Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

”Nicolae Testemițanu”
Catedra Chirurgie OMF Pediatrică, Pedodonție și Ortodonție

Student: Baltaga Ion

gr. S1403
Profesor: conf.univ. ,Granciuc Gheorghe

www.indent.ro/en/treatments/3/dental-radiology
 Obiective
1. Actualitatea temei
2. Metode radiologice
3. Tehnici intraorale de radiografie:
- radiografia cu film retroalveolar
- radiografia ocluzală
- radiografia cu film ”mușcat”
3. Tehnici extraorale de radiografie:
- OPG
- teleradiografia
4. Concluzie
 Actualitatea temei

În stomatologie, completarea și elucidarea unui diagnostic impune

de multe ori efectuarea unui examen radiologic specific.
În practica ortodontică, acest tip de investigații are și alte implicații,
el servind atât la realizarea unui plan de tratament, cât și la
verificarea eficienței acestuia.
Diagnosticul pozititv și cel diferențial se bazează pe o semiologie
radiologică precisă, pe interpretarea corectă a modificărilor fizio-
patologice, utilizîndu-se o terminilogie adecvată și o tehnică de lucru
bine pusă la puct.
Tehnici radiologice în ortodonție
Examenul cu film intraoral

• Radiografia cu film retroalveolar

• Radiografia cu film ”mușcat”
• Rradiografia cu film ocluzal

Examenul cu film extraoral

• OPG (ortopatomografia)
• Teleradiografia
 1.Radiografia cu film retroalveolară
incidența care furnizează cele mai numeroase și mai comlete date despre dinți,
crestele alveolare și formațiunile anatomice vecine
”retroalveolar” definește așezarea filmului endooral, în spatele alveolelor unui
grup de 2-3 dinți
 cea mai răspândită formă de diagnostic
dezavantaj: imagine segmentară

www.inline.com.au/krystal-x
 Izometria- totalitatea manevrelor indicate pentru obținerea unei
imagini de aceeași dimensiune cu cea reală a dintelui. Pentru
aceasta este necesară o înclinație a fascicului de radiații, care
trebuie să fie egală cu bisectoarea unghiului format de axul
dintelui și film

Dieck a introdus un sistem standard de înclinare a fascicului de

radiații, măsurat în grade:
Maxilar Mandibulă
Incisivi și canini 40° 20 °
Premolari 35 ° 15 °
Molari 30 ° 10 °
 2. Radiologia cu film ”mușcat” (bitewing)

-de obicei pentru dinții posteriori, pentru că evidențiază atât

dinții de sus, cât și pe cei corespunzători din partea de jos.
-evidențierea marginilor coroanelor, a integrării optime a
coroanelor dentare, detectarea unor probleme legate de
densitatea osoasă

www.williamwaltondds.com/procedures/cleanings-
prevention/digital-x-rays
 3. Radiografia cu film ocluzal
 cuprinde întreaga arcadă, fie cea superioară, fie cea inferioară.
 mai mare decât primele două, evidențiază localizarea și
dezvoltarea dinților, dinții care încă nu au erupt, fracturi de
maxilar, chisturi, abcese și obiecte
străine

www.drgstoothpix.com/2012/09/26/radiographic-technique-
maxillary-occlusal-radiographs/
124.106.53.86/tcdc/index.php?main_pag
e=product_info&products_id=514
 II. Examenul cu film exooral
1. Ortopantomografia

Tomografie ortoradială, cuprinde aproape întreg masivul facial

Evidenţiază:
- Maxilarele și procesele alveolare superioare și inferioare
- Ambele arcade în raporturile dintre ele şi muguriilor încă în formare în
interiorul procesului alveolar.
- Forma, mărimea, incidenţele sinuzale şi relaţiile privind arcada dentară
superioară.

www.centrodentistico.net/orthodontic.html
 Tehnica de realizare a OPG

Pacientul – poziție ortostatică, cu capul menținut de un cefalostat în poziție verticală,

cu arcadele dentare în ocluzie centrică, iar mentonul e bine sprijinit pe un suport.
Aparatul va poziţiona automat braţul mobil de lucru (ansamblul tub – portfilm) şi va
realiza o trecere circulară de 180° fără a atinge pacientul.
Principiul - abordarea în permanență a regiunii care
trebuie radiografiată, cât și a filmului, prin intermediul unei
raze ortognale, evitându-se deformarea imaginii. Deplasarea
continuă e adaptată la curbura mandibulei.

www.dapic.net/radiology/radiology-opg.php
Avantajele OPG:
- simplitatea folosirii
- Economia de timp
- Securitatatea utilizării
- Claritatea imaginii cu posibilități
bune de diagnostic
- Confortul în timpul execuției

Dezavantajele OPG:
- Doar incidență orizontală
- Un ușor efect de ”creștere” a dimensiunilor arcadei
 2. Teleradiografia

”Cel mai fidel mijloc de investigare în vederea precizării unui diagnostic

de anomalie dento-maxilară” (dr.Dragoș Stanciu)

Teleradiografia constă în radiografierea oaselor craniului şi ale feţei,

precum şi a părţilor moi în proiecţie ortogonală, fără deformarea
imaginii.
Se obţine prin radiografierea subiectului aşezat la o distaţă de 1,5 – 4
m de tubul aparatului. Placa radiografică trebuie să fie în contact cu faţa
pacientului şi paralelă cu planul medio – sagital.
 Tipuri de teleradiografii:
1. Teleradiografia de faţă poate da indicaţii asupra dezvoltării verticale
şi transversale a masivului facial.
2. Teleradiografia axială urmăreşte dezvoltarea ramurilor orizontale şi,
în oarecare măsură, a masivului facial.
3. Teleradiografia de profil evidenţiază tulburările de dezvoltare în plan
vertical şi sagital a masivului facial, dând cele mai multe indicaţii despre
natura, direcţia şi gradul de dezvoltare a structurilor osoase ce însoţesc
anomalia.

”Ortodonție. Diagnostic, clinica, tratament” A.Fratu, ed.Vasiliana 98,Iași 2001, fig. 9.26, pag 200
 Tehnica de realizare a teleradiografiei de profil

Când se efectuează măsurători unghiulare sau dimensionale ale

anumitor segmente cefalice, putem vorbi de roentgencefalometrie. În
acest scop, distanţa dintre tubul roentgen şi planul medio-sagital al
capului trebuie să fie de 3-5 m, iar distanţa între subiect şi filmul
radiografic să fie de 14 mm. (Castano, Chateau 1960)

Creşterea distanţei subiect- sursa de

emisie a radiaţiilor diminuă foarte
puternic mărirea structurilor laterale
(Bassigny).

”Ortodonție. Diagnostic, clinica, tratament” A.Fratu,

ed.Vasiliana 98,Iași 2001, fig. 9.27, pag 200
 Capul pacientului se fixează cu ajutorul unui cefalostat, astfel încât
planul Frankfurt să fie orizontal. Clișeul radiografic se realizează în
ocluzie centrică, rugând pacientul să închidă cavitatea orală și să
efectueze mișcarea de deglutiție. Fascicolul de raze trebuie să fie centrat
pe conductul auditiv extern, iar timpul de expunere să fie constant.
 Pentru interpretarea radiografiei este necesară evidențierea structurii
osoase și a punctelor antropometrice.
Toate acestea se realizează cu ajutorul cefalogramei, care se poate
face pe 2 căi:
• Modern - cu ajutorul unui program la calculator
• Clasic - cu hârtie de calc, pe care, prin transparență, se trasează
punctele de
reper și principalele
structuri osoase

www.francescoinchingolo.it/default.asp?modulo=news&action=read&id=113
Puncte şi repere utilizate în analiza teleradiografiei

scribd.com ”Aportul teleradiografiei ca metodă de radiodiagnostic în ortodontie”

publ.Bogdan Alexandrescu
 Planuri și axe folosite în analiza teleradiografiei

PLANUL CRANIAL S – N
PLANUL CRANIAN Ricketts Ba – N
PLANUL FRANKFURT P – O
PLANUL PALATINAL ANS – PNS
PLANUL OCLUZAL
PLANUL MANDIBULAR: Me – Go
PLANUL FACIAL: N – Pog
AXA Y: S – Gn
AXA FACIALĂ Ricketts: Pt – Gn

scribd.com ”Aportul teleradiografiei ca metodă de

radiodiagnostic în ortodontie” publ.Bogdan
Alexandrescu
Metode de interpretare a teleradiografiei
1. Metoda de analiză după Steiner
2. Metoda de analiză după Tweed
3. Metoda de analiză după Sassouni
4. Metoda de analiză după Mc Namara
5. Metoda de analiză Rickets
6. Metoda de analiză după Firu-Milicescu
 Metoda de analiză după Steiner

Unghiul SNA
-poziţia antero–posterioară a
a maxilarului faţă de baza
craniului.
N= 82° ± 2°
˃ 84° - protruzia maxilară
˂ 80°- retruzie maxilară

http://www.scribd.com/document_downloads/direct/132878504?e
xtension=ppt&ft=1409759007&lt=1409762617&user_id=2365541
10&uahk=l+bT6ob9Rwrj2k8BzrM/zLMb5qA
 Unghiul SNB - evaluarea
poziției antero – posterioare a
mandibulei
N = 78° ± 2 °

http://www.scribd.com/document_downloads/direct/132878504?extens
ion=ppt&ft=1409759007&lt=1409762617&user_id=236554110&uahk=l
+bT6ob9Rwrj2k8BzrM/zLMb5qA
 Unghiul ANB
(diferenţa dintre SNA şi SNB)

Permite aprecierea relației

sagitale dintre maxilare în raport
cu baza craniului (decalajul
dintre maxilă și mandibulă)
N = 2°, valoare la care se
realizează cele mai bune
rapoaret interincisive

http://www.scribd.com/document_downloads/direct/132878504?extension=
ppt&ft=1409759007&lt=1409762617&user_id=236554110&uahk=l+bT6ob9
Rwrj2k8BzrM/zLMb5qA
 După valoarea lui ANB, Steiner clasifică anomaliile astfel:

Normă Retruzie maxilară Protruzie maxilară

ANB = 4°
ANB= 2° (0° -4°) ANB = 7°

http://www.scribd.com/document_downloads/direct/114664097?extension=pptx&ft=1409758435&lt=14
09762045&user_id=236554110&uahk=Zy2Z0zQAzK6haCJ+NC5GIA/ElYc
 Metoda de Analiză după Tweed
La baza analizei lui Tweed stă triunghiul Tweed, format din:
 Planul Frankfurt
 Planul mandibular
 Axa incisivului inferior
Din intersectarea lor iau naștere 3 unghiuri: FMA, IMPA,FMIA

FMIA
67°+/- 3
FMA 25° +/- 3

IMPA 88°+/- 2
Unghiul FMA
- aprecierea tipologiei scheletice în sens vertical.
N = 25° ± 3°, tipul vertical de creştere normodivergent,
˃ 28° - hiperdivergent
˂ 22° - hipodivergent
Unghiul IMPA
- aprecierea
situării părții anterioare
mandibulare în
raport cu baza
osoasă
N = 90° ± 3°

Unghiul FMIA
- aprecierea situării incisivului
mandibular în schema facială
N = 67° ± 2°
Unghiul conicității faciale

Na – Pg și planul mandibular.
N = 68˚, nu se modifică cu creșterea

Ca valoare diagnostică exprimă:

 Poziția sagitală și verticală a mentonului
 Clasificare tipologică verticală și
structurală
 Direcția de creștere facială
 Parametrul de referință pentru
înălțimea facială și deschiderea unghiului
goniac.
 Unghiul S – Gn cu planul Frankfurt
- poziţia mentonului în planul facial, gradul de avansare a
mandibulei faţă de baza craniului.

http://www.scribd.com/document_downloads/direct/114664097?extension=pptx&ft=1409758435&lt=140976
2045&user_id=236554110&uahk=Zy2Z0zQAzK6haCJ+NC5GIA/ElYc
 Unghiul Se Gn/PF

< 55° - rotaţie anterioară a mandibulei

> 65° - rotaţie posterioară a mandibulei
Unghiul interincisiv
- angulația reciprocă dintre incisivi,
fără nici o referire la bazele osoase
N= 130˚ ± 5˚
 Metoda de analiză după Sassouni
Prima metodă cefalometrică care a evidenţiat
atât relaţiile verticale cât şi cele orizontale, precum
şi interacţiunea între acestea.
Planurile de referinţă utilizate în această
tehnică sunt:
Planul Bazei Craniului N – S;
Planul Frankfurt;
Planul Bispinal SNA – SNP;
Planul Ocluzal ;
Planul Bazal Mandibular Me – Go

Conform acestei teorii, se consideră că la feţele

bine proporţionate aceste planuri converg spre un
singur punct situat posterior. Înclinarea acestor
planuri unul faţă de celălalt reflectă
proporţionalitatea verticală a feţei.
 Se trasează din punctul O trei arcuri de cerc care vor delimita:
- Tipul profilului;
- Tipul de clasă alveolară;
- Creşterea dimensională a corpului mandibular în relaţie cu baza craniului.

http://www.scribd.com/document_downloads/direct/49482858?extension=ppt&ft=1409758919&lt=140
9762529&user_id=236554110&uahk=qv13TL91fBCfsKdg4X8x01VSc2E
 Arcul I defineşte tipul profilului.
Se foloseşte arcul de cerc ce trece prin Na –
SNA şi Pog → profil arhial, corespunde clasei
I-a scheletice;
Dacă arcul va trece în spatele Spna →
profil retroarhial, corespunde clasei a II-a
scheletice;
Dacă arcul trece înaintea Spna → profil
prearhial, corespunde clasei a III-a scheletice.
Arcul II defineşte clasa alveolară:
Arcul trece prin punctul A şi B → clasa I-a
alveolară;
Dacă punctul B se află în interiorul arcului
de cerc → clasa a II-a alveolară;
Dacă punctul B se află în afara arcului →
clasa a III-a alveolară.
Arcul III
Se construieşte pornind din Sellae şi se
prelungeşte în jos până la Go. În mod normal
ambele repere trebuie să se afle pe arcul de
cerc, şi denotă echilibrul de dezvoltare în
lungime a corpului mandibular faţă de baza
craniului.
http://www.scribd.com/document_downloads/direct/49482858?
extension=ppt&ft=1409758919&lt=1409762529&user_id=2365
54110&uahk=qv13TL91fBCfsKdg4X8x01VSc2E
Concluzie
- Examenul Radiologic este cel mai folosit examen
complementar în ortodonție
- Din toată varietatea de metode, radiografia cu film
extraoral este preferat de practicieni, teleradiografia
fiind metoda de elecție a medicilor ortodonți, care
permite radiografierea oaselor craniului şi ale feţei, şi a
părţilor moi în proiecţie ortogonală, fără deformarea
imaginii.
Bibliografie
1. ”Radiologia pentru studenți medici și stomatologi” – C.Aldescu, ed. Polirom,
1998, pag 62-63, 89-96
2. ”Ortodonție” – Dr.Stanciu, V.Scântei-Dorobăț
3. ”Ortodonție și ortopedie dento-facială” pag 107-120
Ov.Grivu, C.Sinescu, Timișoara 2010
4. ”Ortodonție. Diagnostic, clinica, tratament” Aurel Fratu, Iași 2001 pag 192-224
5. http://www.scribd.com/document_downloads/direct/114664097?extension=pptx
&ft=1409758435&lt=1409762045&user_id=236554110&uahk=Zy2Z0zQAzK6
haCJ+NC5GIA/ElYc
6. scribd.com ”Aportul teleradiografiei ca metodă de radiodiagnostic în
ortodonție” publ.Bogdan Alexandrescu