ASPECTUL RADIOLOGIC AL

DINŢILOR – METODE, TEHNICI

DE EXAMINARE
 MOTIVAŢIA LUCRĂRII
 Radiodiagnosticul stomatologic se face pe baza mai multor tipuri de
radiografii, fiecare având indicaţii şi caracteristici specifice.
 Existenţa mai multor tipuri de investigaţii radiologice utilizate în
radiodiagnosticul stomatologic se explică prin complexitatea
structurală a viscerocraniului şi topografia structurilor componente,
dar si patologia variată. Aceste metode si tehnici radiologice
dentare, menite sa aducă cât mai multe informaţii, corecte si
detaliate sunt abordate in cadrul acestei teme.
 Aşadar, radiografia dentară are o deosebită importanţă in
elaborarea diagnosticului, planificarea şi monitorizarea
tratamentului, fiind o parte integrantă a practicii stomatologice,
ajutându-i pe medici să descopere problemele care nu sunt vizibile
la o consultaţie obisnuită dar şi un mijloc eficient de monitorizare a
stării de sănatate a cavitaţii bucale, aspect deosebit de important si
foarte util de studiat.
 MORFOLOGIA DINŢILOR
• Dentiţia reprezintă totalitatea dinţilor
existenţi în cavitatea bucală:
-temporară : 20 de dinti (6 luni-6 ani);
-permanentă: 32 de dinţi.
Sisteme de notare a dinţilor
Aspectul radiologic al dinţilor
Elemente vizibile pe radiografia retroalveolară
 Diferitele ţesuturi ce compun organele cavităţii bucale
au radiotransparente sau radioopacitati diferite:
• TESUTURILE MOI (buze, gingie, limba, etc.) sunt radiotransparente;

• SMALTUL DENTAR este elementul anatomic cel mai radioopac din organism datorită densităţii;

• CEMENTUL este o continuare a smaltului, învelind rădăcina. Acesta este radioopac, având o

absorbţie asemănătoare cu dentina de care nu se poate diferenţia;

• DENTINA dă, de asemenea, o imagine intens radioopacă;

• PULPA DENTARĂ, conţinută în camera pulpara şi canalul radicular, este radiotransparentă;

canalele radiculare, variabile ca număr în raport cu dinţii, apar ca nişte prelungiri ale camerei
pulpare;

• SPAŢIUL PERIODONTAL
Dintele este implantat în alveolă şi în acelaşi timp distanţat de ea prin spaţiul periodontal, ocupat
de ligamentele alveolodentare, care sunt radiotransparente, ţesut conjunctiv, vase şi nervi;

• ALVEOLA
Uni sau multicavitara, conţinător al rădăcinilor dentare, îmbracă în general forma acestora şi are
aspectul unui deget de mănuşă;

• ŢESUTUL OSOS este un ţesut radioopac.

 Metode şi tehnici de
radiografie
1.Tehnici de radiografie cu film intraoral:
 Rx retrodentoalveolară (periapicală );
 Rx Bitewing;
 Rx ocluzală.

2. Tehnici de radiografie extraorala:

 Rx panoramică;
 Teleradiografia;
 Rx ATM;
 Rx sinusuri maxilare.

3. Computer tomografia
 Radiografia
retrodentoalveolară
• Prezintă coroana si rădăcinile dinţilor in detaliu,dintr-un grup de 2-3
dinti;
• trebuie să includă regiunile apicale;
• trebuie să includă cel puţin 2 mm din osul periapical.
 Radiografia Bitewing
• Se realizează pentru studiul zonelor de contact dintre dinţii adiacenţi de la
nivelul unei arcade
• Raza centrală trebuie să fie tangentă la zonele de contact şi perpendiculară
pe receptor
• Film orizontal / vertical

Imaginea obţinută pune în evidenţă:

• cariile interdentare, ascunse uneori examenului clinic;
• cariile de colet şi în special cele formate sub coroanele de înveliş.
 Radiografia cu film ocluzal
Indicaţii:
• anchiloze temporo-mandibulare şi trismus;

•în cazul investigării palatului dur si planşeului

bucal;

•orientarea spatiala a dinţilor inclusi.

•Se folosesc fime de 4/5 pe care pacientul le ţine

în ocluzie, cu o treime extern şi două treimi
endobucal.

•Datele furnizate de acestă incidenţă sunt

comparabile cu cele ale incidentei R.I.O pentru
apex şi regiunea periapicala, dar mai puţin exacte
pentru paradontiul marginal.
 Radiografia panoramică
• Reprezintă obţinerea pe un film a imaginii desfăşurate a întregii dentiţii.
Indicaţii:
leziuni osoase, defecte şi anomalii ale oaselor maxilare;
dinţi neerupţi;
evaluarea stării parodontale;
fracturi osoase maxilare sau mandibulare;
evaluarea iniţială în cazul unui tratament chirurgical;
evaluarea înalţimii crestei edentate în vederea poziţionării implanturilor
dentare;
evaluarea gradului de resorbţie osoasă;
evaluarea gradului de osteointegrare a implanturilor inserate;
evaluarea poziţiei si orientarea structurilor critice, precum nervul
alveolar inferior, rădăcinile dentare, poziţia sinusului maxilar în raport cu
rădăcinile dentare;
evaluarea stării articulaţiei temporo-mandibulare;
evaluarea pozitiei canalului mandibular în raport cu rădăcinile dentiţiei
mandibulare;
depistarea sinuzitei maxilare;
depistarea calcificărilor de la nivelul arterei carotide.
 Teleradiografia craniului
Teleradiografia de profil oferă o
imagine de ansamblu a oaselor
viscero și parțial a neurocraniului,
ajutand la stabilirea diagnosticului în
ortodonție și chirurgia maxilo-facială
ortognată (vis-a vis de poziția relativ
a maxilarelor între ele și față de baza
craniului), precum și în alte domenii
medicale.
Imaginea evidențiază și evoluția
osificării vertebrelor cervicale, ce
permite medicului specialist stablirea
evoluției pre si post pubertate a
pacientului.
Este o incidentă ce se utilizează cu
precadere în ortodontie, evidențiaza
raportul dinților cu maxilarele și a
maxilarelor cu oasele craniului, fiind
o metodă ce permite standardizarea
prin reperarea unor puncte
antropometrice.
 Radiografia articulatiei
temporo-mandibulare

Pentru un studiu morfofuncţional, examenul radiologic se face cu gura închisă

şi cu gura deschisa, comparativ bilateral.
Radiografia sinusurilor
. 

Computer tomografia

Aplicaţiile tomografiei
dentare:
•Domeniul implantologiei; 
•Domeniul endodonţiei
(tratamentelor de canal);
•Chirurgie buco-maxilo-
faciala (BMF);
•Patologiile ORL, precum și
orice alte ramuri ale
stomatologiei  în care se cer
imagini clare fie ale părții
osoase, fie ale părților moi
asociate acestora
 Cazul 1 – Radiografie
retroalveolară
• Pacienta X, în vârstă de 46 de ani se prezintă în serviciul de radiologie dentară cu trimitere de la medic
pentru verificarea stării post-operatorii după implant a premolarilor 2.4 şi 2.5.
• După introducerea datelor personale și informarea pacientei despre procedura și asigurarea protecției cu
sorţ plumbat cu guler, asistentul va trece la poziţionarea corespunzătoare radiografierii premolarilor superiori.
• Pacienta va fi aşezată pe scaun și va ţine capul cu barba trasă în piept în aşa fel încât
planul ocluzal să fie orizontal. Capul se sprijină pe tetiera aparatului. Gura larg deschisă. Filmul se
aşează orizontal. Faţa filmului lipită retroalveolar, perforaţia spre coroane, iar marginea inferioară să
depăşească planul ocluzal cu 2 mm. Pacienta va ține suportul cu două degete de la mâna opusă
cadranului radiografiat. Se va verifica poziţia filmului cu marginea inferioară paralelă cu planul ocluzal.
• Fasciculul de radiaţii se înclină cu 35˚ cranio-caudal faţă de orizontală şi deci faţă
de planul ocluzal. Conul localizator îndreptat spre centrul cercului imaginar înscris în potcoava
maxilarului se lipeşte la tegumente pe linia de proiecţie a apexurilor, în dreptul întâlnirii acesteia cu linia
pupilară.
• După efectuarea radiografiei pacienta va fi trimisă în sala de așteptare până la eliberarea
rezultatului, care în varianta actuală durează foarte puțin deoarece în imagistica dentară digitală, filmul
va fi scanat imediat după efectuarea radiografiei. Aceasta va fi verificată de catre asistent privind
corectitudinea incidenței și claritatea imaginii din punct de vedere radiologic, imediat după expunere.
• Rezultatul constă în film radiologic.
Cazul 1 – Radiografie
retroalveolară
Cazul 2 – Teleradiografie laterală
• Pacientul Y, în vârstă de 28 de ani se prezintă în serviciul radiologie dentară cu
trimitere de la medicul specialist în vederea efectuării unei teleradiografii laterale.
• După introducerea datelor şi informarea pacientului despre procedura ce urmează
a fi efectuată şi asigurarea protecţiei cu sorţ plumbat, asistentul va trece la poziţionarea
corespunzătoare teleradiografiei craniului.
• Pacientul este poziţinat cu planul mediosagital paralel cu filmul, cele
două conducte auditive externe menţinute prin suporţi se suprapun. Prin mişcări de ridicare sau
coborâre a mentonului planul Frankfurt se aduce în poziţie orizontală.
• Fasciculul de radiaţii la 2-3 m distanță pătrunde cu raza centrală în cele două
conducte auditive externe a căror imagine se suprapune pe film. Pacientul va ţine gura închisă în
intercuspidare maximă.
• După efectuarea teleradiografiei pacientul va aştepta rezultatul în sala de
aşteptare, care constă în film radiologic.
Cazul 2 – Teleradiografie laterală
Cazul 3 – Radiografie panoramică
• Pacienta Z, în vârstă de 28 de ani se prezintă în serviciul radiologie dentară cu
trimitere de la medicul specialist în vederea efectuării unei radiografii panoramice având
suspiciunea unui canin inclus.
• Înainte de efectuarea radiografiei pacienta va completa declaraţia pe propria
răspundere că nu este însărcinată, va îndepărta bijuteriile de la nivelul capului şi al gâtului care
pot crea artefacte apoi asistentul radiolog va trece la introducerea datelor personale şi informarea
pacientei despre procedura ce urmează a fi efectuată clar şi pe înţelesul acesteia dar şi
asigurarea protecţiei cu sorţ plumbat.
• Se va trece apoi la poziţionarea corespunzătoare ortopantomografiei şi anume:
Pacienta se va ţine cu ambele mâini de mânerele aparatului, spatele va fi drept şi se evită
arcuirea gâtului, bărbia sprijinindu-se pe un suport. Capul pacientei va fi poziţionat după cele trei
linii de ghidare şi anume planul medio-sagital trece prin vârful nasului şi incisivii centrali, planul
Frankfurt uneşte tragusul cu marginea infraorbitală şi linia canină care trebuie să treacă prin vârful
cuspidului caninului superior. Odată stabilită poziţia finală se vor strânge suporturile pentru tâmple
care stabilizează capul. Pacienta va înghiţi saliva şi va ţine gura închisă pentru a nu pătrunde aer
în cavitatea bucală care poate crea artefacte. Expunerea unei radiografii panoramice durează în
medie 15 secunde.
• Pacienta va aştepta apoi rezultatul în sala de aşteptare care constă în film radiologic.
Cazul 3 – Radiografie panoramică
 Concluzii

• Imagistica dentara a ajuns sa fie indispensabila aproape oricarui

tratament efectuat in cabinetele de medicina dentara, asadar
cunoasterea tuturor metodelor si tehnicilor de executare a
radiografiilor dentare, precum si corectitudinea executarii acestora
reprezinta un beneficiu important in stabilirea diagnosticului,
planificarea tratamentului si urmarirea acestuia, deci, premisa
rezultatului favorabil al manoperelor clinice.

Va multumesc!