33.

Conceperea planului de tratament protetic al leziunilor coroanelor dentare,

edentatiei partiale, edentatiei totale

1. PLANUL DE TRATAMENT IN PROTEZAREA BRESELOR EDENTATE

Optiuni protetice in edentatia partiala:
- restaurari protetice fixe
- restaurari mobilizabile
Restaurarile protetice fixe transmit presiuni masticatorii osului prin intermediul
dintilor naturali si parodontiul lor (sprijin dento-parodontal) sau prin intermediul
implantelor.
Restaurarile mobilizabile transmit presiunile masticatorii substratului osos fie
doar prin intermediul mucoasei crestelor alveolare (sprijin muco-osos) sau prin
intermediul dintilor si parodontiului si prin intermediul mucoasei alveolare (sprijin
mixt).
Atunci cand se elaboreaza un plan de tratament, medicul trebuie sa tina cont
de:
- tratamentul sa fie cat mai simplu si eficient
- pt fiecare procedura trebuie sa dispunem de o baza tehnico-materiala
adecvata
- terapia trebuie adaptata atat la conditiile biologice, mecanice si financiare si
disponibilitatea pacientului pt tratament

Dupa Korber, in elaborarea planului de tratament, trebuie sa punem 12

intrebari:
1. care este intinderea breselor si topografia lor?
2. integritatea sau lipsa de integritate a reliefului ocluzal
3. care este valoare parodontala a dintlor stalpi
4. necesita dintii restaurati sa fie imobilizati?
5. relatiile ocluzale sunt normale sau patologice?
6. rapoartele ocluzale sunt fiziologice sau nu?
7. dinamica mandibulara este sau nu perturbata?
8. stopurile ocluzale sunt sau nu multiple, simetrice si uniforme?
9. functia neuro-musculara este sau nu perturbata?
10. care este calitatea igienei?
11. se impune luarea de masuri profilactice pentru cariile dentare ale dintilor
restanti?
12. necesita sau nu sa fie imbunatatita estetica individuala?

1) PREZENTA BRESELOR EDENTATE, INTINDEREA SI TOPOGRAFIA LOR

Bresele intercalata iau nastere prin absenta unuia sau a mai multor elemente
dentare, fiind delimitatea mexial si distal de dinti (arcade intrerupte) Planul de
tratament este conditionat de numarul dintilor restanti, topografia acestora pe arcada
si stopurile ocluzale pe care dintii restanti le realizeaza cu antagonistii, precum cat si
statusul parodontal al dintilor restanti.
 2) INTEGRITATEA SAU LIPSA DE INTEGRITATE A RELIEFULUI OCLUZAL
Vizualizarea reliefului ocluzal se face cel mai bine pe modelele de studiu, care
terbuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- amprenta se va lua cu un alginat cat mai fidel
- modelele vor reproduce cu precizie forma arcadelor dentare
- sa ofere cele mai precise detalii proivind relieful ocluzal
- sa fie turnate din gipsuri dure
- conservarea atenta a suprafetelor ocluzale prin depozitare adecvata

3) VALOAREA PARODONTALA A DINTILOR STALPI Valoarea functionala a

dintilor trebuie sa tina cont de:
- morfologia radiculara: cu cat este mai complexa, cu atat este mai mare
rezistenta dintelui
- implantarea dintelui:raportul coroana clinica-radacina clinica se poate
modifica si poate sa apara insuficienta parodontala
- aprecierea reactivitatii parodontale: se face prin ex clinic coroborat cu o
radiografie dentara
- utilizarea dintilor mobili ca stalpi ai restaurarii
- devitalizarea dintilor: contribuie la scaderea mobilitatii
- directia de implantare a dintilor si ocluzia dentara: conteaza transmiterea
presiunilor in axul lung al dintilor. Ocluziile functionale permit alegerea unui
numar mai mic de dinti, in timp ce disfunctiile ocluzale necesita suplimentarea
dintilor.
- calculul coeficientilor de rezistenta parodontala: cei mai slabi dinti (incisivii) si
cei mai puternici (molarii secunzi)
- profesia, varsta, sexul: factori care influenteaza alegerea dintilor stalpi

4) NECESITA DINTII RESTANTI SA FIE IMOBILIZATI

Inainte de orice imobilizare trebuie realizate stabilitatea ocluzala si controlul fortelor
ocluzale excesive; este decisiva stabilizarea ocluziei inainte de a face o imobilizare
5) RELATIILE INTERMAXILARE SUNT NORMALE SAU PATOLOGICE
Pt elaborarea unui plan de tratament ne intereseaza 3 pozitii mandibulare:
PIM, PRM, ORC
Pozitia de repaus a mandibulei (PRM): se modifica la stres, durere, reprezinta
un punct de plecare sigur pt determinarea relatiilor intermaxilare. Pozitia de
intercuspidare maxima (PIM): din PRM pacientul ajunge usor in PIM. PIm poate sa
coincida cu RC (point centric), mandibula poate face o usoara alunecare din PIM in
RC (long centric)
6) RAPOARTELE OCLUZALE SUNT FIZIOLOGICE SAU PATOLOGICE?
Norme care atesta o ocluzie functionala optima:
- pacientul nu se plange de prezenta unei parafunctii
 - stabilitatea PP permite o inchidere relaxata a buzelor -in miscarea mandibulei,
intre PP si PIM nu exista interferente -liniile mediene dintre incisivii sup si inf
coincid -in timpul PIM nu apar zgomote
- absenta fatetelor de uzura -miscarile de la si spre PIM se desfasoara fere
interferente
- in timpul deschiderii maxime nu apare devierea mandibulei Dupa Korber,
criteriile unei ocluzii functionale:
• Factorul timp impune ca stopurile ocluzale sa se faca simultan
• Factorul de incarcare presupune ca solicitarile ocluzale sa se distribuie uniform
• Factorul numar cere ca fortele ocluzale sa se distribuie la toti dintii laterali
• Factorul continuitate impune absenta breselor edentate
• Factorul forma se refera ca intre morfologia ATM si panta incisiva sa existe
corelatie
functionala
• Factorul protectie presupune ca dintii frontali sa asigure dezocluzia sectoarelor
laterale in
miscarile excentrice ale mandibulei

7) DINAMICA MANDIBULARA ESTE SAU NU PERTURBATA?

Miscarile libere ale mandibulei:
- miscari limita
- starea functionala a musculaturii si a ATM
Miscari mandibulare cu ghidaj dentar:
- relatii intermaxilare
- rapoarte ocluzale in PIM si in miscarile excentrice ale mandibulei
Zgomotele articulare pot sa apara precoce, intermediar sau tardiv si pot si crepitatii,
cracmente sau combinatia celor doua.

8) STOPURILE OCLUZALE SUNT MULTIPLE, SIMETRICE SI UNIFORME?

La ora actuala doar 2 materiale pot pastra cu certitudine integritatea in timp a
stopurilor ocluzale: aliajele si ceramica dentara.

9) FUNCTIA NEURO-MUSCULARA ESTE NORMALA SAU PEETURBATA?

Exista o corelatie directa intre zonele sensibile la palpare si anumite fatete de
uzura ocluzala.

EVALUAREA DINTILOR STALPI:

a) Statusul coroanelor dentare: integre, cu leziuni, cu obturatii, absente
Distructiile coronare masive necesita adeseori tratamente endodontice, chiar
si reconstituiri corono-radiculare, fie prin metode dorect, fie prin metode indirecte.
Morfologia radiculara: mono, bi, triradicular; radacini cu morfologie normala
sau radacini curbate. Dintii care in mod fiziologic fac fata unor forte masticatorii mari
au o suprafata radiculara mare.
 Radacinile divergente ofera un suport parodontal mai bun decat radacinile
care converg si fuzioneaza.
Dintre toti dintii, incisivii inferiori (central si laterali) au implantare slaba,
valoarea protetica fiind redusa; folosirea lor ca stalpi este inconstanta si incerta.
Cei mai valorosi dinti stalpi in protezarea fixa la mandibula: primul molar, al
doilea molar, caninul, premolarul secund, primul premolar, incisivii.
La maxilar: situatia este diferita, primul premolar fiind mai rezistent decat cel
de-al doilea.
Conformatia radiculara este f importanta in evaluarea unui dinte stalp, insa
trebuie corelata cu dimensiunea coronara a acestuia si statusul parodontal.
Raportul coroana-radacina clinica se modifica in functie de varsta:
- localizarea marginii gingivale la copii este la nivelul smaltului, coroana clinica
este mai mica decat cea anatomica
- la adultul tanar, gingia este atasata in vecinatatea jonctiunii smalt-cement
- la maturitate se produce o usoara retractie gingivala si apare uzuraocluzala
localizata la nivelul smaltului
- la pac de varsta a treia: uzura coronara este decelabila, retractia gingivala
este mai evidenta
Expunerea radiculara excesiva este denumita retractie patologica si apare in
cadrul afectiunilor parodontale minore sau majore. S-a demonstrat ca fortele
ocluzale dezvoltate in cazul antagonistilor artificiali sunt mult mai reduse decat cele
din cazul dintilor naturali. Prognosticul viitoarei restaurari protetice este dependent
de raportul coroana-radacina clinica.
b) Statusul endodontal: dintii care au in antecedente coafaje pulpare trebuie
devitalizati inainte de a fi utilizati drept stalpi.
Decizia de a practica o terapie endodontica inaintea realizarii restaurarii
protetice se bazeaza pe urmatorii factori:
- pacientul este asimptomatic
- nu exista radiotransparente periapicale
- nu s-a produs expunerea pulpara dupa prepararea cavitatii carioase
Necroza pulpara poate provoca durere acuta intensa. Uneori, nu exista nici o
simtomatologie. Absenta radiotransparentei periapicale nu indica absenta inflamatiei
periapicale datorate unei afectari pulpare. Prezenta radiotransparentei sugereaza
necroza pulpara cu extinderea ei in tesuturile periapicale
c) Statusul parodontal: afectarea parodontiului dintilor stalpi poate fi limitata la
nivel gingival sau si la alte componente ale parodontiului (ligament
parodontal, os alveolar si cement). Inflamatia parodontiului reduce
capacitatea dintilor de a raspunde in mod corespunzator necesitatilor
functionale pe care trebuie sa le indeplineasca. Pozitia dintilor este frecvent
modificata prin pardontopatii. Este f important ca amprenta sa se realizeze
cand gingia este vindecata, fara gingivita pentru o buna adaptare a restaurarii
la nivelul parodontiului. Dintii care nu mai au nici o posibilitatea de a fi
recuperati vor fi extrasi. Se realizeaza tratamentul parodontal, dupa
 vindecarea tesutului gingival (aprox la 2 luni distanta) se reface prepararea
pentru repozitionarea marginilor restaurarii.
Pungile parodontale pot si adevarate sau false. Pungile adevarate, se
clasifica in pungi supraalevolare sau pungi infraalveolare.
Evaluarea mobilitatii dintilor stalpi si mai ales a tipul de mobilitate este foarte
important in stabilirea planului de tratament. Mobilitatea fiziologica este cuprinsa
intre 0,15mm la monoradiculari si 0,1mm la pluriradiculari. Mobilitatea fiziologica este
transversala si verticala sau axiala.
In general, se admit mai multe categorii de mobilitati dentare:
- mobilitate dentara tranzitorie
- mobilitate dentara reversibila
- mobilitate dentara ireversibila

Anumite stari de mobilitate tranzitorie, sunt grupate in asa zisele mobilitati

iatrogene:
- dinti vecini cu o extractie laborioasa
- dinti supusi unor interventii de chirurgie parodontala si periapicala
- stalpi in cursul elaborarii unor restaurari protetice de amploare
- dinti supusi unor terapii ortodontice

Mobilitatea patologica a dintilor afectati parodontal trebuie diferentiata de

mobilitatea crescuta care insoteste unele stari fiziologice sau patologice, cum ar fi:
- mobilitate fiziologica crescuta din timpul sarcinii
- mobilitatea fiziologica crescuta din timpul eruptiei dentare
- mobilitate dentara din cursul afectiunilor parodontiului pariapical
- mobilitate crescuta a dintilor stalpi de punte sau ancorati de crosete cu
epuizare parodontala

Mobilitatea patologica poate fi determinata de:

- insuficienta parodontala
- procese de distructie desmo-osoasa
- modificari fizico-chimice locale datorita utilizarii contraceptivelor orale
- procese patologice la nivelul osului alveolar
- ocluzie traumatica
- bruxism
- boli metabolice:diabet

Mobilitatea dentara reversibila:

• De cauza protetica: un plan protetic gresit poate duce la mobilitate dentara, cum ar
fi efectului unui croset. Acest tip de mobilitate, revine la normal dupa corectarea sau
indepartarea protezei
• Mobilitatea dentara de cauza inflamatorie: dintii a caror radacina proemina in
sinusul maxilar sau au raporturi f cu acesta, se pot mobiliza in cazul unor sinusite,
dupa disparitia unei sinusite disparand si mobilitatea dentara. Inflamatiile septice sau
aseptice se pot propaga in spatiul periodontal ducand la cresterea mobilitatii dintelui
in cauza.
• Mobilitatea de origina ocluzala: migrarile dentare, mai ales cele orizontale
antreneaza modificarea axului de implantare. Dintii care realizeaza contacte
premature, interferente sau dintii bruxomanilor, prezinta diferite grade de mobilitate.
• Mobilitate dentara ireversibila: sindromul de insuficienta parodontala, cu pierderea
suportului osos si cresterea bratului de forta corespunzator cu augmentarea
coroanei clinice, este singului incriminat in parogenia mobilitatii dentare ireversibile.
Mobilittea dentara se determina in trecut prin metoda clinico-manuala, dar in
momentul de fata exista aprate performante pt determnarea acesteia.

Aparatul Periotest, poate masura cantitativ sarcinile ocluzale, cu urmatoarea

clasificare:
• Mobilitate 0: -08 <-> +09
• Mobilitate 1: 10-19
• Mobilitate 2: 20-29
• Mobilitate 3: 30-50

Durata impactului tijei cu dintele se masoara in milisecunde si reprezinta

adevaratul parametru intregistrat.
Aparatul Periotest nu trebuie folosit in urmatoarele situatii:
- in toate tipurile de abcese periapicale acute
- in traumatismele acute
- implante endoosoase in faza de vindecare in primele 2-3 luni de la inserare.
Examenul radiografic este un adjuvant pretios in evaluarea statusului
parodontal. Un ex radiografic complet trebuie sa cuprinda minimum 4 rx intraorale si
4 rx posterioare muscate.

Semnele radiologice in cazul dintilor sanastori sunt urmatoarele:

- contur bine delimitat al tesuturilor dure dentare
- continuitatea septului osos alveolar
- sept osos interradicular compact
- compacta osoasa alveolara continua
- spatiu periodontal cu radiotransparenta continua
- structura uniforma a spongioasei
- linie de protectie continua in zona apicala a spatiului periodontal
- camera pulpara cu radiotransparenta uniforma

Alveoliza orizontala este cel mai comun tipar de resorbtie osoasa, osul se
reduce in inaltime, dar marginea osoasa ramane perpendiculara pe suprafata
radacinii.
Alveoliza verticala apare in directie oblica si produce pierdere osoasa de-a
lungul radaciniidintelui.
Defectele angulare se clasifica in:
 - hemisepturi
- cratere interdentare
- defecte intra-osoase
- defecte osoase combinate In plan orizontal, exista 4 grade de afectare a
furcatiei:
• Gradul 1: leziune incipienta, usoara alveoliza in zona furcatiei, septul interradicular
este aproape intact
• Gradul 2: leziune partiala, alveoliza mai avansata, leziunea depaseste 1/3 din
spatiul interradicular in sens vestibulo-oral
• Gradul 3: leziune completa, in care osul interradicular lipseste, furcatia fiind
acoperita in sens vestibular si oral de tesut gingival
• Gradul 4: osul interradicular este complet distrus, deschiderea furcatiei fiind vizibila
clinic

LEGEA LUI ANTE : suprafata radiculara a dintilor restanti trebuie sa egaleze sau
chiar sa depaseasca suprafata radiculara a dintilor inlocuiti.

VALOAREA BIOMECANICA A DINTILOR STALPI

- vitalitatea dintilor stalpi: ori de cate ori este posibil, este bine sa se pastreze
vitalitatea dintilor stalpi, care au o rezistenta mecanica sporita si nu prezinta
riscul aparitiei proceselor periapicale.
Cand dintii stalpi nu mai sunt vitali, alegerea elementelor de agregare se face
diferentiat in functie de topografia dintelui respectiv si de starea morfologica a
coroanei sale.
- morfologia coronara: dintii frontali cu discromii, carora nu li se mai poate reda
cromatica normala prin alte procedee, se acopera cu coroane mixte, sau
coroane integral ceramice.
- pozitia dintilor: migrarile consecutive extractiilor dentare pun probleme in
impartirea spatiului pt obtinerea efectului fizionomic. Dintii frontali cu malpozitii
discrete nu necesita mereu acoperirea cu coroane de invelis. Dintii frontali cu
malpozitii mai pot beneficia si de elemente de agregare care sa aiba in
acelasi timp si rolul de corectare al anomaliei respective.

RESTAURARI FIXE DIN ELEMENTE SEPARATA VERSUS RESTAURARI

FIXE TURNATE DINTR-O BUCATA
Restaurari protetice fixe monobloc au castigat mai mult teren din mai multe
motive:
- scurtarea numarului de etape clinico-tehnice
- consum mai reduc de materiale
- pret de cost mai redus si eficienta crescuta a echipei medic-tehnician
La restaurarile turnate dintr-o singura bucata, in cazul verificarii adaptarii
scheletului metalic pe cand sau al verificarii adaptarii scheletului metalic pe camp
sau al restaurarii finale, in cazul in care unul din elementele de agregare este scurta,
va fi greu de apreciat daca aceasta chiar e este scurta sau lucrarea nu este bine
adaptata pe bonturi. Un alt dezavantaj , la restaurari extinse, aliajul poate suferi o
contractie atat de serioasa, incat poate periclita uneori inserarea restaurarii pe
campul protetic.

RESTAURARILE PROTETICE FIXE prezinta urmatoarele caracteristici:

• Sunt proteze partiale rigide, nedeformabile, cu o rezistenta remarcabila la indoire,
ruprere si
uzura
• Realizarea lor incumba colaborarea medicului cu laboratorul de tehnica dentara
• Transmit presiunile masticatorii de la nivelul suprafetelor ocluzale prin intermediul
dintilor
stalpi
• Volumul lor este mai mic sau cel putin egal cu cel al dintilor naturali
• Design-ul suprafetelor axiale si ocluzale ca si axele lor de insertie corespunde de
cele mai
multe ori cu cele ale dintilor pe care se sprijina
• Sunt fixate la dintii stalpi prin cimentare, lipire, insurubare

Restaurarile protetice fixe se pot clasifica pe baza mai multor criterii:

1. Dupa topografia zonei in care sunt inserate:
- RPF la maxilar/mandibula
- RPF frontale
- RPF laterale
- RPF fronto-laterale
2. Dupa relatia cu dintii stalpi:
- RPF intercalate
- RPF cu extensie
- RPF continua
3. Dupa modul de fixare:
- RPF fixate
- RPF demontabile
- RPF mobilizabile
4. Dupa tipul elementelor de agregare:
- RPF cu elemente de agregare - coroane
• Coroane de invelis
• Coroane degetar
• Coroane de substitutie
• Coroane partiale cu santuri
• Incrustatii
• Elmente de agregare proprii restaurarilor protetice adezive

5. Dupa raportul intermediarilor restaurarii cu creasta edentata:

• RPF cu intermediari in contact cu creasta
• RPF cu intermediari la distanta de creasta
 6. Dupa relatia cu dintii stalpi si zonele topografice:
• RPF intercala unilateral
• RPF intercalata bilateral
• RPF intercalata frontal
• RPF intercalata latero-frontal
• RPf continua
• RPF intercalata latero-fronto-lateral
• RPF mobilizabila

7. Dupa modalitatea sprijinului:

• RPF cu sprijin pe dintii stalpi naturali
• RPF cu sprijin pe dintii stalpi artificiali
• RPF cu sprijin mixt

RESTAURARI PROTETICE FIXE CU EXTENSIE

Restaurarile protetice fixe cu extensie sunt proteze a caror elemente de agregare
sunt situate de o singura parte a intermediarilor. Acest tip de restaurari se practica in
a numite situatii clinice particulare: edentatie de incisiv lateral, de premolar prim
superior, cu spirjin pe dintii stalpi naturali sau implantari. La acest tip de restaurari se
contraindica efectuarea protezelor din elemente separate, deoarece zonele de lipire
cu loturi reprezinta puncte slabe de rezistenta. La protezele fixe cu extensie,
suprafetele de lipire trebuie sa aiba o inaltime de trei ori mai mare, pentru a avea o
rezistenta la fractura egala cu cea a restaurarilor fixe cu sprijin la ambele capete. S-a
demonstrat ca restaurarile cu extensii care beneficiaza de sprijin pe 2 elemente de
agregare prezinta o rata de esecuri mai mica decat cele cu sprijin pe un singur stalp.

RESTAURARI PROTETICE FIXE TOTALE:

Restaurarile protetice fixe totale se realizeaza de obicei in 2 situatii clinice:
- In scop exclusiv protetic: cand pe arcada sunt prezenti minimum 4-6 dinti
naturali cu o dispozitie topografica favorabila si cu o implantare buna
- In scop protetic si de imobilizare: cand pe arcada exista mai multi dinti, dar
concomitent si brese edentate.
Restaurarile protetice fixe totale utilizate in acest scop fac parte din mijloacele
fixe permanente imobilizare si reprezinta una din etapele finale importante ale
tratamentului complex al parodontitelor marginale
Acest gen de restaurari fixe totale trebuie sa indeplineasca o serie de conditii
dintre care amintim:
- Terminatiile cervicale ale elementelor de agregare trebuie plasate
supragingival
- Conturarea fetelor axiale trebuie facuta astfel incat sa nu traumatizeze
parodontiul marginal si sa nu permita acumularea de placa
- Intermediarii vor realiza cu creasta un contact punctiform
- Ambrazurile cervicale trebuie sa prezinte o igienizare corecta
 - Relieful ocluzal va corespunde antagonistilor

RESTAURARI PROTETICE FIXE MOBILIZABILE SI DEMONTABILE

Protezele partiale fixe mobilizabile si demontabile sunt restaurari protetice
care se fixeaza pe dintii stalpi naturali sau artificiali prin alte mijloace decat
cimentarea sau lipirea. Ele se agrega pe stalpi prin diferite sisteme care permit
indepartarea lor de pe campul protetic, fie de catre
pacient, fie de catre medicul dentist.
Protezele fixe mobilizabile si demontabile pastreaza aproapte toate
caracteristicile protezelor fixe comune: volum egal sau mai mic decat al dintilor
naturali, transmit fortele masticatorii osului prin mecanism dento-parodontal.
Ele se pot intretine din punct de vedere igienic mult mai eficient decat cele
fixate la dintii stalpi.
Restaurarile protetice fixe mobilizabile si demontabile se indica in urmatoarele
situatii:
• Situatii clinica in care e necesara supravegherea si terapia periodica sau stadiala a
unor zone de mucoasa subiacenta intermediarilor care prezinta leucoplazii, lichen
plan
• Campuri protetice cu pierderi mari de substanta
• Campuri protetice rezultate dupa rezectii importante de tesuturi, in combinatie cu
proteze chirurgicale
• Lipsa accentuata de paralelism a unor stalpi valorosi
• In situatii de spatiu protetic diminuat cand posibilitatile de igienizare lasa de dorit
• In protetica implantologica

CONCEPEREA PLANULUI DE TRATAMENT PROTETIC AL EDENTATIEI

PARTIALE
In elaborarea diagnosticului vom parcurge urmatorii pasi:
- diagnosticul pulpar si odontal
- diagnosticul parodontal
- statusul mucoasei bucale, limbii si glandelor salivare
- diagnosticul de edentatie
- statusul ocluzal
- diagnosticul de integritate sau afectare a ATM
- diag de integritate sau afectare musculara
- statusul relatiilor intermaxilare
- diag de integritate osoasa si cavitatile sinuzale
- Diag chirurgical
- diag de integritate homeostazica
- statusul de igiena oro-dentara

1) INTINDEREA SI TOPOGRAFIA BRESELOR EDENTATE

Ne confrntam cu nenumarate situatii clinice: arcade intrerupte, arcade
scurtate (uni sau bilaterale, uni sau bimaxilare). O mentiune speciala trebuie facuta
pentru edentatiile subtoatle care se preteaza la supraprotezari.
Restaurarile protetice fixe pot fi folosite pentru inchiderea tuturor breselor din clasele
III si IV Kennedy cu conditia ca in zona laterala sa nu lipseasca mai mult de 3 dinti,
iar in zona frontala nu mai mutl de 4 dinti. Edentatiile terminale (cls I si II Kennedy)
contraindica realizarea de RPF. Restaurarile de electie din cazul acestor clase
apeleaza la Restaurarile Protetice Mobilizabile.
2) INTEGRITATEA SAU LIPSA DE INTEGRITATE A RELIEFULUI OCLUZAL
Lipsa de integritate a reliefului ocluzal se evalueaza clinic, dar cel mai bine pe
modele care trebuiesc turnate din gipsuri dure. Modelele pot fi montate si simulator,
dar pot fi examinate si prin cooptare manuala, miscandu-se modelul maxilar cu
mana pe modelul mandibular bine fixat
pe masa.
3) VALOAREA PARODONTALA A DINTILOR STALPI
Spre deosebire de edentatul total, la edentatul partial trebuie sa tinem cont de
patrimoniul dento-parodontal. Valoarea functioanala a dintilor stalpi este decisiva in
elaborarea planului de tratament al unui edentat total si terbuie sa tina cont de mai
multi factori:
• Morfologia radiculara: cu cat este mai complexa, cu atat este mai mare rezistenta
dintelui
• Implantarea dintilor depinde de „aria radiculara utila”: in functie de varsta si de
anumite stari patologice, raportul clinic coroana-radacina se schimba si se poate
instala starea de insuficienta parodontala.
• Aprecierea reactivitatii parodontale: se face prin ex clinic coroborat cu imaginea
radiologica. Rx ne inidica implantarea reala a radacinii, particularitatile topografice,
structura osului alveolar, grosimea si continuitatea laminei dura, inclinarea axiala
radiculara si mai ales semnele
radiologice ale unei eventuale traume ocluzale.
• Utilizarea dintilor mobili ca stalpi ai restaurarii: de multe ori, dintii cu atrofii alevolare
avansate se prezinta bine fixati in alveolele lor, datorita unor procese de anchiloza,
iar alti dinti cu atrofii medii sunt durerosi la presiune si mobili.
• Devitalizarea dintilor: contribuie la diminuarea mobilitatii acestora
• Directia de implantare a dintilor si ocluzia dentara: suprafata ocluzala a unei
restaurari protetice trebuie sa se inscrie in perimetrul delimitata de radacini. Este
importanta si transmiterea presiunilor in axul lung al dintilor. Malocluzile primare, ca
si cele secundare pot disfunctionaliza ocluzia si prin traumatizarea viitorilor dinti
stalpi prin provocarea mobilitatii lor.
• Profesia, varsta si sexul: factori care influenteaza alegerea alegerea dintilor stalpi.
Implantarea dintilor la un tanar permite diminuarea numarului stalpilor.
Diverse profesii solicita preponderent anumite zone ale arcadei, situatie cand dintii
stalpi trebuie suplimentati.

4) RELATIILE INTERMAXILARE: PRM SI PIM

5) RAPOARTELE OCLUZALE: Norme care atesta o ocluzie functionala optima,
Criteriile unei ocluzii fiziologice
 6) NECESITA DINTII RSTANTI SA FIE IMOBILIZATI(SOLIDARIZATI): este
decisiva stabilizarea ocluziei inainte de a face o imobilizare
7) DINAMICA MANDIBULARA ESTE SAU NU PERTURBATA
8) STOPURILE OCLUZALE SUNT MULTIPLE,SIMETRICE SI UNIFORME
9) FUNCTIA NEURO-MUSCULARA ESTE NORMALA SAU PERTURBATA
10)CARE ESTE CALITATEA IGIENEI DENTARE

Planul de tratament pt ed.partiala dua geering si kundert consta din 3 etape:

1. Selectarea d.stalpi potentiali si delimitarea lor de dintii naturali
compromisi,conform criteriilor enuntate
2. Adoptarea unor masuri obligatorii de conservare pe termen lung a dintilor care
raman pe arcade(devitalizari,trat.paro,orto)
3. Tratament preprotetic specific, reevaluarea planului provizoriu si elaborarea
proiectului de durata
Decizia finala se poate considera adoptata dupa verificarea machetei.
Cheia de bolta in cursul elaborarii planului de tratament al unei PPM are 4
parametri:
- Valoarea functionaa si protetica a dintilor ce raman pe arcade
- Evaluarea fortelor ce se vor exercita pe acesti dinti
- Igiena orala a pacientului
- Luarea masurilor necesare ce pot conduce la conservarea pt o perioada cat
mai mare a d.restanti

INDICATIILE RESTAURARILOR PROTETICE FIXE:

- Edentatii intercalate reduse (in zona frontala sau laterala) cu brese singulare
sau multiple
- Edentatii (clasa III K) cu mai putin de 3 dinti succesivi absenti
- Edentatii (clasa IV K) cu mai putin de 4 dinti succesivi absenti
- F rar in edentatiile de clasa I si II K – RPF cu elemente de agregare pe cei 2
premolari cu extensie distala, daca arcada antagonista prezinta o proteza
totala sau o edentatie de clasa I sau II K. preotezata cu o PPM
- Dintii stalpi sa prezinte raport coroana-radacina de 1/1 sau mai bun in
favoarea radacinii
- Sedintele lungi si numeroase presupun ca pacientii carora li se plaica RPF sa
aiba o stare generala optima Numarul dintilor restanti este si el un factor care
se ia in considerare cand se alege un anumit tip de restaurare, insa topografia
optima va inclina balanta spre o varianta fixa sau nu. 3, 4 dinti plasati
topografic in planuri diferite ale arcadei prezinta o valoare de stabilizare mai
mare decat un numar de dinti situat intr-un singur plan.

CONTRAINDICATII GENERALE RELATIVE ALE RESTAURARILOR

PROTETICE FIXE
- In sarcina si lehuzie se temporizeaza
 - Boli infecto-contagioase (TBC, lues, hepatite - pana la normalizarea
problemelor biologice)
- Diabet, cardiopatii, HTA cu bolnavi decompensati
- Bolnavi cu afectiuni psihice, decompensati
- Alte stari patologice care impun temporizarea tratamentului de restaurare
protetica

CONTRAINDICATII GENERALE ABSOLUTE ALE RESTAURARILOR

PROTETICE FIXE
- Bolnavi tarati (neoplasme in faza terminala, cardiopatii majore decompensate)
- Marii alergici la anestezice sau materialele din care se confectioneaza o RPF
- Bolnavi cu sisteme imune prabusite
- Discrazii sanguine (leucemii, hemofilie)
- Maladii de sistem si colagenoze
- Bolnavi cu neoplasme, in cursul iradierilor sau adm de citostratice

CONTRAINDICATII LOCALE SI GENERALE ALE RESTAURARILOR

PROTETICE FIXE:
- Afectiuni precanceroase la niv cav buc, in vecinatate sau la distanta de
campul protetic
- Afectiuni maligne ale mucoasei bucale la nivelul oaselor, muschilor SS sau
ATM
- Copii pana la 15-16 ani (fete) si 16-17 ani (baieti)
- Basculari cu inclinari ale dintilor stalpi mai amri de 25°
- Pe dinti stalpi cu mobilitate dentara patologica, cu leziuni coronare sau
periapicale netratate corect
- Igiena defectuoasa
- Denivelarea planului de ocluzie pana la normalizarea acestuia
- Malocluzii grave, in cazul unor anomalii de dento-maxilare, pana ala
rezolvarea acestora

INDICATIILE PROTEZELOR PARTIALE MOBILIZABILE

Protezele partiale mobilizale pot fi considerate solutii universale de restaurare
a edentatiilor partiale, atat la copii si tineri cat si la adulti si varstnici, atat ca solutii
tranzitorii cat si de durata.
Restaurarile protetice mobilizabile se plica cu mare succes in perioada de
crestere cat si la pacienti care prezinta campuri cu lipsa de substanta osoasa, in
terpaia malformatiilor congenitale, in traumatisme
O serie de situatii clinice se preteaza concomitent atat la rezolvari prin
restaurari fixe cat si prin restaurari mobilizabile:
• Brese edentate multiple pe aceeasi aracada
• Edentatii de clasa I si II K
• Restaurari in protetica implantologica Situatii clinice specifice restaurarii cu PPM:
• Edentatii de clasa I si II K care nu pot beneficia de restaurari protetice cu sprijin
implantar
• Edentatii partiale prin anodontii la copii si adolescenti in perioada de crestere sau
dezvoltare a SS
• Edentatii de clasa III K cu una, 2 sau 3 modificari
• Edentatii de clasa IV K cu lipsa tuturor frontalilor, daca terapia implantara are
contraindicatii
• Aproape toate situatiile clinice care exclud tratamentul prin RPF
• Edentatii intinse, extinse sau subtotale
• Edentatii reduse cand toti dinti restanti pe arcada prezinta o insuficienta
parodontala semnificativa
• Ori de cate ori starea generala a pacientilor contraindica efectuarea de RPF
• Ori de cate ori pacientii refuza prepararea dintilor stalpi pentru o RPF si nu doresc
sau nu pot suporta costurile unei restaurari protetice pe implante
• Edentatiile din zona de curbura a arcadelor, can lipsesc incisivii laterali, caninul si
unul sau ambii premolari, la pacientii unde restaurarile cu sprijin implantar nu pot fi
realizate
• In toate edentatiile partiale la cerea exista defecte osoase generate de
traumatisme, malformatii sau patologii tumorale
• Edentatii prezente la pacientii ce au suferit operatii care au condus la pierderi si
defecte semnificative osoase, cand PPM se vor asocia cu obturatoare
• In f multe situatii clinice cand necesita protezari tranzitorii
• In terapia de imobilizare necesara si impusa la pacientii cu edentatii concomitente
cafre nu beneficiaza de mijloace fixe de imobilizare

CONTRAINDICATIILE PROTEZELOR PARTIALE MOBILIZABILE

Fiind restaurari cu caracter aproape universal, contraindicatiile lor se rezuma
doar la pacientii:
- Cu reflexe de voma netratabile
- Cu afectiuni neuropsihice grave
- Cu afectiuni precanceroase sau maligne, pe sau in apropierea campului
protetic
- Unde insuficienta parodontala si mobilitatea dentara recomanda indepartarea
dintilor si realizarea unei proteze totale

INDICATIILE SI CONTRAINDICATIILE SUPRAPROTEZARII

Printre cele mai importante indicatii ale suprarotezarii amintim:
- Existenta unui numar redus de radacini tratabile, ca caror repartizare
topografica nu este in avantajul altor solutii de trat protetic
- In anumite defecte congenitale sau dobandite, dupa interventii chirurgicale.
Dupa traumatisme sau plagi impuscate : In hipodontie ; La cazuri de uzura
dentara accentuata determinata de factori combinati care se conditioneaza
reciproc ; In distrofii primare ; La pacientii la care proteza totala le poate
genera un soc psihic cu consecinte imprevizibile ; La varstnici, care detin
 dificultate de adaptare fata de o proteza totala, datorita unui reflex de voma
exagerat ; Cand protezarea totala (in special la mandibula) are un prognostic
nefavorabil ; In situatii clinice cand dintii rastanti nu pot fi utilizati ca stalpi pt o
PPM, avand totodata cresta reziduala f resorbita

Indiferent de varietatea procedeelor de supraprotezare, piesele protetice

realizate corect satisfac mai multe OBIECTIVE chiar dac au uneori un caracter de
tranzitie:
- Asigura o asimilare complexa a protezelor sub raport mecanic, biofunctional,
profilactic fara mari dificultati
- Garanteaza familiarizarea progresiva a pacientului cu volumul protezei
- Instituie o incredere fata de actul terapeutic al supraprotezarii

CONTRAINDICATIILE GENERALE ALE SUPRAPROTEZARII:

- Afectini generale casectizante
- Boli metabolice Þ Entitati morbide degenerative
- Anumite disendocrinii severe
- Unele afecitiuni ale SNC (Alzheimer), accidente vasculare cu hemiplegii sau
paraplegie
- Anumite antitati morbide cardiovasculare
- Varstnicii care nu accepta nici un fel de protezar si care refuza colaborarea

CONTRAINDICATIILE PARODONTALE ALE SUPRAPROTEZARII:

- Mobilitate dentara de gradul III, prin reducerea inaltimii bontului si schimbarea
raportului de implantare
- Defecte osoase si ale tesuturilor moi care nu pot fi corectate prin procedee
chirurgicale
- Pacientii care nu isi mentine igiena bucala corescpunzatoare

CONTRAINDICATII ENDODONTICE:
- Fractura verticala a radacinilor
- Perforarea mecanica a radacinilor
- Rasorbtia interna, ace fracturate in canal, fracturi radiculare orizontale mult
sub nivelul crestei osoase

PROTEZE PARTIAL MOBILIZABILE VERSUS PROTEZE TOTALE

Criteriile care decid realizarea unei PPM sau a unei PT cariaza in in functie de
maxilar. Se fac concesii in favoarea mentinerii dintilor la mandibula si nu se accepta
aceleasi concesii pt dintii similari la mandibula. Trebuie analizate conditiile
economice al epacientului, avand in vedere faptul ca o PPM sau o supraprotezare
este mai scumpa decat o PT. Decizia este influentata de factori generali si locali.
In cazul unui pacient care mai are cativa dinti naturali, dar are o maladie
generala grava care contraindica pastrarea dintilor, se va transforma in edentat total.
 INDICATIILE RESTAURARILOR PROTETICE MOBILIZABILE CU SPRIJIN
MIXT MUCO-OSOS SI DENTO-IMPLANTAR
De obicei caninii si mai rar molarii sunt dintii care pastreaza o ocluzie
habituala si au o importanta stratetiga deosebita in conceperea unui plan terapeutic
pt restaurarea unei edentatii partial intinse. Probleme apar atunci cand dispunerea
dintilor restanti este asimetrica sau daca exista doar un singur dinte restant. In
aceste situatii se pune problema inserarii de implante, pt a stabiliza mai bine
viitoarea PPM, de a obtine un sprijin tripodal sau macar de a obtine o axa de rotatie
cu directie frontala, care sa infulenteze favorabil dinamica protezei.

PLANUL DE TRATAMENT PENTRU PROTEZELE PARTIAL MOBILIZABILE

Criteriul biomecanic va influenta decisiv designul PPM. Statusul
socio-economic al pac influenteaza mult planul terapeutic si solutia adoptata. O
proteza partial acrilica este mia ieftina decat o PPM scheletata. Profesia pacientului
influenteaza si ea alegerea solutiei dar si planul de tratament.
Varsta, numarul si implantarea dintilor restanti influenteaza planul de
tratament.
Planul de tratament al unui pacient cu edentatie partiala intinsa consta in 3
etape:
- slectarea dintilor stalpi potentiali si delimitarea lor de dintii naturali compromisi
conform criteriilor
- adoptarea unor masuri obligatorii de conservare pe termen lung al dintilor
care raman pe arcade
- tratament proprotetic specific, reevaluarea planului provizoriu si elaborarea
proiectului de durata
Cheia elaborarii unui plan de tratament al unei PPM are 4 parametrii:
• Valoarea functionala si protetica a dintilor ce raman pe arcade
• Evaluarea fortelor care se vor exercita pe acesti dinti
• Igiena orala a pac
• Luarea masurilor necesare ce pot duce la conservarea pt o perioada cat mai mare
a dintilor restanti