Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Amprentarea este o etapă clinică în cadrul tratamentului protetic prin PFU, prin care se
înregistrează datele câmpului protetic necesare transferului în laboratorul de tehnică dentară,
în vederea obținerii piesei protetice. Fiind copia negativă a cîmpului protetic, amprentarea
reprezintă o metodă de reproducere în afara cavității bucale a situației clinice la un moment
dat. În cadrul tratamentului prin PFU amprentarea urmează firesc etapa de preparare a dintelui
în vederea aplicării unei PFU.
Reproducerea datelor clinice în afara cavității bucale presupune turnarea unui model din ghips,
care va reda situația clinică a pacientului. În funcție de scopul pentru care se realizează
amprentarea, amprentele, respectiv modelele ce se toarnă au destinație și denumire diferită.
Amprenta documentară, din care rezultă modelul documentar, este copia negativă a
câmpului protetic efectuată înainte de orice manoperă terapeutică. În acest fel se
înregistrează și se păstrează informații clinice legate de situația inițială a cazului
clinic.
Amprenta de studiu din care rezultă modelul de studiu este copia negativă a
câmpului protetic, efectuată după ce medicul a realizat manopere de igienizare și
asanare a cavității bucale: detartraj profesional, periaj, extracții de dinți irecuperabili.
Pe modelul de studiu se construiește planul de tratament ce include și PFU.
Amprentarea efectuată înainte de prepararea dintelui se poate face și în scopul reralizării unei
protezări provizorii prin metoda copierii. Această indicație este utilă atunci cân dintele ce
urmează să fie preparat pentru PFU este integru coronar sau cu coroana dentară restaurată
100% prin metode directe (obturație coronară) sau indirecte (coroană veche ). Practic această
amprentă preliminară servește ca ghid pentru viitoarea proteză provizorie.
1
cu rol de document medico-legal, instrument didactic sau instrument utilizat în cercetarea
științifică.
Morfologia preparației
Limita cervicală a preparației- raportul preparației cu parodonțiul marginal
Raportul preparației cu dinții vecini (ideal toată arcada cu preparația)
Raportul preparației cu crestele edentate (acolo unde PFU este element de agregare
pentru PPF sau face parte dintr-un tratament combinat cu proteza mobilizabilă)
Raportul preparației cu dinții antagoniști,(relația de ocluzie- cel mai frecvent IM)
Dinții antagoniști ( ideal toată arcada antagonistă)
2
Metode clasice de amprentare
1. Metoda directă.
Este metoda în care medicul realizează macheta viitoarei piese protetice direct pe
preparație, în cavitatea bucală. Această metodă este mai rar utilizată, fiind consumatoare
de timp pentru medic și necomfortabilă pentru pacient. Indicațiile sunt limitate la
realizarea de RCR turnate și incrustații, pentru obținerea machetei fiind folosite ceară
specială de inlay sau acrilat autopolimerizabil.
2. Metoda indirectă este cea mai frecvent utilizată. Medicul realizează copia negativă a
câmpului protetic cu toate detaliile menționate (dinți vecini, antagoniști, ocluzie ) și
trimite aceste informații în laborator. Tehnicianul toarnă modelele celor 2 arcade și le
montează într-un ocluzor sau articulator în raport de relația ocluzală înregistrată de
medic. Pe modelul cu preparația realizează macheta piesei protetice.
Din punct de vedere didactic, amprentele indirecte sunt de mai multe feluri:
În vederea realizării unei PFU cel mai frecvent se utilizează următoarea metodă:
Etapele amprentării.
Alegerea portamprentei
Pregătirea pacientului
Amprentarea propriuzisă
Alegerea materialului de amprentare este o decizie relative dificilă având în vedere oferta
generoasă existentă pe piață. Totuși, se delimitează anumite criterii de care medical ține cont
în alegerea materialului otpim pentru cazul clinic.
4
Factori care condiţionează alegerea materialului, a tehnicii sau a portamprentei.
1. Fidelitatea materialului de amprentare este cel mai important criteriu luat în considerație.
Capacitatea de redare a detaliilor trebuie sa fie de cel mult 25 microni la nivelul preparației
dentare și de cel mult 50 microni la nivelul mucoasei orale. Se cunosc o serie de factori care
pot influența fidelitatea materialului de amprentare, de care medicul trebuie să țină cont:
modul în care sunt controlate fluidele bucale (cu excepţia hidrocoloizilor reversibili
materialele de amprentare sunt hidrofobe)
Portamprenta aleasă
6. Materiale disponibile
7. Experienţa profesională
12. Posibile reacţii alergice, discomfort, legat de gust, miros neplăcut, reacţie exotermă,
gabarit.
14. Pentru menajarea dinților parodontotici se aleg materiale cu grad de elasticitate crescută,
care să permită îndepărtarea cât mai uşoară a amprentei după priza materialului
5
15. Tipul portamprentei: portamprenta corect aleasă trebuie să îndeplinească următoarele
cerințe: rigidă, cu mâner solid, cu retenții, sau care să permită aplicarea de adezivi,
sterilizabilă, adecvată ca topografie și mărime (portamprenta trebuie să acopere în întregime
câmpul protetic propus și să permită o grosime suficientă a materialului de amprentare:
( 2-3mm pentru elastomeri și 3-4mm pentru hidrocoloizi).
Materiale de amprentare
Clasificarea FDI a materialelor dentare situează materialele de amprentare după cum urmează:
Grupa M3
Hidrocoloizi
Reversibili → agar-agar
Ireversibili → alginat
Pasta ZOE
Răşini
Polisulfuri
Siliconi
Ghipsul
Agar-agar
Alginat
6
Gel sintetic
Grupa M7
Grupa M8
Ceară
ZOE
Răşină autopolimerizabilă
Grupa M12
Grupa M13
3. Netoxic
4. Neiritant
7. Elasticitate mare
7
12. Culoare favorabilă pentru controlul amprentei
Rășinile acrilice sunt materiale utilizate mai ales în tehnica directă, de realizare a
machetei intraoral, pentru incrustații și RCR turnate. Aceste materiale au fost utilizate
în trecut, azi tot mai puțin pentru amprentarea eleementelor separate ale PPF în
vederea lipirii, înregistrarea RMM, solidarizarea inelelor de cupru, a capelor de
transfer. O indicație specială a acestor materiale este utilizarea lor în tehnica FGP,
tehnică de înregistrare în dinamică a RMM de ocluzie. Principalele dezavantaje ale
rășinilor acrilice sunt contracția mare după polimerizare și posibilitatea deteriorării
ghipsului de model datorită durității excesive.
Alginatele sunt materiale de amprentă foarte utilizate astăzi pentru o gamă largă de
indicații :
Amprentă preliminară/de studiu
Amprenta arcadei antagoniste
Duplicarea modelelor
Amprenta finală PFU (alginat injectabil)
Ele fac parte din grupa de materiale hidrocoloizi ireversibili și prezintă unele
particularități.
Necesită portamprente cu retenţii
8
Îndepărtarea din cavitatea bucală se face prin mişcare unică (se evită
basculările, torsionările)
Turnarea modelului trebuie făcută rapid, dacă se poate imediat pentru a evita
apariția unor procese nedorite care produc deteriorarera amprentei și pierderea
exactității detaliilor.În contact cu aerul amprenta de alginat se deshidratează
fenomen numit ratatinare. De aceea amprentele se învelesc în tifon sau șervet
de hârtie umed atunci când se trimit în laborator pentru turnare. Dacă stau în
mediu umed prea mult timp amprentele se dilată prin imbibiție. Din aceste
motive timpul scurs până la turnarea modelului trebuie să fie cât mai scurt. În
plus, se poate produce și fenomenul de sinereză prin care apa iese din gel și se
depune la suprafața amprentei.
Producătorii de materiale oferă o gamă variată de alginate de mai multe tipuri cu indicații
precise de utilizare:
9
Necesită pentru fidelitate grosime de 4mm. Există și produse fotopolimerizabile. Sunt
indicate atât în protezarea fixă cât și în cea mobilizabilă, pentru amprente funcționale și
de poziție, fiind indicate ca materiale de elecție la amprentarea în protezarea pe implant cu
bonturi de transfer.
Siliconii sunt materiale elastice cel mai frcvent utilizate, neavând practic contraindicații.
Din punct de vedere chimic siliconii sunt de 2 feluri: de adiție și de condensare, după tipul
reacției de polimerizare.
Portamprentele
Rigiditate
Sterilizabile
10
Pentru înregistrări RMM
opace/transparente
Prima etapă este constituită din pregătirea pacientului. Acesta trebuie să fie informat despre
modul în care va decurge tehnica de amprentare. El va sta cât mai comfortabil pe scaunul
dentar. Dacă preparațiile au fost efectuate pe dinți vitali, uneori se practică anestezia. Dacă
preparațiile sunt realizate cu prag subgingival, după izolarea cu mijloace absorbante (rulouri
de vată ) și aspirator de salivă se trece la realizarea evicțiunii gingivale, cu excepția situației în
care se practică amprentă unitară. Se verifică să nu existe spații retentive care să împiedice
desinserția amprentei după priza materialului. După caz se aplică ceară sau material de
obturație provizorie pentru a obtura zonele retentive care ar împiedica dezinserția lingurii
după priza materialului de amprentare.
Portamprenta se pregătește după caz prin aplicare de adeziv pentru amprente sau se aplică pe
margini leucoplast. Unele portamprente prezintă prin design retenții mecanice.
Cea de a treia etapă este chiar amprentarea propriuzisă. Asistenta pregătește materialul, îl
aplică în portamprentă iar medicul aplică lingura cu material în cavitatea bucală. La amprenta
de spălare, după amprentarea cu silicon chitos, medicul aplică silicon fluid cu o seringă
specială în șanțul gingival și pe preparație și apoi aplică lingura cu material pe tot câmpul
11
protetic. Se așteaptă priza materialului după care amprenta se îndepărtează din cavitatea
bucală cu mișcări ferme dar cu grijă pentru a nu provoca injurii dințuilor sau parodonțiului.
Lărgirea temporară a șanțului gingival prin metode mecanice presupune în mod curent
folosirea unor fire speciale de evicțiune, comercializate sub diferite forme și dimensiuni.
Inserarea lor se face cu ajutorul unor instrumente de mână, deobicei 2 spatule cu care se aplică
la baza șanțului gingival. Firele folosite sunt confecționate din bumbac mercelizat sau ață de
cusut pielea. În cazul folosirii portamprentei unitare, tubul de cupru este cel care realizează
îndepărtarea temporară a gingiei, nefiind necesară o altă manoperă. În alte cazuri, coroana
provizorie adaptată subgingival realizează evicțiunea necesară.
Cele mai indicate sunt: clorura de aluminiu, sulfatul feric, decongestionante nazale/
oftalmice sau epinefrină.
Metoda combinată de evicțiune presupune cel mai adesea utilizarea firelor de evicțiune gata
impregnate cu substanțe hemostatice, astringente și decongestionante. Alteori se aplică firul
simplu de evicțiune, care ulterior se umezește cu substanța dorită. Din această categorie mai
fac parte:
12
Amprentarea propriuzisă constă în centrarea lingurii pe cîmpul protetic, aplicare și
menținere, desinserție.
Dezinfecția amprentelor
Amprentele se dezinfectează înainte să fie trimise în laborator. Se cunosc mai multe metode
destinate dezinfecției amprentelor, în funcție de materialul de amprentă folosit. Dezinfecția se
realizează de regulă chimic folosind diferite substanțe și tehnici:
13