 Este restabilita eficient de piesele protetice conjuncte
 Fortele masticatorii se transmit fiziologic osului maxilar ( modelaj
ocluzal individualizat in relatie corecta cu antagonistii)
 Lungimea corpului de punte
 Raportul dinti restanti/dinti absenti.

Fizionomia va tine cont de:

 Caracteristici individuale ale pacientului datorita sexului, varstei,
profesiei etc.
 Topografia edentatiei
 Gradul de vizibilitate al dintilor (forma, culoare pozitie)
 Tehnologic: realizarea aparatelor conjuncte fizionomice sau mixte
 Artificii in dimensionarea si modelarea componentei fizionomice
(acrilice, ceramice, compozite)

Functia Fonetica

 Satisfacator restabilita prin piesele conjuncte

 Greseli de modelaj si supradimensionarea elementelor de agregare
dar si a corpului de punte pe fata orala pot duce la esec;
 Puntile cu contact punctiform nu se utilizeaza in zona frontala.

Deglutitia
 Mai importanta decat masticatia
-la 600 contacte masticatorii pe parcursul unei zile se inregistreaza
2500-3000 de deglutitii
-forta declansata in deglutitie este cu mult mai mare decat cea din
actul masticator
Durata actului de deglutitie este de1,5 secunde fata de 0,15 secunde
contactul de masticatie
Pentru realizarea unei deglutitii corecte se impune:
-modelarea unor arii ocluzale care sa asigure executarea acestui act in
relatie centrica corecta cu o stabilizare buna a mandibulei
-echilibrarea preprotetica a ocluziei
-modelarea unor piese protetice care sa nu genereze interferente
ocluzale care ar determina tulburari de deglutitie si inducerea de
sindroame disfunctionale.

3. Principiul biologic

65
 Respectarea principiului biologic in tratamentul edentatiei partiale are
in vedere rezolvarea problemelor:
 de integrare a design-ului protezei in spatiul protetic potential
 biocompatibilitatii materialului din care este executata piesa
 stimularii mecanismelor biologice compensatorii
Principiul biologic impune:
 piesa protetica construita din materiale netoxice (incluzii de
plumb, monomer rezidual)
 sa nu lezeze tesuturile din jur
 sa nu-si schimbe proprietatile in timp.
 piesa protetica sa nu-si modifice forma, volumul, starea de
suprafata, pastrand congruenta cu tesuturile vecine

3.1 Economie tisulara

Principiul dominant al pregatirii proprotetice este:

 sacrificial minim de tesuturi dentare dure si conservarii
vitalitatii pulpare

3.2 Protectia parodontala

Mentinuta integritatea parodontiului marginal superficial si
profound prin:
 realizarea de preparatii care se opresc la 0,7-1 mm de fundul
santului gingival si plasarea marginilor coroanelor de invelis pe
cat posibil supragingival sau juxtagingival
 Marginile EA plasate subgingival favorizeaza retentia placii
bacteriene si inflamatia parodontiului marginal
 Supraconturarea sau subconturarea coroanelor favorizeaza
retentia alimentara si a placii bacteriene (conturul coroanelor
de invelis sa respecte curburile fiziologice ale dintilor naturali
atat ocluzo-cervical cat si vestibulo-oral si mezio-distal
 Cementul de fixare poate fi un factor de iritatie parodontala
datorita rugozitatii si solubilizarii determina retentia placii
bacteriene dar si spina iritativa mecanica
 Realizarea unei inchideri marginale perfecte intre EA si bontul
preparat, cementul in film subtire
Impactul biologic al componentelor pieselor protetice asupra
mucoasei crestelor alveolare:
-calitatea si caracteristicile materialelor folosite
-conceperea si executia tehnica a aparatelor conjuncte
-modelare neretentiva a corpului de punte
-folosim materiale avizate de forurile sanitare recomandate

66
 -prelucrare tehnica corecta
-lustruire perfecta a fetei mucozale a corpului de punte
-contact minim redus al corpului de punte cu creasta edentata.

3.3 Biocompatibilitatea materialelor utilizate

 Sa fie netoxice
 Neiritative
 Selectarea materialelor pe anumite criterii
 Perioada de timp in care vin in contact cu tesuturile orale

Materiale care nu vin in contact direct cu tesuturile orale:

-campuri textile
-casolete, cutii de instrumente
-tavite renale, spatula, boluri gips,
Acestea pot da iritatii locale sau chiar imbolnaviri generale prin
contaminarea produselor ce vin in contact direct cu cavitatea borala.
Materiale care vin in contact direct o perioada scurta de timp:
-portamprentele (mase plastice, elibereaza produsi toxici la primele
utilizari, iritatie directa actiune mutagena spre carcinogeneza, spalare
curatire riguroasa)
-materialele de amprentare (aplicate atat pe tesuturi integre cat si pe cele
cu solutii de continuitate), prudenta la materiale siliconate datorita
activatorului (peroxidul de plumb) toxic, limitarea timpului de contact si
aplicate pe tesuturi integre .
Materiale care vin in contact prelungit cu tesuturile orale:
cementurile dentare, aliajele metalice, materialele componentei
fizionomice.

 coroziunea electrolitica a aliajelor metalice in mediul oral (intoxicare

locala, imbolnaviri la distanta, schimba echilibrul bioelectrolitic la
nivelul cavitatii orale, apar colorari ale mucoasei reactii toxice locale
si generale (dermite, alergii) la ionii de nichel si crom (potential
carcinomatos dupa 6-20 ani)
 Starea de suprafata a componentei metalice a pisesei protetice ce vine
in contact permanent cu mucoasa orala trebuie sa fie perfecta pentru
evitarea fenomenului de coroziune electrolitica
 Componenta fizionomica (acrilatele, toxicitatea acrilatelor cu
eliminare de monomer actiune alergica si carcinogena)
 Portelanul (inert din punct de vedere stomatologic); unele marci de
portelan au uraniu pentru transluciditate componentei fizionomice.
Activitatea radioactiva a portelanului de uz dentar nu este peste norma
admisa ea poate sa se sumeze la radioactivitatea mediului

67
 inconjurator. Componenta fizionomica vine in contact permanent cu
mucoasa vascularizata.

PRINCIPIUL BIOMECANIC

Presupune cuoasterea in detaliu a aspectelor legate de stabilitatea

biomecanica a pieselor protetice si rezistenta tesuturilor orale.
Selectarea biomecanica a materialelor protetice
Stabilitatea PPF ia in considerare:
-rezistenta la fortele de solicitare
-nedeformabilitatea PPF
-stabilitatea mecanica
Stabilitatea biomecanica se apreciaza prin:
-cunoasterea intensitatii fortelor ce actioneaza asupra PPF
-rezistenta materialelor din care se realizeaza PPF (forte de indoire,
rupere, torsiune, abraziune coeficientul de dilatatie si contractie termica)
Configuratia morfologica si dimensionala a constructiei protetice.
In proteza fixa PPF suspendat are fata mucozala arcuata si confera
rezistenta PPF, faciliteaza igienizarea, mareste suprafata de contact dintre
corpul de punte si elemental de agregare.
-rezistenta mecanica a tesuturilor orale care vin in contact cu piesa
protetica reprezinta campul protetic; dintii au o rezistenta mecanica
crescuta in raport cu rezistenta osului si deci vor avea o rezistenta
crescuta la presiune; pluriradicularii fiind mai rezistenti decat
monoradicularii.

Fortele ce actioneaza la nivelul arcadelor dentare

Fortele musculare masticatorii sunt declansate de muschii masticatori si
ele sunt variate. Punctul de aplicare al fortelor este la nivelul arcadelor
dentare pe suprafetele ocluzale ce vin in contact in cursul exercitarii
functiilor de masticatie si deglutitie.

Caracteristicilor acestor forte sunt:

-directie
-sens
punct de aplicare
marime vectoriala
marime scalara

Ele se compun si descompun dupa regula paralelogramului.

Clasificarea fortelor:
 Dupa directie
1. Forte verticale (de presiune si de tractiune)

68
2. Forte orizontale (tangentiale ce actioneaza de-a lungul arcadelor
3.Forte radiare dinspre arcada spre exteriorul acesteia; pot fi “sagitale”
(antero-posterioare); transversale (la nivelul PM si M) si oblice care se
manifesta dinauntru in afara arcadei actionand la nivelul caninilor)

Fortele verticale :
-apar in masticatie si deglutitie;
-in parafunctii
-Intensitatea lor depinde de capacitatea de contractie a muschilor.
-de gradul de sensibilitate al parodontiului dentar
Fortele orizontale tangentiale:
d-se exercita la nivelul punctului de contact
-contribuie la stabilizarea dintelui in timpul functiilor
-aceste forte se transmit din punct de vedere al intensitatii in “pata de
ulei” (dintii vecini dintelui solicitat suporta un gradient de forta mai
crescut iar apoi forta scade pe masura ce ne indepartam fiind anihilata de
dintii anteriori. In edentatiile partiale (punctul de contact dispare, fortele
tangentiale nu mai pot fi transmise dincolo de brese si vor determina
inclinarea dintelui catre edentatie (de aceea este obligatorie refacerea
punctului de contact si in cazul lucrarilor cionjuncte); migrarea dintilor
limitrofi se face prin versie sau translatie, ambele au la baza fenomene de
apozitie si resorbtie.

Echilibrul biomecanic al structurilor conjuncte

Structurile conjuncte reprezentate de:

-substructuri organice (dintii suport cu parodontiul lor si osul alveolar)
-suprastructura protetica

Principiul biomecanic urmareste cunoasterea fortelor de solicitare a

complexului dento-protetic si configuratia ce trebuie data structurii dento-
protetice pentru ca sistemul sa se afle intr-un echilibru static si dinamic
stabil.
Factorii ce influenteaza valoarea biomecanica a dintilor:
 morfologia dento-parodontala
 pozitia dintilor pe arcada
 leziunile odontale coronare
 vitalitatea dintilor
Depulparea dintilor in scop protetic se face in urmatoarele conditii:
-carii profunde
-deschiderea accidentala a camerei pulpare
-volum coronar redus etc
 leziuni parodontale

69
  leziuni periapicale cronice
 dintii fara antagonisti
 distributia elementelor odonto-parodontale reziduale pe arcada:
-distributie grupata
- distributie diseminata
 ocluzia
 Indicii biomecanici

Echilibrarea statica si dinamica a sistemelor conjuncte:

Duchamge arata ca un sprijin linear pe 2 dinti este precar; cel poligonal
(trunghiular) pe 3 dinti are conditii de stabilitate; sprijin pe mai mult de 3
dinti creaza conditii de supraechilibru static.
Dubecq ia in considerare directia de implantare a dintilor stalpi
situatia ideala find cea cand dintii stalpi au implantare verticala iar forta
exercitata este si ea verticala.

Echilibrarea dinamica a constructiilor conjuncte Beliard

demonstreaza ca:
-un corp sustinut intr-un singur punct se roteste in toate directiile;
-un corp sustinut in 2 puncte are conditii de stabilitate mai bune ca in
primul caz dar se roteste in jurul axului ce uneste cele 2 puncte
-un corp sustinut in 3 puncte prezinta stabilitate dinamica;
-un corp sustinut in mai mult de 3 puncte are o stabilitate excelenta.
Duchange arata ca trebuie sa tinem cont si de raportul dintre forta
activa si cea pasiva (de rezistenta).
Forta activa: suma coeficientilor elementelor odonto-parodontale
absente inlocuite de corpul de punte (Fa)
Forta de rezistenta: suma elementelor odonto-parodontale incluse in
sprijinul constructiei protetice (Fr).
Echilibru dinamic exista cand: Fr>Fa (mai mare sau egala)
Relatia este numita “lege a polinomului”.
Cand nu se poate satisface relatia se fac o serie de modificari:
-realizarea unui corp de punte ingustat
-realizarea liniara a corpului de punte
-reducerea inaltimii si inclinarii pantelor cuspidiene
-realizarea de dinti antagonisti montati pe un proteza adjuncta.

Bascularea
Sadrin enunta teoria anihilarii fortelor de basculare.
In zona de curbura apar fenomene similare bascularii (miscarea complexa
a unei parghii care se roteste in jurul unui ax) de rotatie). Bratul de
rasturnare va fi egal cu distanta dintre punctul cel mai indepartat al
arcadei de axul de rotatie si axul de rotatie. Momentului de basculare i se

70
opune momentul de stabilizare plasat dincolo de axul de rotatie la
periferia elementelor de sprijin. Pentru echilibrarea celor 2 momente va
trebui sa includem dintii suport de pe partea opusa momentului de
rasturnare. Cu cat arcada este mai curbata cu atat cele 2 momente vor fi
mai mari.
Axul de insertie al pieselor conjuncte
 reprezinta traiectoria parcursa de coroana de invelis de la primul
contact pana la perfecta sa adaptare pe substructura organica
 axa EA sa fie unica
 insertia EA sa se faca pe un ax liniar pe directie ocluzo-radiculara
 axa de insertie cu cat este mai lunga cu atat sunt mai stabile EA
 axa ideala a PPF sa coincida cu directia fortelor de masticatie
verticale, cu axul dintilor stalpi, sa necesite preparari minime si sa
asigure retentia piesei protetice.

Ecvaluarea axei de insertie se realizeaza inca de la examenul clinic

inaintea inceperei etapei de preparare a substructurilor. Se traseaza axele
pe modelele de studiu cu ajutorul paralelografului si apoi se verifica in
cavitatea orala a pacientului.
Agregarea pieselor conjuncte
Mijloace:
 prepararea retentiva
 fixarea prin cimentare
 fixarea prin colaj
 fixarea prin elenmente dentinare(suruburi)
 agregarea prin crosete (istoric)

Agregarea reprezinta raportul de contact dintre EA si substructura

organica preparata.
Se poate realiza prin:
 agregare coronara extrinseca (extratisulara Coroana de invelis
realizeaza contact pe conturul exterior al dintelui preparat
 agregarea coronara intrinseca se realizeaza prin contactul piesei
protetice in interiorul dintelui preparat.
 agregare dentinara ce se realizeaza prin puturi dentinare
 agregare radiculara care este realizata prin pivotul radicular fixat
in canalul radicular.
Retentia pieselor protetice rezulta din sumarea tuturor factorilor ce se
opun dezinsertiei acestora.
Factorii care o influenteaza sunt:

71
  intinderea suprafetelor de contact, direct proportionala cu forta de
frecare; cu cat suprafetele de contact sunt mai mari cu atat mai
buna este retentia.
 pozitia suprafetelor de contact raportata la axa de insertie arata ca
suprafetele perpendiculare pe acest ax sunt nefavorabile retentiei.
Fortele de frecare se realizeaza pe suprafetele verticale ce au
aceeasi directie cu axul de insertie ele opunandu-se dezinsertiei.
 coeficientul de rezistenta la abraziune al fetelor de contact
influenteaza forta de frecare.
 starea de suprafata a fetelor ce vin in contact realizeaza si ea
conditii de retentie (suprafetele interne ale elementelor de agregare
si suprafetele substructurii organice preparate (fata interna a EA nu
se lustruieste).
 paralelismul suprafetelor verticale da retentia primara a EA. Se
evita conicizarule exagerate care micsoreaza forta de retentie a EA
pe DS.
 inaltimea suprafetelor verticale este problema principala pentru
retentia EA.
 Uneori se apeleaza la sisteme suplimentare de retentie:
praguri,pivouri, radiculare sau dentinare.
PPF nu sunt mentinute numai de retentia primara ci si de retentia
secundara sub forma de adezivi, realizand o retentie primara prin
microclavetare care se va opune dezinsertiei EA de pe structura organica
preparata.
Stabilitatea EA pe substructura organica se prefigureaza din faza
prepararii dintelui.
 calitatile retentive ale substructurii organice preparate si ale EA.
 substructura organica sa aiba un raport corespunzator intre inaltime
si diametrul orizontal. Substructura inalta da retentie
corespunzatoare.
 La coroanele de invelis tendintele de decimentare apar in urma
prepararii incorecte a conturului cervical nerespecatandu-se forma
sectiunii la colet a dintelui
Forma pe sectiune Dinti
Ovalara Incisivii laterali, premolarii
maxilari
Trefla Molarii maxilari
Piscot Premolarii si molarii mandibulari
Triunghiulara cu unghiuri rotunjite Incisivii centrali
 santuri verticale neretentive
 mijloace antirotationale pentru coroana de substitutie
 colerete metalice (rol de manson)

72
  lacas radicular in forma ovalara
Principiul homeostazic
-piesele protetice cu morfologie sa fie in acord cu celelalte elemente ale
ADM.
-sa nu produca nici o modificare a constantelor sistemului: relatia de
postura, relatia centrica, dinamica mandibulara deoarece dezorganizeaza
intreg sistemul de autoreglare.
Principiul conservarii prin tratament protetic a homeostaziei ADM
trebuie privit sub aspect morfologic si functional
 cunoasterea parametrilor normali
 morfologia si functia normala a arcadei dentare
 morfologia si functia musculaturii ADM morfologia si functia
ATM, rapoarte statice si dinamice dintre mandibula si maxilar,
mandibula si craniu.
PRINCIPIUL ERGONOMIC
Activitatea medicala organizata dupa principii ergonomice ce priveste
protectia personalului medical si a bolnavului.
 Principiul ergonomic: ergonomia: preocuparea de a adapta omul
la munca si munca la om.
 suma de tehnici de lucru
 camp operator foarte mic
 concentratie intelectuala si fizica
 instrumentar complicat diferit
 lucrul fara deplasare
 concentrarea mare duce la oboseala fizica si psihica
 artroza mainii drepte
 hernie de disc
 maladii cardio-vasculare
 tulburari de vedere
 infectii acute naso-faringiene si generale (hepatita, gripa. sida)
Necesar:
 masca de protectie, halat, boneta
 manipularea cu grija a instrumentarului sterilizat
 sterilizarea periodica a incaperilor
 introdusa noua pozitie ergonomica a pacientului in decubit dorsal
 pozitia medicului este sezanda
 privirea medicului cuprinde campul protetic
 raportat la bolnav medicul se va situa cam in dreptul orei 9 putand
merge catre 10-11 cand lucreaza mandibular sau 8-7 cand lucreaza
maxilar

73
  pozitia asistentei este in stanga bolnavului in diagonala fata de
pozitia medicului
 utilizarea informaticii medicale conduce la eliminarea
supraincarcarii specialistului cu activitati consumatoare de timp si
energie
 rezolva probleme organizatorice de gestiune
 asistarea diagnosticului si recomandarea schemelor de tratament
individualizat
 programe de specialitate pentru gestiunea cabineretelor, evidenta
activitatii consumurilor, programarea bolnavilor
 achizitionate programe expert pentru examenul clinic si
diagnostic
 metode computerizate si microrobotizate de amprentare si executie.
Avantaj: niveleaza diferentele intre optiunile de decizie ale medicilor,
crescand precizia diagnosticarii afectiunilor deci si a tratamentului.
 organizarea riguroasa a sedintei de lucru
 intr-o sedinta se prepara toate substructurile organice se realizeaza
aceeasi faza de lucru utilizand acelasi instrumentar rotativ la toti
dintii de preparat.
 se amprenteaza si se protezeaza provizoriu.
 durata tratamentului sa fie scurta (maxim 2 saptamani)

CURSUL V

ALEGEREA ELEMENTELOR DE AGREGARE

Proteza partiala fixa este alcatuita din elemente de agregare, corp de punte si
conectori.

Rolul EA este dublu:

 Trebuie sa acopere preparatia protejand in felul acesta pulpa dentara si
menajand parodontiul marginal
 Preiau fortele care se aplica atat pe ele cat si pe intermediarii PPF

- numarul EA este dependent de cel al DS.

- Pe fiecare dinte stalp se pot realiza elemente de agregare diferite.
- Pot fi confectionate odata cu intermediarii sau realizate separat urmand a se
solidariza la corpul de punte prin diverse mijloace.
- Alegerea elementelor de agregare reprezinta un moment decisiv si se face in
cadrul planului de tratament de catre medic dar este consultat si pacientul
- Alegerea elementelor de agregare reprezinta un moment decisiv care
influenteaza rezistenta si longevitatea PPf cat si estetica .

Parametrii de care tinem cont cand alegem elementele de agregare:

74
 1. Topografia edentatiei si pretentiile estetice
Elementul de agregare trebuie sa raspunda la niste exigente functionale.

In regiunea frontala:

-exigente estetice
-stopuri ocluzale si ghidaje fiziologice de durata
-comune coroanele mixte
-in edentatii reduse apelam la coroane partiale, pinledge-uri, inlay-uri.
-coroanele de substitutie au pierdut teren in detrimetrul restaurarii radacinilor cu
DCR-uri si apoi acoperite cu coroane mixte.
-la tineri apelam la restaurari de lunga durata si se apeleaza la agregari adezive.
Inserarea unui implant in edentatii frontale reduse.

In regiunile laterale

-protezele unidentare folosite ca elemente de agregare sa asigure stropurile ocluzale si

sa prezinte o rezistenta mecanica deosebita.
-elementele de agregare sunt coroanele de invelis turnate si mixte.
-proteze partiale fixe integral ceramice cu maxim un intermediar( edentatii de incisiv
lateral, canini si premolar.
-rar coroane partiale si incrustatii (pinlay-uri) cu rezerve in edentatii unidentare cel
mult bidentare.

2. Intinderea bresei edentate

Problemele pe care le pune intinderea bresei edentate sunt referitoare la suportul

dento-parodontal cat si la alegegerea elementelor de agregare.
-sa indeplineasca cerintele principiilor biomecanice: rezistenta la indoire si rupere,
asigurarea stabilitatii protezelor fixe pe dintii stalpi ( prevenirea decimentarii).
- in edentatii intinse este contraindicata folosirea pe stalpii meziali a unor EA de tipul
coroanelor partiale, incrustatiile simple si coroane din doua bucati.
- in edentatii intinse cu dinti stalpi scurti folosim Ea cu frictiune importanta cu
pre[paratia:
-coroane turnate cu grosime totala
- coroane mixte si coroane de invelis cu elemente suplimentare de stabilizare ( cepuri
in camera pulpara, santuri proximale etc.) Mereu trebuie sa avem in memorie
principiul: “ cu cat stabilitatea este mai optima , cu atat exigenta fata de paralelism
stalpilor este mai mare”/

3. Valoarea biomecanica a dintilor stalpi

a) Vitalitatea dintilor stalpi.

Ca elemente de agregare pot fi utilizati dinti vitali, cu morfologie

normala( dimensiune, volum coronar, pozitie, culoare), alegerea facandu-se in functie
de topografia si intinderea edentatiei. Indicat ar fi sa se pastreze vitalitatea dintelui,
deoarece orice stalp vital are o rezistenta mecanica sporita si nu prezinta riscul
aparitiei proceselor periapicale. Preferate pot fi coroanele partiale si coroanele de
invelis.

75
Daca dintele este devital (ei sunt fragili datorita deshidratarii) alegerea EA se face
diferentiat in functie de topografia dintelui respectiv si de starea morfologica a
coroanei:
 Pentru dintii frontali ( chiar si premolarii):
- confectionam DCR-uri si realizam coroane mixte; in caz de pierderi de
substanta mari si dinti mici apelam la coroana de substitutie (mai rar);
- dintii laterali devitali: in caz de [pierderi de substanta mari refacem portiunea
coronara printr-o reconstituire armata, fie DCR-uri si coroana mixta sau
coroane de invelis metalice.
b) Morfologia coronara.
Dintii din zona frontala cu discromii se acopera cu coroane integral ceramice sai
coroane mixte.In edentatii reduse se poate apela la Targis si Vectris cu rezerva
pastrarii in tim a stopurilor ocluzale.In caz de dinti cu diferite anomalii
coronare( nanici, subtiri, ingusti) sau cu o morfologie normala dar scurti nu vom alege
niciodata rezolvari de tipul Inlay-urilor, onlay-uri, coroane partiale deoarece nu ofera
o retentie satisfacatoare. Si vom alege coroane turnate cu cep intracoronar, coroane de
substitutie sau eventual coroane partiale cu crampoane.In caz de dinti foarte globulosi
vom recurge la coroane ecuatoriale pentru a nu mai slefui foarte mult sa evitam
sacrificiu de substanta dentara.

c) Pozitia dintilor.
De multe ori viitorii stalpi sunt in malpozitii primare sau secundare.sau prezenta
malpozitiilor reprezinta manifestarea unei afectari parodontale si a traumelor ocluzale.
La acesti dinti putem renunta daca ei nu pot fi transfixati sau utilizati ca stalpi dupa
aplicarea unor RTG.Un dinte stalp in malpozitie pune probleme deoarece presiunile
nu se transmit in axul dintelui.
-Incongruentele dento-alveolare cu inghesuire ridica probleme in alegerea dintilor
stalpi in ceea ce priveste prepararea dintilor stalpi si apoi insertia PPF. In acest caz se
impune un tratament ortodonticsau chiar extractia urmata de repozitionari ortodontice
amelioreaza conditiile nefavorabile oferite de aceste disarmonii.In astfel de cazuri
amputam coroana si realizam coroane de substitutie cu DCR-uri angulate sau apelam
la tehnici de recalibrari de spatiu.
-Migrarile consecutive extractiilor pun probleme de impartire a spatiului pentru a
obtine un efect fizionomic scontat iar in regiunea laterala apar dificultati in crearea
paralelismului intre dintii stalpi.

Dintii frontali cu malpozitii discrete.

Pot fi acoperiti cu coroane partiale, pinledge-uri sau pinlay-uri.
Dintii frontali cu malpozitii mai pot beneficia si de EA care corecteaza anomalia
respectiva. Ca de Exemplu in vestibularizari accentuate se amputeaza coroana si se
aplica o coroana de substitutie rezolvam atat anomalia de pozitie ca fizionomie cat si
relatia de ocluzie..
-Daca dintele stalp este intr-un angrenaj invers si daca gradul de acoperire nu este
mare alege element de agregare coroana mixta .. Daca supraocluzia este mare si dorim
o agregare foarte buna optam pentru o coroana de substitutie a carei caseta va fi in alt
ax decat pivotul radicular. Se apeleaza des la PPF in perioada de contentie a unui
tratament ortodontic ( important este stabilirea numarului lor pentru ca altfel apare
recidiva)..
Dintii din zona laterala modificarile de pozitie pun probleme la paralelizarea DS.
Aceasta se rezolva in speta usor si anume slefuim mai important pe fata meziala a

76
stalpului mezial si fata distala a stalpului distal la dintii maxilari si pe fata distala a
stalpuluii mezial si fata meziala a stalpului distal la dintii laterali mandibulari.
- Pozitia primara sau secundara a dintilor pe arcada pot crea probleme la insertia unei
proteze partiale fixe la care am ales EA coroane de substitutie.Daca canalele sunt
divergente se poate compensa acest inconvenient pe seama rezistentei radacinii,
largindu-se usor peretii distali ai canalelor radiculare.
-in caz de canale convergente se realizeaza DCR-uri angulate care se cimenteaza
individual. ( ne asumam o serie de riscuri biomecanice).

4.Parodontiul marginal si profund

Pentru a evita declansarea sau agravarea inflamatiilor parodontiului marginal

recomandam coroanele partiale cu prag, coroanele turnate cu prag, incrustatiile ( daca
constatam leziuni parodontale incipiente pentru ca marginea cervicala unei proteze
unidentare in contact cu parodontiu irita sau intretine o stare de iritatie continua.
Elementele de agregare cu terminatie subgingivala pretind o adaptare transversala si
axiala atenta.
5. Tendinta la carie
In momentul cand am interogat pacientul referitor la cauza pierderilor dentare precum
si prezenta leziunilor carioase, obturatii multiple complicatii pulpare carii secundare
etc, putem stabili daca exista tendinta la carie.. In caz de tendinta la carie nu vom
folosi niciodata coroana partiala (onlay) sau inlay-urile deoarece la limita smalt
proteza apare caria secundara.
Se cere o igiena riguroasa intretinuta de pacient dar si controale periodice la dentist
pentru a preveni leziunile carioase legate de protezele unidentare.

6. Varsta, sexul, profesia, starea generala a pacientului.

Varsta pacientului. Astazi pretentiile estetice sunt foarte mari iar alegerea EA trebuie
sa tina cont de aceasta.
La tineri sunt riscante preparatiile pentru coroane estetice, cu prag cervical, puturi
parapulpare datorita organului pulpar mare.. La pacientii in varsta este permis orice
preparatie pentru cele mai sofisticate elemente de agregare.
Sexul. Cerintele estetice sunt deosebite la femei, in schimb la barbati sunt deosebite
solicitarile masticatorii. Frecventa bruxomaniei este mai mare la barbati.
Profesia.Sunt profesii unde estetica primeaza; in alte profesii solicitarile depasesc
valoarea celor obisnuite si este nevoie sa alegem EA cu rezistenta si agregare
deosebita.

Stare generala Multe afectiuni au rasunet la nivelul cavitatii orale (osteoporoza,

tetania, acidoza diabetica)si legatura dintre starea generala si alegerea EA trebuie
inteleasa in sens de influentare reciproca:
-La bolnavii cardiaci si cei pulmonari evitam sedintele lungi si obositoare;
-bolnavii cu crize comitiale alegem EA cu agregare buna si o rezistenta mecanica
buna;
-La parkinsonieni evitam EA care pretind preparatii de mare precizie.
-Bolnavilor cu infectie de focar in antecedente nu le vom indica EA ce necesita
devitalizari;
-La pacientii cu tendinta mare la sangerare ( diabeticii, discrazii sangvine, insuficiente
hepatice, terapii anticoagulante) se evita preparatiile subgingivale.

77
7. Conditiile tehnico-materiale
EA se aleg in functie de poisibilitatile profesionale ale echipei si conditiile tehnico-
materiale;
- cunostinte si indemanarea medicului;
-priceperea si constiinciozitatea tehnicianului dentar;
-dotare corespunzatoare.

PRINCIPIILE PREPARARII DINTILOR

Principiile sunt:
- Biomecanice
Conservarea tesuturilor dentare restante
Asigurarea formei de retentie si stabilitate
Rezistenta structurala
- Integritatea marginala
-Biologice
Integrarea sistemului stomatognat in contextul organismului
Protectia psihicului pacientului
Integrarea ocluzala a restaurarii
Protectia biologiei pulpare
Protectia parodontiului marginal
- Estetice
Vizibilitatea minima a metalului
Suprafete ocluzale din ceramica
Grosime maxima a materialului din placare
Margini subgingivale

CONSERVAREA STRUCTURILOR DURE

Unul din principiile baza ale prepararii dintilor pentru PPF este conservarea
unei cantitati cat mai mari de tesuturi dure dentare si protejarea acestora.
Recomandari:
1. Alegem EA care necesita sacrificiu redus de substanta dentara. Preferam coroanele
partiale. Ca regula generala un dinte se prepara pentru coroana de invelis numai cand
coroana partiala este contraindicata.
2. Peretii opozanti bontului sa aiba convergenta ocluzala minima.
3. prepararea uniforma a suprafetelor axiale ale dintelui:
-trasarea santurilor de orientare cu freze calibrate din carbura de tungsten sau
folosirea unei chei din silicon chitos pentru controlul adancimii.
Repozitionarea ortodontica a dintilor migrati, vertical, orizontal inainte de prepararea
bontului;
-alegerea unui ax de insertie a restaurarii care sa coincida cu axul lung al dintelui
4. Preparam anatomic suprafata ocluzala a bontului urmarindu-se pantele cuspidiene
asigurand o grosime uniforma a restaurarii;
5.Geometria zonei terminale aleasa cat mai conservatoare; chanfrein-ul conserva
tesuturile mai bine decat pragul;
-6. Zona terminala a coroanelor de invelis va intra in contact cu tesuturile dentare dure
sanatoase;nu cu suprafetele unor restaurari ( cum ar fi obturatiile) ; se previn fracturile
dentare sau cariile secundare.

78
7. Se evita intinderea inutila a prepararii in santul gingival; prepararea dintilor cu un
suport parodontal redus presupune reducerea considerabila de tesuturi dentare daca
marginile se plaseaza subgingival din motive estetice. De cate ori este posibil plasam
marginile supragingival.
8. Principiul de conservare al structurilor dentare inseamna si ca restaurarea trebuie sa
protejeze tesuturile restante in speta smaltul si dentina restanta. In acest scop este
necesara indepartarea suplimentara a unor tesuturi dentare pentru a evita pierderea
ulterioara acestora. Exemplu este onlay-ul MOD unde se reduce 1-1,5 din inaltimea
cuspizilor de sprijin pentru a-I proteja ulterior cu metalul restaurarii.

RETENTIA SI STABILITATEA

RPF trebuie sa se adapteze intim pe bont pentru a satisface criteriile

functionale, biologice si estetice. Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa
fie mari pentru a se opune fortelor care desprind sau disloca restaurarea.
Retentia si stabilitatea depind de forma geometrica a bontului care este
controlata de medic in timpul prepararii dentare.
Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie
sau axei lungi a prepararii dentare;
Forma de stabilitate previne dislocarea restaurarii de-a lungul unui ax diferit
de axa de insertie de forte care actioneaza apical sau in directie oblica; se previne
astfel mobilizarea protezei sub influenta fortelor ocluzale..EA trebuie sa aiba o
retentie si o stabilitate mai mare decat restaurarile unidentare.

RETENTIA
Elementul fundamental al retentiei consta in conformarea a doua suprafete
opozante. Acestea pot fi:
- doua suprafete externe : peretii vestibulari si orali ai bontului preparat
pentru o coroana de invelis ( retentie de manson);
- doua suprafete interne : peretii vestibulari si orali ai unei cavitati ocluzale
preparate pentru inlay ( retentie prin incastrare)
- combinarea celor doua modalitati ( cazul bontului preparat pentru onlay
MOD.Daca retentia nu este buna restaurarile se descimenteaza sub
actiunea solicitarilor functionale.

Retentia unei restaurari fixe este conditionata de urmatorii factori:

a) Intensitatea fortelor;
b)Geometria bontului;
- paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti;
- marimea suprafetei bontului;
-numarul posibilelor axe de insertie;
-zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare;
- concentrarea de stress la interfata bont-ciment-restaurare.
c) Rugozitatea suprafetei bontului
d)Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
e) Materialul din care este confectionata restaurarea
h)Tipul fixarii
g) Grosimea stratului de ciment

79
Retentia unei proteze depinde de geometria bontului decat de adeziune. Cimenturile
nu adera la structurile dentare ele cresc rezistenta frictionala dintre dinte si restaurare.
Impiedica suprafetele aflate in contact sa alunece una pe cealalta dar nu si separarea
lor. (efectul particulelor de praf patrunse intr-un ceasornic nu adera de metal dar
cresc frictiunea dintre suprafetele tangente si pot bloca mecanismul. Cimentul este
eficient daca exista un ax unic de insertie iar forma bontului sa limiteze miscarea
libera a restaurarii.Mecanica analitica spune ca un corp poate sa limiteze miscarile
altuia doar atunci cand are forma cilindrica.In concluzie preparam bonturi cilindrice
cu o freze cilindrica tinuta intr-un unghi constant., astfel bontul va asigura un ax unic
de insertie al restaurarii.Cimentul va creste rezistenta frictionala dintre peretii axial si
restaurare.Stratul de ciment va fi supus numai la forfecare. O convergenta accentuata
spre ocluzal da nastere la mai multe axe de insertie.; particulele de ciment au tendinta
de a se desprinde de pe suprafetele aflate in contact.Iau nastere tensiuni in masa
cimentului care duc la decimentarea restauratiei.Mai toate cimenturile nu au rezistenta
la tensiune.

Nota: Pentru retentie conteaza zonele in care cimentul este supus la forfecare si nu la
tensiune.; Recomandarea este ca peretii opozanti sa fie aproape paraleli intre ei.si cu
axul de insertie al trestaurarii.

Convergenta ocluzala a peretilor axiali

Peretii opozanti externi ai bontului se vor prepara convergenti spre ocluzal. Se
foloseste termenul de convergenta.iar la cavitati vorbim de unghi de
divergenta.deoarece peretii opozanti interni se vor prepara divergenti spre ocluzal.
Este greu de preparat un asemenea bont la ora actuala cu instrumentele pe care le
avem; deoarece apar retentivitati ce nu permit inserarea lucrarii; dar apar probleme si
la fixare cand cimentul nu are posibilitatea sa reflueze prejudiciind adaptarea
marginala a lucrarii.
Nota: Preferam realizarea unei convergente ocluzale a peretilor opozanti externi ai
bontului.
Analizam in continuare valoarea acestui unghi de convergenta.
S-a experimentat de catre Jorgensen in 1955 ca retentia scade pe masura ce unghiul de
convergenta creste. Valoarea optima a unghiului de convergenta este de 6 grade ;
acesta ia nastere prin inclinarea fiecarui perete axial al bontului cu 3 grade fata de axa
de insertie.Unghiul de convergenta de 6 grade il obtinem preparand peretii axiali cu o
freza conica efilata cu un grad de inclinare al suprafetelor de 2-3 grade.instrumentul
se tine la o angulatie constanta fata de suprafata axiala a bontului.; paralel cu viitorul
ax de insertie al restaurarii.Unghiul de convergenta de 6 grade este foarte mic trebuie
sa ne imaginam unghiul pe care il fac limbile unui ceas care arata 12:01 este de 5, 5
grade. Putem gresi usor exagerand convergenta bontului. De aceea nu cautam un
anumit grad de convergenta deoarece perceptia vizuala variaza individual si ochiul
inseala.Unghiul de convergenta este oferit de insstrumentul diamantat ales si folosit
corect. Acest unghi de convergenta de 6 grade al bontului concentrarea de stress la
interfata bont ciment- restaurare este minima.
Tendinta de a realiza bonturi cu o convergenta accentuata trebuie evitata.

Marimea suprafetei bontului

Retentia apare ca rezultat al raportului intim dintre peretii axiali ai bontului si

suprafata interna a restaurarii.Daca suprafata bontului este mai mare si retentia este

80
mai buna. Suprafata totala a bontului depinde de marimea dintelui dar si de tipul
restaurarii protetice..Bonturile dentare preparate pe molari ofera o retentie mai mare
decat cele preparate pe premolari.la acelasi unghi de convergenta. De aceasta corelatie
se tine cont in cazul prepararii unor dinti mici. Suprafata ocluzala nu contribuie
decisiv la marirea retentiei importanta este lungimea peretilor axiali. In caz de bonturi
dentare scurte se indica cresterea retentiei prin prepararea peretilor axiali cu o
convergenta ocluzala mai mica de circa 4 grade. Retentia variaza in functie de tipul de
restaurare. Prin urmare retentia este mai mare la o coroana de invelis totala fata de o
coroana partiala. Retentia creste cand exista o axa unica de insertie. Aceasta rezulta
din prepararea peretilor axiali aproape paraleli si crearea de santuri si casete
aditionale.Daca bontul este scurt si cu o convergenta crescuta nu ofera o retentie
suficienta si restaurarea se va descimenta de-a lungul unor nenumarate axe de insertie.
Prepararea canelata a molarilor cu retractii sporeste retentia bontului.
Concentrarea de stress
O analiza a unei restaurari descimentate arata ca cimentul se gaseste atat in
interiorul protezei unidentare cat si pe peretii bontului. Fortele de coeziune din
interiorul cimentului au fost depasite de stess-ul tensional. Analiza
computerizata a acestuia arata ca ele este repartizat neuniform in pelicula de
ciment.; el este concentrat la muchia ocluzo-axiala a bonmtului. De aceea
important este sa rotunjim muchiile bontului pentru a reduce concentrarea de
stress la interfata bont- ciment- restaurare pentru a creste retentia restraurarii.

Rugozitatea suprafetei bontului

Rugozitatea bontului dentar nu imbunatateste semnificativ retentia. Finisarea bontului
se poate realiza cu freze din carbura de tungsten cu striatii orizontale sau cu
instrumente diamantate cu granulatie mica.Aceste instrumente creaza o rugozitate
superficiala care imbunataste retentia.

Factorii care conditioneaza retentia unei restaurari cimentate

Retentie mai mare Retentie mai mica

Convergenta Pereti axiali paraleli ………....6 grade…………………………exagerata

ocluzala a
peretilor axiali
Marimea suprafetei Mare……………………………………………………………..…mica
axiale a bontului
Tipul restaurarii Coroana de Coroana de coroana restaurare
ive invelis pe invelis pe partiala intracoronara
molar premolar

Calitatea suprafetei Rugoasa……………………………………………………….neteda

bontului
Tipul de ciment Ciment compozit..ionomeri de sticla ..Policarboxilat ……zinc oxid
Fosfat de zinc eugenol
Grosimea stratului de Efect neconcludent
ciment

STABILITATEA

81
Previne dislocarea unei restaurari prin efectul de pivotare sau torsionare generat de
solicitarile apicale, oblice sau orizontale.Acestea iau nastere in timpul masticatiei si
pearafunctiilor. Daca rapoartele ocluzale sunt normale forta masticatorie este
distribuita uniform la nivelul tuturor dintilor. Cea masi mare parte din aceste solicitari
este transmisa in axul lung al dintilor laterali.Conformarea corecta a a fetelor ocluzale
a restaurarii fixe repartizeaza si directioneaza favorabil solicitarile pe dintii
stalpi.Obiceiurile vicioase ( bruxism, fumarea pipei) da nastere unor forte oblice
considerabile.Asadar, restaurarile fixe trebuie sa reziste atat la solicitarile in ax cat si
la cele oblice.
Forma de stabilitate se obtine prin conformatrea bontului de asa natura incat el sa
reziste dislocarii restaurarilor.In conditii normale fortele se exercita in sens apical si
dau nastere unor forte de compresiune in stratul de ciment. Compresiunea conduce
mai rar la esecuri decat forfecarea.; directia fortelor trece in interiorul peretului
coroanei aceasta nu basculeaza pentru ca se opune bontul care suporta toate
solicitarile.Dislocarea unei restaurari se realizeaza prin efectul de parghie care
genereaza tensiune si forfecare. In pelicula de ciment.Efectul de parghie este cauza
frecventa a descimentarilor si apare cand directia fortei trece in afara structurilor de
sprijin al dintelui. Se descriu 2 situatii:
- Daca tabla ocluzala a restaurarii este larga chiar o forta verticala va
actionara in afara suprafetei de sprijin a bontului provocandu-I bascularea.;
acelasi fenomen apare si pe dintii malpozitionati sau in cazul protezelor
partiale fixe cu extensie.
- O forta opblica exercitata asupra unei coroane cimentate da nastere unei
linii de actiune care va trece in afara structurilor dentare de sprijin.

Stabilitatea depinde de urmatorii factori:

- lungimea bontului
- diametru bontului
- convergenta ocluzala a suprafetelor axiale.
- Proprietatile fizice ale cimentului.Procentul bonturilor care ofera stabilitate
este urmatorul:
- - 5% incisivi
- -8% canini
- -19 % premolari
- - 54 % molari

Lungimea bontului
Lungimea ocluzo-gingivala a bontului este importanta atat pentru retentie prin
suprafata de contact cat si pentru stabilitate.
O coroana nu va fi dislocata sub actiunea solicitarilor functionale sau parafunctionale
daca bontul poseda o lungime suficienta.Anumite zone ale peretilor axiali vor fi mai
solicitate si se vor opune bascularii coroanei pe bont. Aceste zone pentru a fi eficiente
trebuie sa formeze cu solicitarea un unghi cat mai apropiat de 90 grade. La nivelul
zonelor de stabilizare cimentul va fi supus la grade diferite de compresiune.

Un bont cu pereti scurti nu ofera o stabilitate suficienta. Scurtarea excesiva a unui

bont determina reducerea disproportionala a zonei sale de stabilizare.Se evita
prepararea exagerata a dintelui daca acesta poseda un diametru mare.Trebuie acordata
atentie adeosebita prepararii fetei ocluzale.

82
O restaurare inalta va fi dislocata mai usor de pe bont cu lungime redusa decat una
scurta.Stabilitatea restaurarii scurte este suficienta pentru a preveni bascularera. Sub
actiunea unei anumite forte.Grija totdeauna sa realizam bonturi lungi pentru ca
restaurarile sa nu fie prea inalte. Vom recurge la reconstituiri corono-radiculare si/sau
alungirea chirurgicala a coroanei clinice.

Diametrul bontului
Diametrul dintelui influenteaza invers proportional stabilitatea. Un bont scurt cu
diametru mic ofera stabilitate buna decat un bont cu diametru mai mare la aceiasi
lungime.Bontul va oferi stabilitate daca diametrul sau maxim este mai mare decat
diagonala sa. Alungirea chirurgicala a coroanei clinice are un efect favorabil asupra
stabilitatii deoarece prin deplasarea spre apical a zonei terminale a bontului lungimea
diagonalei creste in raport cu diametrul maxim al bontului.

Convergenta axiala a peretilor axiali

Cu cat convergenta ocluzala a peretilor axiali este mai redusa cu atat stabilitatea este
mare. Zona de stabilizare a unui bont cilindric estre fioarte intinsa si reprezinta
aproape ½ din inaltimea peretilor axiali.Daca unghiul de convergenta creste scade
stabilitatea.Stabilitatea optima se obtine cand bonturile dentare au o lungime si un
diametru corespunzator La bonturi scurte preparam peretii axiali cat mai paraleli. In
caz de bont dentar inalt si ingust unghiul de convergenta poate fi mai mare. In caz de
bonturi scurte poseda si un diametru mare atunci nici chiar realizarea peretilor paraleli
nu rezolva problema stabilitatii. In acest caz preparam santuri si casete aditionale pe
peretele mezial si distal al bontului paralele cu axul de insertie al trestaurarii.Plasarea
acestor elemente aditionale pe fata vestibulara si orala nu imbunatatesc stabilitatea
deoarece se gasesc pe directia dislocarii. Pentru ca aceste elemente sa fie eficiente ele
trebuie sa prezinte:
 directie paralela cu axul de insertie
 unghiuri bine exprimate
 pereti perpendiculari pe directia fortelor care tind sa produca dislocarea
restaurarii.
 Se recurge la tot felul de artificii pentru a spori stabilitatea:
 santuri in “U” ofera o stabilitate dubla fata de cele in “V”
 Santurile si casetele previn rotatia restaurarii in jurul unui ax vertical
 santurile aditionale se prepara paralel cu viitoarea axa de insertie.
 stabilitatea coroanei partiale este asigurata de santul vertical mezial si
distal al bontului.
 Peretrele oral al bontului ofera zona de stabilizare si se va prepara
perpendicular pe directia de actiune a fortei de dislocare.

Axa de insertie
Axa de insertie/dezinsertie reprezinta linia imaginara de-a lungul careia se
adapteaza sau se indeparteaza restaurarea de pe bont.Se stabileste de catre
medic inainte de a incepe prepararea dintelui.toate detaliile bontului se vor
executa astfel incat sa coincida cu axa de insertie sau sa fie paralele cu aceasta
linie.Daca creste numarul de dinti stalpi creste si dificultatea stabilirii axei de
insertie.Toate bonturile dentare trebuie sa aiba axe paralele intre ele.Este
necesara analiza modelului de studiu la paralelograf.Vom alege acea axa care
permite adaptarea perfecta a marginilor restaurarii pe zona terminala a

83
 bontului cu conditia sa reducem o cantitate minima de substanta dentara.Axa
de insertie unica va proteja vitalitatea organului pulpar si dintii vecini.
Axa de insertie se considera in doua planuri:
- vestibulo-oral
- -mezio-distal.

In plan vestibulo-oral:
Axa de insertie se va orienta dupa axul lung al dintelui aliniat corect pe arcada. La
dintii frontali preparati pentru o coroana partiala axa de insertie este paralela cu ½
incizala a fetei vestibulare. Daca s-ar realiza paralelizarea axei de insertie a unei
coroane ¾ cu cu axul lung al dintelui se determina vizibilitatea inutila si inestetica a
unei cantitati exagerate de metal pe vestibular.; marginea vestibulara este subminata
si expusa la fractura.Daca axa de insertie va fi paralela cu jumatatea incizala a fetei
vestibulare a dintelui metalul este putin vizibil iar santurile proximale vor fi mai lungi
marind retentia si stabilitatea.

In caz de dinte posterior basculat paralelizarea axei de insertie cu axul lung conduce la
blocarea inserarii restaurarii de catre contururile proximale ale dintilor vecini care se
vor cu axul de insertie. Prin urmare axa de insertie corecta a restaurarii va fi
perpendiculara pe planul de ocluzie.

In plan mezio-distal Inclinarea axei de insertie trebuie sa fie paralela cu zonele de

contact ale dintilor adiacenti ; altfel apar forte care imping in afara restaurarea si
impiedica adaptarea corecta a acesteia pe bont. Nu este corect sa realizam retusuri
ulterioare deoarece apar consecinte negative la nivelul suprafetelor proximale si
anume aparitia leziunilor carioaser. Zona de contact interdentar va fi aplatizata cu
consecinte negative asupra ambrazurilor. Si a spatiului interdentar. Favorizand
inflamatia parodontiului.
Un al caz particular il reprezinta migrarea dintelui vecin in spatiul creat prin evolutia
unei leziuni carioase proximale. Axa verticala de insertie nu va permite introducerea
restaurarii pe bont fara fara indepartarea unei cantitati apreciabile de tesut dentar de
pe suprafata proximala a dintelui vecin. Problema s-ar putea rezolva prin inclinatrea
usoara a axei de insertie spre mezial si indepartarea unei cantitati muici de tesut dentar
proximal din dintii vecini adaiacenti..Daca inclinarile sunt accentuate se recurge la
tratament ortodontic de repozitionare.Pana aici am vazut importanta axei unice de
insertie dar problema se pune cum sa reusim sa ajungem la aceasta axa unica de
insertie.. Totdeauna anulam orice posibilitate de dislocare a restaurarii de bont in
raport cu stalpul si se pastreaza translatia in sens ocluzo-cervical. Care permite
inserarea restaurarii pe bont, si aceasta unica posibilitate va fi anulata dupa cimentare.
Reducerea posibilitatilor de dislocare la una singura se face astfel:

 evitarea unui design exclusiv circular (se suprima rotatia)

 eliminarea translatiei in sens V-O ( prepararea peretilor opozanti externi
( peretii axiali vestibulari si orali ai unui bont pentru coroana de invelis)
sau interni ( peretii axiali vestibulari si orali ai santurilor ocluzale si ai
casetelor proximale la un bont preparat pentru inlay sau onlay.
 Eliminarea translatiei in sens M-D ( prezenta unor planuri opozante
( peretii meziali si distali ai unui bont preparat pentru coroana de invelis

84
 sau peretii parapulpari ai casetelor proximale la bonturile preparate
pepentru inlay sau onlaY)
 Se indeparteaza orice retentivitate a bontului pentru ca impiedica adaptarea
restaurarii pe bont.
 Gradul de convergenta a bonturilor se evalueaza cu un singur ochi la o
distanta de 30 cm.Toti peretii axiali care poseda o convergenta de 6 grade
spre ocluzal trebuie sa fie vizibili din aceasta incidenta
 Diametrul maxim al bonturilor sa fie la colet.
 vederea binoculara nu permite aprecierea corecta a eventualelor
retentivitati.
 Folosirea oglinzii dentare cand examinarea vizuala nu este posibila.Peretii
axiali sunt inclinati corect cand intreaga zona terminala a bontului este
vizibila dispusa in afara circumferintei suprafetei ocluzale.Verificarea
paralelismului axelor de insertie a mai multor elemente de agregare se
centreaza in oglinda imaginea unui bont.; se sprijina ferm degetele si se
misca oglina fara a-I modifica angulatia pana cand si imaginea celui de al
doiule bont este centrata in oglinda.Daca apare necesitatea modificarii
angulatiei oglinzii pentru a vedea intreaga zona terminala a celui de al
doilea bont inseamna lipsa de paralelism intre axele de insertie ale celor
doua bonturi. De mare ajutor este realizarea unui model de studiu.

REZISTENTA STRUCTURALA

 RPF trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa

apara sub actiunea solicitarilor functionale si /parafunctionale.
 sa fie suficient de rigida pentru a nu se flecta
 rigiditatea RPF depuinde de grosimea si tipul materialului din care este
realizata
 tipul materialului determina si rezistenta la uzura
Rezistenta structurala poate fi asigurata printr-o:
 preparare corecta a dintelui
 prin adaugarea unor structuri de intarire
 alegerea judicioasa a designului zonei terminale a bontului
 materialul din care se confectioneaza.

Prepararea bontului:
 sa asigure spatiul necesar pentru confectionarea unei RPF cu pereti
suficienti de grosi care sa reziste la fortele ocluzale.
 grosimea materialului sa fie suficient de mare pentru a conferi rigiditate si
rezistenta la uzura
 grosimea restauratiei se va limita la spatiul creat prin preparare si nu se va
recurge la supraconturarea suprafetelor axiale si/sau ocluzale ale
restaurarii.
 astfel proteza va reface rapoartele ocluzale functionale
 contururile axiale normale vor preveni aparitia problemelor parodontale.
Nota: Coordonalele majore care ghideaza toate fazele clinice si de laborator
sunt profilaxia afectiunilor parodontale si a dizarmoniilor ocluzale.

85
 Prepararea suprafetei ocluzale

 Rezistenta RPF depinde de grosimea materialului la nivelul

suprafetei ocluzale
 in timpul prepararii asiguram un spatiu suficient de mare
interocluzal;altfel RPF va fi subtire se va perfora va fi aplatizata
fara reliefuri cuspidiene.
 se evita sacrificiu inutil de substanta dentara prin slefuirea
diferentiata a suprafetei ocluzale
 aliajele de aur si crom –cobalt necesita o slefuire de 1,5 mm la
nivelul cuspizilor de sprijin ( vestibulari mandibulari si palatinali
maxilari)si 1 mm la nivelul cuspizilor de ghidaj care sunt solicitati
mai putin
 coroana metalo-ceramica placata si pe ocluzal necesita cam 1,5-2
mm
 coroanele integral ceramice 2 mm
 prepararea suprafetei ocluzale se face uniform urmarind pantele
cuspidiene si santurile intercuspidiene
 suprafata ocluzala a bontului va reproduce in mod stilizat forma
suprafetei ocluzale a bontului
 Metoda previne scurtarea excesiva a bontului dentar, fara a fi
prejudiciata vitalitatea organului pulpar, retentia si stabilitatea
restaurarii
 suprafata ocluzala preparata anatomic confera rigiditate restaurarii
prin efectul ondulat al planurilor cuspidiene

Preparacorecta a suprafeteoi ocluzale se face prin:

 crearea santurilor de orientare si/sau instrumente diamantate calibrate
 cheie confectionata din silicon chitos
Particularitati de preparare:
 dinti migrati vertical si/ sau orizontal preparam individualizat
suprafata ocluzala ; tinem cont de morfologia dintelui in cauza si
de cea a antagonistilor
 medicul trebuie sa aiba imaginea viitorului bont inainte de-a-l
prepara;
 se poate confectiona un model de studiu montat in articulator pe
care preparam bontul dentar sau bonturile dentare realizam
machetele din ceara asa numitele machete de diagnostic si in felul
acesta determinam exact cantitatea de substanta dentara care va fi
indepartatata.
 Un dinte extruzat necesita o indepartare mai mare de 1,5 mm
pentru ca RPF sa se incadreze in planul de ocluzie’
 Un dinte basculat sau malpozitionat care are suprafata ocluzala
neparalela cu tabla ocluzala nu poate fi suprafata ocluzala
preparata uniform pentru a nu da nastere unui spatiu prea mare fata
de dintii antagonisti si implicit scurtarea nejudicioasa a peretului
axial mezial al bontului; prin urmare reducem putin din cuspizii
meziali ai bontului basculat.

86
 Nu preparam niciodata suprafata ocluzala plana deoarece:
 scurtam exagerat peretii axiali;
 prejudiciem retentia si stabilitatea
 producem apropierea exagerata de coarnele pulpare
 materialul va avea o grosime mica in dre[ptul santurilor si
fosetelor aparand riscul de perforare
 pe de alta parte sa nu cadem in extrema cealalta creand
pante cuspidiene prea abrupte, nenaturale care formeaza
muchii ascutite ce determina concentrare de stress si
impiedica aplicarea restaurarii pe bont; se vor prepara
pante line cu muchii rotunjite se evita adancirea exagerata
a fosetei centrale.

Bizotarea cuspizxilor de sprijin

 In zona cuspizilor de sprijin materialul va trebui sa aiba o grosime mai

mare pentru ca aici solicitarile functionale sunt mai intense
 se creaza un plan inclinat ( un bizou larg) pe versantele orale ale
cuspizilor palatinali si pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari
mandibulari.
 Directia bizoului va fi paralela cu panta cuspidului antagonist
 se asigura rezistenta in aceasta zona.
 se rotunjeste muchia ascutita dintre suprafata ocluzala si cea axiala zona
de stress
 In caz de ocluzie incrucisata valoarea functionala a cuspizilor este
inversata
 bizoul se va prepara pe cuspizii vestibulari maxilari si pe cei linguali
mandibulari
 rolul bizoului este de a obtine un spatiu adecvat fata de dintii antagonisti
fara sacrificiu inutil de substanta dentara.

Problemele care pot sa apara prin omiterea crearii bizoului:

 modelarea unei machete subtiri in dreptul muchiei formate de peretii
ocluzali cu cei axiali ai bontului; RPF este putin rezistenta in aceasta zona
de suprasolicitare;
 macheta poate fi modelata mai groasa dar RPF va apare supraconturata cu
contacte premature si interferente ocluzale, medicul fara experienta va
realiza echilibrarea slefuind din antagonisti;
 Grosimea adecvata si conturul normal al restaurarii fara bizou la nivelul
bontului se vor putea obtine numui printr-o slefuire exagerata a peretelui
axial; procedeul nu este indicat deoarece pericliteaza retentia.
Prepararea suprafetelor axiale

Suprafetele axiale ale preparatiei trebuie sa aiba o grosime suficienta pentru ca

si restauratia sa reziste , sa nu sufere distorsionari si nu perforari
 Suprafata axiala preparata insuficient da nastere unei restaurari
supraconturate asigurandu-se rezistenta structurala pe seama
sanatatii parodontale conducand la inflamatie gingivala prin
favorizatrea acumularii de placa bacteriana.

87
Structurile de intarire
Se realizeaza elemente aditionale precum santuri si casete care maresc
rigiditatea restaurarii si rezistenta.

INTEGRITATEA MARGINALA
O proteza fixa se mentine in mediul bucal daca marginile sale se adapteaza
intim la limita terminala a preparatiei; configuratia zonei terminale
conditioneaza atat forma si grosimea marginilor restaurarii cat si adaptarea
transversala a acestora.La ora actuala restauratrile pot fi realizate cu o
precizie mare pe bont . O dehiscenta marbinala de 50 microni se accepta .
Daca sunt deficiente mai mari la nivelulu inchiderii marginilor apare
fracturarea si dizolvarea cimentului cu retentionarea consecutiva de placa
bacteriana.Apreciem inchiderea marginala prin examen radiografic inainte de
cimentare sau cu o sonda dentara cu varf ascutit.Pentru ca adaptarea sa fie cat
mai corecta, limitele cervicale ale prepararii trebuie sa fie foarte precise,
reproductibile si vizibile clar pe modelul de lucru.
Forma ideala a zonei terminale a bontului trebuie sa satisfaca urmatoarele
criterii:
 sa fie usor de preparat
 sa se observe usor in amprenta si pe model
 sa ofera o limita precisa pe care sa se adapteze marginea finisata a
machetei
 sa permita adaptarea marginala precisa a restaurarii
 sa asigure o grosime suficienta a materialului din care se
realizeaza restaurare
 sa conserve pe cat posibil structurile dentare
 jonctiunea gingivo-protetica trebuie localizata intr-o zona
controlabila de medic si pacient preferabil supragingival
 sa se intalneasca un numar mic de materiale la nivelul muchiei
gingivale pentru o sanatate parodontala optima

Formele de preparare a zonei terminale:

 cu prag
 prag cu bizou
 chanfrein
 fara prag

Nu exista o forma ideala de preparatie Se pune problema daca bizotam sau nu

marginal.
 Coroanele metalice turnate chiar intim adaptate prezinta o discrepanta intre
marginea restaurarii si bont; bizotarea a fost propusa ca un mijloc de a
reduce discrepanta marginala.
 preparatia cu prag de 90 grade pare a fi cea mai deficitara forma de
jonctiune cervicala a coroanelor turnate.
 marginile in unghi ascutit sa se foloseasca pentru restaurarile metalice la
un unghi de 30-45 grade

88
  se vor evita bizourile largi aproape paralele cu axa de insertie ; vor
conduce la margini foarte subtiri care se vor deforma sau se va
supracontura axial restaurarea

Prepararea cu prag

Pragul gingibval clasic este o suprafata terminala orizontala care formeaza un unghi
de 90 grade cu axul lung al dintelui.; jonctiunea dintre marginea restaurarii si prag
este de tipul cap la cap; folosim instrumentul diamantat cilindric sau cilindro-conic
xcu varful plat.

Avantaje:
 limita de preparare precisa vizibila
 ofera tehnicianului sificient spatiu pentru prelucrare corecta si estetica a
materialului
 pericolul supraconturarii este minim

Dezavantaje:
 sacrificiu mare de tesuturi dentatre, traumatizant pentru pulpa dentara
 orice imprecizie cat de mica determina aparitia unui spatiu in zona de
jonctiune cervicala
 distantarea marginii restaurarii de prag datorita dificultatilor de refluare a
cimentului de fixare
 unghiul intern bine exprimat concentreaza stress

Indicatia majora este conditionata de materialul din care se realizeaza restaurarea si

cand marginile unei restauratii ofera rezistenta doar la o grosime apreciabila
(ceram,uica necesita 0,75-1 mm )
Indicatiile pragului:
 Restaurari integral ceramice ( pragul lat ofera rezistenta la actiunea fortelor
ocluzale si reduce stressul care ar putea duce la fracturarea materialului
 CMMC(pe fata vestibulara si ½ fetele proximale) din ceramica
 evolutia unei carii in zona cervicala

Nota: Preparatia cu prag o folosim numai la inchiderile cu ceramica.

O varianta a pragului gingival este pragul inclinat. Unghiul format de peretele

gingival cu peretele axial este un unghi obtuz (120 grade); indicat pentru incisivii
maxilari pe care se aplica CMMC colereta metalica se va ascunde in santul gingival;
acesta diminueaza concentrarea de strss la nivelul restaurarii si a riscului aparitieri
smaltului nesustinut la muchia marginala a bontului.
O alta varianta este pragul cu unghi intern rotunjit; acesta micsoreaza putin latimea
pragului ; concentrarea de stress este mai redusa; ofera un sprijin suficient pentru
ceramica; nu face economie de tesuturi dentare ; indicat sisteme integral ceramice/
Contraindicatie:
coroanele metalice turnate pentru ca apare unhiatus intre marginea restaurarii dsi
pragul gingival destul de mare; iar intre suprafata esterna a bontului si cea interna a
restaurarii poate sa apara un contact prematur

89
Pragul cu bizou
 -a fost creat pentru a compensa contractia metalului in cursul turnarii
 are avantajele pragului si adaptarea in manson la nivelul bizoului
 marginea subtire a metalului poate fi brunisata imbunatatind inchiderea marginala
a restaurarii
 bizotarea pragului se face cu o freza din carbura de tungsten sau cu un instrument
mana ascutit

Avantaje:
 limita bine definita
 suficient spatiu pentru modelarea machetei
 nu apar hiatusuri deoarece limita de preparare este in unghi ascutit
 bizotarea elimina smaltul nesustinut de la muchia marginala a bontului

Dezavantaje:
 este greu de realizat
 se poate leza parodontiul marginal
 impune plasarea marginii restaurarii in santul gingival pentru mascarea
coleretei metalice
 terminatia bizoului in muchie de cutit creaza dificultati in modelarea
marginilor

Indicatii:
-zona vestibulara si partial proximala a CMMC si CMMP pentru mascarea coleretei
metalice in santul gingival.
-in zona terminala gingivala la cavitatile proximale preparate pentru inlay si onlay
-la pragul ocluzal al onlay-ului si al coroanei ¾ la mandibula
-cand pragul gingival este deja prezent prtintr-o carie incipienta sau restaurari
anterioare
- nu-l folosim ca solutie de rutina in cazul coroanelor turnate deoarece se sacrifica
tesuturi inutil.

Chanfrein-ul
( sinonime: chamfer, preparare escvata, “en conge)
Se defineste ca terminatia gingivala care formeaza un unghi obtuz rotunjit de 135
grade cu axul lung al dintelui. Zona terminala apare concava, prezentand o latime mai
mica decat pragul gingival si o muchie terminala cu unghi ascutit; ofera avantajele
unghiului ascutit si asigura o grosime suficienta marginilor restaurarii.

Avantaje:
 limita prepararii este definita
 spatiu suficient pentru modelare marginala
 nu necesita sacrificiu mare de tesuturi dure dentare si menajeaza biologia
pulpei
 in cursul agregarii restaurarii pe bont cimentul are posibilitatea de refluare.
 deficientele minore marginale sunt compensate de forma in unghi ascutit a
limitei terminale
 prepararea este relativ simpla
 unghiul intern rotunjit impiedica acumularea de stress

90
  ofera o inchidere marginala buna si o grosime suficienta marginilor
restaurarii

Dezavantaje:
 coroanele dentare mici creaza probleme de retentie
 daca adaptarea restaurarii pe bont este deficitara poate sa se acumuleze
placa dentara.
Indicatii:
-coroanele metalice turnate si pentru zona linguala a CMMC
Prepararea se face cu un instrument diamantat special conformat tinut paralel cu axa
de insertie a restaurarii. Portiunea laterala a instrumentului diamantat face slefuirea
reductionala a peretilor axiali ai bontului iar varful confera forma de chanfrein zonei
terminale; chanfreinul ia nastere ca imagine negativa exacta a instrumentului
diamantat; latimea lui este de jumatate din diametrul instrumentului diamantat cu grija
deosebita ca preparatia sa nu fie prea profunda

O varianta a chanfreinu-lui este chanfrein-ul lat care pe langa unghiul obtuz rotunjit
realizeaza un unghi de 90 grade al muchiei marginale a bontulu; se preparara cu un
instrument diamantat cilindro-conic cu varful rotunjit.
Chanfrein-ul lat asigira pentru restaurarile integral ceramice un sprijin mai bun decat
chanfrein-ul conventional dar nu la fel de bun precum pragul.

Prepararea fara prag ( “tangentiala”, “in muchie de cutit”, “de dalta” , “in
pana”)
Rezulta in urma prepararii bontului cu instrumente foarte efilate (“in flacara); limita
gingivala va forma cu axul lung al dintelui un unghi foarte ascutit .

Avantaje:
 sacrificiu redus de substanta dentara si menajarea pulpei;
 in caz de deficiente de adaptare ale restauratiei pe bont spatiul marginal nu
se mareste el fiind aproape paralel cu axul de insertie;
 prepararea simpla

Dezavantaje:
 limita de preparare imprecisa atat pe bont cat si pe model
 macheta are margini subtiri care se pot deforma atat in timpuil indepartarii
de pe bont cat si in timpul ambalarii;
 marginile restaurarii sunt subtiri, nu sunt netede si cu porozitati; se pot
deforma sub actiunea fortelor ocluzale si cimentul se dizolva.
 pentru ca aceste margini ale restauratrii sa fie rezistente tehnicianul le
supracontureaza cu consecinte nefaste asupra parodontiului’
 are indicatii restranse si anume la suprafetele linguale ale dintilor laterali
inferiori dinti cu suprafete axiale foarte convexe, suprafete dentare greu
accesibile dinti cu diametre reduse(incisivii inferiori), dintii basculati.
 restaurari metalice turnate si ca linie terminala la coroanele partiale.

Particularitati ale diferitelor forme de preparare a zonei terminale

Forma zonei terminale Avantaje Dezavantaje Indicatii
Muchie de cutit Conserva structurile Nu ofera o grosime Nu se recomanda. Se
(preparare fara prag) dentarte suficienta marginii realizeaza ca o solutie

91

Chanfrein Margini netede, de
grosime adecvata cu o
localizare mai usor de
controlat
Bizou Indeparteaza crestele de
smalt nesustinute;
permite brunisarea
metalului.
Prag Grosime adecvata a
marginii restaurarii
Prag cu bizou Grosime adecvata a
marginii restaurarii;
permite indepartarea
smaltului nesustinut si
finisarea marginii
metalice a restaurarii
Prag inclinat Grosime adecvata a
marginii
restaurarii.Avantajele
bizoului
restaurarii de compromis pe
Localizarea marginii suprafetele linguale ale
este dificila de dintilor laterali
controlat inferiori, pe dintii care
prezinta suprafete
axiale foarte convexe,
pe dintii basculati, pe
suprafete dentare greu
accesibile, pe dinti cu
diametrul redus.
Atentie pentru a evita Coroane metalice
crearea unor margini de turnate, marginea
smalt nesustinute linguala a CMMC,
coroane partiale
Extinderea zonei Marginea vestibulara a
terminale a bontului in coroanelor partiale
santul gingival maxilare
Conserva mai putin Marginea vestibulara a
structurile dentare CMMC. coroanele
integral ceramice
Mai putin Marginea vestibulara a
conservatoare CMMC cu colereta
Extinde zona terminala metalica
a bontului spre santul
gingival
Nu conserva structurile Marginea vestibulara a
dentare CMMC

INTEGRAREA OCLUZALA A RESTAURARII

PPF sunt restaurari protetice care se realizeaza si se adapteaza astfel incat sa fie in
armonie cu functionalitatea sistemului stomatognat pentru a nu obliga intregul sa se
adapteze noii situatii.
 PPF sa asigure profilaxia DTM : conformarea suprafetele ocluzale ale
restauratiei au aceeisi importanta ca si adaptarea marginala si conturarea
suprafetelor axiale pentru profilaxia cariei si a parodontopatiilor;
 in caz de OF ( absente simptomele de DTM si OT) micile contacte
premature si interferente ocluzale nu trebuie totdeauna corectate; daca nu
exista suferinta inseamna ca organismul s-a adaptat si nu trebuie intervenit
profilactic.
 daca restaurarea introduce noi discrepante ocluzale echilibrul se poate
destrama. balanta inclinand de la adaptare la adaptare.
RPF trebuie sa se adapteze incat sa fie in armonie cu relatiile ocluzale
existente in ocluzia de RC, IM si in miscarile protruzive si de lateralitate:

92
  In PIM RPF sa realizeze contact simultan cu ceilalti dinti; cuspizii
de sprijin trebuie sa intre in contact cu fosetele sau crestele
marginale4 ale dintilor antagonisti
 contactul cu dintii antagonisti trebuie sa se faca astfel incat
vectorii fortelor ocluzale sa se transmita in axul lung al dintilor
 intercuspidarea corecta la nivelul dintilor laterali asigura
stabilitatea mandibulei in fazele terminale ale inchiderii cavitatii
orale
 RPF cu supraconturari creaza contact prematur in ocluzia
centrica(inalta); contactul prematur provoaca dureri si mobilizarea
dintilor. Mandibula cauta sa ocoleasca obstacolul creaza o
nouaPIM confortabila si care duce la hipertonicitate musculara si
modificarea raporturilor condililor.
 RPF nu trebuie sa fie nici infraconturate deoarece dispare
contactul ocluzal si apare eruptia activa a dintelui antagonist.
 in miscarile de lateralitate tipul de ghidaj existent (canin sau de
grup) nu trebuie modificat prin protezare.Daca ghidarea miscarilor
mandibulare este preluat de restaurare vorbim de interferenta. de
partea lucratoare(cu exceptia protezarii caninului)
 RPF catre realizeaza contacte de partea nelucratoare creaza
implicit interferente
 in cazul restaurarii caninului trebuie refacut ghidajul canin daca a
existat; cand suprafata caninului este convexa panta de ghidaj va fi
prea abrupta si pot sa apara simptome de DTM; daca suprafata
palatinala este infraconturata ghidajul nu se mai poate realiza si
pot sa apara interferente de partea lucratoare sau nelucratooare
 RPF frontala trebuie sa ghideze miscarea protruziva a mandibulei
impreuna cu dintii vecini.; daca conduce singura aceasta miscare
apare interferenta semn al unei conturari palatinale incorecte
diferita de dintii vecini.
Nota: Orice contact prematur sau interferenta ocluzala indusa de RPF
creaza efecte nocive asupra parodontiului de sustinere sau chiar asupra
restaurarii insasi( fractura, uzura); se creaza noi reflexe mneuro-
musculare ce determina instalarea unei DTM.

PROTECTIA BIOLOGIEI PULPARE

Protezarea fixa nu trebuie sa afecteze vitalitatea pulpei dentare.
Cauzele pierderii vitalitatii pulpare dupa prepararea bontului pentru proteza fixa sunt:
1. crearea unei plagi dentinare extinse
2. lezarea termica a tesutului pulpar

Raspunsul pulpar la prepararea bontului depinde de:

 grosimea dentinei restante
 traumatismul termic(frictiunea dintre instrument si tesuturile dure
dentare);
 vibratie
 expunerea pulpei dentare
 desicarea dentinei
 prezenta “smear layer-ului” care conditioneaza permiabilitatea dentinei

93
  efectul anestezicelor locale asupra pulpei
 calitatea tratamentelor preprotetice (actiunea bacteriana); indepartarea
dentinei ramolite fde pe bonturi. obturarea definitiva a cavitatilor;
 actiunea agentilor de curatire a dentinei si a substantelor astringente si
hemostatice pentru evictiunea santului gingival
Vitalitatea bontului dentatr este amenintata atat la prepararea lui cat si in
cursul fazelor clinice:
 amprentarea(caldura si presiunea maselor termoplastice)
 confectionarea unor restaurari provizorii din materiale cu
reactie exoterma puternica si echilibrarea ocluzala incorecta
 adaptarea marginala incorecta a restaurarilor provizorii si
prelungirea duratei lor (peste 2 saptamani)
 demineralizarea sau gravarea acida a suprafetelor dentinare
 cimentarea protezei fixe ( materiale si tehnici)
 calitatea inchiderii marginale ea conditioneaza o eventuala
percolare marginala
 modelarea necorespunzatoare a suprafetelor ocluzale a
restaurarilor de durata care poate provoca microtraumatisme
prin rapoarte ocluzale incorecte
Varsta inaintata determina modificari pulpare involutive si atrofice:
 elaborarea de dentina secundara contribuie la reducerea
de volum a pulpei; sensibilitate redusa la prepararea
bontului;
 componentele celulare scad si cresc fibrele de colagen
 vascularizatia si inervatia se reduce ce conduce la
diminuarea sensibilitatii dintilor varstnici;
 tesutul pulpar cu zone de calcificari difuze si distrofice
 la dintii parodontoticio pulpa poate fi afectata pe calea
canaliculelor laterale din zona desm,odontala sau a
furcii interadiculare

O sa gasim in literatura deb specialitate termenul de “pulpa strsata” care inseamna

un prognostic nefavorabil, capacitatea de adaptare este epuizata anterior protezarii de
leziuni carioase, restaurari vechi, trauma ocluzala.In cursul prepararii unui astfel de
dinte orice mic traumatism provoaca degenerarea pulpei. cu complicatii periapicale la
putin interval dupa cimentarea RPF.

Grosimea dentinei restante

Grosimea dentinei restante reprezinta factorul important in determinarea raspunsului
pulpar la un excitant.
Masurarea se face in linie dreapta.Prepararea uniforma a bonturilor reduce grosimea
dentinei de la valoarea normala de 2,5-3 la1,5-2 mm in functie de tipul si localizarea
prepararii.
 prepararea empirica fara santuri de orientare determina indepartarea
unei cantitati mari de dentina ;erori frecvente pe fata vestibulara si
ocluzala.
 permiabilitatea dentinei creste logaritmic o data cu reducerea grosimii
dentinei restante ( exista diferente intre straturile dentinare superficiale

94
 si cele profunde in ceea ce priveste numarul si permiabilitatea
canaliculelor dentinare)
 plaga dentinara a unui bont preparat pentru o coroana de invelis poseda
o suprafata de 1 cm patrat si aproximativ 2 milioane de canalicule
denmtinare deschise
 permiabilitatea dentinei nu este uniforma depinde de suprafetele
dentare(dentina de pe peretii axiali ai unei cavitati clasa a II-a este mult
mai permiabila decat cea de suprafata ocluzala, la aceeasi grosime)
 permiabilitatea dentinara variaza si regional la un bont preparat pentru
coroana de invelis ( maxima pe suprafata meziala ( numar si diametrul
canaliculelor mare) a unui bont preparat cu santuri de orientare si freze
calibrate, scade progresiv pe vestibular, distal, ocluzal si lingual.
 crearea smear layer-ului cu un instrument diamantat sau inchiderea
orificiilor canaliculelor dentinare cu oxalat de potasiu , aplicarea
adezivilor dentinari scade permiabilitatea dentinatra.
 o grosime de 2 mm a dentinei restante protejeaza pulpa.
 reactia pulpara la actiunea instrumentelor diamantate apare in zonele
din dreptul canaliculelor dentinare proaspat sectionate care nu prezint
subacent dentina de reparatie sau neregulata.( in protetica in general
preparam dinti sanatosi fara leziuni carioase a caror pulpa nu este
pregatita pentru aparare)
 Reactiile care se produc in pulpa ca urmare a actiunii instrumentelor
diamantate sunt identice la prepararea bonturilor si a cavitatilor
 esential este sa se pastreze potentialul biologic de aparare al pulpei; nu
trebuie stimulata neodentinogeneze; orice stimulare inseamna o
biciuire tesutului pulpar si epuizarea sa.
 In cursul preparatiilor importanta este adancimea de preparatie decat
suprafata sa;
 prepararile cu prag sunt traumatizante decat chanfrein-ulsau fara prag;
 apropierea de coarnele pulpare este riscanta; acest lucru se petrece la
slefuirea aplatizata a fetelor ocluzale sau la o convergenta ocluzala
accentuata;
 pentru cavitati intervine atat adancimea cat si proximitatea camerelor
pulpare
 in caz de dinti vitali cu o coroana mica sau leziuni carioase profunde
va fi necesara cunoasterea grosimii tesuturilor dure inainte de
preparare ( profilaxia afectiunilor pulpare sau executarea unei
pulpectomii in scop protetic); proble de aceasta maniera apar in cazul
RMMC ce necesita o indepartare importanta de tesuturi dentare.
 Orice medic are la indemana niste tabele orientative si metoda
radiografica pentru a evalua grosimea media tesuturilor dentare.
 cand se reduce substanta dentara excesiv pulpa se vede ca o umbra sau
o pata roz
 cea mai buna nmetoda de a preveni aparitia sensibilitatii dentinare si a
iritatiei pulpare este conservarea pe suprafata bontului a unui strat
subtire de smalt ce asigura sigilarea optima a canaliculelor dentinare
 identificatrea zonelor de dentina descoperita se face cu un indicator
special (Dentine Detector Solution, LD Caulk)sau o solutie de
eritrozina 4 %. Aplicatrea timp de 5 secunde a acestei solutii pe

95
 suprafata bontului urmata de clatirea cu apa va colora dentina in roz
deschis lasand nemodificat smaltul.

Traumatismul termic
In timpul prepararii bontului se degasa multa caldura in urma frictiunii dinte
instrumentul diamantat si tesutul dentar.Racirea cu apa continua se impune in timpul
prepararii pentru a evita cresterea temperaturii cu efecte ireversibile asupra pulpei
dentare.

Cantitatea de caldura depinde de:

-turatia, marimea, forma granulatia si calitatea instrumentului diamantat;
-durata contactului dintre instrument si dinte’
-marimea presiunii exercitate de medic asupra piesei
-eficienta racirii cu apa
Incalzirea pulpei dentare reprezinta cel mai grav stress la care este supus tesutul
pulpar in timpul protezarii.
Cresterea temperaturii in camera pulpara la prepararea bontului este invers
proportionala grosimea dentinei restante care are proprietatea de a izola termic pulpa
dentara.
Pentru a evita incalzirea exagerata folosim instrumente diamantate active.; sau
instrumentele diamantate de unica folosinta ( iftine, eficienta abraziva).
Frezele din carbura de tungsten se folosesc numai la crearea santurilor de orientare si
finisarea bontului o singura data tocmai pentru a evita lezarea termica a puilpei
Granulatia instrumentului diamantat este foarte importanta in sensul ca cu cat
granulatia este mai mare cu atat creste temperatura in camera pulpara.Folosim cu
prudenta instrumentele cu granulatie mare( 150 microni).

Presiunea exercitata influenteaza pulpa. Chiar daca cresterea temperaturii este

controlata o poresiune care depaseste 230 g declanseaza raspuns inflamator pulpar.din
punct de vedere biologic se accepta o presiune sub 230 g si se prefera cele care nu
depasesc 120 g.

Corect este sa pensulam fin suprafata bontului cu un instrument diamantat nou la

turatie mare , racire continua si vom indeparta eficient substanta dentara cu
producerea unei cantitati minime de caldura. Sa nu uitam sprijinul mainii medicului
pentru a evita o presiune exagerata.
Prepararea dintelui fara racire cu apa s-a descris ca “fierberea pulpei in suc propriu” .
Prin racire dispersam caldura si evitam disecarea dentinei. Jetul de apa directionat
direct pe suprafata de contact cu instrumentul; apa spala si resturile de pulbere facand
instrumentul diamanmtat mai actic.. Dentina pentru a nu se deshidrata ramane umeda
tot timpul cu exceptia celor de control a preparatiei si de amprentare.. Cand preparam
zona terminala jetul de apa poate sa impiedice vizibilitatea si atunci folosim piese la
turatie mai mica dar tot cu jet de apa. S-a mai demonstrat ca temperatura din camera
pulpara creste proportional cu temperatura apei de racire si cu timpul de lucru. ; prin
urmare se indica o temperatura a apei de racire de 30-32grade. Pauzele dese sunt
eficiente deoarece pentru ca permit un control eficient al temperaturii apei de racire
care se incalzeste pe parcursul prepararii bontului.
Este contraindicata folosirea excesiva a racirii cu aer deoarece este insuficiente si
ineficienta racirea.La 41, 5 grade se produce moartea fibroblastelor pulpare. Leziunea
tipica de arsura la nivelul pulpei este necroza de coagulare.sunt necesare doar 11

96
secunde de folosire a turbinei fara racire cu apa pentru ca sa apara leziuni de
arsura.Arsura se poate produce cu instrumente diamantate la orice viteza cand se face
racire cu aer si cand grosimea dentinei restante este mai mica de 2 mm.
Se acorda o atentie deosebita prepararii santurilor si puturilor pentru crampoanele
intradentinare deoarece apa de racire nu ajunge pana la lamela activa a
instrumentului.; se vor prepara la turatie mai mica si cu pauze dese pentru a evitarea
supraincalzirii

CORPUL DE PUNTE
Corpul de punte inlocuieste dintii absenti in PPF.
Obiectivele corpului de punte sunt biologice si mecanice.

Obiectivele biologice
 Profilactic:
-preintampina dishomeostazia aparatului dento-maxilar
-contribuie la stabilizarea relatiilor mandibulo-craniene si refacerea
ocluziei functionale
-va micsora rata resorbtiei osoase
-contribuie la conservarea sanatatii tesuturilor inconjuratoare
printr-o modelare morfologica, profilactica.
 Curativ:
-urmareste refacerea morfologica si functionala a ADM, a arcadelor
edentate
-morfologia apropiata de a dintilor absenti
-sa redea fizionomia arcadei in special in zona anterioara dar si laterala a
arcadei;
-contribuie la refacerea functiei masticatorii – un modelaj cuspidian
corespunzator;
-creaza conditiile unei deglutitii normale prin refacerea stopurilor
ocluzale afectate.
-va crea conditiile unei articulari fonetice adecvate;

Obiectivele biomecanice

-fortele ocluzale preluate echilibrat de arcada de sprijin si transmise in

directii fiziologice

Rigiditatea
-sa fie rigid sa nu se deformeze sub actiunea fortelor pe care le recepteaza
Deformarea depinde de:
-materialul din care este realizat, de grosimea si de amplitudinea sa.
Tipuri de deformari:

97
Deformarea elastica: corpul de punte suporta un grad de indoire dar
dupa incetarea fortei revine la pozitia initiala.
-depinde de modulul de elasticitate
-duritate si maleabilitatea aliajului
-amplitudinea si grosimea corpului de punte.
-sunt permise in toate corpurile de punte care au caracter permanent
-si mandibula si maxilarul sufera acelasi tip de deformare in masticatie;
-gradul de indoire sa fie redus sa nu depaseasca rezistenta ligamentara a
elementelor de sustinere dento-parodontala
-deplasarea substructurilor organice sa se faca limitat avand caracter
biostimulator
-deformarea elastica se realizeaza si in raport cu axul principal al CP
dictat de pozitia stalpilor;
-DS perpendiculari pe axul orizontal al CP prezinta conditii optime
reusesc sa anihileze fortele de indoire aflate in limite fiziologice.
-DS inclinati catre spatiul edentat favorizeaza indoirea permitand
deformarea CP
-DS inclinati in sens opus spatiului edentat se opun aparent flexiunii, dar
acesti dinti prin pozitia implantara deficitara realizeaza o opozitie redusa.
Deformarea corpului de punte depinde de aspectul concav sau convex al
acestuia:
-corpul de punte convex se opune eficient deformarilor elastice ( directia
fortei de solicitare este dinspre ocluzal)
-corpul de punte concav favorizeaza deformarea elastica (edentatia
mandibulara) precum si modelarea incorecta a corpului de punte.
Deformarea elastica este implicata in fracturarea sau desprinderea
elementelor fizionomice la CP mixt datorita fenomenului de alunecare
intre aceste 2 componente.

Deformarea plastica
-se produce o alterare grava maxima a structurii care isi schimba
morfologia initiala.
-corpul nu mai revine la forma initiala comparativ cu deformarea elastica;
--deformarea poate fi definitiva sau temporara
-utilizarea materialelor cu un grad crescut de plasticitate sunt nocive;
-trebuie utilizate aliaje care nu se deformeaza plastic iar deformarea
elastica sa nu depaseasca capacitatea de rezistenta a suportului dento-
parodontal si a osului
-cu cat corpul de punte este mai intins cu atat rezistenta la deformare
plastica este mai mica
-deformarea plastica depinde si de fortele declansate in ocluzia
functionala
Rezistenta mecanica

98
-sa fie suficienta pentru a nu se deforma sub actiunea fortelor ocluzale.
-se calculeaza in raport cu pozitia corpului de punte pe arcada.
-corpul de punte lateral va fi solicitat maxim; cele frontale mai putin in
raport de gradientul de forta dezvoltata de muschii masticatori (N:
gradientul fortei muschilor masticatori este de 30-80 kgf exceptional
ajunge la 100-300 kgf)
Fractura corpului de punte
-apare in zona de solicitare maxima sau zona de minim rezistenta
-zone de rezistenta minima apar ca urmare: modelaj defectuos, zona de
maxima solicitare este amplasata la mijlocul distantei dintre cei 2 stalpi
sau mai aproape de unul dintre acestia cand unul este foarte bine
implantat si nu permite schimbarea pozitiei
-fractura apare in urma defectelor de turnare (bule, fisuri, ) a defectelor de
turnare sau a conceperii gresite cu corpuri de punte mai mari de 3 dinti
succesivi.

Rezistenta la abraziune
-conserva forma initiala si asigura stabilitatea morfologica a corpului de
punte
-depinde de rezistenta aliajului dar si de conditiile exercitarii fortelor de
frecare dintre cele 2 arcade
-la stereotipul frecator abraziunea este de maxima intensitate modifica
morfologia arcadei;
-forta de abraziune este crescuta la PPF ceramo-metalice abrazand uneori
si coroanele metalice antagoniste;
-aliajele din aur si platina au o rezistenta la abraziune favorabila pentru
realizarea CP;
-uneori aceasta abraziune poate fi interpretata ca o tendinta spontana de
echilibrare ocluzala functionala a celor 2 arcade;

Fortele pe care le transmit corpul de punte

-sunt fortele de masticatie ce se sunt transmise arcadei antagoniste
-pentru transmiterea corecta este nevoie de realizarea contactelor ocluzale
functionale pentru ca fortele sa fie transmise in axul dintelui si sa nu
genereze componente orizontale;
- corpul de punte transmite fortele substructurii organice sustinatoare care
le neutralizeaza prin structura de rezistenta
-sunt transmise DS axial cu intensitate in limite liminare
-PPF sunt acuzate (unii autori) de anchiloza dento-parodontala) prin
imobilizarea dintelui;
-transmiterea FO de la nivelul CP spre DS se realizeaza pe linii de forta
prevazute inca din momentul conceperii si constructiei CP.
Pentru aceasta:

99
-PPF fixata pe un numar suficient de DS
-CP nedepasind poligonul de sustinere (exceptie face CP frontal din
motive fizionomice)
-design-ul adecvat al CP favorizeaza transmiterea axiala a fortelor;
-( se modeleaza CP arcuat inspre creasta edentata) determinand orientare
fortelor spre DS.
Caracteristicile corpului de punte
Corpul de punte se caracterizeaza prin:
 Amplitudine
 Latime
 Profil
 Raport cu creasta edentata
 Realizare tehnologica

Amplitudine
-depinde de amplitudinea spatiului edentat limitat de DS; in general
spatiul de 1-3 dinti lipsa consecutiv;
-in zona frontala CP cuprinde si 4 dinti lipsa consecutiv;
-CP cu mai mult de 3 dinti lipsa in zona laterala este o eroare;
-dar este posibila atunci cand arcada antagonista este o proteza mobila ce
declanseaza forte reduse;
-edentatiile terminale care suporta terapie conjuncta prin extensie distala
nu sunt in intregime substituite deaorece intermediarul are dimensiunea
unui premolar.

Latimea
-in raport cu diametrul V-O al crestei edentate
- cu spatiul protetic potential
-si cu diametrul dintilor inlocuiti;
In caz de diametru V-O al crestei mari apare riscul realizarii unui contact
intins cu creasta altfel apar ancose triunghiulare retentive pe versantul
oral al crestei;
-latimea CP se concepe si in functie de inaltimea spatiului protetic
potential;
-daca inaltimea este mare si latimea este crescuta
-inaltimea redusa impune CP cu cu latimi reduse (pot fi aplicate
interventii chirurgicale corectoare)

Inaltime
-depinde de inaltimea spatiului protetic potential dar si de latimea crestei
edentate;

100
Profilul
-sa se incadreze in morfologia clinica a arcadei dentare
-in plan sagital in zonele laterale CP maxilar are curbura de ocluzie
convexa iar la mandibula concava, curburile mai mult sau mai putin
accentuate in functie de caracteristicile individuale;
-CP trebuie sa respecte armonia si amplitudinile curburilor sagitale ; este
nevoie de manopere clinice de pregatire preprotetica (corono-plastie,
gingivo-corono-plastii, ablatia pieselor protetice defecte)
-din plan sagital corpul de punte frontal prezinta o curbura care satisface
atat exigentele fizionomice dar permite si o mobilitate functionala a
musculaturii oro-faciale si a limbii.
-curbura vestibulara mare sau prea mica afecteaza fizionomia atat in
repaus cat si in dinamica faciala;
-rezolvarea ocluziei psalidodonte trebuie sa respecte intotdeauna
conditiile impuse de fizionomie si fonatie in plasarea si dimensionarea
curburii CP plasat in zona frontala
-inclinarea axelor dintilor trebuie individualizata
-extremitatea gingivala a CP prezinta un relief ce mimeaza coletul
dintilor pe catre ii inlocuieste si respecta spatiul necesar pentru papile;

Transversal:
-sa prezinte convexitati cu rol protector pentru creasta alveolara dar si
pentru parodontiul dintilor limitrofi;
-se asigura protectia tesuturilor moi de impactul alimentar si se inlatura
pericolul traumatizarii in timpul masticatiei;
-corpul de punte maxilar circumscrie arcada mandibulara, cel mandibular
sa fie circiumscris;
-separarea individuala a fetelor vestibulare si modelajul corpului de punte
frontal trebuie sa se realizeze armonia fizionomica.

Vertical
-sa participe la configurarea unui plan ocluzal simetric, armonios

Forma pe sectiune
-variaza in functie de conceptia protetica
-sunt diverse forme pe sectiune: forma de sa simetrica se intinde de o
parte si de alta a muchiei crestei acoperind egal partea superioara a
versantilor crestei edentate
-alta varianta de sa asimetrica sau semisa unde exista contact cu
versantul vestibular al crestei si muchia crestei
-forma pe sectiune de aspect de trefla utilizata in PPF mandibulare
suspendate

101
-forme pe sectiune de aspect de cupa unde exista contact punctiform al
PPF cu creasta fiind biologica.

Raportul cu creasta edentata

-reprezinta cea mai importanta caracteristica a CP

Pot fi:
-CP in contact cu creasta
-la distanta de creasta
-contact partial cu creasta.

Corpul de punte in contact cu creasta

-realizeaza raport in suprafata cu mucoasa gingivala
-suprafata mucozala a CP modelata in functie de forma crestei;
-se creaza senzatia de arcada integra datorita contactului intim dintre cele
2 suprafete;
-are dezavantaje biologice realizeaza o nisa ecologica in care
retentioneaza resturi alimentare la care se adauga placa bacteriana cu
consecinte patologice;
apare un proces inflamator evolutiv; apar fenomene de congestie,
turgescenta conducand la hiperplazia si hipertrofia zonei de contact
-CP mentine in permanenta un efect mecanic iritant amplificata de
traumatismul functional
-apar ulceratii, osul alveolar se resoarbe si apare atrofia
-apare halena fetida, hemoragii provocate de actul masticator
-sunt contraindicate aceste constructii protetice ce imbraca imaginea unui
dezastru biologic

Corpul de punte suspendat

-construit la distanta de 2-3 mm de muchia crestei
-are avantaje biologice si igienice
-se evita traumatizarea mucoasei
-spatiul liber creat este neretentiv usor de curatat;
-Conditii:
-spatiul protetic inaltime mai mare de 5 mm pentru ca CP sa aiba o
grosime suficienta
-lungimea bresei edentate sa depaseasca dimensiunile unui singur dinte
(sa nu devina retentiv spatiul de sub CP)
-indicat in zonele laterale mandibulare cu spatii protetice de amplitudine
si inaltime optime.
-nu este indicat la maxilar ( nu se inchide camera de rezonanta s-ar
depune resturi pe suprafata mucozala)

102
-nefizionomic si nefunctional din punct de vedere fonetic nu se aplica
niciodata frontal maxilar si mandibular
-de regula se realizeaza metalic
-constructiile mixte se aplica doar cand exista suficient spatiu protetic

Corpul de punte cu contact partial cu creasta:

-are diverse variante
-cu contact in semisa
-cu contact liniar
-cu contact punctiform

Corpul de punte in semisa

-satisface fizionomia
-suprafata mucozala acopera versantul vestibular si muchia crestei
-indicat doar in zona frontala
-eronat aplicarea lui in regiunile laterale maxilare
-conditie: modelarea convexa in toate sensurile a fetei orale.
Corpul de punte cu contact partial liniar
-se poate realiza in 2 moduri: tangential si pe muchia crestei
Corpul de punte cu contact partial liniar tangential realizeaza contactul cu
versantul vestibular al crestei
-inchide cutia de rezonanta ce il indica pentru maxilar
-corect realizat favorizeaza autocuratirea si igienizarea corespunzatoare;
-suprafata mucozala a CP si fata orala modelata convex in toate sensurile;
- grosimea vestibulo-orala a crestei dicteaza maniera de realizare a CP.
-in caz de creasta lata contactul se realizeaza mai aproape de muchia
crestei pentru un spatiu triunghiular mai deschis pentru periaj
-in caz de cresta edentata ingusta contactul se va deplasa spre versantul
vestibular.

Contactul de punte cu contact liniar pe muchia crestei

-realizeaza contact de-a lungul crestei edentate prin polul gingival al CP
contactul mentinandu-se pana in vecinatatea papilei interdentare ce
priveste spre zona edentata;
-linia de contact cu creasta sa se intrerupa la nivelul papilei la 2-3 mm de
insertia parodontala a mucoasei;
-indicat la mandibula

Corpul de punte cu contact punctiform

-realizeaza contacte cu creasta edentata la nivelul polului gingival al
fiecarui intermediar
-contactele vor fi situate intre 2 suprafete convexe ;
--reprezinta o solutie ideala

103
-pe suprafata orala se realizeaza convexitati asemanatoare arcadelor
dentare ;
-indicat in special la mandibula.

Realizarea tehnologica
Corpul de punte poate fi:
-metalic
-fizionomic
-semifizionomic

Corpul de punte metalic

-total nefizionomic
-poate fi realizat plin sau prin tehniica holguss (gol in interior)

Corpul de punte fizionomic

-utilizat in PPF total fizionomice (ceramice, compozite)
-cu amplitudine redusa
Corpul de punte realizat prin tehnica Targis-Vectris
-realizat din componenta Vectris a sistemului (benzi de carbon care se
aplica intre DS in loje special create;
-este un sistem biocompatibil
-raportul cu creasta variat

Corpul de punte semifizionomic

-poate avea forme variate de: Y, T, in bara, in bara cu ciupercute de
retentie ( nu se mai utilizeaza);
-modern se realizeaza CP in caseta, semicaseta, cupe, semicupe si ajurata;

Corpul de punte sub forma de caseta:

-are structura metalica cu 3 suprafete: mucozala, orala si ocluzala sau
incizala;
-se plaseaza elemente retentive sub forma de: bride metalice, perle,
butoni, plase care vor retentiona materialul fizionomic;

CP in forma de semicaseta:
-are o structura metalica ce formeaza suprafata mucozala si jumatatea
fetei orale a CP
-contactele ocluzale se realizeaza pe structura metalica
-contactul strans in regiunea frontala contraindica CP in semicaseta
-pentru retentionarea materialului de placare se folosesc butoni de retentie
ce formeaza la nivelul suprafetei ocluzale insule metalice vizibile in
materialul de placare

104
-insulele se plaseaza la nivelul stopurilor centrice si al contactelor dintre
arcade;
-are indicatie in zonele laterale si anterioare;

Corpul semifizionomic in cupa

-indicat pentru PPF mandibulare
-contactul este liniar cu creasta sau contact punctiform
-structura metalica formeaza peretii orali si vestibulari precum si polul
mucozal al CP
-cupa prezinta butoni de retentie ce realizeaza mici insule metalice pe
suprafata ocluzala precum si materialul de placare.

Corpul de punte semifizionomic in semicupa:

-se indica pentru contact punctiform cu creasta
-aplicat in edentatiile mandibulare
-partea metalica cuprinde versantul oral, polul mucozal si prima portiune
cervicala a versantului vestibular
-elementele de retentie a materialului de placare pot ajunge pana la
suprafata ocluzala.

Corpul de punte ajurat

-utilizat in scopul economiei de metal pretios din PPF metalo-ceramice
care utiliuzeaza aliaje speciale de aur platinat (care sunt scumpe si cresc
greutatea piesei protetice)
-permite realizarea unei PPF ceramo-metalice total fizionomica unde
structura metalica este invizibila
-are structura unei dantele cu ochiurile asezate de a lungul liniilor de forta
de la nivelul CP;
-in ochiuri se va arde ceramica
-materialul fizionomic in acest caz este in contact cu creasta edentata
(portelanul este inert).

Materialele acrilice, compozitele:

-apar iritatii cand vin in contact cu mucoasa sunt alergice
-datorita monomerului rezidual care este toxic se indica realizarea
suprafetei metalice a corpului de punte metalica.

Solidarizarea corpului de punte la elementele de agregare

Metode:
-sudare
-turnare peste EA
-imbricare

105
-turnare monolit

Sudura:
-Separat se realizeaza EA si CP
-apar fenomene de coroziune datorita diferentei de structura dintre aliajul
de lipit si cel din EA si CP; nocive atat pentru rezistenta PPF cat si pentru
structurile biologice
-rar astazi utilizata doar pentru PPF de mare intindere

Turnarea CP peste EA
-presupune 2 timpi, confectionarea EA si verificarea lor in cavitatea orala
apoi pe model se macheteaza corpul de punte care acopera partial prin
aripioare orale EA. Se ambaleaza se toarna solidarizarea se obtine odata
cu turnarea.
-se utilizeaza in prezent doar la otel inoxidabil

Turnarea monolit
-metoda moderna de realizare concomitenta si a EA dar si a CP;
-scurteaza timpul de lucru
-obtinerea de piese rezistente

Trebuie avuta grija ca jonctiunea dintre EA si CP sa aiba o suprafata

maxima pentru o reszistenta maxima dar si respectand principiul biologic
de profilaxie parodontala.

Tehnicile clasice de solidarizare a EA la CP ofera numeroase calitati

biomecanice dar uneori utilizarea lor este limitata de deficientele
suportului dento-parodontal si muco-osos. Aceste situatii se rezolva prin
conexiuni labile tip imbricare.
Imbricarea CP in EA se utilizeaza in cazul defectelor de paralelism, PPF
segmentare, PPF plurale PPF de imobilizare in parodontopatii.
-necesita pregatire laborioasa precizie in pregatirea suportului odonto-
parodontal si executia tehnologica.

CURSUL 7

SOLUTII TERAPEUTICE IN FUNCTIE DE CLASA DE EDENTATIE

In momentul cand am luat decizia de a realiza o PPF trebuie sa stim ca exista mai
multe solutii terapeutice care depind de:
- conditiile locale si loco-regionale

106
 - varsta
- sexul
- ocupatia
- starea fizica
- psihica
- conditiile materiale ale pacientului
- dotarea cabinetului

RESTAURARI FIXE IN ZONA LATERALA MAXILARA

Dintii laterali participa efectiv la functia masticatorie, asigura functia de calaj a

manduibulei, stabilizand mandibula in PIM.
Cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca restaurarile protetice din aceasta zona
sunt:
-masticatie
-mentinerea stopurilor ocluzale si DVO
-igiena bucala buna
-fizionomie (anumite profesii)

1. Edentatia de molar secund permanent (clasa a III-a Kennedy)

-situatie clinica rar intalnita

Situatii clinice posibile:
1. Daca molarul de minte este pozitionat corect pe arcada si antagonistii prezenti se
realizeaza o PPF cu 2 elemente de agregare pe cei 2 dinti stalpi mezial si distal.
2. Conditii nefavorabile:
-molarul de minte implantat vicios, inclinat mezio-distal;
-dificultati in confectionarea elementului de agregare si in stabilirea axului de insertie
al restaurarii;
-antagonistii lipsesc
Concluzie : nu se inchide bresa la acest nivel cu PPF

3. Alta situatie:
- molar de minte neerupt (se fac radiografii si se apreciaza axul de insertie; este
posibil ca bresa edentata sa se inchida partial dupa eruptia molarului III, atentie sa nu
migreze antagonistii.

2. Edentatie de molar prim permanent superior (clasa a III-a Kennedy)

Caracteristici:
-este considerata urgenta stomatologica;
-se situeaza pe locul 2 dupa edentatia de molar prim permanent mandibular
-expectativa bazata pe capacitatea de adaptare a organismului trebuie abandonata
- protezarea acesteia previne tulburarile ocluzale, parodontale si articulare
-amplitudinea deplasarii dintilor limitrofi bresei este cu atat mai mare cu cat a avut
loc la o varsta mai mica;
-este mai mare la arcada maxilara
- mai pronuntata pentru dintii distali bresei
- edentatia timpurie (6-8 ani creaza posibilitatea deplasarii corporale a dintilor
(translatie simultana a coroanei si radacinii)

107
-edentatia tardiva determina deplasarea dintilor sub forma bascularii in speta mai mult
molarul secund permanent.
-nu este indicata temporizarea protezarii pana la 18-20 ani; se instituie un tratament
protetic precoce (14-16 ani pentru a preveni intreg cortegiu de tulburari.
Variantele de protezare fixa depind de:
-varsta la care a survenit edentatia
-integritatatea dintilor limitrofi bresei edentate
-axul lor de implantare

Rezolvarea edentatiei survenita in copilarie

-bresa poate fi inchisa prin migrarea dintilor limitrofi;
-cand acestia sunt integri si ocluzia nu s-a destabilizat nu se restaureaza.
Adolescenta: se recomanda restaurarea bresei pentru evitarea bascularii dintilor si
egresiunea si /sau extruzia.
Pe langa varsta la care s-a produs edentatia importanta este existenta sau absenta
molarului trei, si directia axului sau de implantare, existenta intelegand si chiar
incluzia lui.

Solutia clinica:
1. o PPF cu doua elemente de agregare ( M2 si PM-2), fie exceptional molarul secund
si molarul de minte cu o extensie meziala pentru molarul prim; aceasta solutie nu este
unanim acceptata.

Nota: Cand PPF se va sprijini pe molarul secund si pe premolarul secund iar molarul
de minte nu este inclus in lucrare, intre stalpul distal (molarul doi ) si molarul de
minte se dezvolta o punga parodontala. Daca molarul de minte are antagonist si axul
de implantare este normal se cuprinde in PPF; altfel daca este fara antagonist se
extrage.
2. Se insera unul sau doua implante cu conditia ca premolarul II si molarul II sa fie
sanatosi dar numai dupa 18-20 ani.

Edentatie de molar prim si secund permanenti superiori ( clasa a III-a Kennedy)

Solutii de tratament:

1. existenta molarului III cu ax acceptabil de implantatre se alege o PPF cu dinti

stalpi PM II si molarul de minte
2. dinti stalpi cu valoare functionala mai slaba, restaurarea are trei dinti stalpi:
adica cei doi premolari si molarul de minte.
3. daca coroana molarului trei este distrusa si tratamentele endodontice nu se pot
realiza sau axul de implantare nu este normal, molarul trei se extrage si
urmeaza inserarea a 2-3 implante in fuinctie de posibilitatile materiale ale
pacientului si de starea lor generala si daca pacientul accepta.
4. Pierderea celor doi molari atrage dupa sine si coborarea sinusului maxilar; de
aceea va fi nevoie de procedee de elevare a sinusului.

Edentatie de premolar secund si molar prim superior (clasa a III-a Kennedy)

Solutii
1. PPF cu EA pe premolarul I si molarul II

108
2. in functie de prezenta si axul de implantare se cuprinde si molarul III
3. inserarea a 2-3 implante.

Edentatie de premolar secund maxilar ( clasa a III-a Kennedy)

-edentatie cu frecventa la tineri
-cauza: evolutia rapida a cariei de la simpla la complicata, incongruentelor dento-
alveolare
Solutie terapeutica
1. PPF cu 2 stalpi PM-1 si M1 mai ales daca prezinta carii si obturatii;
2. Daca premolar -I este integru putem folosi cei doi molari adica molarul 1 si 2 cu
o extensie meziala;
3. exceptional folosim stalpul distal adica M-1 si o extensie pentru PM II si PM I sa
fie integru;
4. implant endoosos (dintii limitrofi bresei integri, conditiile ocluzale favorabile, nu
exista hiperfunctie musculara, igiena buna, conditii materiale).

Edentatie de premolar prim superior ( clasa a III-a Kennedy)

- se pierde usor si precoce;
- folosirea materialelor necorespunzatoare de obturatie pericliteaza vitalitatea acestui
dinte
- fractura peretilor axiali precum si modalitatile gresite de abordare a cariei
complicate grabesc pierderea lui;
-are o variabilitate cromatica mare;
- pozitionat la curbura arcadei.
Solutii:
1. PPf cu doi dinti stalpi: caninul si primul premolar cu un intermediar
Dezavantaje:
-prepararea caninului
-alegerea corecta a EA pe canin: coroane partiale, incrustatia in incrustatie, culisa
intracoronara; coroanele mixte si coroanele toate de invelis risca tulburari estetice;
2. PPF cu doi dinti stalpi distali si un intermediar pentru premolarul I (premolarul
secund si molarul I )

Solutiile terapeutice tin cont de:

-tipul de ghidaj
-statusul dentoparodontal al dintilor stalpi;
3. La copii si adolescenti intra in discutie si o restaurare adeziva cu pregatiri
peliculare ale caninului si premolarului secund (conditia stalpii indemni de carie)
4. implant endoosos (dintii limitrofi integri si pacient peste 18-20 ani)

Edentatie de premolar unu si doi superior ( clasa a III-a Kennedy):

1. PPF cu doua elemente de agregare si doi intermediari.

Dezavantaje :
-prepararea caninului
-se prefera EA care lasa fata vestibulara neatinsa si pastreaza ghidajul canin
-EA astfel realizat incat sa refaca ghidajul canin daca aceasta a existat inaintea
preparatiei.

109
2. inserarea a 2 implante ( rezerva osoasa favorabila si dintii delimitanti bresei
integri.)

Edentatie de premolar doi si molar doi superior ( clasa a III-a Kennedy cu o

modificare)

Solutii terapeutice sunt in functie de integritatea dintilor stalpi si de axele lor de

implantare.
Solutii:
-1. Daca premolarul prim este integru si molarul trei are o pozitie integra pe arcada se
realizeaza o PPF cu dinti stalpi molarul prim si molarul 3 un intermediar pentru
molarul secund absent si extensie meziala pentru premolarul secund. Este posibil ca
datorita miscarilor de frecare intre extensie si fata distala a premolarului prim sa apara
leziuni carioase.
2. Daca premolarul prim prezinta leziuni carioase sau obturatii se realizeaza o PPF cu
3 EA (premolarul 1, molarul prim, si molarul 3)
3. In situatia in care molarul 3 prezinta o implantare vicioasa si nu exista antagonisti
se realizeaza o PPF ce se agrega pe PM 1 si molarul prim bresa distala ramanand
neprotezata.
4. Uneori in functie de integritatea arcadei antagoniste se poate adauga ultimei
variante o extensie distala. Daca arcada antagonista este scurtata si molarul de minte
superior este situat vicios se extrage molarul de minte.
5. Implant ( rezerva osoasa optima, dinti stalpi integri, igiena orala corespunzatoare,
conditii ocluzale favorabile si materiale bune ); se insera 2-3 implante corespunzator
celor doua brese. Uneori este nevoie de elevarea sinusului maxilar.

Edentatie de premolar prim si molar prim permanent superior ( clasa a III-a

Kennedy) cu o modificare.
1. PPF (dintii stalpi bine implantati, premolar 2, molar 2 si doi intermediari
dintre care unul in extensie meziala.
2. Pacient in varsta, canin cu obturatii multiple, sau coroana distrusa: se iau 3
DS cu 3 EA ( molar, premolar, canin) si 2 intermediari intre EA.
3. Molarul de minte prezent cu ax de implantare bun: se prinde si el in PPF si
atunci PPF are 3 EA (molar trei, molar doi, premolar secund) si doi
intermediari dintre care unul in extensie meziala.
4. Dinti stalpi cu insuficienta parodontala: realizam PPF cu 4 DS ( canin,
premolar doi, molar doi, molar trei)
5. Terapie implantara ( rezerva osoasa, dinti integri, igiena orala)

Edentatie de premolar prim si molar secund permanent superior ( clasa a III-a

Kennedy) cu o modificare)

Situatie clinica deosebita de frecventa.

Solutiile terapeutice depind de: integritatea stalpilor, varsta, prezenta molarului de
minte.
1. PPF fara a cuprinde caninul. PPF are 3 EA (Premolarul 2, molarul prim, molarul
trei)
2. PPF cu 4 DS: (canin, premolar doi, molar prim, molar de minte). Se alege in
general pentru stabilizare;

110
3. Doua PPF cu aceiasi dinti stalpi;
4. PPF care lasa bresa distala nerezeolvata daca axul molarului de minte este altul
decat cel normal, daca este semiinclus sau compromis si trebuie extras. In acest caz
luam stalpi: caninul, ptremolarul doi, molarul prim.
5. PPF cu doi dinti stalpi (premolarul secund si molar prim ) cu o extensie meziala
pentru premolarul unu neatingand caninul.
6. combinarea unui implant pentru bresa premolarului prim si o PPF cu 2 EA pe
molarul prim si cel de minte cu un intermediar.

Edentatie de premolar secund, molar prim si molar secund permanenti

superiori ( clasa a III-a Kennedy)

Solutii:

1. PPF ancorata pe 2 DS ( mezial premolarul I si distal molarul III cu 3

intermediari.
Conditii:
– DS cu status parodontal foarte bun ( premolarul prim sa aiba 2-3 radacini),
molarul trei radacinile cat mai divergente; fara risc de carie sau complicatii
endodontice;
configuratia arcadei antagoniste (apreciem fortele la care va fi supusa arcada
antagonista); solicitarile fiind mult mai mari daca dintii prezenti sunt naturali
comparativ cu o proteza totala sau partiala.Este posibil sa includem si caninul pentru o
agregare mai serioasa mai ales daca acesta prezinta si leziuni carioase sau obturatii.
-2. 3-4 implante endoosoase.

Edentatie de premolari ( prim, secund) si molar prim permanent ( clasa a III –

Kennedy)
Solutii:
1. PPF cu DS caninul si molarul doi, posibil si molarul trei inclus in restaurare;
sau molarul, trei se extrage deoarce prezenta lui in vecinatatea EA, distal
genereaza o punga parodontala;
2. PPF sprijinita pe implante (respectate conditiile)

Edentatie de premolar prim, de molar prim si molar secund permanenti ( clasa a

III-a Kennedy cu o modificare)
Solutii:
1. PPF cu trei EA (canin, premolarul secund, molarul trei) si 3 intermediari.
2. implant endoosos in bresa primului premolar si se face o PPF de pe premolarul
secund si pe molarul trei; (situatie clinica de canin integru si ghidaj canin).
molarul trei trebuie sa indeplineasca conditiile (ax de implantare favorabil,
pozitia, si implantarea permit acest lucru).
3. In caz de arcada antagonista scurtata sau arcada antagonista cu dinti de
proteza si atunci cand molarul de minte este neutilizabil se incearca realizarea
unei PPF de pe canin pe premolarul secund cu o extensie distala pe post de
molar prim; este o solutie destul de fragila.

Edentatie de premolari si de doi molari ( clasa a III-a Kennedy):

111
EP nu trateaza o bresa mai mare de 3 dinti;
-situatia clinica genereaza discutii aprinse intre medic si pacient
Solutii: Se ia in discutie:
- In caz de dinti stalpi robusti (canin si molar de minte) cu radacini puternice,
- arcada antagonista fiind o restaurare mobila sau mobilizabila;
- statusul parodontal sanatos
- axele de implantare ale celor doi DS
- directia crestei edentate
- prezenta sau absenta unei hiperfunctii musculare
- declaratia scrisa a pacientului pentru o PPF; se poate realiza cu rezerve.
Terapia mixta dento- implantara cu 2 implante endoosoase pe pozitia premolarilor
si utilizarea ca DS: caninul si molarul trei cu implantare si ax corespunzator.
- solutia nu este agreata in unanimitate.
- daca se apeleaza la aceasta solutie este necesara aplicarea unor ruptori de
forta.
- sau inserarea a 4 implante endoosoase neatingandu-ne de cei doi dinti naturali
( molarul trei poate fi si extras).

RESTAURARI FIXE IN ZONA FRONTALA MAXILARA

Zona frontala maxilara este zona privilegiata a figurii si a fetei in special. Ansamblu
estetic individual este alcatuit din:
- dispunerea dintilor frontali
- forma contururilor
- particularitatile axelor de implantare
- nuantele cromatice.

In aceasta zona primiaza:

- refacerea fizionomiei
- fonatiei
- stabilitatea ocluziei
- conducerea mandibulara.

Edentatie de incisiv central superior ( clasa a III-a Kennedy)

PPF cu DS: incisivul central de pe hemiarcada opusa si pe incisivul lateral de pe

partea edentatiei, cu un intermediar.
2. Punte adeziva (integritatea DS, gabaritul bresei, prezenta sau absenta unei
diasteme)
3. implant (rezerva osoasa)
4. PPF cu mai multi DS ( toti cei 5 dinti frontali) in caz de insuficienta parodontala.
PPF actioneaza ca sina de imobilizare.
In ultimul deceniu aceasta solutie este contrazisa pe motivul ca:o PPF care se sprijina
pe mai mult de doi dinti cu mobilitati diferite este sortita esecului.

Edentatia de incisiv lateral superior ( clasa a III-a Kennedy)

112
 Estetica zonei frontale are un principiu care spune ca ori pastram integritatea
ambilor incisivi centrali ori ii cuprindem pe ambii intr-o PPF. Se evita pe cat este
posibil ca un central sa fie natural si celalalt acoperit de un EA.
Solutii
1. PPF cu un EA pe canin si cu o extensie meziala pentru incisivul lateral
Conditii:
– cei doi centrali sunt integri.
2. PPF cu 2 DS: caninul si primul premolar (cand premolarul are coroana
afectata)
3. PPF cu dinti stalpi incisivul central de partea edentatiei (daca are leziuni
carioase, obturatii, coroane de invelis) si canin
4. punte adeziva cu pregatiri peliculare ale stalpilor
5. sau pe implant endoosos.

Edentatie de incisivi centrali superiori ( clasa a IV-a Kennedy)

Solutii:
1. PPF cu DS: incisivii laterali si caninii; numai incisivii laterali nu sunt suficienti cu
toate ca literatura dscrie aceste posibilitati.In caz de canini integri se poate opta pentru
ei coroane partiale. Pentru a lua DS numai incisivii laterali trebuie indeplinite niste
conditii:
- conditii ocluzale
- morfologia radiculara
-valoarea parodontala a lateralilor
2. Punte adeziva ( la anumite varste si in anumite conditii ca solutie provizorie de
lunga durata)
3. Implante endoosoase (2): conditii favorabile: incisivi laterali integri, parodontiu
sanatos.

Edentatie de incisiv central si lateral superior ( clasa a III-a Kennedy)

Solutii:
- 1. PPF cu doua elemente de agregare pe incisivul central si incisivul lateral
- 2. PPF cu 3 EA si doi intermediari adica dintii stalpi sunt: caninul, incisivul
central si incisivul lateral (in caz de insuficienta parodontala sau daca incisivul
lateral are procese carioase sau obturatii, sau in antecedente o rezectie apicala)

4. Punte adeziva
5. Inserarea a doua implante daca sunt conditii favorabile in acest sens.

Edentatie de incisivi centrali si un incisiv lateral superior.

Solutii:
-PPF cu 3 DS si EA pe cei doi canini, si incisivul lateral prezent si corp de punte cu 3
intermediari.
2. Inserarea unui implant endoosos pentru incisivul central drept si ulterior la o
agregare mixta pe 2 stalpi naturali si pe unul artificial. Aceasta solutie nu este unanim

113
agreata dar da rezultate bune si poate fi aplicata in situatiile cand pacientul nu-si poate
permite sau rezerva de os nu ofera baza pentru trei implante ceea ce este de preferat
daca dintii sunt integri.

Edentatia unui incisiv central si a ambilor incisivi laterali superiori

-1.PPF cu 3 EA si doua corpuri de punte cu unul respectiv doi intermediari;
-2. Inserarea a 3 implante endoosoase poate oferi satisfactii deosebite (in caz de dinti
limitrofi, stalpi integri).

Edentatia de canin superior

Solutii de tratament
1. PPF cu 2 DS si 2 EA pe incisivul lateral mezial si distal pe primul premolar) si
un corp de punte cu un intermediar.
Cazuri particulare:
1. Daca incisivul lateral este integru iar premolarii prezinta leziuni carioase sau
obturatii se recomanda folosirea celor 2 premolari ca DS si un interrmediar pentru
canin in extensie meziala.
Discitii:
-Aceasta varianta nu este acceptata de toata lumea deoarece cand exista ghidaj
canin extensia meziala ar trebui sa suporte ghidajul anterolateral. Solutia este
preferata la pacientii cu conducere de grup.
3. Solutia convenabila la pacienti peste 18 ani cu dinti integri este inserarea unui
implant endoosos. Este si solutia care se recomanda dupa odontectomiile caninilor
inclusi cand acestia nu pot fi redresati prin mijloace ortodontico- chirurgicale.
4. Autotransplantele cu sau fara transfixatii nu depasesc la tineri o longevitate de
3-4 ani.

Edentatie de incisivi centrali si laterali superiori (clasa a IV-a Kennedy)

Solutii:
1. PPF cu 2 EA pe canini si corp de punte cu 4 intermediari;
2. In functie de statusul parodontal al caninilor si integritatea premolarilor mai
sunt solutii terapeutice cand suplimentam DS unilateral cate un premolar prim fie
pe dreapta sau pe stanga in functie de statusul lor
3. PPF cu 4 DS ( doi canini si 2 PM primi si un corp de punte cu 4 intermediari
(premolarii primi afectati de carie sau prezinta obturatii mari);
4. Patru implante endoosoase in functie de conditiile locale si posibilitatile
materiale
5. Proteza mobilizabila provizorie de lunga durata.

RESTAURARI FIXE FRONTO-LATERALE LA MAXILAR

In tara noastra acest gen de edentatii este foarte frecvent si o sa cautam sa dam cateva
solutii terapeutice.

1. Se pot realiza fie 2 PPF sau o PPF cu rol de imobilizare a dintilor.

2. In caz de canin integru si cu rol de protectie canina realizam 2 PPF separate
care lasa caninul neatins.
3. Cand se pun probleme de paralelism realizam tot 2 PPF dar se include si
caninul.

114
 4. Se ia DS si molarul de minte cand are pozitie favorabila ca stalp distal
suplimentar.
5. PPF joaca rol de imobilizare cand DS au insuficienta parodontala.
6. Implant pentru bresa incisivului central astfel incisivul de pe hemiarcada
opusa si incisivul lateral de pe aceeasi parte cu edentatia raman integri bresa
ramasa rezolvandu-se printr-o PPF cu 3 EA si 2 intermediari
7. sau inserarea a 2 implante (bresa centralului si a primului premolar daca dintii
vecini breselor sunt integri spatiul rezultat prin pierderea molarului de 6 ani se
rezolva printr-o PPF cu 2 EA si un intermediar.

Edentatie de incisiv central, lateral, premolar prim si molar prim de pe aceiasi

hemiarcada ( clasa a III-a Kennedycu 2 mosdificari)

1. PPF cu 4 EA si 3 CP cu 2 respectiv 1 intermediar. Daca incisivul lateral opus

are obturatie, leziune carioasa, nanic, distrofic se include ca stalp suplimentar.
2. 2 implante in bresa frontala simplifica multe lucruri (posibilitati mari de
individualizare a incisivilor centrali si lateral) iar bresele laterale din zona de
sprijin rezolvatre printr-o PPF cu 3 EA si doi intermediari.

Edentatia celor 4 incisivi si a premolarului prim superior ( clasa a III-a

Kennedy)

Solutii terapeutice:
1. PPF fie cu 3 sau 4 EA ( in functie de valoarea parodontala si integritatea DS)
si doua corpuri de punte respectiv pentru incisivii superiori si altul pentru
premolarul prim
2. Solutia de a insera 4 implante intre cei 2 canini si o PPF cu 2 EA si un
intermediar; solutie optima si moderna)
3. Dorinta de a pastra cu orice pret conducerea canina pe hemiarcada stanga
poate lasa caninul in afara celor doua modalitati de restaurare si se realizeaza o
PPF cu 2 EA pe premolarul 2 si molarul 1 cu extensie meziala pentru
premolarul prim.
4. sau se insera si un implant pentru premolarul prim permitand astfel ca toti
dintii limitrofi bresei sa ramana neatinsi.

Edentatie de incisivi si premolari superiori de pe o hemiarcada asociata sau nu

cu edentatie de molar prim ( clasa a III-a Kennedy cu o modificare).

Solutii terapeutice:
1.PPF extinse de la premolarul prim de pe o hemiarcada la molarul prim respectiv
molarul secund cand lipseste si molarul prim de pe hemiarcada opusa. Restaurarile
au rol stabilizator; restaurarea va avea 4 EA (de pe premolarul prim, ambii canini
si molarul prim respectiv secund de pe partea opusa).
2. Restaurarea bresei frontale cu ajutorul a 4 implante endoosoase si la rezolvarea
bresei laterale printr-o PPF cu 2 EA pe canin si molarul prim sau secund cu un
corp de punte cu 2 sau 3 intermediari.

Edentatie de incisiv lateral si canin, de pe aceeasi hemiarcada ( clasa a III-a

Kennedy)

115
 1. PPF ( indicatii restranse) cu 2 EA pe un central si pe premolarul prim ) corp de
punte pentru 2 intermediari.
2. Daca creasta alveolara are o curbura accentuata si pacientul are o conducere
canina primul stalp care va ceda va fi incisivul central. Corect este sa luam DS
si celalalt incisiv central si vom realiza o PPF cu 4 DS si 4 EA pe cei 2 incisivi
centrali si pe cei 2 premolari si un corp de punte cu 2 intermediari.
3. inserarea a 2 implante endoosoase dupa 20 de ani ( dorinta pacientului, dinti
limitrofi bresei integri, rezerva osoasa suficienta si a posibilitatilor tehnice.
4. in cazuri de rezerva osoasa insuficienta tehnicile de RTG pot fi de ajutor.

Edentatia de canin si premolar prim superior de pe aceeasi hemiarcada clasa a

III-a Kennedy)

Solutia terapeutica pentru edentatia de canin si premolar prim superior este greu de
rezolvat din urmatoarele motive:
- viitorii DS care delimiteaza bresa au suprafete radiculare si valoare functionala
relativ mi reduse
- - viitorul corp de punte va realiza conducerea mandibulei
- De aceea realizarea unei PPF cu DS incisivul lateral si premolarul prim
trebuie privita cu rezerva.
2. PPF cu DS incisivul lateral (daca morfologia radiculara si implantarea
incisivului lateral este buna) si premolarul doi si molarul prim.
3. PPF cu 4 EA si un corp de punte cu 2 intermediari (solutia cea mai sigura;
dezavantaj EA de pe incisivul central se va invecina cu incisivul central
omolog si va crea nota discromatica. Solutie: folosirea pe incisivul central
superior ales ca DA a unui EA care lasa fata vestibulara libera (coroane
partiale, pinledge-uri);
4. Inserarea a doua implante endoosoase dupa 18 ani, dintii limitrofi bresei
integri, ocluzia si rezerva osoasa favorabile).

Edentatia de canin si a vecinilor sai ( meziali si/sau distali; clasa aIII-a Kennedy)
-

1. PPF cu 4 EA si corp de punte cu 3 intermediari (rezistenta si longevitate

optima).
(DS cei doi incisivi centrali si premolarul doi si molarul prim).

Caz particular: daca incisivul lateral de pe hemiarcada opusa este afectat de carie sau
prezinta obturatii mari se include si el in PPF si atunci vor fi 5 EA.
2. Varianta de PPF cu 2 EA ( incisivul central si premolarul secund) nu este agreata
cu toate ca literatura de specialitate o descrie.
3. Inserarea a 3 implante endoosoase de stadiul I sau II cand conditiile generale o
permit; este o situatie salutara ce elimina sacrificiul de tesuturi dentare.

Edentatia de canin, incisiv lateral si incisiv central

1. Solutia cea mai indicata este aceea de PPF cu 4 EA pe incisivul central, lateral si
cei doi premolari. (merge si la bolnavii cu hiperfunctie musculara)

116
 2. Solutia unei PPF cu 2 EA si 3 intermediari nu este agreata decat in situatii
exceptionale: (radacini cu morfologie accentuata, implantare foarte buna,
ocluzie favorabila, arcada antagonista cu proteze mobilizabile sau totale.
3. Inserarea a 3 implante daca sunt respectate cerintele (ofera satisfactii deosebite
pacientului cat si medicului).

Edentatia de canin, ambii premolari de pe aceeasi parte

Solutii:
1.PPF cu 3 EA ( incisiv central, lateral si molarul prim). Se poate dezvolta o
punga parodontala distala de molarul prim si atunci se include si molarul secund
daca are obturatii, leziuni carioase.
2. Inserarea a 3 implante endoosoase ne poate scuti de sacrificii dentare.

SOLUTII TERAPEUTICE FIXE LA MANDIBULA

Rolul regiunii laterale mandibulare este in masticatie, si prin stopurile ocluzale

stabilizeaza ocluzia in PIM. Corpurile de punte sa favorizeze autocuratirea si
igienizarea artificiala, suprafetele ocluzale ale RPF sa pastreze integritatea stopurilor
ocluzale si DVO. Fizionomia trece pe locul doi cu exceptia unor profesii ce necesita
estetica si in aceasta zona.
Solutiile terapeutice de la maxilar seamana cu cele dela mandibula.

Cateva date suplimentare:

1. mandibula este un os mobil;
2. in cursul dinamicii mandibulare (deosebit de maxilar) molarii inferiori se
apropie sau se departeaza unii de altii cu aproximativ 500 micrometri.
3. ramura orizontala a mandibulei parcurge miscari de rotatie in jurul unei axe
sagitale ceva mai pronuntata distal decat spre mezial
4. De aceea o PPF extinsa la mandibula se descimenteaza des. De pe stalpii
distali.

Recomandari: ori de cate ori o edentatie de incisivi inferiori care se asociaza cu lipsa a
doi sau trei dinti din zona de sprijin, se recomanda ca restaurarea protetica fixa sa fie
confectionata din 2 bucati sau sa fie prevazuta cu ruptori de forta.

Edentatie fronto-laterala clasa a III-a Kennedy cu o modificare)

-lipsesc cei cei 4 incisivi, primul premolar si molarul prim

Solutie: 2 PPF cu 2 EA pe canin si primul premolar si alta PPF cu 2 EA pe premolarul
doi si molarul secund.
Sau prezenta ruptorilor de forta intre cei doi premolari.

Edentatie latero-fronto-laterala ( clasa a III-a Kennedy cu 2 modificari)

Absenta celor 4 incisivi inferiori, a premolarilor secunzi, dreapta si stanga si a
molarilor prim dreapta si stanga sau chiar a molarilor secunzi dreapta si stanga.

Posibilitati de rezolvare corecte dupa conceptiile recente

- La mandibula se contraindica restaurarile fixe totale (extinse)

117
Prin urmare se realizeaza 3 PPF prevazute cu ruptori de forta intre canini si premolari
sau in zona frontala se insera 4 implante realizandu-se o RP sprijinita exclusiv
implantar. si doua PPF in zonele laterale cu cate 3 EA si trei intermediari.
La mandibula dintii frontali sunt putini vizibili ei participa alaturi de frontalii
superiori la formarea consoanelor. Un procent redus de 13 % dintre pacienti dezgolesc
in timpul diverselor functii toti frontalii inferiori. Prin urmare in zona frontala
mandibulara primeaza cerintele fizionomice estetice, de stabilizare a ocluziei si de
conducere anterioara a mandibulei ( ghidaj anterior).

Solutii terapeutice fixe in zona frontala mandibulara

Edentatia de unul sau doi incisivi centrali mandibulari:

1. PPF cu 2 EA si un intermediar ( implantarea dintilor limitrofi bresei corespunde).
EA coroane de invelis mixte si un corp de punte cu un intermediar.
2. Se mai poate include in PPF si un DS suplimentar (incisivul lateral). Pana pe la 40
de ani pentru ca PPF sa restabileasca toate cerintele estetice este necesara
devitalizarea stalpilor.
3. se pot realiza si punte adeziva cu 2 EA sau 3 EA care necesita preparatii peliculare
dar longevitatea este discutabila deoarece stalpii au diferite grade de mobilitate
4. Inserarea unui implant ( spatiul edentat cu dimensiune M-D corespunzatoare cu un
diametru care sa nu depaseasca 3,2 mm

Bresa rezultata prin pierderea celor 2 incisivi centrali se rezolva astfel:

1. PPF cu 2 EA pe incisivii laterali
2. PPF cu 4 EA pe incisivii laterali si canini
3. punte adeziva
4. restaurare cu sprijin pur implantar

Edentatie de 4 incisivi mandibulari ( clasa a IV-a Kennedy)

Dintii incisivi mandibulari pot fi pierduti prin procese de parodontopatie marginala
sau traumatisme dento-alveolare.
Solutii:
1. PPF cu 2 EA (pe canini, metalo-ceramica);
2. PPF cu 4 EA daca caninii prezinta semne de suferinta parodontala, mobilitate
gradul I, I/II si premolarii prezinta leziuni carioase, obturatii; se suplimenteaza bresa
si cu cei doi premolari.
3. Inserarea a 4 implante la o arcada cu dinti integri unde sunt respectate conditiile de
inserare a implantelor (implante cu diametru redus). Zona interforaminala fiind cea
mai propice pentru acest procedeu.

RESTAURAREA PROVIZORIE IN PROTEZAREA FIXA

Restaurarile provizorii denumite in trecut si proteze temporare reprezinta la ora

actuala o etapa obligatorie in protezarea fixa.

Obiectivele protezarii provizorii:

-protectie pulpei dentare si tesuturilor gingivale
-precizarea diagnosticului;
-perfectarea planului de tratament si motivarea acestuia pacientului;

118
-mentinerea igienei bucale;
-transmiterea unor informatii laboratorului (favorizand comunicarea cu tehnicianul
dentar)
-vindecarea tesuturilor restante
-stabilirea schemei ocluzale si a DVO;
-restabilirea si evaluarea fonatiei, masticatiei si prospectarea fizionomiei;
-prevenirea migrarilor dentare precum si aprecierea paralelismului dintilor preparati.

Definitie: conform Glosarului American de Termeni (1999) RPP este piesa

protetica conceputa pentru a imbunatati estetica si a ameliora functionalitatea
ADM pe o perioada limitata de timp, dupa care este inlocuita de o proteza de
durata.
Recent a aparut notiunea de restaurare provizorie de lunga durata care trebuie sa
fie mentinuta pe campul protetic de la cateva luni pana la 1-2 ani sau chiar mai mult
(in consolidarea unor rezultate chirurgicale, in cadrul terapiilor ortodonto-protetice si
in protetica implantologica, necesitatea unor interventii chirurgicale (parodontale),
indisponibilitatea pacientilor, sau din cauza laboratorului, in corectarea unor DTM sau
a bolii parodontale).

Obiectivele RPP:

Protectia integritatii campului protetic

-protectia pulpara
-protectia suprafetelor de smalt
-protectia parodontiului marginal.

Protectia pulpara:
In timpul prepararii bonturilor pulpa dentara este supusa unor insulte si solicitari:
-sectionarea prelungirilor odontoblastice
-degajarea de caldura
-deshidratarea dentinei
crearea unor cai de comunicare cu mediul bucal
-apare un sindrom dureros asemanator pulpitei acute

Pentru a proteja pulpa dentara cu adevarat RPP trebuie:

-sa fie bine adaptata pe bonturi
-sa acopere zona terminala
-sa impiedice infiltrarea marginala a salivei si sa fie confectionate din materiale bune
izolatoare termic.

Protectia suprafetelor de smalt:

-RPP sa previna fracturarea dintelui preparat

Protectia parodontiului marginal:

-Marginile cervicale ale RPP sa nu irite parodontiul care de altfel se poate fie
hipertrofia fie retracta;
-fara supra sau infraconturare
Stabilitatea pozitionala
-RPP asigura:
-pozitia stabila a dintelui preparat

119
-mentinerea spatiului necesar restaurarii permanente
-impiedica migrarile verticale si orizontale,
-migrarea dintelui antagonist

Mentinerea functiei ocluzale

-exercitarea functiei ocluzale
-mentinerea pozitiei dintilor antagonisti
-tatonarea unei noi DVO

Functia fizionomica
-estetica
-mentinerea sau ameliorarea aspectului fizionomic
-informatii dobandite in aceasta etapa sunt transmise laboratorului: (forma si
inaltimea dintilor, convexitatile suprafetelor si chiar culoarea)

Igienizarea corecta:
-materiale rezistente perfect prelucrate si lustruite
-design corespunzator
-instruirea pacientului in ceea ce priveste modalitatile de igienizare.
-modelarea peretilor axiali corect
-ambrazuri deschise asigurand spatiu pentru papilla si igienizare

Rezistenta si retentia
-sa reziste solicitarilor functionale
-sa nu se fractureze
-sa nu se desprinda de pe bonturi
-sa ramana intacta dupa indepartarea de pe dinte

Sprijinirea unor etape ulterioare ale tratamentului protetic:

-verificarea slefuirii suficiente
-paralelizarea preparatiilor
-faciliteaza amprentarea
-largirea temporara a santului gingival se face mai usor in cazul dintilor stalpi
acoperiti provizoriu
-Martignoni pune la punct o metoda de amprentare in care foloseste RPP drept
support pentru aplicarea unei spume siliconice expandabile sub presiunea careia se
realizeaza largirea temporara a santului gingival
-Miller utilizeaza RPP drept portamprenta in amprentarea finala a campului protetic.

Clasificarea RPP
Dupa modul de elaborare:

Obtinute industrial:
-cape de aluminiu
-cape metalice cu relief anatomic
-conformatoare de celuloid
-coroane prefabricate din policarbonat
-folosite doar pentr RPP unidentare.

Individualizate: (realizate in cabinetul stomatologic sau laborator de tehnica)

120
Dupa procedeul de realizare al restaurarii:
–tehnica directa (adresata practicienilor tineri)
–tehnica indirecta ( acuratete, adaptare marginala mai buna, protectia pulpei dentare,
economie de timp)
Dupa numarul dintilor inlocuiti, pozitia lor pe arcada si tipul EA
a) Restaurari provizorii unidentare
-coroane provizorii
-DCR-uri provizorii
-fatete vestibulare provizorii
-coroane partiale provizorii
-incrustatii provizorii

b) Proteze partiale fixe provizorii

-de urgenta –cuprind RPP legate de patologia specifica pacientului, interventie de
urgenta in vederea protezarii (fracturi coronare frontale, extractii dentare in zona
frontala, deteriorarea sau distrugerea postraumatica a unor restaurari frontale
existente)
-de protectie (mentinere) –interventia terapeutica si nu patologia specifica
pacientului este aceea care impune urgenta (preparatia unor dinti vitali, ablatia unei
proteze partiale fixe frontale necorespunzatoare)
-de testare-testeaza anumite elemente functionale (fizionomice, fonatorii, ocluzale)
-de asteptare (temporizare, pasaj) functioneaza un timp mai indelungat datoriata unor
dificultati aparute in realizarea RF:
-mentinatoare de spatiu
-sisteme protetice de imobilizare parodontala
-proteze partiale fixe provizorii postchirurgicale
-proteze partiale fixe provizorii postimplantare
-proteze partiale fixe provizorii postortodontice
-proteze partiale fixe provizorii de compromis socio-economic.

c) Proteze partiale mobilizabile provizorii (PPMP)

- PPMP de urgenta
-PPMP de testare
-PPMP asteptare
-PPMP cu gutiera ocluzala
-mentinatoare de spatiu mobilizabile
-PPMP postchirurgicale
-PPMP de compromis socio-economic.

Materiale folosite in protezarea provizorie:

Conditii de indeplinit:
-biocompatibilitate
-stabilitate cromatica
-rezistenta la uzura
-compatibilitate cu alte materiale
-conductibilitate termica redusa
-stabilitate dimensionala
-usor de preparat si manevrat
-neiritante si fara miros

121
-usor reoptimizabile
-pret de cost convenabil.

Clasele de polimeri folosite in RPP sunt:

-rasini autopolimerizabile pe baza de metacrilat de metil sau de etil (cateva saptamani
in cavitatea bucala)
-rasini termopolimerizabile (RPP de lunga durata)
-rasini fotopolimerizabile
-rasini dual
Rasinile acrilice:
-auto si termopolimerizabile
-tehnica directa sau indirecta
-reactia de polimerizare initiata chimic, este exoterma (70 grade)
-produse din RA autopolimerizabile: Dentalon Plus (Kulzer), Dura Lay (Dental
Mfg), Trim II (Bosworth); Texton ZI, TAB 2000
-au aparut si rasini superioare: Snap 9; asigura timp de lucru prelungit.
-un alt produs nou este Luxatemp-Automix (DMG Hamburg)
- produs de ultima ora: Unifast LC (rasina fotopolimerizabila)

Rasini acrilice termopolimerizabile: indicate pentru RPP de durata mai lunga.

Rasini polycarbonate
-sunt derivati de condensare ai acidului carbonic
-polimeri termoplastici si reversibili, se prelucreaza prin injectare
-se prezinta sub forma de granule
-se pot confectiona coroane proivizorii pentru dintii frontali
-necesita instalatii speciale de injectare
-amintim: coroanele polycarbonate ION ale firmei 3 M, coroanele polycarbonate
Swedent ale firmei Kent Dental.
-se livreaza in cofraje de 180 de coroane

Rasini epiminice
-rasini autopolimerizabile, reactie exoterma, stabilitate dimensionala buna, se pot
lustrui
-produsul Scutan al firmei ESPE
-proportia: o diviziune de pasta + o picatura de catalizator
-indicate in tehnica directa

Rasini diacrilice composite

-RPP de durata mai lunga (4-5 luni)
-sunt fotopolimerizabile
-produsul consacrat este Protem II (ESPE)
-alt produs Durafil

Rasini acetalice

-produsul Dental D (prin termoinjectare)

Rasini dual (autofotopolimerizabile)

-produsul Provipont (Vivadent), Liechtenstein

122
Tehnica de lucru:
De exemplu sa protezam provizoriu o bresa edentate redusa:
-alegem dintii din trusa pentru a realiza intermediarul (ii), cream retentii proximale, ii
solidarizam de coroanele ce acopera DS cu un compozit si putem obtine si un relief
adecvat ocluzal.
-amprentam usual cu un silicon chitos cu lingura universala sau individuala, dupa
amprentare indepartam intermediarii din cavitatea bucala sau din amprenta; punem
amprenta deoparte; se prepara dintii stalpi, urmeaza aplicarea amprentei cu rasina in
cavitatea bucala; se indeparteaza excesele, indepartam amprenta, indepartam RPP, se
insera pe bonturile preparate, se fotopilimerizeaza.

Rasini armate cu fibre de sticla si ceromerii reprezinta 2 clase noi de materiale

promovate de sistemul Targis-Vectris;
-sistemul indicat pentru RPP de lunga durata (2-5 ani)

Tehnici de obtinere a RPP

Coroane prefabricate (policarbonat, aluminiu, staniu-argint, crom-nickel)

Coroane prefabricate din policarbonat: tehnica de lucru:

-alegem coroana din trusa (masurand diametrul M-D cu un subler sau compas).
-adaptarea acesteia pe bont, aplicarea de lac dentar pe bont; se usuca, vaselinarea;
-captusirea cu rasina acrilica autopolimerizabila
-retusarea si lustruirea marginilor
-controlul adaptarii coroanei pe bont si fixarea provizorie.

Cape si coroane prefabricate

-protectia bonturilor din zona laterala
-aluminiu, staniu, argint, alte aliaje.
-coroanele ION ISO- Form (3 M) sunt din aliaj de staniu si argint; sunt nongalvanice

Tehnica Directa

Dezavantaje:
-potential crescut de traumatizare a tesuturilor bucale in timpul polimerizarii
-adaptare marginala deficitara

Conformatoarele

-2 tipuri: -industriale si confectionate in cabinet

Conformatorul reproduce in negativ forma dintelui inainte ca acesta sa fie preparat
sau a coroanei dintelui modificata cu ceara pe modelul de gips.

Conformatorul amprenta
-amprentarea campului protetic in portamprenta cu hidrocoloid ireversibil sau silicon
(putty).
-se sectioneaza marginile subtiri si interproximal

Conformatoare din folii termoplastice

-acetat de celuloza sau polipropilena
-indicate 125x125 mm cu o grosime de 0,5 mm

123
-se utilizeaza placile Erkoflex cu aparate Erkoform –D si/sau Erkopress (firma
ERKODENT)

Conformatoare din acetat de celuloza

Conformatoarele se gauresc cu o sonda dinspre inauntru spre inafara pentru a nu se
crea lipsa de substanta in material (sa aiba pe unde iesi surplusul);

Tehnica combinata
Presupune realizarea RPP inainte, in laborator, care are un perete subtire si nu are o
adaptare perfecta dar dupa prepararea dintilor stalpi se captuseste ulterior in cavitatea
bucala.

Tehnica indirecta: fazele clinico-tehnice:

-in cabinet:
-stabilim culoarea dintilor, se prepara bonturile dentare, alegem o lingura de amprenta
pentru hidrocoloid ireversibil
-largirea temoporara a santului gingival, evidentierea zonei preparatiei terminale
-realizarea amprentei cu hidrocoloid ireversibil
-turnarea modelului
-urmeaza celelalte faze ale protezarii

In laborator:
-se toarna modelul de gips
-sectionam modelul astfel incat sa se potriveasca in conformatorul realizat anterior din
folie transparemnta
-izolam modelul
-marcam zona terminala cu un creion
-umplem conformatorul cu rasina incepand de la un capat si terminand la celalalt
-evitarea incluziunilor de aer mentinand contactul peretilor seringii cu rasina
-conformatorul umplut se aplica pe model mentinandu-se in contact intim cu acesta.
-intreg ansamblu (in functie de rasina utilizata) se introduce fie in apa calda (40 grade,
sub presiune 0,15 Mpa) rasini acrilice, fie in incinta pentru fotopolimerizare
-se separa conformatorul de rasina polimerizata
-se prelucreaza se finiseaza, se lustruieste
-cabinet:
-proba RPP
-evaluam ariile de contact proximal, conturul, defectele, adaptarea marginala si
ocluzala

Dispozitive corono-radiculare provizorii

-obisnuit dintr-un miez de sarma acoperit cu un polimer

-sau DCR prefabricate.
Tehnica de lucru:
-plasam un segment de sarma in lacasul creat pentru DCR
-ii facem retentii orizontale cu o piatra iar la capatul ocluzal se face o bucla in maner
de umbrela
-se vaselineaza dintii vecini, canalul si tesuturile din jur
-suprafata externa a sarmei se acopera complet cu rasina. se introduce in canal se
asteapta sa polimerizeze, mobilizandu-se continuu, se introduce in apa calda;

124
se prelucreaza, se finiseaza se fizeaza provizoriu.

Restaurari provizorii cu schelet metalic din aliaje nenobile

RPP de lunga durata pot fi confectionate si cu schelet metalic folosind aliaje de Cr-Co
de genul Remanium, Dentaurum, Rexillium
Etapele de lucru pentru confectionarea unei RPP de lunga durata cu schelet metalic
aliaj nenobil:
-Prepararea bonturilor dentare
-amprenta campului preotetic, amprenta cu alginate a antagonistilor
-confectionarea modelului
-modelarea si turnarea capelor si a scheletului metallic
-aplicarea canalelor de turnare ambalarea si turnarea
-adaptarea scheletului
-modelarea materialului de placare
-legatura placaj-acrilic schelet

Proteze partiale mobilizabile provizorii

-In caz de tratament hybrid exista diferite posibilitati pana la inserarea unei noi PF
permanente:
-daca rezorbtia crestei s-a finalizat- captusim proteza veche
-daca s-au scurtat dintii pentru o proteza hibrida:
-vom proteja DS cu RPP de substitutie
-completam seile protezelor partiale
-sau realizam o proteza imediata
-daca s-au extras dintii: captusim provizoriu proteza existenta si o readaptam si pentru
dintii extrasi
-confectionarea unor proteze de tranzitie

Restaurari protetice provizorii imediate:

-se refera la plasarea protezei provizorii pe campul protetic in aceesi sedinta in care s-
a efectuat extractia dintilor compromisi si prepararea dintilor

Clasificare protezelor provizorii imediate

1. RPP imediata se clasifica in functie de agregarea la dintii stalpi:

-RPI fixate la DS ( aici intra si vechea proteza fixa dupa ce a fost sectionata si
captusita cu RA
-RPI cu agregare adeziva la dintii stalpi
-RPI ancorate la DS cu crosete de sarma
2. dupa materialul din care sunt confectionati intermediarii protezei:
-intermediari din acrilat autopolimerizabil
-intermediari coroane din policarbonat
-intermediari dinti de proteza
-intermediari dinti naturali extrasi.

Procedee de confectionare
-Proteza partiala acrilica provizorie
-proteza fixa provizorie imediata

125
-proteza fixa provizorie imediata confectionata pe baza unui conformator

Restaurarea provizorie in implantologia orala

-cu precadere la implante de stadiul II
Proteza provizorie clasificata dupa sprijinul pe care il va avea:
I. Sprijin muco-osos:
-proteze totale
-proteze partiale
-proteze unidentare

II. Sprijin dentar:

-a) preoperator-punti dentare
-b) postoperator 1. RP realizate prin metoda Omnivac
2. Restaurari protetice prin metoda Scutan
III. Sprijin pe implante:
-minisurub
-subperiostale prefabricate
IV. Sprijin mixt implante si dinti naturali

Fixarea RPP
-cimenturile ZOE (eugenolul actioneaza ca plastifiant pentru metil si etilmetacrilat,
afecteaza culoarea, este contraindicat)
corect este sa utilizam cimenturi fara eugenol
cimenturile FOZ, PCZ si CIS sunt contraindicate (au aderenta mare)
este bine sa vaselinam suprafata lustruita a RP, indepartam excesul rapid
-nu umplem coroanele cu ciment ci punem o cantitate mica numai spre ocluzal
de margini pentru a nu patrunde in santul gingival
-indepartam excesul cu sonda sau firul de matase, spalam santul gingival
-sa nu lasam ciment in sant are efect irritant
Protezarea provizorie in protetca fixa detine un loc privilegiat; este foarte
adevarat ca ridica costuri dar in tarile dezvoltate nu se mai concepe protetica
fixa fara protezare provizorie.

B) ETAPELE CLINICE PENTRU REALIZAREA UNEI PROTEZE

PARTIALE FIXE

1. Informarea pacientului
2. Anestezierea dintilor
3. Selectarea instrumentarului abraziv
4. Pozitia pacientului pe tot parcursul sedintei de preparare a dintilor
5. Prepararea dintilor frontali
5.1 Prepararea dintilor frontali vitali
a. Prepararea unui dinte vital integru in vederea acoperirii partiale
 Acoperirea partiala orala in vederea agregarii unei proteze partiale
fixe adezive
 Acoperirea partiala ¾

b. Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii totale

126
  Prepararea in vederea acoperirii total fizionomice
-Acoperirea total fizionomica cu o coroana jacket
-Acoperirea total fizionomica cu coroane din rasini sintetice
 Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii mixte
-Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana mixta total
fizionomica
-Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana mixta
semifizionomica
 Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana dubla
 Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana prevazuta cu
culisa
 Prepararea unui dinte vital care poarta o coroana veche
5.2 Prepararea dintilor frontali devitali (tratati endodontic)
 Prepararea unui dinte devital armat cu stift metallic corono-radicular
 Prepararea unui dinte devital reconstituit coronar
6. Prepararea dintilor laterali
 Prepararea dintilor laterali vitali
 Prepararea dintilor laterali devitali

7. Tratamentul suprafetei dentinare dupa prepararea dentara

8. Restaurarea provizorie a dintilor preparati

1. Informarea pacientului. Pentru a avea un pacient care colaboreaza pe tot

parcursul tratamentului acesta trebuie sa fie informat despre:
 necesitatea prepararii dintilor prin slefuire sub anestezie
 slefuirea se face sub jet de apa, deoarece este un procedeu care
genereaza caldura iar aceasta poate afecta pulpa dentara
 dintelui i se da prin preparare o forma tronconica pentru a permite
insertia coroanei
 dintii vitali preparati acoperiti cu coroane provizorii pot provoca dureri
 in unele cazuri se implica modificarea formei dintelui
 uneori coroanele realizate sunt mai mari decat cele ale dintilor naturali
 sa il informam ca nu exista restaurare protetica ideala
 orice pacient cu restaurare protetica trebuie sa tina legatura permanent
cu cabinetul dentar pentru a depista complicatiile ulterioare
 restaurarile protetice necesita o igiena bucala riguroasa si ingrijire
suplimentara profesionala pentru a evita parodontopatia si cariile
marginale

Anestezierea dintilor
Prepararea dintilor vitali prin slefuire provoaca durere de aceea se indica folosirea
anesteziei. Anestezia locala prin infiltratie se practica o data in sedinta prepararii cu
conditia finalizarii si amprentarii; daca in aceeasi sedinta nu s-a finalizat amprentarea
se mai face o data in ziua amprentarii; si se mai practica si in ziua cimentarii deoarece
dintii vitali sunt sensibili la socul acid aparut in urma cimentarii.
Pentru a anestezia dintilor vitali se practica infiltratia plexala si anestezia tronculara
periferica.

127
Se renunta la adrenalina in urmatoarele afectiuni: tahicardie paroxistica, tahiaritmia,
angina pectorala, postinfarct, glaucom, hipertiroidie grava; si in cazul terapiei cu
MAO ( mono-amino-oxidaze) sau antidepresive.
Daca exista alergie de grup se recomanda xylestesina 2%; in caz de insuficienta
hepatica se recomanda novocaina 2%; daca pacientii sunt anxiosi se recomanda
premedicatia cu valium, in cooperare cu medicul generalist sau internist. Daca in
aceeasi sedinta cu prepararea dentara nu se ia si amprenta se recomanda injectia
intraligamentara cu o seringa speciala “Citoject”
Avantajele anesteziei intraligamentare:
-este putin dureroase;
-canulele de injectie sunt foarte fine;
-cantitatea de anestezic utilizata este foarte mica;
-datorita vasoconstrictorului se reduce sangerarea
-ajuta in aplicarea firelor de retractie.
Pentru evitarea imbolnavirii pulpo-parodontale se impune racirea continua si
suficienta iar turbina sa livreze cel putin 50 ml apa pe minut.

2. Alegerea instrumentarului abraziv

Criteriile de selectie a instrumentarului rotativ:
-forma dintelui
-tipul de coroana care se realizeaza dupa preparare
-structura ce urmeaza a fi slefuita

Incepatorii trebuie sa foloseasca instrumente diamantate marcatoare ale adancimii

prepararii (Rillenschleifer), de forma discoidala cu adancimi de: 0,8mm,1,0 mm,
sau1,2 mm. Folosirea acestor diamante marcheaza stratul de dentina si smalt care
urmeaza a fi indepartat prin trasarea unor santuri pe suprafata coroanei. Prepararea
pragului gingival rotunjit se realizeaza cu freze in forma de torpila sau cilindrice,
de marimi diferite in functie de cat trebuie sa fie de lat pragul; mai lat spre
vestibular, mai putin lat spre oral si proximal.
Separarea dintelui de dintii vecini se face cu freze diamantate flacara sau conice
efilate fine; slefuirea fetei palatinale/linguale a dintilor frontali se face cu
diamante in forma de para, minge de rugby sau in forma de mugure de forme si
marimi diferite.
Indepartarea coroanelor vechi se face cu freze metalice montate in piesa cu
micromotor sau la turbina (se rup foarte usor). Aceste instrumente abrasive se
folosesc la turbine cea mai buna fiind cea cu iluminare directa.
Diamantele montate in turbine servesc la preparea grosiera a bontului dentar,
finisarea se face cu instrumente diamantate fine sub forma de mugure sau torpila
(torpedo) la turatie de zece ori mai mica.
Discurile diamantate/carborundum nu se mai folosesc deoarece racirea este
necorespunzatoare, accesul dificil in unele zone, sunt scumpe, in timpul racirii cu
apa sar stropi de apa , dar cel mai de temut este derapajul acestora si lezarea grava
a partilor moi.

4.Pozitia pacientului, medicului si asistentei pe tot parcursul sedintei de

preparare.
Pacientul poate ocupa doua pozitii: pozitia sezanda (ineficienta)si pozitia
orizontala.

128
 Motivele care recomanda pozitia orizontala sunt:
-aparatul cardio-vascular este solicitat mai putin, sunt reduse frecventa batailor
cardiace si tensiunea arteriala;
-catecolaminele eliberate in sange cu ocazia anesteziei, emotiilor si socului
preparator nu modifica constantele cardio-vasculare.
-pozitia orizontala elibereaza posibilitatea pacientului de a se sprijini cu mainile,
coatele sau picioarele pe fotoliu ceea ce ar determina cresterea cantitatii de
catecolamine in sange.
-se face aspirarea corecta si eficienta scutind nevoia pacientului de clatiri, care il
fac sa traga de timp.

Avantajele pozitiei sezande pentru medic:

-este o pozitie comoda cu posibilitatea deplasarii de la ora 8 la ora 12;
-consum minim de energie, oboseala musculo-articulara scazuta;
-protejeaza coloana vertebrala de scolioza
-rotarea trunchiului in jurul axei sale este minima reducandu-se bolile
profesionale.
Si asistenta beneficiaza de aceleasi considerente.
Pozitia sezanda la pacient serveste la:
-amprentarea cu materiale fluide
-proba coroanelor evitandu-se astfel pericolul inghitirii, aspirarii sau
sufocariipacientului.

Faza clinica

PREPARAREA DINTILOR
Prepararea dintilor prin slefuire necesita indeplinirea unor conditii preliminare:
-anestezierea
-amprentarea inaintea slefuirii pentru protezele provizorii
-o sursa de lumina buna
-instrumentar rotativ adecvat
-sursa de racire
-alegerea culorii

Prepararea dintilor depinde de anumite criterii:

-felul dintelui, vital sau devital, acoperit sau nu;
-tipul de coroana ce urmeaza a fi aplicata
-experienta personala.

Principiile prepararii
Prepararea unui dinte lateral necesita respectate urmatoarele principii:
-Principiul biologic vizeaza:
-evitarea lezarii pulpei dentare (racire continua, evitarea deschiderii camerei pulpare);
-evidentierea unei terminatii cervicale clare, astfel incat marginile coroanei sa fie in
continuarea radacinii, evitandu-se iritatiile locale si acumularea placii dentare.
Tehnicianul trebuie sa vizualizeze in mod clar aceasta zona si nu trebuie sa o falsifice.
Este interzisa lezarea parodontiului marginal pentru ca nu stim cum poate evolua in
continuare.

129
Principiul mecanic vizeaza:
-asigurarea rezistentei mecanice a bonturilor dentare (prin armare, reconstituire
coronara agregata intraradicular, si evitarea slefuirii excesive)
-elementele de agregare sa fie inserate pana la preparatia dentara. Preparatia dentara
sa fie tronconica cu diametrul mare la colet.
-stratul de substanta dentara dura care se indeparteaza sa fie uniform astfel incat sa se
obtina coroane cu pereti solizi.

Principiul functional vizeaza:

-corectarea prin slefuire a acelei parti din coroana dintelui stalp care impiedica
excursia libera a mandibulei in miscarile de lateralitate si propulsie.
-prepararea fetelor ocluzale ale dintilor laterali care au contacte ocluzale cu
antagonistii de tip cuspid-fosa
-dupa prepararea ocluzala se controleaza rapoartele dinamice dintre bonturile obtinute
prin preparare si antagonistii lor.

5.1 Prepararea dintilor frontali vitali

a. Prepararea unui dinte frontal vital integru in vederea acoperirii partiale.

Prepararea unui dinte frontal vital integru in vederea acoperirii partiale

orale.
Prepararea fetei palatinale/linguale a unui dinte frontal este necesara in 3 cazuri:
-refacerea metalo-acrilica sau metalo-ceramica a coroanei unui canin pentru
reasigurarea unei functii de conducere si evitarea ocluziei excentrice
-agregarea unei proteze adezive de tip Maryland
-fixarea unor attachments adezivi ca elemente de stabilizare a unei proteze
mobilizabile.

Caracteristici ale prepararii partiale orale in vederea realizarii unei terapii

protetice adezive

-legatura intre dinte si elementul protetic se realizeaza prin folosirea compositelor

adezive.
-prepararea unui canin, in vederea refacerii morfo-functiei sale. Consta in slefuirea
minora, in smalt, doar pentru a sparge luciul natural al smaltului facandu-l usor
atacabil de catre acidul preparator. Daca exista contacte stranse cu antagonistii se
slefuieste ceva mai mult adica 0,34 mm. Freza diamantata trebuie sa fie sub forma
de minge, para sau mugure. Deasemenea in regiunea supracingulara se realizeaza
cu ajutorul unui diamant sferic o foseta care permite pozitionarea si mentinerea
coroanei partiale metalice in timpul cimentarii adezive.
Agregarea unei proteze adezive preesupune o suprafata dentara maxima la care
folosim si elemente auxiliare cum ar fi: fosete supracingulare si santuri
aproximale plasate pe fetele vecine edentatiei care impiedica desprinderea
vestibulo-orala a protezei agregata adeziv.
Principiile acestea se aplica si la prepararea unor dinti in vederea agregarii
attachments-urilor adezive.

b. Acoperirea partiala de tip ¾

130
 -acest gen de acoperire este practicat din ce in ce mai putin deoarece tehnica de
preparare a bontului si realizarea paralelismului santurilor este foarte pretentioasa
si dificila si cere foarte multa rabdare; dintii scurti sau foarte aplatizati vestibulo-
oral nu au indicatie pentru acest gen de coroana; medicul dentist realizeaza totul
cu turbina, ori in realizarea bontului pentru coroana ¾ nu este indicata folosirea
turbinei. Coroanele partiale nu prea sunt estetice si de aceea orientarea moderna
spre o estetica absoluta face ca aceasta coroana sa fie considerate caduca.

c. Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii totale

Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii total-fizionomice

Reprezentanta acoperirii total fizionomice este coroana jacket din mase
ceramice.
Evaluarea preparatiei finale presupune:
 O grosimea cervicala a peretelui:
-1mm la incisivii centrali si caninii superiori
-1mm la incisivii laterali superiori si caninii inferiori: vestibular si oral
-0,75 mm la incisivii laterali superiori si caninii inferiori pe fetele aproximale si la
incisivii inferiori pentru vestibular si oral
-0,5 mm la incisivii inferiori aproximal
 Dimensiunea marginii incizale: 2 mm inaltime
 Peretii aproximali sa fie paraleli si sa se intalneasca cu marginea cervicala in
unghi drept
 Peretii vestibular si oral sa fie in regiunea cervicala paraleli intre ei
 Peretele coroanei ceramice sa nu fie mai subtire decat dimensiunea pragului
adica de 1 mm.
 Pentru medicii incepatori se recomanda folosirea diamantelor marcatoare cu
marimea de 1mm cu care se creeaza 2 santuri longitudinale plasate vestibular
si 2 santuri longitudinale plasate oral si un sant orizontal cervical vestibular si
oral.
 Medicul experimentat alege un diamant torpedo de 1mm si realizeaza 1-2
santuri vestibulare cu adancimea corespunzatoare acestuia. Foarte des se
practica slefuirea smaltului pana la dentina.

Tehnica este urmatoarea:

-reducerea marginii incizale cu 2 mm folosind diamantul torpedo sau cilindric;
-preparam in continuare cu acelasi diamante fata vestibulara pana dispar santurile
marcate anterior la fel si zona cervicala orala pentru obtinerea paralelismului.
-urmeaza prepararea fetei orale in zona concava cu diamantul in forma de para sau
mugure pana la disparitia santurilor anterior create;
-cu un diamant conic efilat scurt sau flacara facem operatiunea de separare a dintelui
de slefuit de dintii vecini.
Varful diamantului flacara se plaseaza la nivelul papilei interdentare.
Rezultatul acestor manopere este un bont dentar grosier care urmeaza a fi prelucrat si
finisat.
Prelucrarea bontului se realizeaza cu un diamant cilindric activ frontal si lateral.
Caracteristicile bontului final sunt:
-bont dentar cu peretii usor conici paraleli (6 grade conicitate)
-un prag de 90 grade plasat 0,5mm subgingival

131
-mai scurt cu 2-2,3 mm decat lungimea initiala a coroanei clinice. Pentru o preparare
corecta in zona subgingivala presupune:
-plasarea in santul gingival a unui fir de retractie imbibat in astringent pentru 5 minute
apoi se indeparteaza firul si se continua prepararea. Gingia se deshidrateaza ramane
rigida si ramane departata de colet, definitivandu-se prepararea cervicala. Finisarea se
face cu un diamant cilindric fin cu o dimensiune egala celui folosit la preparare.
Finisarea bontului dntar trebuie facuta cu simt de raspundere deoarece asperitatile
ramase pot fractura coroana ceramica.

Acoperirea total-fizionomica cu rasini sintetice

Prepararea unui dinte vital pentru acoperirea cu o coroana din rasini sintetice este
asemanatoare ca pentru coroana ceramica.

Acoperirea unui dinte vital in vederea acoperirii mixte

Coroanele mixte presupun o parte metalica (un schelet metalic) si o componenta
fizionomica mai mult sau mai putin extinsa. Acesta coroana necesita o slefuire mai
semnificativa deci cu o pierdere mai mare de substanta dentara.
Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana mixta cu aspect
total fizionomica-caracteristici generale:
 prezenta unui prag rotunjit
 pragul va fi mai lat, in functie de caracteristicile suportului metalic astfel:
-pentru capele obtinute pe cale galvanica cu 0,2 mm
-pentru suportul sub forma de grilaj metalic cu 0,3 mm
-pentru capa metalica turnata din aliaje de aur sau pe baza de palladium cu 0,4 mm
-pentru aliajele nenobile de tip Ni-Cr sau Co-Cr cu 0,2 mm mai mult
-pentru coroanele lipsite de metal in zona cervicala vestibulara pragul ramane de 1
mm.
Pentru coroana mixta total fizionomica din rasini sintetice este valabila prepararea
pentru coroana mixta cu support metalic turnat.

Prepararea unui dinte vital pentru acoperirea cu o coroana mixta

semifizionomica
Coroana mixta semifizionomica metalo-ceramica se caracterizeaza prin prezenta
unei fatete ceramice pe fata vestibulara, reface marginea incizala pe 2-3 mm apoi
se continua cu scheletul metalic pe jumatatea palatinala a fetelor aproximale si in
jumatatea sau in 2/3 cervicale ale fetei palatinale.

Caracteristicile generale ale bontului dentar sunt:

-pragul vestibular de 1,1-1,2 mm latime
-aproximal-vestibular de 0,7-0,8 mm latime
-aproximal palatinal si palatinal unde coroana este reprezentata de metal este de
0,4mm latime.
Prepararea unui dinte vital pentru acoperirea cu o coroana semifizionomica
prevazuta cu o culisa

In acest caz se are in vedere urmatoarele aspecte:

-coroana va fi solicitata mai mult
-suprafata de frictiune trebuie sa fie mai maren (bont dentar mai lung si cilindric)
-coroana sa nu aiba o convexitate exagerata aproximal se va slefui in aceasta zona
mai mult.

132
 Prepararea unui dinte vital in vederea acoperirii cu o coroana dubla
( telescopata, conica sau conico-rezilienta)

Este indicate ca:

-element de agregare a unei proteze mobilizabile
-ca element de ancorare a unei proteze mobilizabile uzuale
-sau in cadrul protezarii de tip “cover denture”
Coroana dubla frontala se compune dintr-o capa metalica subtire de 0,2 mm
grosime care acopera bontul in intregime si se cimenteaza definitiv pe bontul
dentar. Peretii externi ai capei sunt frezati la paralelizor intr-un unghi de 4-6 grade
. Peste aceasta capa (coroana primara) se aplica coroana secundara care poate fi o
coroana semifizionomica si este mobilizabila. Bontul preparat trebuie sa aiba un
prag lat de 1,4 mm in zona vestibulara si 0,5 mm oral. La dintii frontali vitali mai
mici cum sunt incisivii laterali superiori si cei inferiori pragul se reduce pentru a
nu periclita vitalitatea pulpara.

Prepararea unui dinte vital care poarta o coroana de invelis

In fata acestui caz medicul dentist trebuie sa afle de ce a fost necesara acoperirea.
A fost carie, fractura, dismorfie, decolorarea sau agregarea –ancorarea unei
proteze dentare.
De aceea coroana nu trebuie indepartata cu brutalitate pentru a nu fractura dintele.
-coroana acrilica se sectioneaza simplu dinspre marginea incizala spre cervical-
vestibular ci cervico-oral cu ajutorul unui disc de carborundum sub racire cu apa.
-coroana ceramica se indeparteaza utilizand diamante cilindrice sau flacara subtiri.
-coroanele metalo-ceramice se sectioneaza vestibular si incizal cu un diamant iar
oral cu o freza metalica dura.
-coroanele metalo-acrilice se vor sectiona cu instrumentele prezentate pentru
acrilat si metal.
-coroanele metalice se taie cu discuri sau freze extradure
Dupa indepartarea coroane vechi evaluam vitalitatea dentara, incercam recuperarea
bontului dentar. Odata cu indepartarea coroanei vechi s-au pierdut si reperele pentru
prepararea bontului in continuare. Medicul experimentat prepara acest bont dentar
primar in continuare, prepara pragul il plaseaza subgingival si finiseaza preparatia.
Medicul dentist incepator confectioneaza o coroana provizorie din acrilat dupa o
amprenta luata anterior indepartarii coroanei; grosimea acestei coroane ii da indicatii
cat ar mai putea prepara.

Aspecte particulare de preparare a dintilor frontali in vederea insertiei unor

proteze partiale fixe
Insertia unor proteze partiale fixe cu doua sau mai multe elemente de agregare
cere asigurarea axului de insertie a protezei partiale fixe.
Realizarea acestui lucru este posibil prin:
-slefuirea paralela a suprafetelor aproximale
-rotunjirea unghiurilor pe care aceste fete le fac cu marginea incizala
-la nivel cervical pe aceste fete se poate renunta la prepararea unui prag apelandu-
se la prepararea tangentiala
-corectarea disparalelitatii naturale
-prepararea de proba (sau diagnostica) pe un model de gips este foarte
recomandata medicilor incepatori.

133
 5.2 Prepararea dintilor frontali devitali

Prepararea unui dinte devital (tratat endodontic)

a) Prepararea unui dinte devital armat printr-un stift metallic corono-

radicular
Un dinte devital armat printr-un stift corono-radicular prezinta o rezistenta
mecanica crescuta si ii permite o preparare corecta a pragului cervical deoarece nu
mai exista pulpa dentara. Pe acest tip de bont se pot realiza coroane ceramice, din
rasini sintetice, coroane mixte sau duble

Prepararea unui dinte devital reconstituit coronar

Un dinte devital ce prezinta o reconstituire coronara agregata intraradicular este
un dinte rezistent la solicitarile functionale si parafunctionale. Atentie marita
trebuie acordata la preparatia pragului care trebuie sa depaseasca spre apical
aceasta zona cu cel putin 1 mm. Uneori este nevoie de excizia papilei interdentare.

6. Prepararea dintilor laterali in vederea insertiei unei proteze partiale fixe

Prepararea dintilor laterali in vederea acoperirii cu elemente de agregare
Terapia de acoperire coronara combinata cu inlocuirea unor dinti absenti se
practica pentru:
-proteze fixe adezive ori conventionale ( acoperire partiala ori totala pentru proteze
partiale fixe unilaterale: intercalate sau terminale, bilaterale: intercalate sau terminale,
combinate cu restaurari frontale, bimaxilare).
-acoperirea totala dubla combinata cu proteza partiala mobilizabila
Acoperirea totala dubla combinata cu proteza mobilizabila.

Prepararea dintilor laterali

Prepararea unui dinte lateral pentru insertia unei reconstituiri coronare agregate
intraradicular
Precizarile facute cu aceasta ocazie sunt:
 Dintii laterali trebuie antrenati direct cu toate radacinile (cate un stift radicular
pe fiecare canal) pentru preluarea solicitarilor ocluzale;(clinic dificil de
realizat)
 De cate ori este posibil sa se fixeze un stift in una din radacini cu refacerea
pierderii partiale de substanta dentara cu compozite.
 Interesant este ca stiftul nu este obligatoriu sa aiba 2/3 din lungimea radacinii;
idea care se urmareste este evitarea crearii de cai false cu fractura radacinii iar
acest lucru se obtine evitand patrunderea pivotului prea adanc in canal.
 Daca avem doua stifturi radiculare le reducem dimensiunea la jumatate
 realizam reconstituiri corono-radiculare agregate intraradicular prin stifturi
divergente; pe canalele curbe putem scurta si mai mult stfturile.
 Camera pulpara a unui molar nu trebuie deretentivizata deoarece ar conduce la
scaderea rezistentei mecanice a peretilor ramasi intacti.
 O reconstituire coronara agregata pluriradicular va fi constituita din doua
bucati.
 Dupa cimentarea reconstituirii urmeaza prepararea dintelui sub forma de bont.

134
 Prepararea unui molar vital in vederea acoperirii cu o coroana
 Se acorda atentie speciala raportului fetei ocluzale cu antagonistii
 Inclinarea unui molar mandibular spre mezial fara ca planul de ocluzie sa
fie deranjat de catre dintii antagonisti se vor reduce doar cuspizii aflati in
contact cu antagonistul
 Daca fata ocluzala a dintelui de preparat are contact complet cu
antagonistul se vor reduce toti cuspizii intr-un grad mai mare sau mai mic
in functie de tipul de coroana ce urmeaza a se realiza.
 Daca molarul de preparat este ultimul dinte pe arcada indiferent de
maxilar se procedeaza astfel:
-se prepara toate fetele laterale ale dintelui la forma finala
-se prepara jumatatea meziala a fetei ocluzale iar in spatial rezultat se aplica o
pastila de acrilat autopolimerizabil care se indeparteaza dupa priza
-se finalizeaza preparea suprafetei ocluzale si se completeaza capacelul din
acrilat autopolimerizabil care joaca rol de mentinator de spatiu si impiedica
modificarea relatiei verticale a botului rezultat cu antagonistul sau la faza de
determinare a relatiei intermaxilare in sensul reducerii ei. Acest mentinator de
spatiu va fi dat tehnicianului dentar pentru a-l ajuta in montarea corecta a celor
2 modele in articulator.
 Axul coroanei molarului de preparat sa fie paralel cu alti dinti stalpi ai
protezei partiale fixe.

Prepararea unui molar pentru acoperirea cu o coroana simpla metalica

 Cu diamantele tip flacara sau conice efilate scurte se separa molarul de
dintii vecini
 Suprafata ocluzala se reduce cu diamante tip mugure ori romboidale
pentru o reductie morfofunctionala conservand santurile interlobare.
 Reductia ocluzala va fi de 1-1,5 mm.
 Cu un diamant torpila se prepara cilindric fetele aproximale (ele ofera
o mare frictiune intre coroana si bont) si zona cervicala a fetelor
vestibulara si orala.
 Respectand aceasta preparare rezulta si pragul subgingival rotunjit lat
de 0,5 mm. Se poate prefera si o preparare supragingivala. Bontul final
va fi unul cilindric cu dimensiunea mare la colet. In faza finala se
conicizeaza usor jumatatea ocluzala a fetelor vestibulara si orala. Acest
lucru permite tehnicianului dentar sa redea la nivelul coroanei de
invelis fuga coroanei a dintilor mandibulari si plasarea mai spre centrul
fetei ocluzale a cuspizilor palatinali a molarilor maxilari si totodata
tehnicianul dentar reda o relatie ocluzala (cuspid-fosa) inalt
functionala.

Prepararea unui molar pentru acoperirea totala cu o coroana

ceramica
Dintele va fi preparat ca si in cazul anterior dar reducerile de substanta
dentara sunt mai mari astfel: pragul cervical va avea 1 mm latime iar
ocluzal se vor reduce 2 mm la nivelul fisurii sagitale.

Prepararea unui molar pentru acoperirea totala cu o coroana mixta

metalo-ceramica ori metalo-acrilica.

135
  Fatetarea se face pe fetele vestibulare la molarii maxilari si cele
ocluzale la molarii mandibulari.
 Pentru dintii maxilari nu este necesar sa reducem o cantitate mare
de substanta dentara pentru a nu periclita vitalitatea deoarece masa
ceramica nu este expusa la presiuni deosebite.
 In ceea ce priveste fatetarea ocluzala este nevoie de o reducere
importanta cam 2,5 mm (2 mm pentru masa ceramica +0,5 pentru
aliaj).
Prepararea unui molar pentru acoperirea totala cu o coroana
dubla
Prepararea dentara pentru proteza partiala fixa nu este singulara; se
prepara odata mai multi dinti stalpi asigurand in felul acesta
paralelizarea bonturilor intre ele. Pentru acest motiv autorii recomanda:
-incercam sa evitam obtinerea pragului gingival, pentru ca la
paralelizarea in laborator a coroanelor primare pragul obtinut se
anuleaza foarte des
-se reduce o cantitate importanta de substanta dentara din molar pentru
evitarea obtinerii unor coroane duble supradimensionate
-nu se recomanda realizarea coroanelor duble fizionomice decat atunci
cand avem spatiu disponibil (distanta mare fata de antagonist ori acesta
lipseste).

Prepararea unui premolar vital in vederea acoperirii cu coroane

de invelis
Este contraindicata realizarea de coroane totale cu aspect fizionomic in
urmatoarele situatii:
-bonturi dentare scurte, periclitand retentia viitoarei coroane
-dinti abrazati sever
-conducere de grup in miscarea de lateralitate a mandibulei
Fatetarile incomplete sunt indicate deoarece:
-scheletul metalic este mai gros si prin urmare mai putin deformabil
-acoperirea partiala cu masa ceramica (care nu incercuieste complet substratul
metallic) se contracta in ea insasi si nu aduce tensiune in substratul metalic
-masa ceramica, dintr-o acoperirea completa, sufera in timpul arderii o contractie
importanta tensionand intreaga coroana favorizandu-i fractura.

Aspecte ale prepararii unui premolar maxilar in vederea acoperirii cu o coroana

mixta metalo-ceramica/metalo-acrilica
La premolarii maxilari nu putem sa realizam praguri cervicale clare datorita aplatizarii
radacinilor in sens mezio-distal si de accea se accepta preparare de tip tangential.
Suprafata ocluzala poate fi redusa pentru fatetare la persoanele in varsta, deoarece
camera pulpara este mai mica, la dinti reconstituiti sau dinti cu obturatii mari.

Prepararea unui premolar mandibular in vederea acoperirii cu o coroana mixta

metalo-ceramica/metalo-acrilica
-indicatia coroanelor din mase ceramice trebuie restansa la premolari mandibulari,
deoarece un prag clar de 1mm nu este indicat sau posibil de realizat, fiind rezervate
doar premolarilor reconstituiti.
-preparatia de tip tangential se extinde si pe fata linguala

136
-premolarul prim poate fi acoperit cu o fateta ocluzala falsificandu-i morfologia prin
inaltarea lobului lingual

Prepararea unui premolar si a unui molar pentru acoperirea adeziva

Pentru protezele adezive tip Maryland se recomanda sa fie respectate urmatoarele
reguli:
-sa fie folosite fetele orale si jumatatea orala a fetelor prozimale care se slefuieste in
smalt, se planeaza, cu diamante cilindrice fine. Se obtine in felul acesta o suprafata
intinsa de contact a coroanei partiale cu dintii stalpi.
-pentru sporirea sprijinului viitoarei proteze adezive se pregatesc lacasuri la nivelul
fosetelor marginale ale dintilor stalpi.

Aspecte particulare la prepararea dintilor laterali in vederea insertiei protezelor

partiale fixe
Lucrul cel mai important in aceasta situatie este asigurarea axului de insertie a
protezei partiale fixe care se obtine prin:
-prepararea paralela a suprafetelor aproximale la toti dintii stalpi
-rotunjirea unghiurilor pe care acestea le fac cu marginea incizala
-la nivelul fetelor proximale se poate renunta la preparatia cu prag recurgandu-se la
preparatia tangentiala
-pentru incepatori se recomanda preparatia pe un model de gips asa numita preparatie
diagnostica.

Controlul preparatiilor dentare

Oricat de experimentat este medicul dentist in final trebuie sa isi evalueze preparatiile
dentare. Se cunosc doua metode:
-masuram grosimea coroanelor provizorii
-un index dintr-un silicon vascos luat anterior prepararii dentare se sectioneaza
mezio-distal si vestibulo-oral sau pe jumatate si dupa terminarea prepararii sau si pe
parcursul ei se aplica acest conformator peste dinte si se constata unde mai este nevoie
de preparat
-pentru suprafata ocluzala folosim ceara de ocluzie, pacientul oclude si se marcheaza
cu un creion dermatograf zonele foarte transparente urmand a se completa prepararea.

7.Tratamentul plagii dentinare dupa prepararea dintilor vitali

Dupa prepararea dentara prin slefuire ramane o plaga cu numeroase canalicule
dentinare deschise, prelungirile odontoblastice sunt sectionate si libere conducand
spre aparitia hipersensibilitatii, hiperesteziei sau chiar durerea de tip prepulpitic.
De aceea se impune dupa prepararea dentara sa protejam aceasta suprafata dentinara
care “sangereaza” prin mijloace mecanice, fizice si chimice.
Mijloacele mecano-fizice presupun realizarea de coroane provizorii din mase plastice
care protejeaza bontul dentar de agresiunea mecanica, chimica sau termica din mediul
bucal
Mijloacele chimice presupun
-folosirea cimentului provizoriu pe baza de eugenat de zinc folosit la cimentarea
provizorie a coroanelor provizorii
-tratarea suprafetei dentinare cu preparate de tip calxyl (Reogan), peste care adaugam
un lac protector (Copalite).
8. Restaurarea provizorie a dintilor preparati

137
URMEAZA SUBIECTUL ALTUI CURS

TIPURI DE RESTAURARI PROTETICE FIXE

RESTAURARI PROTETICE FIXE CU EXTENSIE

- numite si punti cu extensie sunt PPF a caror EA sunt situate de o

singura parte a intermediarilor (ori mezial ori distal)
- admise de unii contestate de catre altii
- se practica in situatii particulare ( edentatie de IL, PRM prim
superior) cu sprijin pe dintii stalpi naturali sai implantari
- sunt si PPF cu extensiii unde extensia sare peste mai multi dinti
spring cantilever design
- Erhadson (1980) a facut un calcul la PPF cu extensie pentru a
rezista suprafetele de lipire trebuie sa aiba o inaltime de trei ori mai
mare
- PPF in extensie cu 2 EA au o rata de esecuri mai mica decat cele
sprijinite pe un singur stalp.
- PPF cu extensie reprezinta o solutie demna de luat in considerare.
- ele retraiesc a 2-a tinerete in cadrul proteticii implantologice; ( ex;
unui edentat total la mandibula i se insera 6-8 implante in zona
interforaminala si uneori distal de aceasta; pe care se poate
confectiona o suprastructura cu cate o extensie distala; dar
niciodata lungimea extensiei distale intr-o PPF pe implante nu
trebuie sa depaseasca dublul distantei dintre implantele situate
anterior de acesta

RESTAURARI PROTETICE FIXE TOTALE

-fac parte din categoria PPF extinse.

-restaureaza o arcada completa ce prezinta o edentatie de clasa aIII-a
Kennedy cu modificari.
-se restaureaza de obicei in 2 situatii:
 A. in scop exclusiv protetic (prezenta minima de 4-6 dinti
stalpi pe arcada cu o dispozitie toipografica favorabila (adica
dispusi in planuri diferite), cu o implantare buna

138
  rezolvarea la maxilar este data de prezenta molarilor
permanenti primi sau secunzi si a caninilor dar orice alt dinte
stalp suplimentar prezent este binevenit.
restaurarile totale la mandibula sunt contraindicate in ultima
vreme datorita particularitatilor osului mandibular si a elasticitatii
sale, ce predispune la descimentare EA distale.
B. in scop protetic si de imobilizare (pe arcada exista mai multi dinti
dar si brese edentate;

-fac parte din mijloacele fixe permanente de imobilizare si reprezinta una

din etapele finale importante ale tratamentului complex al PM.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca acest gen de RP (in

scop protetic si de imobilizare):
 terminatiile cervicale ale EA trebuie plasate
supragingival( poate exceptand zona frontala unde se pot face
concesii)
 conturarea fetelor axiale trebuie facuta de asa natura sa nu
traumatizeze parodontiul marginal si sa nu permita acumularea
de placa;
 intermediarii vor realiza cu creasta un contact punctiform sau
cel mult liniar evitandu-se contactul in suprafata;
 ambrazurile cervicale sa permita igienizarea corecta fiind chiar
mai accentuate;
 relieful ocluzal va corespunde antagonistilor, sa nu realizeze
contacte premature si interferente;

-ele se pot realiza din elemente separate sau dintr-o bucata

-se poate utiliza si sprijinul mixt dento-implantar
-edentatia totala restaurata protetic printr-o PPF sprijinita pe implante
dispunerea stalpilor artificiali si particularitatile de elaborare ale
suprastructurii se fac dupa anumite reguli.
-la mandibula zona de inserare a implantelor este cea interforaminala
unde
se pot insera 6-8 implante pe care se sprijina RF cu extensii distale;
niciodata nu se va putea elabora o PFT care sa se sprijine pe 4 implante
dispuse topografic intocmai ca dintii stalpi. naturali.
Erorile inalnite:
I. amplasarea de 4 implante intraosoase in zone neadecvate ( zona
adecvata interforaminala)

139
 II. numarul mic de stalpi implantari fata de numarul
intermediarilor; fiecarui dinte lipsa trebuie sa-i corespunda cel
putin un implant)
III. utilizarea unui aliaj si a unui material inadecvat de placare
pentru suprastructura pe 2 implante din titan si pe 2 dintr-un
aliaj de titan; stopurile fiind (gresit) realizate din acrilat.
IV. conceperea si executia restaurarii (suprastructurii) fara
respectarea regulilor de etica profesionala.

-RPFT se pot realiza din orice metal sau aliaj al acestuia; (cu destinatie
precisa fie nobil sau nenobil); fiind placate cu materiale compozite sau cu
mase ceramice; pot fi executate din titan sau aliaje ale acestuia; se pot
realiza pe dinti stalpi, dinti naturali; pot fi fixate provizoriu.
-la suprastructurile protetice totale cu sprijin pur implantar fixarea
provizorie este contraindicata.

RESTAURARI PROTETICE FIXE MOBILIZABILE SI

DEMONTABILE

- se fixeaza la dintii stalpi naturali sau artificiali prin alte mijloace

decat cimentarea sau lipirea;
- se realizeaza mai rar
- se agrega pe dintii stalpi prin diferite sisteme care permit
indepartarea lor de pe campul ptrotetic fie de care pacienti
(restaurari protetice fixe mobilizabile) fie doar de medicul
stomatolog (RF demontabile).
- pastreaza toate caracteristicile protezelor fixe comune: volum egal
sau mai mic decat al dintilor naturali, grad de fixitate in cursul
desfasurarii functiilor ADM, transmit fortele masticatorii osului
prin mecanism dento-parodontal si niciodata prin intermediul
muco-periostului precum protezele mobilizabile.
- numite in trecut punti mobile se pot intretine dpv igienic eficient
decat cele fixate la dintii stalpi sau daca apar defectiuni (fisuri,
fracturi/resorbtii ale crestelor ele pot fi reoptimizate.
- sunt preferate fata de protezele mobilizabile
- tehnologia este mai pretentioasa, necesita elemente de ancorare
prefabricate de mare precizie mentinerea vitalitatii pulpare este de
multe ori discutabila.
- indicatiile acestui gen de PPF sunt mai restranse; ele s-au numit
si punti speciale sau exceptionale:

 supravegherea si terapia periodica sau stadiala a unor zone de

mucoasa subacente intermediarilor (leucoplazii, lichen plan )

140
  campuri protetice cu pierderi mari de substanta (osoasa) clasa II si
III Siebert ce nu se pot rezolva prin procedee de augmentare;
 campuri protetice cu rezectii mari de tesuturi in combinatie cu
proteze chirurgicale pe dintii stalpi implantari sau naturali;
 lipsa accentuata de paralelism a unor dinti stalpi valorosi
 spatiu protetic diminuat cand posibilitatile igienice lasa de dorit;
 in protetica implantologica.

RESTAURARI PROTETICE FIXE MOBILIZABILE

RPF mobilizabile sunt alcatuite din 2 componente:

 a) component primar, agregat la stalpul natural si
 b) secundar, mobilizabil solidarizat la intermediari (corpul
de punte);

-Intermediarii pot fi modelati in sa deoarece ei se pot igieniza.

- intermediarii pot fi solidarizati la DS prin mai multe sisteme:
 telescopic
 coroane de substitutie
 culisare
 incrustatie in incrustatie
 crosete divizate (puntea cu crosete).

Sistemul telescopic

-preconizat de Peeso, ulterior dezvoltat de Goslee, Hampl, Reichborn-

Kjenneruid, Rehm si Bottger.

-utilizat extensiv in PP mobilizabile si supraprotezarea totala pe

implante, rar folosit in protezarea fixa.
numit si double crown technique
-consta din realizarea unei cape care se adapteaza exact pe bont si care se
fixeaza prin cimentare sau lipire; peste ea se realizeaza o coroana de
invelis turnata care culiseaza pe capa si este solidarizata ( fie lipire sau
turnare dintr-o bucata ) la intermediarii restaurarii; coroana de invelis
turnata restabileste morfologia dentara si are un relief ocluzal adecvat
-ST poate fi utilizat in cadrul RPF mobilizabile in diferite ipostaze
clinice: de la protezarea unor brese cu stalpi lipsiti de paralelism la
edentatii insotite de lipsa de substanta a crestelor precum si in
tehnologiile protezelor chirurgicale.
-retentia coroanei la capa se face prin frictiune sau alte artificii

141
- bizoul capei patrunde in santul gingival iar marginea cervicala a
coroanei turnate suprapuse nu va depasi niciodata festonul gingival.
-exista o telescopare cilindrica si una conica.

Sistemul coroanelor de substitutie

-indicat atunci cand coroanele dentare nu exista sau trebuie sectionate din
diferite ratiuni;
-in canalul radicular (tratat si pregatit) se fixeaza prin cimentare un DR cu
teaca in care culiseaza un pivot prevazut sau nu cu o capa care se
solidarizeaza la intermediari.
-mobilizarea restaurarilor este posibila prin culisarea pivotului in teaca
dispozitivului radicular. DR primar poate fi prevazut cu o capa care
patrunde conform amprentei in santul gingival. PR secundar poate avea si
el o capa ce culiseaza si ea la randul ei pe capa primara.
-pentru a creste frictiunea pivotul poate prezenta diferite sisteme de
santuri sau despicaturi care maresc retentivitatea
-SCS se poate combina cu coroanele telescopate din cadrul aceleiasi
restaurari.

Sisteme de culisare

-uneori numai intermediarii pot fi mobilizati EA ramanand fixate la

stalpi.
SC se realizeaza prin culise care pot fi extra sau intracoronare, de
semiprecizie (laborator) sau de mare precizie ( industrial)
la EA poate fi fixata matricea iar patricea la intermediari dar si invers.

 RPF mobilizabile sunt utilizate de multa vreme fiind cunoscute

sistemul de culise in T; astazi au aparut sisteme de mare
precizie –sisteme Bredent.
 dinti stalpi lipsiti de paralelism care delimiteaza brese reduse (1-
2 ) dinti; totdeauna fortele de masticatie se concentreaza pe
patrice care pot si ceda; matricele se igienizeaza greu; risca sa
nu se poata insera intermediarii la loc (migreaza dintii stalpi)
sau intermediarii pot fi chiar inghititi prin uzura componentelo.
 RPF mobilizabile indicate in protetica implantologica cu
precadere in agregarile mixte

Puntea cu crosete

-RP hibride fac trecerea de la protezele fixe la cele mobilizabile.

142
-se pot utiliza atat ca restaurari provizorii cat si ca restaurari provizorii de
lunga durata.
-pot inlocui 1-2 dinti lipsa.
-intermediarii sunt dinti tubulari din ceramica, materiale compozite foarte
rar acrilate.
-ei sunt fixati la o placuta sau bara ( care se adapteaza la creasta edentata)
prevazuta cu una sau doua prelungiri in care se fixeaza intermediarii.
-EA sunt doua crosete de obicei Roach; utilizate sunt crosetele divizate.
-in zona laterala in edentatiile de PM doi se pot crea lacasuri pentru
pintenii ocluzali ai crosetelor Roach (posibil si in obturatiile de
amalgam).

B) Reconstituiri protetice fixe demontabile

-inserate si indepartate doar de medic
sistemul de solidarizare este surubul cu sau fara piulita
-utilizate rar; ele domina protetica implantologica unde majoritatea EA se
solidarizeaza la SI prin insurubare
-suruburile, pivotii sau clavetele pot solidariza intermediarii la EA sau
chiar intermediarii intre ei.

Restaurari protetice fixe cu agregare adeziva

RPF traditionale reclama sacrificiu de tesuturi dentare

-RA au lansat o agregare noua care diminueaza la maximum sacrificiile
dentare;
-sunt conservatoare
rezervate pentru bresele edentate delimitate de dinti integri
indicatia majora bresele reduse frontale dar pot fi utilizate si in regiunea
premolarilor si chiar in zona de sprijin; creasta edentata rezorbtie
moderata

-reclama preparatii superficiale (grosimea smaltului) se indica la pacientii

tineri cu camere pulpare voluminoase
-dintii inclinati sunt utilizati doar daca inclinatiile axelor lor implantare
nu depasesc 15 grade iar folosirea stalpilor mobili ( sau cu mobilitati
diferite este din start un esc.
-sunt recomandate si ca mijloace de contentie posterapeutice ortodontice
si chirurgicale dar si in gerontostomatologie unde agregarile traditionale
sunt contraindicate datorita afectiunilor sistemice.
-atelele adezive din cursul unor terapii ocluzale ( nlay-uri adezive) pentru
marirea DVO si la pacientii unde trebuie refacut ghidajul canin.

143
contraindicate acolo unde exista suprafete de smalt reduse la DS,
prezenta diastemelor si tremelor mari sau cand diametrul meziodistal al
bresei depaseste cu mult volumul normal al viitorului intermediar.
-contraindicate sunt situatiile clinice cu ocluzii adanci, eruptia
incompleta a DS asocierea unor brese reduse frontale cu edentatii
terminale sau bruxismul.

Restaurarile protetice fixe pe implante

-perioada actuala se numeste perioada osteointegrarii;

-principiul osteointegrarii: osul accepta ce vrea si tolereaza cat poate
-termenul de osteointegrare a pierdut teren si a aparut termenul de
integrare tisulara
-la interfata implantelor cu osul (titan) se interpune un strat de
proteoglicani si elemente fibrilare.
-se pot folosi implante de doua stadii: stadiul I, ce pot fi incarcate imediat
sau la interval scurt si stadiul II, care raman izolate in mediul bucal
pentru a fi osteointegrate.
- implantele se numesc si infrastructura iar protezele suprastructura;
intre cele doua exista o serie de piese intermediare ce fac posibila
agregarea protezelor la implante.

RPI pot fi:

 fixe
 mobilizabile
 mobile
 hibride

In protetica implantologica suprastructurile se fixeaza predominant prin

insurubare.
RPI se pot realiza in edentatiile partiale, terminale si totale
-daca exista conditii de rezerva osoasa si nu sunt contraindicatii locale si
generale se pot insera oriunde;
- sunt dispute in ceea ce priveste conexiunea dento-implantara.

EXPECTATIVA

 inchiderea unei brese edentate

 temporizarea protezarii
 mentinerea situatiei clinice prezente

144
Temporizarea
 afectiuni generale: hepatita virala, TBC,
 sarcina
 translatia pura a molarului de 12 ani cand extractia molarului
permanent prim se face inainte de 9 ani
 anodontii
 dorinta expresa a pacientilor

Migrarea corporala a M 12 ani poate induce modificari grave la nivelul

ATM ( necesara interventia ortodontului)
Lipsa molarului 3 nu se protezeaza ( nu este edentatie)

Expectativa:
 refuzul categoric al pacientilor
 indecizia specialistului
 o noua tendinta in practica clinica

Scopul final al tratamentelor stomatologice a evoluat de la

conservarea unor arcade dentare complete spre mentinerea unei
dentatii naturale functionale
CRITERIILE UNEI OCLUZII FIZIOLOGICE REFLECTA ACEASTA
TENDINTA:
 absenta unor manifestari patologice
 functii satisfacatoare (fonatie, masticatie, estetica)
 numar variabil de dinti ( numarul poate fi mai mic de 28)
 capacitatea de adaptare a structurilor SM la situatia de edentat

Protezam sa nu o bresa intercalata in zona de sprijin pornind de la

necesitatile individuale ale pacientului si tanand cont de urmatoarele
observatii:
 DS ai unei PPF au acelasi prognostic cu cel al dintilor care
limiteaza o bresa intercalata neprotezata;insa DS unei brese
restaurata prin PM au o viata redusa pe arcada decat daca nu s-
ar fi protezat;
 complicatiile asociate unei EP nu sunt nici asa frecvenmte si
nici asa grave
 studiile au aratat ca distanta dintre dintii linmitrofi s-a redus
doar cu 1 mm sau chiar mai putin
 la majoritatea pacientilor extruzia ( fara proces alveolar)
dintilor antagonisti a fost mai mica sau egala cu 1 mm
 in majoritatea cazurilor osul alveolar pierdut de la dintele
adiacent a fost mai mica de 1 mm

145
Unii autori spun ca protezarea imediata la pacientii cu o bresa intercalata
posterioara nu este indispensabila; expectativa presupune insa
monitorizarea parametrilor sanatatii si stabilitatii componentelor SS.

Atentie la modificarile ireversibile:

 pozitia dintilor vecini si a celor antagonisti bresei edentate
 statusul pulpar
 adancimea pungilor parodontale si localizarea insertiei epiteliale
 rapoartele ocluzale statice si dinamice
 functionalitatea ATM si /sau a muschilor mobilizatori
 functia masticatorie

Atitudinea de expectativa in cazul edentatiilor partiale

terminale( lipsa molarilor maxilari si mandibulari): arcade scurtate.

Autorii prin studiile lor au constatat:

 stabilitatea RO si a mandibulei sunt suficiente
 aspectul estetic si eficienta masticatorie sunt
satisfacatoare
 functia orala nu s-a imbunatatit cu nimic prin inserarea
unor proteze partiale mobilizabile terminale

Se tine cont neaparat de statusul clinic al premolarilor si frontalilor in caz

de arcade scurtate; situatia arcadelor scurtate a fost transpusa si in
protetica implantalogica cand edentatii totali sunt protezati cu restaurari
fixe; monitorizarea pacientilor prin controale periodice.
METODE SI DISPOZITIVE DE ABLATIE A RESTAURARILOR
FIXE

Tehnicile de ablatie variaza de la o restaurare unidentara la alta de la un

element de agregare la altul.
Se pot folosi freze de sectionat metal adaptate pentru diferite duritati
ale aliajelor la diverse turatii;
-indepartarea unui DCR: cu o freza globulara indepartam cimentul din
jurul pivotului, apoi vibram portiunea eliberata cu ultrasunete dupa care
incercam tractiunea sau usoara rotatie a pivotului cu diferiti clesti;
Metode de ablatie:
Prin dezvoltare de socuri mecanice:
Folosesc un dispozitiv ce dezvolta socuri mecanice:

146
1. simplul instrument preconizat de Treymann si Scroeder folosite ca
atare sau in asociere cu o metoda de sectionare a piesei protetice.
2. modernul system electro-mecanic CORONAflex (KaVo).

Dispozitive manuale:
Actioneaza prin imprimarea unei forte manerului dispozitivului, socul
este transmis partii active a dispozitivului determinand dislocarea PPF;
Fac parte:
-Instrumentele Treymann (forma literei “J”, gheara se insera sub
marginea cervicala a protezei si instrumentul Schroeder (are gheara
interschimbabila);
-Ciocanul de indepartare a protezelor fixe (prezinta un brat pe care
culiseaza o greutate de diferite forme si un varf cu gheara
interschimbabila; este bine inainte de folosirea ciocanului sa folosim
instrumentul actionat de ultrasunete pentru a fractura pelicula de ciment si
apoi actiunea ciocanului este mai facila);
-Dispozitivul de dezinserare cu arc: (are un arc inclus intr-un cilindru
metalic care se armeaza usor prin culisareaa 2 piese; adeseori determina
fracturarea bonturilor);

Tehnica ATD
Se bazeaza pe utilizarea unui dispozitiv metalic cu una sau mai multe
bucle, conectat la ciocanul anterior.
Principil metodei: tractionarea unor fire cu o anumita flexibilitate ce sunt
trecute prin spatiile interdentare inconjurand proteza fixa. Exista o limita
de siguranta a firelor nu putem trage de ele oricat; ele rupandu-se automat
la forte corespunzatoare unor greutati de circa 16 Kg.
Dispozitivul se poate prezenta sub trei forme: ATD 012, ATD 018, ATD
022.

3. Dispozitive electro-mecanice
Sistemul Anthogyr
-poate fi atasat unitului dentar, dezvolta socuri mecanice fara a exercita
presiuni din partea clinicianului.
Sistemul CORONAflex (KaVo) ( este o varianta a sistemului ATD;
proteza indepartata poate fi reutilizata; actionam la inceput in dreptul
stalpului celui mai fragil pentru ca stalpul cel mai puternic sa permita o
ghidare a directiei de indepartare a protezei).
Accesoriile sunt: forcepsul, clemele adezive, bucla.

II. Instrumente si clesti pentru descimentarea si ablatia coroanelor si

protezelor partiale fixe:
Avantaje:

147
-sunt realizate din titan
-permit recuperarea PPf
-nu creaza discomfort pacientilor.

1. Clesti folositi la ablatia RF

-clestele pentru descimentarea si ablatia coroanelor dentare
-clestele pentru indepartarea PPF
2. Forcepsul pentru sectionarea coroanelor dentare-forcepsul
Montfort
3. Pensa Planert

III. Ablatia coroanelor metalo-ceramice si integral ceramice

cimentate provizoriu cu ajutorul matricei Sigveland

IV. Ablatia RPF cu ajutorul unor rasini

-preconizata de Richwill

Accidente si incidente aparute in timpul ablatiei RPF fractura

bontului coronar sau radacinii dentare
-luxarea dintelui
-complicatii pulpare
-lezarea parodontiului marginal sau alte formatiuni ale cavitatii bucale
-distrugerea integrarii tisulare a stalpilor implantari la care
suprastructurilor s-au fixat prin cimentare.
MASURI DE IGIENIZARE INDIVIDUALA SI PROFESIONALA A
RESTAURARILOR PROTETICE FIXE

Obiectivul profilaxiei tertiare: mentinerea unei stari de sanatate a

tesuturilor campului protetic care suporta si /sau vin in contact cu o PPF.
Modalitatile de intretinere a unei igiene corecte:
-autocuratirea
-igienizarea buco-dentara (indepartarea mecanica a placii bacteriene prin:
activitate de igienizare personala si individuala si controlul profesional al
placii bacteriene.

Autocuratirea
Tehnicianul sa fie atent la:
-conturarea corecta a componentei fizionomice
-modelarea rationala al ambrazurilor
-conceperea designului intermediarilor in relatia cu creasta edentatea
-evitarea zonelor concave, retentive, prelucrarea, finisarea si lustruirea la
luciul de oglinda a componentelor metalice si a materialelor de placare.

148
Igienizarea buco-dentara:
1. Studiul microbiocenozei orale la bolnavii care urmeaza a fi tratati
prin proteze partiale fixe.
Determinarea prezentei acestor grupe de bacterii ca si fluxul si
capacitatea de tampon a salivei are o importanta deosebita la urmatoarele
categorii:
-Gravide si mame de sugari (transmitere prin intermediul biberoanelor)
-copii cu multiple leziuni carioase, asociate cu dinti indemni la carie;
-inainte de efectuarea unui tratament orthodontic fix.
-inainte de efectuarea unui tratament protetic;
-la pacientii varstnici, la care flora bucala poate fi modificata prin luarea
anumnitor medicamente
-la pacientii cu xerostomie, indusa de o anumita medicatie generala.
-determinam anumite grupe de bacterii in saliva precum si determinarea
capacitatii tampon a acesteia prin teste specifice.
-trebuie apreciata corect susceptibilitatea la carie a pacientului respectiv.
Firma Vivadent (in cadrul programului Vivacare) combinand si
perfectionand testele Dentocult SM si Dentocult LB a elaborat un test
salivar dublu, CRT bacteria/CRT buffer (CRT-caries risc test) ce
permite evaluarea urmatorilor parametrii:
-prezenta streptococului mutans (factorul principal in aparitia cariei
dentare, gradul de populare bacteriana a cavitatii bucale);
-lactobacilii acidofili (favorizeaza declansarea cariei si care ne dau
informatii asupra obisnuintelor alimentare; continutul in HC a
alimentatiei).
-Fluxul salivar si capacitatea tampon a salivei ne dau date asupra
functiei de autocuratare si la capacitatea de protectie si de remineralizare
a dintilor, dupa atacul acid; proprietatile remineralizante ale salivei si ne
pot da sugestii cu privire la prezenta eventualelor obiceiuri: fumatul,
administrarea de medicamente, boli sistemice.
Acest test nu da informatii cu privire la virulenta bacteriana.
Este bine sa se introduca obligativitatea acestor teste care apreciaza riscul
de carie si riscul de imbolnavire parodontala.
Indepartarea placii bacteriene:
-controlul placii bacteriene cu revelatorii de placa (fuxina bazica 0,03
%, albastru de toluidina 1% sau tablete: Placolor, Ceplac, Red-Cote; sa
folosim substante care sa coloreze placa bacteriana nu placajul
fizionomic)
Eliminarea placii dentare se poate face doar prin metode mecanice si
metode chimice.
Eliminarea mecanica a placii dentare
Masurile de igienizare in cazul RPF se impart in:
-1. Igienizarea buco-dentara individuala (acasa, periajul dentar);

149
-2. Curatirea mecanica, profesionala (personalul instruit)
Igienizarea individuala
Mijloacele utilizate pentru indepartarea mecanica a placii:
-peria dentara (actionata manual sau electric)
-dentifricele
-mijloacele auxilare sau suplimentare de igiena: firul dentar,
stimulatoarele interdentare, periutele interdentare, hidropulsoarele
bucale (water pick).
Periajul dintilor restanti si al RPF
Metoda eficienta de periaj in cazul purtatorilor de PPF sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
-sa curete foarte bine toate suprafetele extraalveolare ale dintilor naturali
si artificiali;
-sa nu lezeze tesuturile dure dentare naturale si nici pe cele moi;
-sa fie simpla, usor de insusit si practicat;
-insusirea ei dupa un timp sa constituie un reflex automatizat, inconstient
si sa se integreze in deprinderile igienice de rutina;
-sa fie executata systematic pe grupe de dinti vestibular oral si ocluzal.
Tehnicile: circular sau vertical
Periutele de dinti
-periute comune
-perii speciale
-perute electrice
Pastele de dinti
Mijloacele complementare de igiena
Unul dintre locurile vulnerabile este vecinatatea unui EA cu un dinte
natural si mai ales conformarea ambrazurii dintre dintele natural si EA.
Firul de matase
-Periutele interdentare: cu un singur smoc de perii (periuta monotufa;
seamana cu cea de spalat sticle; in miniatura) si conice cu firele montate
pe un maner.
Stimulatorul gingival
Hidropulsorul (dusuri bucale)
Igienizarea profesionala
-se face la incheierea unei sedinte de control (periaj profesional atent
minutios); folosim piesa contraunghi cu diferite perii si dispozitive de
cauciuc si paste abrasive.
Firma Oral-B recomanda o tehnica de periaj electrica;
Controlul placii dentare prin mijloace chimice
-ape si solutii bucale. Lavajele bucale cu clorhexidina sunt
contraindicate la pacientii cu RPF cu o componenta polimerica deoarece
se coloreaza atat RA cat si RDC (se inegresc).

150
 Sa nu uitam ca placa bacteriana se depune atat pe suprafetele
metalice sau ceramice ale implantului cat si la nivelul suprastructurii se
depune placa bacteriana. Sa nu uitam evitarea contaminarii suprafetelor
de titan ale implantului se recomanda utilizarea unor instrumente cu
partea activa din material plastic.
CURSUL 1
Edentatia este definita prin absenta unitatilor odonto-parodontale
de pe arcada care se constituie intr-o entitate patologica si care prin
evolutia si complicatiile ei provoaca dezechilibre grave ale aparatului
dento-maxilar atat la nivelul componentelor sale cat si la nivel de
ansamblu, dezechilibre ce pot duce la instalarea unui sindrom
disfunctional.
Incidenta este egala la ambele sexe, maximum de varsta intre 30-
40 de ani.
Edentatia partiala este o stare clinica orala caracterizata prin absenta
unuia sau mai multor dinti. Este o maladie infirmizanta care se instaleaza
in perioada de varsta activa. Tramentul este prin aparate conjuncte
( restaurarea edentatiilor partiale de mica intindere), proteze mobilizabile
(scheletate ori nu) si prin restaurari combinate (compozite) ori implanturi.
Tratamentul este unul invaziv, de ablatie de tesut sanatos urmat de
substituirea artificiala a elementelor odonto-parodontale absente.
Clasificarea edentatiei dupa numarul dintilor absenti:
-edentatie totala (absenta tuturor dintilor)
-edentatie subtotala (pe arcada mai sunt prezenti cel mult 3 dinti)
-edentatie partiala (lipsa a cel mult 12 dinti)
Edentatia partiala se subimparte in:
-edentatie partiala redusa (lipsesc cel mult 3 dinti consecutiv sau cei patru
incisvi);
-edentatie partiala intinsa (lipsesc mai mult de 3 dinti consecutiv (cu
exceptia celor 4 incisivi)
-edentatia extinsa (edentatia care cuprinde si caninul).
Edentatia poate interesa arcada maxilara sau mandibulara sau ambele.
Dupa poziotionarea dintilor restanti edentatia poate fi:
-edentatie terminala- bresa edentata este limitata mezial de dinti restanti;
-edentatie intercalata-bresa edentata este limitata atat mezial cat si distal
de dinti restanti;
-edentatie frontala-reprezinta o forma particulara; dintii restanti care
limiteaza bresa edentata sunt localizati distal de aceasta.

151
Aspecte clinice ale edentatiei partiale: etiopatogenie, clinica,
clasificare, aspecte diagnostice.
Etiopatogenie

Etiologia edentatiei partiale este una complexa in care sunt implicati:

-factori congenitali
-factori aparenti
-factori dobanditi

Cauze ereditare (congenitale)

Factorii actioneaza din saptamana a 6-a de viata intrauterina in etapa de
proliferare; perturbarea acestei etape rezulta modificari de numar ale
formulei dentare (in plus sau minus) atat in dentitia temporara cat si in
cea definitiva; corespunzand formelor cicatriciale ale distrofiilor dentare
primare (dupa Magitot).

Formele clinice ale reducerii numarului de unitati dento-

parodontale:

-anodontia- lipsa unitatilor odonto-parodontale

-hipodontia-lipsa a cel mult 5 unitati dento-parodontale
-oligodontia-lipsa a mai mult de 5 unitati dento-parodontale
Anodontia poate fi: partiala, extinsa, subtotala (cand pe arcada exista 1-3
dinti), totala.
Frecvent: absenta molarului 3
-incidenta incisivului superior
-premolarul 2
Prima cauza a unei edentatii partiale este anodontia partiala. Afecteaza
cel mai frecvent molarii de minte. Peste 30,5% din populatia actuala nu
dispune de molarii de minte. Absenta molarilor de minte este si cea mai
putin tratata forma de edentatie. Urmeaza apoi anodontia de incisivi
laterali maxilari, absenta acestora cerand aproape intotdeauna restaurarea
protetica.Rar se intalnesc anodontii mai intinse pluridentare, a caror
terapie este destul de complicata.

Cauze aparente: Dintii inclusi ( de regula molarii de minte si caninii

maxilari) pot furniza tabloul unei edentatii partiale unidentare. Existenta
unei treme ar trebui sa sugereze clinicianului absenta posibila a unui
dinte vecin.
Dintele este inclus, absent de pe arcada, cu morfologie desavarsita si sac
pericoronar integru
Incluzia poate fi : totala sau completa sau partiala, poate fi profunda sau
superficiala.

152
Anclavarea dentara (coroana dentara este partial degajata de os este
situata sub mucoasa gingivala dar comunica prin sacul pericoronar cu
cavitatea orala; eruptia fiind oprita de un obstacol mecanic.

Cauze dobandite: cuprinde totalitatea afectiunilor aparatului dento-

maxilar care prin evolutia lor sau prin esecul terapeutic (inclusiv
iatrogeniile) conduc la extractia dentara.

In lumea moderna cauza numarul doi a pierderilor dentare este

reprezentata de traumatismele de tot felul: copii ce practica sporturi
nesupravegheati, sporturi de echipa, sporturi cu pedale, motociclete,
automobil, relatii violente etc.
- In tari cu un nivel economico-educational si de asistenta medicala
mai scazut, la populatia tanara, procentul cel mai mare de edentatii
partiale il ofera caria dentara si complicatiile ei netratate ori tratate
incorect (afectiunile odontale: caria dentara, etiologie
plurifactoriala; triada Keyes: alimentatie, flora cariogena si
mediu favorabil la care se adauga si factorul timp si care
predomina elementul infectios).

- Complicatiile cariei dentare care impun extractia unor dinti sunt:

parodontitele apicale acute ori cronice, complicatiile acestora din urma:
chisturile radiculare, osteitele si osteomielitele maxilarelor, etc.
- Afectiunile parodontale: parodontopatia marginala cronica
progresiva livreaza edentatii partiale dupa 40 de ani. Se face o
remarca speciala pentru dintii mobili (parodontotici) aflati alaturi
de dinti integri. La acesti dinti s-a instalat o parodontita marginala
localizata a carei patogenie este alta si anume ei sunt victima
suprasolicitarii lor in cadrul unei disfunctii ocluzale. De aceea, se
impune ca anterior restaurarii se se faca o analiza si o corectare a o
ocluziei dentare.
- Extractii in scop ortodontic
- Boala de focar
- Osteomielite maxilare
- Tumori benigne si maligne
- Nevralgii trigeminale
- Conditii socio-economice
- conditii biologice
Iatrogenia stomatologica. Avand in vedere ca niciodata actiunile
terapeutice ale medicului dentist nu pot fi incununate de succesul
maxim, rezulta ca un procent de pierderi dentare se datoreaza
nefinalizarii complete a actelor terapeutice, deschizand astfel capitolul
iatrogeniei in medicina dentara ce presupune:

153
 1. tratamentul afectiunilor coronare odontale incorect
2. tratamentul afectiunilor pulpo-periapicale inadecvat
3. tratamentul bolii parodontale insuficient
4. tratamentul anomaliilor dento-maxilare incorect si incomplet
5. tratamente chirurgicale incorecte
6. tratamente protetice
7. masurile de pregatire preprotetica a campului protetic neadecvate
8. masuri inadecvate in etapa proprotetica (neechilibrare ocluzala)
9. etapa protetica propriu-zisa
 instrumente neadecvate
 viteze mari si fara racire
 prepararea substructurilor organice vitale in lipsa anestziei
 folosirea turatiilor inalte (absorbtia odontoblastilor in
canaliculele dentinare si distrugerea lor
 ignorarea protectiei substructurii organice
 amprenta intempestiva
 executia tehnologica gresita
 dispensarizarea

ASPECTE PRIVIND AMPRENTAREA IN PROTEZAREA PARTIALA FIXA

In acest capitol sunt tratate urmatoarele aspecte:

1. Istoric
2. Materiale utilizate in amprentarea dintilor preparati
3. Portamprente

154
 4. Tehnici de amprentare a dintilor preparati
4.1 Generalitati
4.2 Indicatii ale tehnicilor de amprentare
4.3 Prezentarea tehnicilor uzuale
5. Amprentarea antagonistilor
6. Atitudinea fata de amprente

Istoric

 1930 hidrocoloizii reversibili

 1950 polisulfidele, primii elastomeri ai medicinei dentare
 1960 apar K-siliconii (siliconii de condensare)
 1965 firma ESPE introduce polieterii (hidrofil, polimerizabil prin aditie,
rezistent la rupere)
 1975 apar A-siliconii (siliconi “polimerizabili” prin aditie)

Materiale utilizate in amprentarea dintilor frontali preparati

Proteticianul are la ora actuala la dispozitie urmatoarele categorii de materiale:
-hidrocoloizii reversibili
-siliconii
-tiocauciucurile
-polieterii

2.Vom lua in discutie siliconii deoarece cu ei se lucreaza in masa.

A-siliconii formeaza in momentul prizei, o retea prin aditionarea moleculelor de baza
formandu-se polivinilsiloxan-ul. Aditia are loc fara contractia intalnita la alte
materiale. Principalul element al acestei clase de materiale il constituie atomul de
siliciu, care unindu-se cu el insusi formeaza lanturi macromoleculare.
Produsul apare sub forma de pasta de baza si catalizator. Pasta are in compozitie:
-hidrohensiloxan
-ulei de silicon
-substante de umplutura (cuart), care dau un comportament tixotropic al siliconilor;
-pigmenti
-mijlocitori de hidrofilizare (pentru a-l face hidrofil)
-vinilsiloxan
Catalizatorul:
-vinilsiloxan
-ulei de silicon
-silicati ca elemente de umplutura
-pigmenti
-un complex de platina ( este o substanta la care ancoreaza cele doua componente
reactante avand drept rezultat polimerizatul siliconat, reactant care paraseste
complexul platinat).
Nota: Tixotropia este definita drept capacitatea siliconilor aflati sub presiune de a se
refluidifia. Din acest motiv se recomanda ca pe tot parcursul prizei sa se exercite
presiuni crescande permitand materialului sa patrunda in toate detaliile preparatiilor
dentare.

K-siliconii au in compozitie dimethylsiloxanul ai caror atomi de oxygen se cupleaza

cu noi atomi de siliciu rezultand lanturi foarte lungi. Radicalii metal pot fi inlocuiti

155
rezultand lanturi care se dezvolta transversal. Adaugarea unui catalizator de intarire da
nastere la macromolecule bi-,tri-sau tetrafunctionale. Polimerizarea se desfasoara prin
policondensare. Adaugarea de substante de umplutora: oxid de siliciu, silicati, oxizi
metalici, de Zn fac ca aceste materiale primare sa fie folosite in stomatologie. Mai
mult de cat atat tot aceste materiale le fac diferentierea in cele doua grupe mari de
siliconi: fluizi si consistenti.
Avantajele siliconilor:
-utilizare universala
-contractia de polimerizare de 0,2-0,4 % lineara este cotata buna pentru sliconii de
condensare si foarte buna pentru cei de aditie.
-sunt materiale hidrofobe, rezista 8 ore fara a suferi modificari volumetrice;
-dupa aceste amprente cu siliconi se pot turna chiar mai multe modele din gips.
Dezavantaje:
Datorita caracterului hidrofob specialistul are obligatia sa usuce campul protetic
inaintea amprentarii finale.

Forme de prezentare
Sunt doua categorii de siliconi: fluizi si consistenti.
Siliconii vascosi:
-consistenta sporita
-ieftini
-contractie mare la polimerizare
-utilizati ca portamprenta siliconata in portamprenta metalica standard.
Denumiri comerciale: Optosil, Silaplast.
Siliconii fluizi:
-foarte precisi
-scumpi
-utilizati in cantitati mici prin tehnici adecvate
Denumiri comerciale: Dentaflex, Xantopren, Silasoft.
Siliconii se prezinta sub forma de substanta de baza (pasta) si catalizator (pasta sau
lichid) care prim amestecarea dozata précis se declanseaza reactia de polimerizare sau
priza.
Medicul dentist este obligat sa citeasca indicatiile date de fabricant privind dosajul fie
el metric sau cantitativ (in cazul activatorului lichid) precum si felul manusilor purtate
de medic.

2.3 Thiocauciucurile
Aceste materiale elastice se aseamana cu cauciucul si au la baza legaturi polisulfidice
in care se stabilesc legaturi duble intre doi atomi de sulf.
Baza contine un polimer polisulfidic, substante de umplutura (pulbere de diatomee,
oxide titan) si fluidifianti (uleiuri).
Activatorul sau catalizatorul contine pe langa sulf, substante de umplutura si
fluidifianti si oxid de plumb. Datorita actiunii oxidante grupele thiol se condenseaza
generand polimerul cauciucat.
Thiocauciucurile se prezinta sub forma a doua paste: alba si neagra, ambulate in
tuburi metalice a caror deschidere dirijeaza dozarea metrica. Materialul nu adera la
portamprenta si de aceea este necesara folosirea unui lac adeziv.
Pasta de baza se prezinta in trei consistente: foarte fluida (light bodied), vascos
(heavy bodied) si intermediar (regular). Tehnica de amprentare folosita este cea a
dublului amestec si este astfel: materialul foarte fluid este injectat in santul gingival

156
sau preparatiile pentru retentionarea coroanelor clasice iar materialul vascos se aplica
peste cu ajutorul portamprentei. Dupa priza se obtine o amprenta consistenta, precisa.
Denumirea comerciala cea mai cunoscuta este Permlastic al firmei Kerr.
Dezavantaje
-sunt mai putin stabile decat siliconii
-pastrate in conditii de protectie solara si fata de solventi organici.
-miros neplacut
-materialul este lipicios si de accea se protejeaza hainele pacientului.

2.4 Polieterii
Aceste materiale au la baza tetraetilenglicolul. Pasta de baza contine copolymer de
oxialkyl, substante de umplutura, plastifianti, pigmenti arome.
Pasta de baza contine un copolymer din unitati de oxid de etilen si butilen. Lanturile
macromoleculare sunt transformate in inele aziridinice care sub actiunea
catalizatorului formeaza o retea. Inelul aziridinic atarna de un acid gras esterificat.
Catalizatorul contine legaturi alkyl-sulfonice, substante de umplutura, plastifianti,
pigmenti, esteri si copolymeri.
Polieterii apartin grupei de materiale de amprenta foarte precise. Hidrofilia acestor
materiale este importanta pentru amprentarea in mediul umed (santul gingival) si
curgerea lor facila peste suprafetele mucozale umede precum si renitenta lor la
tentative de a indeparta amprenta din cavitatea bucala. Sunt materiale foarte exacte ,
scumpe. Denumire comerciala cunoscuta: Impregum.
Dezavantaje
-sunt alergizante
-nehidrofobe nu se pot utiliza la obtinerea modelelor pe cale galvanica deoarece isi
maresc volumul si denatureaza realitatea clinica.
- sunt foarte consistente dupa priza de aceea trebuie atentie la indepartarea din
cavitatea bucala deoarece pot retentiona pe sub corpuri de punte, tuberozitati.

3. Portamprente (linguri de amprentare)

Tipuri de portamprente:
-simple
-complexe
Portamprentelele simple sunt unimateriale si pot fi:
- standard metalice (bune sunt cele de Rim-Lock) sau cele pentru hidrocoloizi
-individuale din rasini sintetice
Portamprentele complexe sunt reprezentate de o portamprenta metalica standard
plus un silicon vascos si se realizeaza in cadrul procesului de preamprentare.
Portamprentele din mase plastice, realizate industrial, sunt deformabile fiind
contraindicata utilizarea lor in amprentarea dublu-siliconata; modelul rezultat va fi
deformat, subdimensionat.
Portamprenta complexa este reprezentata de o preamprenta special pregatita:
-excesul de material refluat vestibular si oral se indeparteaza cu un bisturiu pana la 2-
3 mm de coletul dintilor care nu primesc coroane si la 4-5 mm distanta de coletul
dintilor preparati.
-partile de material plasate in zonele retentive se indeparteaza.
-zonele interdentare vecine dintilor preparati se pastreaza pentru a asigura efectul de
stampila in amprentarea preparatiei aproximale
-acordam atentie dintilor migrati a caror preamprentare subecuatoriala, nepreparata
duce la imposibilitatea insertiei portamprentei in momentul amprentarii finale

157
-zonele retentive plasate in dreptul bonturilor dentare se rascroiesc aparte astfel incat
contactul acestora in momentul amprentarii sa nu duca la stergerea materialului si
compromiterea amprentarii.

4.Tehnici de amprentare a dintilor preparati

4.1 Succesul in amprentarea pentru protezarea partiala fixa este asigurat daca:
 parodontiul marginal este sanatos
 suprafetele dentinare sunt curatate de resturile de ciment provizoriu sau placa
bacteriana
 santul gingival largit
 bonturile dentare pregatite specific fiecarui tip de amprentare.
Cazuri clinice:
a) Gingia din ziua prepararii dentare este edematiata, sangereaza usor la
atingerea cu sonda.
Se recomanda:
-indepartarea tartrului subgingival cu instrumente de mana (scalere) sau
ultrasunete;
-planarea radacinii cu instrumente de mana cu chiurete Mc Gracy
-tratament antiinflamator
-igiena orala adecvata si corecta (periaj, lavaj cu solutii antimicrobiene pe baza de
clorhexidina)
-aplicarea de coroane provizorii foarte exacte.

Amanam amprentarea pana la 7-8 zile verificand mereu raportul gingiei marginale
cu zona de preparatie cervicala a dintelui. In cazul retractiei gingivale, acolo unde
estetica o cere, se reprepara bontul plasandu-se preparatia subgingival.
b) Cazul clinic in care s-a pierdut coroana provizorie. Datorita acumularii
placii dentare detaliile preparatiei pot fi falsificate. Se recurge la folosirea apei
oxygenate 3,0% cu care se badijoneaza 1-2 ori bontul.
c) Bonturile dentare preparate subgingival necesita largirea santului gingival.
d) Largirea gingivala (evictiunea) este necesara deoarece la prepararea
subgingivala pragul este acoperit partial de gingie care mai este si tumefiata
impiedicand amprentarea corecta a cestei zone.
Sunt necesare urmatoarele masuri:
 indepartarea mecanica a gingiei de bontul dentar cu:
-Inele de retractie (Epipak)
-Fire retractoare de grosimi diferite(1,2,3) in raport de cat de mare este
santul gingival; la dintii parodontotici este foarte mare.
-Mansete care se adapteaza in jurul bonturilor fara presiune.

Dezavantajele inelelor de retractie:

-se aleg greu pe dimensiuni
-se rup repede
-nu raman plate pozitie
Manopera de aplicare a mijloacelor de largire a santului gingival este dureroasa de
aceea se recomanda folosirea anesteziei gingivale.
Modalitatea de actiune: stabilizarea gingiei intr-o noua pozitie este posibila in urma
plasarii firelor de retractie si prin actiunea unor substante vaso-constrictoare (efedrina
are contraindicatii cardio-vasculare) sau astringente

158
(are actiune necrotizanta daca se lasa mult). Aceste substante saracesc gingia in
continutul lichid si ii reduc volumul. In felul acesta limita preparatiei devine usor
amprentabila.
 Evitarea reaplicarii gingiei pe suprafata de preparatie.
Acest lucru este posibil prin realizarea lingurii individuale la distanta de cel putin
2 mm de gingia marginala iar preamprenta luata cu siliconul vascos este excizata
corespunzator. O solutie mai este folosirea unui silicon mai putin fluid care
injectat in santul gingival poate sa realizeze o contraforta capabila sa mentina
gingia la distanta.
e) Bonturile dentare se pregatesc specific fiecarui tip de amprenta
Cand folosim materiale de amprentare de tipul siliconilor, thiocauciucuri sau
polieteri bonturile se usuca deoarece aceste materiale sunt hidrofobe; pentru
hidrocoloizii reversibili bonturile se umezesc cu spray-ul deoarece sunt hidrofile.
Daca gingia este inflamata cronic sau sangereaza se poate aplica o electro-
coagulare superficiala care ne da hemostaza si ajuta la amprentare.
Este foarte corect sa injectam material de amprentare in santul gingival pentru
obtinerea unei amprente de calitate si precisa.
Amprentele pot fi:
-amprente monofazice (adica intr-unsingur timp)
-amprente bifazice (in doi timpi)

Amprentele monofazice pot fi:

-amprente monofazice unimateriale
-amprente monofazice bimateriale
Amprentele monofazice unimateriale necesita portamprente individuale si
materiale cu elastomeri de sinteza: siliconi, thiocauciucuri,polieteri.
Amprentele monofazice bimateriale necesita linguri standard metalice obisnuite
pentru siliconii vascosi si fluizi in amprenta numita dublu amestecata, sau linguri
metalice standard racibile cu apa curenta pentru hidrocoloizii reversibili.
b) Amprentele bifazice se adreseaza doar siliconilor.
In prima etapa se amprenteaza cu un silicon vascos (Optosil,Silaplast). Preamprenta
se prepara special pentru a deveni portamprenta. Preamprentarea se poate face in trei
stadii:
-fie anterior slefuirii dintilor
-dupa slefuirea dintilor
-sau pe parcursul slefuirii
In timpul doi se foloseste un silicon fluid cu care se poate lua fie:
-o amprenta de completare totala
-amprenta de corectura
-amprenta de completare partiala.

Indicatiile tehnicilor de amprentare

Amprentarea monofazica unimateriala (necesita portamprenta individuala) si
elastomeri de sinteza:
-indicata pentru protezele fixe stabilizante prin:
-coroane partiale orale in cadrul protezelor fixe adezive
-coroane partiale clasice de tip ¾
-coroane totale cu preparatie supragingivala (la mandibula)
-coroane totale cu preparatie subgingivala

159
Amprentarea monofazica bimateriala se ia cu hidrocoloizi reversibili indicate in
toate cazurile, cu exceptia preparatiilor subgingivale, pentru bonturile cu preparatie
supragingivala si pentru coroane metalice partiale orale in cadrul protezelor fixe
adezive.

Amprentarea bifazica de corectare indicata pentru realizarea de proteze partiale mici

plasate unilateral.
Amprentarea bifazica de completare partiala indicata in caz de:
-proteze partiale fixe reduse maxim doi intermediari
-proteze fixe pe ambele hemiarcade sau la distanta daca dintii au axe paralele.
Amprentarea bifazica de completare totala are indicatia majora pentru
amprentarea dintilor preparati aflati la mare distanta si cu axe divergente sau
divergente in combinatie cu dintii frontali.

Obiectivele urmarite in timpul amprentarii:

-obtinerea unei amprente exacte a campului protetic
-mentinerea rezultatului obtinut printr-o manipulare corecta a amprentei
-implicarea in observarea si prepararea modelului pentru a nu deteriora situatia clinica
reala
-in amprentarile cu zone clare sa se foloseasca seringile speciale care injecteaza
materialul de amprenta in santul gingival sau in toate detaliile preparatiilor, in scopul
evitarii captarii aerului si a formarii bulelor de aer care ar deteriora amprenta mai ales
in zona care asigura inchiderea marginala.

Amprentarea cu thiocauciucuri
-este necesara confectionarea unei linguri individuale din rasini sintetice rigida,
nedeformabila, la distanta de 2-4 mm de preparatia dentara evitand contactul cu dintii
preparati si gingia marginala.
-se probeaza lingura individuala in cavitatea orala, se usuca se pensuleaza cu lac
adeziv (Permlastic firma Kerr)
- materialul din cele doua tuburi si anume pasta alba si neagra, se amesteca in parti
egale se spatuleaza pana se obtine o pasta bruna, omogena si se aplica intr-un strat
uniform pe intreaga lingura.
-medicul indeparteaza firele de retractie, injecteaza materialul in santul gingival si de-
a-lungul preparatiilor dentare.
-aplicarea portamprentei cu material de amprentare peste arcada si exercitarea unei
presiuni digitale pentru timp de 3-5 secunde, mentine portamprenta nemiscata pentru
5-7 minute.
-urmeaza indepartarea amprentei si controlul ei.

Amprentarea cu polieteri (Impregum) se face dupa aceeasi tehnica ca la

thiocauciucuri.

Amprentarea dublu-siliconata de completare totala

Tehnica de lucru: -anestezierea regiunii unde se va practica preparatiile dentare si cat
timp se instaleaza anestezia realizam preamprentarea dintilor nepreparati inca, cu un
silicon chitos.
-se asteapta priza materialului, se indeparteaza preamprenta, se spala si se aseaza
deoparte (poate servi si pentru realizarea coroanelor provizorii).

160
-se prepara dintii, se confectioneaza coroanele provizorii, se plaseaza firele de
retractie (cu sau fara vasoconstrictor) subgingival si se lasa 5 minute.
-se prelucreaza preamprenta si anume: se decupeaza cu o freza de acrilat zona
pericervicala astfel incat gingia sa nu fie presata; se indeparteaza zonele
subecuatoriale retentive in scopul plasarii facile a preamprentei.
-se prepara siliconul fluid, se umple seringa, se indeparteaza firele de retractie se
injecteaza subgingival, se completeaza preamprenta (devenita portamprenta) cu restul
de material si se aplica pe campul protetic pentru 5 minute.
- se controleaza dupa priza.
Avantajele acestei metode sunt:
-obtinerea unor modele foarte exacte datorita spatiului mare intre bontul dentar si
peretii portamprentei; in felul acesta nu este nevoie de presiune care ar deforma
temporar amprenta.
-se pot amprenta bonturi cu axe divergente sau convergente fara ca portamprenta sa
fie deformata la atingerea cu bonturile dentare.
Amprentarea dublu-siliconata” de corectare”
 preamprentarea si amprentarea se fac dupa finalizarea preparatiilor
 amprentarea corecteaza preamprentarea (zona cervicala)
 pregatirea preamprentei presupune:
-indepartarea zonelor retentive interdentare si subecuatoriale cu un bisturiu
-zona pericervicala se indeparteaza pe o distanta de 3-4 cu o freza de acrilat pentru
a nu comprima gingia in timpul amprentarii
-in vecinatatea bonturilor preamprentate se fac santuri de despovarare care
permit aerului sa iasa dar si surplusului de material pus sub presiune care altfel ar
deforma portamprenta.
Prin aceasta tehnica se mizeaza ca printr-o preamprentare precisa materialul de
amprentare sufera o oarecare presiune care il impinge in mod sigur in santul gingival.

Amprentarea dublu-siliconata de completare partiala

-preamprentarea are loc pe parcursul prepararii dintilor in special dupa reducerea
grosiera a fetelor laterale
-scopul acestei metode este de a evita contactul deformant al bonturilor cu siliconul
vascos al preamprentei si permite si exercitarea unei anumite presiuni obligand
siliconul fluid sa fie impins in toate detaliile campului protetic.
Amprentarea antagonistilor
Sunt diverse cazuri clinice si anume:
-daca antagonistii sunt reprezentati de un maxilar complet edentat nu se amprenteaza
creasta alveolara dar va fi nevoie de realizarea unui sablon de ocluzie
-antagonistii arcada dentara, sau restaurata se amprenteaza cu alginate; se recomanda
ca medicul sa “maseze” suprafata ocluzala a antagonistilor cu pasta de alginat inainte
de introducerea portamprentei in cavitatea bucala. Rezultatul vor fi antagonisti cu
suprafata ocluzala foarte exacta permitand montarea modelelor in rapoarte de
intercuspidare maxima.
-daca si arcada antagonista se restaureaza concomitant se practica amprentarea dublu-
siliconat cu thiocauciucuri sau polieteri.

7. Atitudinea fata de amprente

Dupa priza, amprentele se indeparteaza din cavitatea bucala, se spala sub jet de apa
pentru indepartarea salivei, urmelor de sange ( la nevoie folosim cateva picaturi de
apa oxigenata 3%) si pentru a putea fi controlate.

161
Controlul si citirea amprentei presupune recunoasterea elementelor preparatiei dentare
in forma negativa. Acum observam ce s-a realizat fals sau omis si amprentarea in
aceste situatii se repeta.
Dezinfectia amprentelor
Reprezinta un element obligatoriu de profilaxie a unor boli grave: hepatita B,
SIDA, hepatita C dar si a altor boli care pot afecta echipa medic, sora, technician,
pacient.
Reducerea numarului de germeni si a patogenitatii potentiale se poate face prin
recurgerea la:
-bai dezinfectante
-micro-camere cu gaze dezinfectante
-gipsuri cu substante bacteriostatice sau bactericide
-spray-uri cu actiune scurta
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca materialele utilizate in
dezinfectia amprentelor sunt:
-actiune bacteriostatica si bactericida puternica in tim scurt (10 minute)
-sa nu afecteze calitatea amprentei
-sa nu altereze suprafata modelelor de gips
-sa fie accesibile ca prêt pentru cabinet ssi laborator
Substantele utilizate pot fi:
-alcool 55% (nu si la amprentele de alginate pe care le ataca)
-hipoclorit de sodium 6% (nu la amprentele de alginate)
-acidul paraacetic 0,5-1,0 % pentru amprentele din siliconi in baie dezinfectanta
-acidul paracetic 40% actionand intr-un nor de aerosoli (minicamera)
-cloramina T 0,5 % adaugata gipsului

Dupa dezinfectia amprentelor urmeaza turnarea modelului nu mai tarziu de trizeci de

minute.
Inainte de turnarea modelului amprenta se trateaza special astfel:
-amprentele din alginate se pudreaza cu gips sau se lasa 2-3 minute intr-o baie de apa
in care s-a dizolvat gips. Gipsul tamponeaza excesul de alginate de potasiu care altfel
ataca suprafata modelului.
Amprentele din hidrocoloizi reversibili se trateaza cu o solutie de sulfat de potasiu 5-
10 minute cu urmatoarele efecte:
-neutralizeaza influenta inhibitoare a agar-agar-ului asupra intaririi gipsului
-se obtine o suprafata neteda a modelului
-se impiedica transpiratia gipsului care conduce la un model poros.
Pastrarea amprentelor
-amprentele din hidrocoloizi reversibili sau ireversibili se pastreaza intr-o atmosfera
cu umiditate 100% 30 minute apoi se toarna modelul.
-amprentele cu elastomeri de sinteza luate doar peste dintii preparati fara vecini cu
coroana integra se pot turna imediat (amprenta nu a suferit deformari la indepartare).
-amprentele cu elastomeri dsinteza luate si peste dinti nepreparati nu se toarna
imediat, se lasa 24 ore in asteptarea ca eventualeler deformari sa dispara. Amprenta
se protejeaza de razele solare si de solventii organici.

Concluzii la capitolul amprentarea in protetica fixa

Echipa medic- technician dentar lupta pentu obtinerea unor coroane de invelis si
proteze partiale fixe foarte precise. Deziderat foarte greu de atins.

162
 Pentru obtinerea unor coroane precise se recomanda:
 evitarea amprentarii in sedinta prepararii dentare; autorii spun ca trebuie sa
asteptam si 7 zile de la prepararea dentara pentru ca gingia lezata sa se
vindece;
 amprentarea dupa gingivectomie se face la 10-14 zile;
 sa se lucreze obligatoriu cu fire de retractie;
 preamprenta din siliconi sa fie redusa de asa maniera incat insertia si
dezinsertia sa se faca cu usurinta (fara presiune) in felul acesta se evita
deformarea siliconului consistent de catre materialul fluid de amprentare;
 tehnicianul dentar nu are voie sa falsifice zona cervicala a bonturilor
obtinute;
 lucru obligatoriu u modele cu bonturi mobile, in felul acesta tehnicianul
dentar poate modela précis si zonele aproximale;
 sa nu se foloseasca niciodata portamprente din mase plastice deoarece se
deformeaza si dau rezultate imprecise;
 desprinderea amprentei din cavitatea bucala se face cu atentie desprinzand-
o mai intai din zona mai putin retentiva.
 pentru amprentarea pentru proteze partiale fixe de mica anvergura folosim
orice tehnica de amprentare;
 in caz de proteze partiale fixe cu dinti neparaleli se recomanda
preamprentarea anterior prepararii dentare sau excizia zonei de silicon
consistent aflata sub dintele inclinat.
 In cazul amprentarii multiplilor dinti stalpi preparati pentru o proteza
partiala fixa totala sau in cazul existentei unor dinti frontali inclinati spre
vestibular cu un ax puternic divergent fata de cel al molarilor sau la
mandibula cand confectionam simultan proteze partiale fixe laterale,
datorita neparalelismului dintilor stalpi, prin inclinarea linguala, se
recomanda amprentarea de completare ori prelucrarea amprentei si
niciodata amprentarea de corectura.

AMPRENTAREA IN PROTETICA FIXA

Amprenta, etapă eminamente clinică deţine un rol important în reuşita

elaborării unei restaurări protetice fixe. De-a lungul anilor, atât tehnicile, cât şi
materialele de amprentă au evoluat mult, astfel încât o serie de procedee utilizate cu
succes multe decenii au devenit azi istorie.
Definitie: Amprenta este o reproducere in negativ a unui relief. De obicei, în
amprentarea clasică un material in stare plastică se aplică, acoperind câmpul protetic
aşteptându-se să se întărească. După întârire, se îndepărtează şi este folosit pentru
confecţionarea replicii pozitive, care devine modelul de lucru, pe care tehnicianul
dentar va macheta viitoarea proteză. Modelele se obţin prin diferite procedee: turnare
de materiale în amprentă (gipsuri, materiale compozite, mase ceramice), îndesare de
cimenturi sau amalgame şi depunere de metale (galvanizare, pulverizare). Executarea
unei amprente ridică de la început câteva condiţii demne de ramarcat:

163
• câmpul protetic care se amprentează trebuie sa aibă o consistenţă cât mai fermă, pentru
a putea produce modificări materialelor de amprentare;
• pentru ca înregistrarea să aibă loc, obiectul de amprentat nu trebuie să-şi schimbe forma
in cursul amprentarii;
• materialul de amprentă trebuie să fie plastic în cursul operaţiunii, adică să-şi modifîce
forma sub acţiunea obiectului şi să nu mai revină la forma iniţială după îndepărtarea
de pe obiectul de amprentat;
• materialul de amprentă trebuie să-şi păstreze forma înregistrată, faptul realizându-se
prin creşterea consistenţei acestuia, până la valori care să nu mai permitâ modificarea
formei sale sub acţiunea factorilor mecanici extemi. Acest proces - de natură exclusiv
chimica - poarta numele de priză - şi are o durată variabilă, de la material la material.
In protetica fixă amprentele sunt utilizate în diferite scopuri pentru:
a) confecţionarea modelelor de lucru, pe care tehnicianul dentar realizează
macheta. Aceste modele permit transferul celor mai fine detalii ale câmpului protetic
in laboratorul de tehnica dentară;
b) obţinerea unor modele de studiu, care uşureaza diagnosticul şi planul de
tratament;
c) obţinerea modelelor document, cu ajutorul cărora se pot demonstra condiţiile
iniţiale ale câmpului protetic sau de-a lungul diferitelor etape de tratament;
d) realizarea modelelor duplicat, foarte utile în cursul tehnologiilor modeme de
laborator.
Amprentarea in protezarea fixă se poate face prin mai multe metode:
- convenţionala prin procedeul direct, când machetarea protezei unidentare
se face direct în cavitatea bucala şi prin metoda indirecta cu diverse materiale de
amprentă în diferite linguri de amprenta (standard sau individuale), cunoscute şi sub
numele de portamprente.
- mecanică sau mecano-electronică, cu ajutorul unor dispozitive speciale
-profilometre care urmaresc în cursul „amprentării" suprafaţa machetei protezei.
Informaţiile culese de câtre acestea sunt transmise fie direct unui dispozitiv de frezare
amprentă mecanică, fie indirect unui computer care le analizează, reproducând
câmpul protetic.
- opto-electronică (amprenta optică) care utilizeazâ proprietăţile ondulatorii şi
fotonice ale luminii.
Alegerea materialelor şi metodelor de amprentare in tehnica convenţionala se face
pe baza anumitor criterii. Amintim câteva dintre acestea:
- gradul fidelitaţii materialului de amprentă sau a instalaţiilor moderne de
omogenizare şi dozare a componentelor materialelor de amprentare;
- intervalul de timp care stă la dispoziţia practicianului pentru realizarea
amprentei;
- stabilitatea dimensională a materialului de amprentă;
- particularităţile câmpului protetic in strânsâ interrelaţie cu particularităţile
protezei fixe pe care dorim să o realizam;
- posibilitatea de conservare şi de confecţionare repetata a modelului;
- specificul metodelor şi materialelor de care dispunem pentru realizarea
modelului. In timpul amprentării unui câmp in protetica fixâ se pun mai multe
probleme cu implicaţii practice.
Portamprentele
Portamprentele sau lingurile de amprentă sunt suporturi rigide in care se
aplică materialele de amprenta; doar cu ajutorul lor, materialele se pot insera pe
câmpul protetic al edentaţilor.

164
 Portamprentele sunt confecţionate din diferite materiale, fiind utilizate în
aproape toate procedeele de amprentare, de la cele mai simple la cele mai complexe.
Indiferent de scopul utilizării lor, ele trebuie sa îndeplinească anumite condiţii:
- să cuprinda tot câmpul protetic; dacă este prea scurtă distal sau apical ele pot fi
prelungite cu diferite materiale (de obicei mase termoplastice sau polimeri
autopolimerizabili);
- să fie rigide, adică stabile la deformare; lingurile din materiale fotopolimerizabile se
pot utiliza imediat, cele din materiale plastice autopolimerizabile, este bine să se
foloseascâ doar după 24 de ore;
- să asigure o grosime cât mai uniformă materialelor de amprentă; se apreciază
că spaţiul între lingură şi câmp ar fi bine să fie cuprins între 3-5 mm în toate direcţiile,
ca să permită revenirea elastică a materialului;
- să retenţioneze cât mai bine materialele de amprentă prin diferite sisteme
mecanice; trebuie amintită însă şi posibilitatea utilizarii unor lacuri (pelicule) adezive
care permit o mai bună fixare (aderenţă) a materialelor la portamprente;
- să prezinte un mâner, stopuri şi puncte de reper necesare unei centrări corecte;
- sa nu limiteze mişcările funcţionale ale pârţilor moi.
In protetica fixâ se utilizează atât portamprente standard (confecţionate pe cale
industrială, din diferite materiale şi la diferite mârimi), cât şi portamprente
individuale (deobicei din materiale plastice care se confecţionează pe modele
obţinute pe baza unor amprente preliminare). Exista portamprente pentru arcadele
maxilare şi pentru cele mandibulare, integre - portamprente totale sau parţial edentate
- segmentare.
Forma portamprentelor determină grosimea materialului de amprentă. Cu cât
materialul este în strat mai gros, cu atât el se va contracta mai mult. De aceea este de
dorit ca materialele să fie aplicate în strat cât mai subţire, condiţie pe care o
realizeazâ doar portamprentele individuale. Prin reducerea grosimii stratului de
material de amprentă apare riscul deformărilor acestuia sub acţiunea forţelor de
tracţiune şi presiune care apar la dezinserarea amprentei de pe câmp. De aceea,
portamprentele sunt prevăzute cu retenţii, iar dacâ acestea nu există, se folosesc o
serie de adezivi sau benzi adezive.
Retenţia materialelor de amprentă creşte cu cât perimetrul orificiilor este mai mare.
Retenţiile se pot prezenta şi sub formă de orificii, nervuri, fante sau şanţuri.
In timpul amprentârii, precum şi al îndepărtării portamprentei şi amprentei de
pe câmpul protetic pot apărea deformări ale acesteia. Ele sunt proporţionale cu
mărimea portamprentei şi depind de rezistenţa şi elasticitatea materialului din care
acestea sunt confecţionate.
Mărimea forţelor care acţionează asupra portamprentei depinde de vîscozitatea
şi de posibilitatea de refluare a materialelor de amprentă utilizate.
Lingurile metalice universale se confecţionează din oţel inoxidabil, din alamă cromată
sau din aluminiu placat cu răşini epoxidice.
Lingurile din mase plastice (raşini acrilice, materiale compozite,
polistiren, răşini policarbonate etc.) prezintă un modul de elasticitate scăzut.
In protezarea fixă se utilizează un număr mare de seturi de linguri standard,
ele fiind elaborate pe trei mărimi, atât pentru maxilar, cât şi pentru mandibulă.
Portamprentele standard din metal suportă temperaturi de sterilizare până la 200°C.
Exista seturi prevăzute cu multe orificii (perforaţii) cum sunt portamprentele „Unis"
(oţel inoxidabil 18/8) sau „Premier", spre deosebire de altele cu număr redus de
orificii (Ehricke) care necesitâ utilizarea unor adezivi. In sfârşit sunt portamprentele
fară perforaţii (RimLock), aşa zisele linguri autoretentive prin construcţie (Caulk).

165
Portamprentele standard
Acest gen de portamprente se confecţionează industrial în trei mărimi pentru fiecare
arcadă. Aşa după cum am amintit anterior, ele se confecţionează fie din metale, fie din
mase plastice. Există însă şi o categorie de linguri metalice care sunt placate cu lacuri
de raşini epoxidice care se colorează diferit pentru delimitarea mărimilor. Culorile
corespund normelor ISO (întocmai ca şi pentru instmmentaml de canal), putându-se
steriliza la temperaturi ce nu depăşesc 160°C. Portamprentele standard, in protetica
fixă se pot utiliza pentru amprentele cu alginate (de situatie, studiu) sau pentru
amprente cu siliconi convenţionali, la tehnicile in doi timpi. Eventuale nepotriviri ale
portamprentelor standard la câmpul protetic se pot corecta fie cu materiale
termoplastice, fie cu materiale de consistenţă chitoasă.
Portamprentele standard, din punct de vedere al utilizarii lor în practica, se împart în
două categorii:
a) unele care pot fi utilizate de mai multe ori, aşadar trebuiesc sterilizate;
b) altele de unică folosinţă, care se livrează în ambalaje de 50 sau 100 de
piese, la care se adauga 1-2 mânere metalice care se adapteazâ la linguri.
Portamprentele sterilizate se pastrează în cutii metalice care se pot închide etanş,
cele de unica folosinţă se scot din ambalajul lor, iar dupa confecţionarea modelului,
tehnicienii dentari le îndepărtează la deşeuri. Portamprentele standard prezintă de cele
mai multe ori sisteme de retenţie şi pot fi totale pentru amprentarea arcadelor integre,
sau parţiale (pentru amprente segmentare).
Portamprente individuale. Aşa dupa cum le spune numele, ele se fac pentru fiecare
caz în parte, fiind confecţionate pe baza unei amprente şi a unui model preliminar.
Utilizarea lor meritâ efortul confecţionării portamprentelor individuale, deoarece ele
rezolvă foarte multe din imperfecţiunile amprentelor standard. Când amprenta se ia
cu o lingură universală, materialul de amprenta nu are o grosime uniformă, se va
contracta diferit, cu apariţia unor deformări consecutive a elementelor câmpului
protetic.
Portamprentele individuale se confecţionează în laboratorul de tehnică dentară din
diferite materiale, prin tehnologii variate. In general ele se confecţionează din
materiale plastice şi/sau compozite.
Materialul din care se confecţionează lingura individuală, trebuie să-i confere acesteia
stabilitatea formei, modificări volumetrice reduse, rigiditate şi rezistenţă la coroziune.
Portamprenta individuală trebuie să asigure o grosime cât mai uniformă a materialului
de amprenta, precum şi o adeziune chimică de durată şi calitate a acestuia.
Dintre toate materialele utilizate la confecţionarea portamprentelor individuale
(mase termoplastice, mase termoformabile, răşini acrilice, materiale compozite etc.),
doar raşinile diacrilice eompozite fotopolimerizabile întrunesc aceste condiţii.
Unele din materialele des folosite sunt masele termoplastice, de tipul polistirenului
şi plăcile de bază, fabricate dintr-un amestec de shellack cu alte răşini, ceruri naturale
şi sintetice. Sunt însă linguri puţin rezistente, de aceea necesită armare cu diferite
nervuri metalice sau îngroşări ale zonelor de maximă solicitare.
Alt material folosit frecvent este PMMA (auto- şi foarte rar termopolimerizabil).
Acrilaţii autopolimerizabili sunt preferaţi datorita tehnologiei mai simple de realizare
a lingurilor.

Alte materiale utilizate in elaborarea portamprentelor individuale sunt poliesterii şi

copoliesterii. In protetica fîxă portamprentele in general (deci şi cele confecţionate
din acrilate, de obicei autopolimerizabile), trebuie să fie prevăzute cu trei stopuri
poziţionate pe suprafeţele ocluzale ale dinţilor. Pentru a fi manevrată cu uşurinţâ

166
portamprenta va avea un mâner central şi două aripioare sau butoni laterali. Faţa
intemă a portamprentei individuale se pensulează cu un adeziv inainte cu cel puţm l0-
l5 minute de amprentare (în funcţie de recomandările producătorului).
In sfârşit, de data mai recentă sunt diferite materiale compozite fotopolimerizabile a
căror tehnologie permite tehnicianului o modelare corectă, fară sâ fie presat de timp
ca şi în cazul materialelor a câror polimerizare se realizează prin iniţiatori chimici.
In ultimele două decenii s-a răspândit procedeul de termoformare. Rapid şi
eficient, poate fi utilizat in cabinetul stomatologic, scurtcircuitând laboratorul de
tehnică dentara. Necesitâ o aparatură specifică de tipul ERKOFORM-D sau
ERKOPRESS ca şi o serie de plăci (de diferite grosimi) cu o morfologie adecvată
situaţiei clinice, produse in Europa atât de firma ERKODENT, cât şi de alte firme
specializate.
O alta noutate în domeniu sunt granulele „Hyohoplastic" (Odontos), care
introduse in apă caldă se plastifiază, pasta se modelează pe modelul preliminar şi se
întăreşte la temperatura camerei.
Portamprentele speciale
Clinica protezelor fixe necesită adeseori realizarea unor amprente care se iau în
situaţii sau condiţii deosebite sau cu materiale care necesită condiţii speciale. Se
descriu câteva din aceste portamprente, cum ar fi: lingurile pentru amprente
segmentare în ocluzie, cele prevăzute cu sisteme de răcire destinate utilizării
hidrocoloizilor reversibili etc.

Modalităţi de prezentare şi depunere a materialelor de amprentă pe câmpul

protetic şi/sau în portamprente
Odată cu diversificarea materialelor elastice de amprentare, au apărut sisteme noi de
prezentare, omogenizare şi depunere a acestora pe câmpul protetic şi/sau în linguri,
cu intenţia producătorilor de a creşte exactitatea dozării componentelor (bază şi
acceleratori) şi de a uşura munca echipei. Dacă până nu demult practicienii obţineau
materialul de amprentă amestecând pe un bloc de hârtie sau placă, douâ paste (bază
şi accelerator) sau o pastă şi un lichid, la ora actuală există şi se extind numeroase
alte variante de dozare, omogenizare şi depunere:
1. Dozarea şi omogenizarea componentelor in boluri de cauciuc şi/sau pe
blocuri de hârtie, depunerea materialului de amprentă rezultat putându-se efectua:
a) direct, într-o portamprentă, de exemplu alginatele (utilizate pentru
amprentări preliminare sau a arcadelor antagoniste) şi
b) prin intermediul unei seringi (de obicei materialele cu vâscozitate
redusâ -Light bodied), a căror conţinut se exprimă in şanţurile gingivale şi pe
preparaţii. Seringile de injectare a materialelor de amprentă prezintă (în loc de ace)
conuri (canule) din mase plastice, detaşabile, de obicei de unica folosinţă. Acestea se
pot încărca cu materialul de amprentâ fîe prin aspirarea lui, fie prin depunerea
materialului cu ajutorul spatulei sau a unui con de hârtie.
In ultimii ani, dupâ lansarea pistoalelor, seringile mai pot fi umplute şi cu
ajutorul acestora, anterograd, înainte de adaptarea conului (vârfului).
2. Dozarea componentelor in cartuşe unite şi omogenizarea lor în pistoale
pentru amprentare. Pistoalele de amprentare sunt dispozitive mecanice complexe
care se livrează de către firme specializate.
3. Predozarea industrială şi omogenizarea mecanică. De mai mulţi ani o serie de
materiale de amprentâ (cu precădere hidrocoloizii şi polieterii) se pot omogeniza şi în
capsule fixate în suporturi adecvate ale unor vibromalaxoare (alginatele) sau se pot
prepara in vacuum malaxoare. Această ultimă variantă permite obţinerea unui

167
material omogen şi fară incluziuni de aer. Mai recent şi polieterii (Impregum,
Permadyne, Penta H, Penta L etc.) beneficiază de o malaxare (mixare) automată
(Pentamix Mixing, Unit - ESPE America). Acest dispozitiv permite obţinerea unui
material de amprentâ omogen în câteva secunde, material care poate fi încărcat
ulterior fîe în seringă, fie în lingură.
Unul din ţelurile cele mai importante ale tehnicilor actuale de amprentare este
prevenirea apariţiei incluziunilor de aer, care se poate combate efîcient la unele
materiale de amprentă prin vibro-spatulare în vid.
In general, luarea unei amprente presupune pe lângă o dotare minimă pentru fiecare
procedeu şi existenţa unui ajutor care să cunoască produsele şi ale cărui gesturi să fie
sincronizate cu cele ale medicului.

Fidelitatea şi evidenţierea zonei terminale

Prin fidelitatea amprentei se înţelege exactitatea reproducerii in detaliu şi
dimensiune a ţesuturilor dure şi moi ale câmpului protetic.
In protetica fixâ se impune ca detaliile de suprafaţă a preparaţiilor dentare
sâ fie redate cu o precizie de cel puţin 25 µm iar detaliile ţesuturilor moi
peridentare cu o exactitate de minimum 50 µm.
O exactitate mai mare (sub 20 µm) nu este oportună, datorită diametrului
granulelor din pulberile cimenturilor de fixare.
Relaţiile dinţilor preparati in cadrul arcadei trebuiesc de asemenea reproduse cu
exactitate ţinând cont de mobilitatea fîziologica a dinţilor vecini care in mod normal
au o rezilienţă parodontalâ de ~100µm. Aşadar in fmal piesa protetică prin ariile ei
de contact trebuie să se încadreze într-un echilibru funcţional al arcadei cu o precizie
de maximum 10 µm.
Fidelitatea unei amprente poate fi influenţată de mai mulţi factori dintre
care amintim: factori clinici, modalitatea de prezentare a limitelor preparaţiei (se
utilizeazâ inele sau fire de retracţie),
Factorii clinici
Una dintre condiţiile de bază ale amprentării în protezarea fixă este ca suprafeţele de
amprentat trebuie sa fie uscate, fără urme de secreţii, salivă şi/sau sânge. Esenţială
este înregistrarea exactă a limitelor preparaţiei, de aceea amprenta trebuie sâ
depăşească constant limitele acesteia. In cazul preparaţiilor subgingivale, materialul
de amprentă trebuie sâ depâşească limita preparaţiei, pătrunzand în şanţul gingival.
Sângerările de la nivelul parodonţiului marginal trebuiesc oprite înainte de
amprentare. In cazul preparaţiilor subgingivale este contraindicată amprentarea în
aceeaşi şedinţa cu prepararea bonturilor. Ea se poate face la câteva zile de la aceasta,
ideal la 2-3 săptămâni. In acest interval procesele de reparaţie tisulară se finalizeazâ şi
riscul sângerărilor este minim; eventualele retracţii gingivale secundare actului de
şlefuire se stabilizează.
Este de dorit ca înainte de amprentare sâ se efectueze o asanare parodontală corectă pe
cadrane, pentru ca reproducerea fîdelă a preparaţiilor să aibă loc fâră placâ şi/sau
secreţii subgingivale iar pe dinţii vecini să nu existe depozite de tartru.
- Prepararea şanţului gingival în vederea amprentării
Materialele elastice de amprentare se introduc in cavitatea bucală in stare semifluidă.
Ele fiind puţin compresibile nu reuşesc să îndepărteze gingia liberă şi papila
interdentară. Insăşi elasticitatea ţesuturilor moi contribuie la transformarea şanţului
gingival într-un spaţiu virtual. Dacâ totuşi materialul de amprentă reuşeşte să pătrunda
puţin în sulcus, marginile vor fi inevitabil subţiri, friabile şi cu tendinţă la deformare.

168
Pentru reproducerea fidelă a zonei terminale a bontului se impune pregătirea
şanţului gingival, urmărind următoarele obiective:
- îndepărtarea temporarâ a ţesuturilor gingivale de suprafeţele dentare pentru
a evidenţia zona cervicală şi o parte din suprafaţa subiacentâ. Se asigurâ astfel acces
în plan vertical, pentru elastomrul fluid;
- crearea unui spaţiu, in plan orizontal, care să asigure grosime suficientă
marginii amprentei evitându-se astfel distorsionările, condiţie prealabilă a acurateţei.
Distanţarea gingiei trebuie menţinutâ pe toată durata întăririi amprentei;
- spaţiul creat pentm materialul de amprentare trebuie sâ fie uscat, fără salivă,
secreţii sulculare sau sânge şi trebuie să se menţină uscat pe perioada întăririi
intrabucale a materialului, pentru a nu influenţa negativ calităţile mecanice ale
acestuia.
Posibilităţile de etalare a şanţului gingival:

Lărgirea temporară a şanţului gingival prin metoda mecanică

Una din primele metode de înregistrare in amprenta a zonei terminale a fost cea cu
ajutorul inelelor de cupru. In principial, metoda se bazează pe ghidarea mecanică a
masei termolastice ramolite de către inelul de cupru. Prin insinuarea marginilor sale
între gingia liberă şi dinte se pot amprenta suprafeţele subiacente zonei cervicale.
Odată cu introducerea materialelor de amprentâ elastice, s-a trecut la utilizarea altor
mijloace pentru lărgirea temporară a şanţului gingival, cele mai uzuale fiind şnururile
de bumbac. Prin inserarea unui şnur neimpregnat in şanţul gingival şi lăsarea lui
timp suficient de lung se poate obţine o lărgire temporară prin simpla acţiune
mecanică. După scoaterea şnurului din şanţ, se va putea introduce materialul de
amprentă, înregistrându-se cu fidelitate zona terminală a preparaţiei. De multe ori
utilizarea acestor şnururi sau fire de bumbac neimpregnate este însă ineficientă,
neputând realiza controlul hemoragiei sulculare.
Din datele din literatură rezultă că jumătate din amprentele luate după ce lârgirea
şanţului s-a facut doar cu fire de bumbac neimpregnate nu au fost precise şi a fost
necesară refacerea lor.
Probabilitatea înregistrării cât mai fidele a zonei terminale scade cu cât numărul
dinţilor stâlpi creşte.
In situaţiile in care se amprentează un număr limitat de dinţi stâlpi de la nivelul unei
hemiarcade, iar preparările nu se extind prea mult subgingival poate fi utilizată diga,
dar trebuie evitată folosirea ei, dacă se amprenteazâ cu polivinil siloxan, deoarece
aceasta inhibă polimerizarea materialului de amprentă.
Lărgirea temporară a şanţului gingival prin metoda chemomecanică
Prin combinarea acţiunii chimice cu presiunea mecanicâ, se realizează concomitent
atât lărgirea şanţului gingival cât şi controlul fluidelor sulculare.
Un material pentru lărgirea şanţului gingival trebuie să îndeplinească cel puţin trei
condiţii:
• efîcienţa in obţinerea deplasării gingivale şi a hemostazei;
• absenţa unei afectări ireversibile a ţesuturilor gingivale;
• absenţa unor efecte sistemice nedorite .
Substanţe astringente utilizate pentru retracţia gingivală
Agenţii caustici, aşa cum sunt acidul sulfuric, acidul tricloracetic, negatolul (acid
metacrezol sulfonic şi formaldehidă) şi clorura de zinc, utilizaţi in trecut pentru
retracţia gingivală au fost abandonaţi datorită efectelor nedorite.
De-a lungul mai multor ani, epinefrina racemica 8% a fost considerată cel mai
popular agent chimic pentru retracţie gingivală.

169
Epinefrina produce hemostază şi determină vasoconstricţie locală şi în felul acesta
determinâ retracţie gingivală tranzitorie. Existâ diverse controverse cu privire la
utilizarea epinefrinei, la ora actuală scăzând semnificativ utilizarea sa, mai ales in
rândul stomatologilor care au terminat studiile după 1980. Epinefrina cauzeazâ o
creştere a presiunii sanguine şi creşte ritmul cardiac. Chiar şi pacienţii care nu
prezintă contraindicaţiile mai sus menţionate pot dezvolta aşa-numitul sindrom la
epinefrină (tahicardie, tahipnee, creşterea presiunii sanguine, anxietate, depresie
postoperativă).
Actualmente, cele mai uzuale substanţe utilizate pentru retracţia gingivală sunt:
• clorura de aluminiu;
• sulfatul dublu de potasiu şi alumimum-alaunun (termenul este utilizat impropriu
pentru sulfatul de aluminiu);
• sulfatul de aluminiu;
• sulfatul feric.
Aceste soluţii astrmgente sunt livrate fie în flacoane, fie sub formâ de fire sau
inele de bumbac preimpregnate.

Tehnica de inserare a şnurului impregnat în şanţul gingivaL

Timpii operatori sunt următorii:

1. anestezia locală este necesarâ doar în anumite situaţii;
2. izolarea câmpului protetic;
3. se secţionează o lungime suficientă de şnur pentru a putea încercui dintele;
4. se îmbibă snurul in soluţie astringentă;
5. se aplică şnurul de-alungul dintelui şi se împinge uşor la nivelul şanţului cu un
instrument adecvat.
Pentru a putea începe operaţiunea de lărgire temporară a şanţului gingival în vederea
amprentării avem nevoie de un câmp operator uscat. Se va utiliza un aspirator de
salivă, iar cadranul în care urmeazâ sâ se aplice şnurul se va izola cu rulouri de vata
de vată.
Capetele firului se prind între police şi arătător şi se conformează un inel care se
aplicâ în jurul dintelui.
Şnurul de retracţie se va îmbiba cu soluţie de clorurâ de aluminiu (Hemodent). S-a
demonstrat că şnururile impregnate cu epinefrinâ sau alaun sunt de două ori mai
efîciente dacâ înainte de inserarea în şanţ sunt saturate cu soluţie de clorură de
aluminiu.
Şnurul conformat în formâ de U se va aplica în jurul dintelui preparat. Capetele se ţin
între police şi arătător şi se aplică presiuni uşoare în direcţie apicală. Cu ajutorul unui
instrument Fisher sau a unui instrument de plastic IPPA se inseră şnurul de jur
împrejurul dintelui, cu blândeţe în şanţul gingival, începând din zona proximală.
Această manoperă este de fmeţe şi nu o demonstraţie de forţă. După ce s-a inserat
mezial, cu aceeaşi mişcare fină se va insera şi distal.
Dupa ce s-a finalizat inserarea in zonele meziala, distala şi orala, se va secţiona şnurul
care este in exces, la nivelul zonei meziale, cât mai aproape de papila interdentară.
Urmează inserarea in zona vestibulară. Cele douâ capete ale şnurului se întâlnesc în
zona mezială, unde ţesutul va putea tolera un exces de şnur. Dacă cele două capete ale
şnurului se întâlnesc vestibular sau oral, unde gingia este mai subţire, va apare o
dehiscenţâ la acest nivel, iar înregistrarea liniei terminale în această zonă nu va fi
corectă.

170
 Inserarea şnurului trebuie facută in acelaşi timp cu fermitate şi cu blândeţe,
astfel încât acesta sâ rămână la nivelul zonei terminale. Medicii neîndemânatici („cu
mână grea") pot traumatiza epiteliul gingival. Trebuie evitată presiunea şi inserarea
exgerată a şnurului m şanţul gingivaî.
Este bine să se plaseze mai multe comprese în cavitatea bucală, atât pentm menţinerea
unui câmp operator uscat cât şi pentru a-i crea pacientului o senzaţie de confort.
Dupâ 10 minute se îndepărteazâ uşor şnurul, evitând să se producâ sângerarea. Inainte
de a scoate şnurul din şanţ se va umecta cu spray-ul de apă, pentru a nu apărea leziuni
la nivelul mucoasei decăptuşire (asemănătoare arsurilor ce apar în momentul când
rulourile de vată aderâ la nivelul mucoasei bucale desicate).
Materialul de amprentă se va injecta cu siringa direct în şanţ, după ce acesta a fost
spălat cu jet de apă şi uscat. Dacă persistă sângerarea, se va temporiza amprentarea.
Soluţia de sulfat feric, în contact cu sângele determină precipitarea instantanee a
proteinelor formând un coagul. Prin îndepărtarea coagulului cu un jet de apă,
suprafaţa subiacentă prezintă sângerare, care nu va permite amprentarea.
Avantajele tehnicii de lărgire temporarâ a şanţului gingival cu douâ şnururi sunt:
- metoda se practică în aproape toate situaţiile clinice (este contraindicată în cazul
unui şanţ foarte puţin adânc, după tratament chirurgical parodontal, sau a unei
preparaţii sub formă de chanfrein lung, care nu poate reţine primul şnur);
- dacă este corect executată, aceastâ metodă este mai puţin agresivă;
- în general, nu provoacă sângerare şi rareori necesită anestezie.
Tehnica este însă destul de laborioasâ, mai ales când există un număr mai mare de
bonturi.
Pe lângă metoda cu şnur impregnat devenită convenţională, se preconizează tehnici
altemative. Pentm lărgirea temporară a şanţului gingival a fost propus un nou tip de
material, care sâ lezeze cât mai puţin ţesuturile gingivale. Benzile de retracţie
Merocel (Merocel, Mystic, Conn.) sunt confecţionate dintr-un material sintetic, extras
chimic dintr-un polimer biocompatibil (hidroxilat polivinil acetat). Acest material este
uşor de conformat, foarte eficient pentru absorbţia fluidelor gingivale (sânge, salivă,
fluid sulcular), neabraziv şi uşor de adaptat la ţesuturile înconjurătoare. Merocel este
un material absorbant hemostatic utilizat in ORL, in chirurgia gastrică, toracică şi
otoneurologică.
Metoda de poziţionare a acestor benzi din Merocel este facilâ şi permite deplasarea
atraumatică a ţesuturilor gingivale. Benzile impregnate se inserâ la nivelul şanţului
gingival, iar apoi cu ajutorul coroanelor provizorii se menţin timp de 10—15 minute
in situ sub presiune ocluzală. Structura poroasă şi spongioasă a benzilor de Merocel,
asigură un mediu uscat ce permite materialului de amprentă sâ înregistreze precis
zona sulculară.
Chiuretajul gingival rotativ - gingivorotajul
Principiul metodei constâ in lărgirea şanţului gingival prin eliminarea unei grosimi
;
reduse de ţesut din versantul intem al gingiei libere.
Lărgirea şanţului gingival prin metoda electrochirurgicală
Procedeul este folosit pe scarâ largă; se poate obţine o largire a şanţului cu bisturiul
electric. Concomitent se poate realiza şi o hemostază.

Electrotomul
Un bisturiu electric este un oscilator de înaltă frecvenţă sau un radio-transmiţător ce
utilizează un tub de vacuum sau un tranzistor pentru a crea un curent de înaltă
frecvenţă de aproximativ 1 MHz (un milion de cicli pe secundă). Acest aparat

171
generează câldură de aceeaşi manieră ca şi un cuptor cu microunde, sau cu un aparat
de diatermie din fizioterapie.

Utilizarea metodei electrochirurgicale pentru lărgirea temporară a

şanţului gingival
Dupâ terminarea preparării dintelui, şanţul gingival este îngust şi are o adâncime sub
2 mm. Cu ajutorul bisturiului electric se poate obţine lărgirea dorită, mai ales în
porţiunea coronară a sulcusului şi totodată se obţine hemostază.
Medicul stomatolog trebuie sâ cunoascâ şi să ţină cont de anumite precauţii înainte de
a indica lărgirea şanţului gingival cu ajutorul bisturiului electric :
 Purtătorii de pacemaker prezintă contraindicaţie absolută, la fel
cei ce fac terapie radiantă sau prezintâ alte boli consumptive.
 Aceasta tehnică nu se recomandă in cazul gingiilor subţiri, aderente
(caninii maxilari).
 Trebuie evitat contactul cu instrumente metalice, deoarece poate
apare şocul electric.
 Se vor utiliza oglinzi de plastic şi aspiratoare de plastic.
 Este necesară o anestezie profundâ a ţesuturilor înconjurătoare.
 Electrodul se va trece rapid prin ţesut şi se va deplasa continuu.
 Dacă vârful se blochează, înseamnâ că intensitatea curentului este
prea mică şi este necesar să se mărească.
 Dacă se observă pigmentări la nivelul ţesuturilor, înseamnă că
intensitatea curentului este prea mare, deci trebuie diminuată.
 O nouă secţionare nu trebuie repetatâ la un interval mai
mic de 5 secunde.
 Electrodul trebuie să rămână curat, fără fragmente
tisulare.

 Electrodul nu trebuie să atingă nici o restaurare metalică.

 Un contact între electrod şi dinte de peste 0,4 secunde poate conduce la leziuni
pulpare ireversibile (evidenţiate prin studii pe animale).
 După fînalizarea operaţiunii şanţul trebuie spălat cu apă oxigenatâ, înainte de a
scoate
şnurul.
 Nu se va utiliza în prezenţa agenţilor inflamabili (agenţii anestezici topici pe
bază de etilclorid trebuie evitaţi când se utilizează electrotomul).
 Trebuie evitată utilizarea electrotomului in caz de analgezie cu protoxid de
azot si oxigen (în prezenţa unei comprese uscate, neumezite pot lua foc).
Arsurile accidentale apărute la anumiţi pacienţi au fost atribuite unei incorecte
pământări, deci singurul si cel mai important factor al siguranţei utilizării
electrotomului este corecta pâmântare.
 Contactul cu o mică protuberanţâ osoasă, cum ar fi o exostoză, poate produce
o densitate sufîcient de mare de curent pentru a produce arsura. Este bine ca
pacientul să nu aibă asupra sa obiecte metalice (de ex. chei metalice în
buzunarul pantalonilor).

Evaluarea mijloacelor şi metodelor de lărgire temporară a şanţului gingival

172
Toate tehnicile utilizate pentru lărgirea temporară a şanţului gingival sunt
agresive pentru parodonţiul superficial, mai ales la nivelul epiteliului intrasulcular.
Gradul de agresiune asupra ţesuturilor epiteliale, în ordine crescătoare, este următorul:
- şnur dublu, neimpregnat
- chiuretaj rotativ
- şnur simplu impregnat
- bisturiu electric.
Dacâ acţiunea este intempestivă se poate leza ataşamentului conjunctiv, cu consecinţe
mai grave.
Dupâ cicatrizare, dacă manoperele sunt conduse corect, apare o recesiune gingivalâ
de 1-3/10 mm.
Pentru a limita riscul lezării parodontale, practicianul trebuie să cunoască natura
parodonţiului, specificâ fiecărui pacient şi in funcţie de acesta să aleagă cea mai
indicată tehnică de lărgire a şanţului gingival.
In multe ocazii este mai bine să se întârzie momentul amprentării şi să se acorde o
atenţie mai mare vindecării ţesuturilor traumatizate prin înbunătăţirea calitătii
restaurărilor provizorii şi menţinerea unei igiene corespunzâtoare.

CONTROLUL FLUIDELOR BUCALE SI PREGATIREASANTULUI

GINGIVAL IN VEDEREA AMPRENTARII

Reusita unei PPF depinde de izolarea corecta si de reproducerea fidela a zonei

terminale a bontului
Procedee de preamprentare:
 controlul fluidelor bucale
 pregatirea santului gingival

CONTROLUL FLUIDELOR BUCALE

 reprezentate de: sange, saliva. fluid gingival, apa
 confortul si siguranta pacientului
 accesul si vizibilitatea optima pentru operator
 camp operator uscat
 utilizam metode singulare sau in combinatie

Foarte eficienta este diga

In protetica diga utilizata limitat pentru ca:
 la slefuire folosim cantitati mari de apa
 evitata lezarea partilor moi
 cand se amprenteaza sau se cimenteaza o lucrare nu este asa o cantitate
mare de saliva care nu poate fi stapanita
 indicata diga doar in timpul fixarii lucrarilor protetice
 daca folosim elastomeri se izoleaza diga cu vaselina pentru ca materialul
din diga inhiba polimerizarea polivinil siloxanului; nu se folosesc clamele
 este laborioasa, respectati timpii operatori, asigura o izolare perfecta si un
grad de securitate.

173
Folosirea rulourilor de vata si a compreselor

 sau folosirea unor triunghiuri absorbante care indeparteaza buzele, obrajii

sau chiar pot obstrua orificiul canalului glandei parodite.

Aspiratorul de saliva
 aspiratorul de saliva
 Automatomul si Svedopterul (la arcada mandibulara; are o oglinda si un
sistem de aspirare; eficienta sporita daca se utilizeraza impreuna cu rulouri
de vata cu dublu rol aspira fluidele si mentine si limba pacientului.; capul
pacientului in pozitie verticala)
 aspiratorul chirurgical creaza vacuum, necesara prezenta asistentei
Medicatia antisialogoga
 folosita cand secretia salivara nu poate fi stapanita
 bromura de metantelina (banthine)
 bromura de propantelina (pro-banthine)
 1 tableta de 50 mg Banthine sau 15 mg ProBanthine cu 1 ora inainte
 Clonidina (antihipertensiv, 0,2 mg cu 1 ora inainte )
 contraindicate total la orice pacient cu hipersensibilitate, cu glaucom, astm,
sindrom obstructiv gastrointestinal sau urinar
 ele sunt potentate de antihistaminice, tranchilizante, analgezice narcotice
sau corticosteroizi.

Pregatirea santului gingival in vederea amprentarii

Obiective:
 indepartarea temporara a tesuturilor gingivale de pe suprafetele denntare
pentru a evidentia zona cervicala
 crearea unui spatiu in plan orizontal care asigura o grosime suficienta
marginilor amprentei
 spatiul creat sa fie uscat

Materialele

ELASTOMERII POLISULFIDICI

Caracteristici:
 numite si thiocauciucuri. polisulfurile
 primii elastomeri de sinteza
 produsul initial numit Thiokol 1953
 denumirea s-a modificat in mercaptan datorita gruparii SH
 se prezinta in sistemul pasta-pasta in trei consistente (baza si
acceleratorul)
 sunt geluri coloidale hidrofobe, insolubile in apa
 nu prezinta deformari prin imbibitie sau sinereza
 vulcanizarea este insotita de contractii
 stabilitatea dimensionala mai buna ca HC
 modelul trebuie realizat in prima ora de la amprentare

174
  sufera o deformare permanenta in cursul indepartarii amprentei (cand
depaseste zonele retentive ale c.p)
 miros dezagreabil de sulf
 tuburile trebuie pastrate bine in inchise deoarece mercaptanul din lichid
tinde sa se separe de oxidul de zinc si sulfatul de calciu.
Indicatii si contraindicatii:
 amprentarea cp pentru realizarea PPF uni sau pluridentare
 amprente globale
 turnarea mai multor modele de lucru pe acceasi amprenta
 nu au contraindicatrii in ceea ce priveste cp
 contraindicatie la persoanele cu intoleranta
Dezavantaje:
 spatulare dificila
 miros neplacut
 timp lung de priza
 colorarea materialelor de protectie
 deformarea remanenta mare
Produse comerciabile:
 Permlastic(Kerr)
 Coeflex (Coe)
 SuperRubber (Bosworth)

ELASTOMERII SILICONICI
(organo-siloxani)
 contin grupari organice legate covalent de un atom de siliciu
 obtinuti prin reactii de policondensare fie prin reactii de poliaditie
 se comercializeaza sub forma de sistemul baza si catalizator

Elastomerii siliconici cu reactie de condensare (conventionali)

 contractia amprentei si stabilitate tridimensionala redusa

 turnarea modelului in prima ora
 contractia este mare decat la polisulfuri si polieteri

Siliconii cu reactie de aditie (polivinil siloxanii)

 sunt geluri hidrofobe
 exista pe piata si siliconi hidrofili (Oranwash)
 nu prezinta nici o modificare dimensionala pri imbibitie sau sinereza
 in toate tipurile de amprentari ale campurilor protetice pentru proteze fixe
 obtinerea modelelor deosebit de precise (inlay , restaurari adezive)

Contraindicatii
 persoanele alergice
 confectionarea de mai multe modele pe baza aceleiasi amprente
 cand se cer modele foarte fidele

175
POLIETERII

 sunt ultimii sositi in seria elastomerilor de sinteza

 se mai numesc si gume sau cauciucurile polieterice
 timp de lucru redus
 rigiditate mare
 sunt in sistem bicomponent (pasta/pasta)

Denumiri comerciale:
 Impregum
 Permadyne –ESPE
 Permadyne Penta H,
 Dimension

Indicatii:
 amprente pentru incrustatii si coroane partiale
 coroane de invelis
 amprente pentru punti
 supraamprente pentru proteze fixe din mai multe bucati
 restaurari pe implante
 polieterii noi preiau indicatiile alginatelor
 sunt si polieteri pentru inregistrarea ocluziei (Ramitec Penta)

Produse comerciale:
 Impregum
 Impregum F,
 Permadyne

MATERIALE DE AMPRENTA FOTOPOLIMERIZABILE

 1988 au aparut pe piata de catre firma Genesis/LDCaulk

 este o rasina de poliuretan dimetacrilat fotopolimerizabila sub actiunea
luminii vizibile
 initiatorul fotosensibil (probabil camforchinona) este activat de o lumina
vizibila cu lungimea de unda in jur de 480 nm
 materialul de amprenta se incarca in portamprente transparente

Avantaje:
 control asupra timpului de lucru
 intervalul de priza este scurt 3 minute

Dezavantaje:
 linguri speciale transparente
 depozitarea materialului prelevat din tub/ seringa intr-un loc intunecos
daca cumva se intarzie inserarea lingurii pe campul protetic
 dificultatea polimerizarii in zonele greu accesibile spotului luminos

176
MATERIALE DE AMPRENTA SINTEZE

Date utile pentru alegerea unui material:

 capacitatea de umectare
 vascozitatea si compresiunea in cursul insertiei
 plasticitatea si timpul de priza
 prezenta cavitatilor si a retentivitatilor
 prezenta limitelor

Capacitatea de umectare a materialelor

Definitie: proprietatea de a se intinde pe o suprafata data si este legata de

compozitia materialului; intervin si variabile date de :
 starea suprafetei (cea neteda mai favorabila decat aspra)
 umiditatea suprafetelor: unele materiale accepta un grad de umiditate
(hidrocoloizii) in contrast cu altele (elastomerii)
 Tensiunea superficiala: se pot folosi produse care scad tensiunea
superficiala si favorizeaza etalarea elastomerilor

Vascozitatea materialului si compresiunea din cursul inserarii:

 alegerea de PA compatibile cu forma suprafetelor ce urmeaza a fi
amprentate si cu materialul ce va fi folosit
 amprentele realizate cu un singur produs cu o singura vascozitate (alginat
clasa A, polieter, vinil-polisiloxan necesita PA individuala; rezervate
situatiilor clinice simple cu retentivitati reduse
 asocierea a doua vascozitati ale aceluiasi produs compenseaza
inconvenientele fiecaruia in parte, folosite separat.
Asocieri posibile:
-vascozitate mare in asociere cu vascozitate mica (putty+ light) folosind
lingura standard
-vascozitate medie in asociere cu vascozitate mica (regular+light) folosind o
portamprenta individuala confectionata cu distantare de cativa milimetri.

Plasticitatea si timpul de priza

 au o curba specifica de priza fixata de fabricant
 variaza sub influenta a unor factori:
-Temperatura:
 temperatura la care se pastreaza produsul si temperatura mediului
ambiant
 temperatura apei la alginate
 temperatura cavitatii bucale

-Dozajul catalizatorilor
-Malaxarea
 malaxare manuala (prea rapida rezulta amestec heterogen si includerea
bulelor de aer
 malaxarea prelungita diminua timpul de lucru in cavitatea bucala

177
  amestecul in parti egale a doua paste ( doua cartuse din care continutul este
exprimat cu ajutorul unui pistolet iar amestecul se realizeaza intr-un sistem
de serpentine)

Avantaje:
- timp de malaxare scurt
- amestec lipsit de bule de aer
- injectarea direct pe suprafata ce urmeaza a fi amprentata

AMPRENTA CONVENTIONALA
 numite si chimico-manuale
 tehnica de amprentare este individualizata fiecarui caz in parte
 elementele campului protetic sa fie curate
 amprentarea cu materiale elastice cere o portamprenta care poate fi:
standard, individuala sau speciala
 amprenta segmentara a pierdut teren in favoarea celei globale
Clasificarea procedeelor de amprentare in protetica fixa:
 in functie de timpii de lucru
-intr-un singur timp (monofazica)
-in doi timpi (bifazica)
 in functie de numarul componentelor folosite
-amprenta cu o componenta (vascozitate)
-amprenta cu doua componente ( ale aceluiasi material)

Amprente intr-un singur timp

Utilizari:
 amprentarea arcadelor antagoniste
 amprente preliminare in vederea realizarii modelelor pe care se
confectioneaza portamprentele individuale
 amprentele finale cu elastomeri de sinteza in linguri individuale
 se poate folosi o gama variata de materiale, in portamprente standard, in
portamprente individuale, sau in portamprente speciale
Amprente intr-un singur timp (monofazice) cu unul sau doua componente
Tipul de amprenta Materiale utilizate Indicatii, observatii
Cu hidrocoloizi -arcade antagoniste
ireversibili(alginate) cu linguri -modele de studiu si documentare
standard -modele pentru realizarea PA
coroane si punti (doar alginat clasa A)

Amprente -modele de lucru pentru incrustatii,

monofazice globale coroane si protezele partiale
(intr-un singur timp) Cu hidrocoloizi reversibili in una fixe(exceptand preparatiile in muchie
sau doua consistente de cutit)

-modelele de lucru pentru preparatii

cavitare, coroane si proteze partiale
Hidroalginica ( cu alginate fixe
alginate si hidrocoloizi reversibili) -in duplicarea modelelor

178

cu elastomeri de sinteza
( in una sau doua
consistente) in lingura
individuala
cele mai frecvent utilizate
indicatii (aproape) universale in
protetica fixa
( modele de lucru pentru preparatii
unice sau multiple proteze partiale
fixe)

Amprenta cu hidrocoloizi ireversibili (alginate)

 amprenta globala de tip monofazic cu un singur material cu lingura
standard
 pentru model de studiu la inceput, pe parcurs sau la sfarsitul tratamentului
 serveste la realizarea lingurii individuale sau in amprentarea antagonistilor

Materiale necesare:
 un compas pentru alegerea PA
 PA standard
 material de amprenta (alginat)
 leucoplast
 anestezie de contact

Descrierea tehnicii:
 se masoara cu compasul distanta dintre cele doua puncte ekm(ectomolare
superior sau inferior dupa caz) care precizeaza latimea maxima a celor
doua arcade.
 se alege PA cu un gabarit transversal mai mare cu 3 mm spatiu necesar
materialului de amprenta
 LS prevazuta cu retentii sau realizam noi din benzi de leucoplast, sau
picaturi de stents topit in interiorul lingurii din loc in loc
 Preparam alginatul:
1. dozam pulberea si apa cu dozatoare anexate
2. inainte de prelevarea pulberii agitam cutia.
3. incarcam mensura in exces apoi il indepartam cu spatula fara presiune
pentru a nu ingloba aer
4. cu mensura de apa adaugam apa in bol la temperatura de 20-22 grade peste
care adaugam pulberea
5. urmeaza inglobarea pulberii in apa, spatularea energica, frecand amestecul
de peretii bolului timp de 1 minut (priza normala si 35-45 secunde (priza
rapida)
6. aspectul final cremos, neted sa nu se desprinda de pe spatula incarcata.

Incarcarea lingurii standard se face rapid; materialul se depune in zonele

posterioare ale lingurii pasta fiind impinsa in partile anterioare; se netezeste suprafata
alginatului cu degetele inmuiate in apa.

Inserarea PA cu material alginic pe arcada: se mentine ferm pe pozitie, fara

compresiune, pana la priza finala adica 2 minute dupa priza

179
Indepartarea amprentei:
-printr-o tehnica precisa; se intrerupe inchiderea marginala prin indepartarea buzei si a
obrajilor cu degetele pentru a intra aer; se indeparteaza lingura printr-o singura
miscare ferma

Spalarea amprentei
- cu apa de la robinet pentru indepartarea resturilor de saliva si sange, se
dezinfecteaza cu preparate specifice, se usuca se toarna modelul
- daca nu se poate turna imediat se mentine in mediu umed (intr-o cutie cu
capac amprenta este invelita in servetele umede), amprenta nu se pune cu fata
in jos, se poate deforma; excesul de alginat de pe lingura se taie.
- inainte de turnarea modelului amprenta se pudreaza cu praf de gips care se
indeparteaza repede sub jet de apa si cu pensule moi, pentru indepartarea
eventualelor impuritati precum si o neutralizare a suprafetei amprentei; ionii
de calciu din gips leaga portiunile de alginat care eventual nu au facut priza
acesta transformandu-se in alginat de calciu (altfel modelul apare rugos).

Amprente cu hidrocoloizi reversibili

-necesita linguri speciale cu sisteme de racire

-materiale ieftine, tehnologie deosebita
-ambalati sub forma de gel semisolid in tuburi de polietilena
gelul se transforma in lichid intr-o instalatie de conditionarte

Amprente cu Elastomeri de sinteza in portamprente individuale

-necesita portamprente standard sau individuale

-sunt cele mai fidele stratul de material uniform (2-3 mm)
- nu conteaza spatiul dintre lingura si elementele campului protetic cat mai ales
distanta dintre bonturi.
-nu se recomanda individualizarea lingurilor standard cu stents deoarece plastifiantii
din elastomeri ataca si inmoaie suprafata compoundurilor, aparand distorsiuni la
interfata elastomer compound cu posibilitati de desprindere a materialului la
dezinsertie;
- prin urmare se contraindica amprentele rigid elastice (adica cu stents si silicon; in
tara noastra inca se mai lucreaza si este gresit)
- amprentele individuale sa prezinte minim 3 stopuri cu scop de centrare si de
asigurare a unei grosimi egale a materialului de amprenta

Portamprentele individuale :
-acrilate autopolimerizabile, mase termoplastice, polistiren si folii din mase plastice
pentru aparate de termofotrmare: Erkoform)

-suprafata interna se pensuleaza cu un adeziv, crearea de perforatii sau tratarea cu

hartie abraziva de granulatie 80.

Fazele tehnologiei de amprentare

-pregatirea santului gingival
-amprentarea preparatiilor plus intreaga amprenta
-amprentarea arcadei antagoniste cu alginat

180
- inregistrarea relatiilor ocluzale

AMPRENTAREA PRIN TEHNICA DUBLULUI AMESTEC

-amprenta globala intr-un singur timp utilizand un singur material in consistente

diferite
-vizeaza amprentarea unei arcade intregi
- tehnica: dupa indepartarea firelor de retractie intr-o portamprenta standard se insera
un elastomer chitos peste care se depune acelasi elastomer de consistenta medie sau
fluida (varianta sandwich)
- in acelasi timp se depune cu ajutorul unei seringi speciale pentru amprente material
fluid sau de consistenta medie in santul gingival. se aplica portamprenta pe campul
protetic; materialele chiar de consistente diferite dar din aceiasi familie se leaga
chimic intre ele
-indicata pentru siliconi, tiocoli, polieteri cat si pentru hidrocoloizii reversibili

Instrumente si materiale:
-portamprenta standard
-adeziv pentru portamprenta
-elastomer chitos
-elastomer de consistenta medie sau fluida
-bloc de hartie, spatula seringa cu canula demontabila

Tehnica pentru Optosil si Xantopren Comfort

-pensularea portamprentei cu adezivi 2 min sa se usuce

-indepartarea firelor de retractie, usoare spalaturi cu jet uscarea ulterioara
-prepararea siliconului chitos ( manile protejate cu manusi)
-exprimarea unei cantitati de xantopren fluid din cartusele montate in pistol in santul
gingival si pe preparatie precum si pe materialul chitos din portamprenta
-aplicarea portamprentei incarcate pe campul protetic 5 minute
-indepartarea portamprentei si examinarea acesteia
-spalarea amprentei si dezinfectia ei cu o solutie de hipoclorit de sodiu (NaOCL
10000 ppm clor active (dilutie 1:5/1:10 corespunzatoare unei solutii de 5-10 %
inalbitori casnici.
-amprentarea cu alginat a arcadei antagoniste
-inregistrarea raporturilor ocluzale cu Ramitec (ESPE) sau Kristall (Omicron-Dental
GmbH)

Avantaje:
-prizele concomitente a celor doua componente care impiedica deformarea elastica a
elastomerului chitos de catre cel fluid.

Amprentarea canalelor radiculare

A. Tehnica directa sau amprenta –macheta

1. machetarea cu rasuini autopolimerizabile
2. machetarea cu material termoplastic
3. machetarea cu ceara

181
B. Tehnica indirecta sau amprenta cu elastomer de sinteza si tija metalica

AMPRENTE IN DOI TIMPI

-amprente bifazice; procedeul presupune doua amprente separate
descriem tehnica de corectare (spalare) si amprenta rigid-elastica si amprentarea cu
masa termoplastica si inel de cupru.

AMPRENTA DE CORECTARE, SPALARE

-apeleaza la consistente diferite, dar sa apartina aceleasi specii chimice.
-se incepe amprentarea folosind un material chitos (pentru siliconi) si unul cu
vascozitate crescuta pentru polieteri.
-dupa priza si dezinsertia amprentei indepartam regiunile retentive taiam si canale
pentru evacuarea surplusului de material fluid pentru a preveni instalarea deformarilor
de tip plastic in masa siliconului chitos.
- in a 2-a faza pe materialul chitos se aplica materialul fluid amprenta reintroducandu-
se pe campul protetic
-etalarea santului gingival are loc intre cei doi timpi (materialul fluid sustinut de cel
chitos patrunde in santul gingival)
-ideea de la care s-a pornit este cea a complementaritatii celor doua tipuri de materiale
siliconice, chitos si fluid. In timp ce siliconul chitos prezinta ca avantaj o contractie
volumetrica redusa iar ca dezavantaj fidelitate scazuta si faptul ca nu patrunde in
santul gingival, siliconul fluid prezinta avantajul patrunderii eficiente in santul
gingival dar si dezavantajul unei mari contractii volumetrice in functie de tipul de
reactie de priza. Prin urmare elastomerul fluid corecteaza elastomerul chitos.
-o varianta este aceea in care se aplica material fluid cu ajutorul unei seringi speciale
in santul gingival, pe preparatie si pe portamprenta cu material chitos care se aplica
peste campul protetic.

Instrumentar si materiale
 adeziv pentru portamprenta
 elastomer chitos
 elastomer fluid
 bloc de hartie
 spatula
 manusi latex

Tehnica de lucru:
se alege portamprenta dupa distanta ekm- ekm cu un compas ( nu prin verificari
succesive in cavitatea bucala)
-verificarea portamprentei
-pensularea portamprentei
-inserararea snururilor de retractie in jurul preparatiilor
-prepararea materialului chitos
-inserarea in portamprenta
-aplicarea pe campul protetic ce are aplicata o folie de tifon pentru distantare
-se indeparteaza dupa priza de pe campul protetic se indeparteaza surplusul
- se indeparteaza firele de retractie
-se prepara materialul fluid se aplica peste cel chitos, spalat si uscat.

182
-dupa priza se indeparteaza de pe campul protetic, se spala, se verifica, se
dezinfecteaza si se trimite laboratorului.

183