Esecuri ale tratamentelor protetice

prin punti dentare

- CURSUL XIII –
TEHNOLOGIA CONFECTIONARII PRITEZELOR FIXE (PUNTI)
 Esecuri ale tratamentelor protetice prin punti
dentare
Esecurile tratamentelor prin punti dentare dupa cimentarea
definitiva se produc sub diferite forme. Daca sunt recunoscute din timp,
pot fi in buna parte remediate. Esecurile acestor tratamente au diferite
cauze: biologice, mecanice, estetice, igienice.
Unele esecuri se produc din cauza designului gresit, a executiei
defectuoase in laborator sau a realizarii necorespunzatoare a
preparatiilor. Alte esecuri se produc din cauza uzurii morale a lucrarilor.
Acestea, dupa o perioada de 8-10 ani, nu mai pot fi considerate
esecuri, ci consecinte ale uzurii morale.
In cazul puntilor fixe-fixe, unul din cele mai frecvente esecuri se
produce din cauza compromiterii cimentarii.
Compromiterea cimentarii se manifesta prin desprinderea unui
retentor sau a tuturor retentorilor de pe dintii de suport.
Cauzele compromiterii cimentarii sunt multiple:
 Forma necorespunzatoare a preparatiilor;
 Neparalelismul peretilor axiali sau inaltimea lor insuficienta;
 Protectia insuficienta a preparatiei de catre retentori;
 Dizolvarea cimentului de fixare;
 Debutul si evolutia proceselor carioase, sub fetele interne ale
retentorilor;
 Capacitatea redusa a retentivitatii retentorilor;
 Flexibilitatea corpului si a retentorilor puntii;
 Perforarea retentorilor;
 Folosirea unor tehnici si materiale necorespunzatoare pentru
cimentare sau contaminarea bonturilor cu saliva;
 Prezenta interfetelor ocluzale.
 Compromiterea cimentarii numai la nivelul unui retentor poate
ramane multa vreme neobservata sau ignorata de pacient. Ea
se poate evidentia prin aparitia sensibilitatii termice sau chimice
sau prin aparitia mirosului neplacut in zona retentorului respectiv.
Diagnosticul de desprindere a retentorului de dintele stalp se
pune prin tractiunea puntii in zona respectiva si apoi prin
compresia ei in sens opus spre dintele de suport. In momentul
compresiei se observa expulzia lichidului aspirat sub forma de
bule. In astfel de situatii, puntea trebuie inlaturata imediat, iar
dupa stabilirea cauzei decimentarii se poate refolosi sau se
confectioneaza o alta lucrare.
 Compromiterea cimentarii din cauza retentivitatii
insuficiente a preparatiilor sau a retentorilor se poate corecta
prin metode de sporire a retentivitatii acestora.
In situatia in care compromiterea cimentarii s-a produs din
cauza flexibilitatii corpului de punte sau a lungimii sale prea
mari, se recomanda aplicarea protezelor adjuncte in locul
puntilor dentare.
Compromiterea tesuturilor de suport dento-parodontale

Decompensarea suportului dento-parodontal se produce in urma

atrofiei osului alveolar sau a starilor inflamatorii parodontale cronice.
Uneori, evolutia procesului atrofic parodontal este generala si nu
localizeaza doar la dintii de suport ai puntilor dentare.
Cand procesul atrofic sau inflamator este localizat numai la dintii de
suport sunt incriminati mai frecvent o serie de factori etiopatogenetici:
 Nerespectarea masurilor de igiena buco-dentara sau neaplicarea lor
potrivit instructiunilor;
 Designul puntii dentare nu permite accesul pentru controlul placii
dentare la nivelul zonelor retentive din cauza adaptarii marginale
incorecte, a supraconturarii fetelor axiale, a lipsei accesului spre
spatiile triunghiulare interdentare, a contactului compresiv si prea larg
in suprafata al corpului puntii cu fibromucoasa subiacenta sau a
lustruirii imperfecte a fetelor exterioare ale retentorilor.
Nerespectarea masurilor de igiena buco-dentara
 Alterarea vitalitatii pulpei dentare

In cazul in care persista sensibilitatea pulpei dentare provocata

sau instantanee la nivelul dintilor de suport si se accentueaza sau se
complica cu manifestari periapicale, se impune in mod neconditionat
un tratament endodontic, care se poate realiza prin perforarea
retentorului in zona ocluzala potrivita. Dupa incheierea tratamentului
endodontic obturarea perforatiei se face cu ajutorul unei obturatii sau
cu ajutorul unui inlay.
Retentivitatea sau rezistenta retentorului reduse in urma
tratamentului endodontic se pot consolida cu ajutorul unui pivot
radicular. In alte conditii, compromiterea rezistentei si retentiei
retentorului face inutila reconditionarea puntii.
 Cariile dentare

Cariile dentare constituie cauze frecvente care provoaca esecuri

ale tratamentelor protetice prin punti dentare.
Localizarea si profunzimea cariilor simple de la nivelul zonelor
cervicale se evidentiaza prin palpare cu sonda sau cu ajutorul
radiografiei.
In cazurile in care extinderea cariilor localizate la nivelul fetelor
vestibulare sau linguale nu depaseste 1/3 din lungimea perimetrului
acestor fete, ele se pot trata simplu, ca si cariile de colet. Dupa
tratamentul leziunilor carioase, cavitatile se obtureaza cu aliaje
metalice, inlayuri metalice sau din portelan, obturatii din amalgam sau
obturatii cu cimenturi glass-ionomer fara sa fie nevoie de inlaturarea
puntilor.
 Cariile dentare localizate la nivelul fetelor proximale nu se pot trata
corespunzator decat dupa inlaturarea puntilor dentare. Prezenta cariilor
dentare extinse in profunzime, asociate cu distructia bonturilor dentare,
impune inlaturarea lucrarilor protetice si apoi recuperarea sau extractia
dintelui de suport compromis. Aceste carii,desi aparente au extensie
redusa, pot fi foarte profunde, sub coroana de acoperire.
 Interferentele ocluzale

Interferentele ocluzale de la nivelul elementelor puntilor (retentori

sau corp de punte) au o serie de efecte patologice:
 Mobilizarea patologica a dintilor de suport prin traumatizare
ocluzala;
 Disfunctii musculo-ocluzo-articulare;
 Decimentarea lucrarilor;
 Alterarea vitalitatii pulpei dintilor de suport;
 Perforarea fetelor ocluzale ale retentorilor ;
 Fracturarea corpului puntii sau a conexiunii dintre retentori si
corpul puntii
Compromiterea rezistentei mecanice a elementelor puntii si a
dintilor de suport
Fractura puntii dentare la nivelul conexiunii corpului de punte cu
retentorii se produce sub actiunea fortelor ocluzale. Fractura poate fi
localizata la o extremitate a corpului de punte sau la ambele extremitati.
Cauza acestui incident o constituie structura poroasa sau rezistenta
scazuta a legaturii retentorului cu corpul puntii, indiferent daca ea este
realizata prin turnare intr-o singura piesa sau prin lipirea elementelor.
Structura poroasa a conexiunii rezulta in urma tehnicii de turnare
gresite a aliajelor (topire, oxidare) sau din cauza extensiei
supradimensionate a corpului de punte. In cazul fracturii conexiunii la o
singura extremitate puntea trebuie inlaturata de urgenta deoarece
extensia libera a corpului de punte compromite dintele stalp de care
ramane conexata. Cand se fractureaza conexiunea la ambele extremitati,
se pierde eficienta masticatorie prin restaurarea staii de edentatie.
In ambele cazuri, tratamentul trebuie refacut prin reconstituirea puntii
dentare, sau in cazul spatiilor edentate extinse, prin proteze mobile.
 Uzura fetelor ocluzale

Uzura fetelor ocluzale ale puntilor dentare sau perforarea lor apare
mai frecvent la nivelul retentorilor de tipul coroanelor metalice. Cand
este asociata cu perforarea fetelor ocluzale produce compromiterea
rapida a dintilor de suport. Ea apare mai frecvent la pacientii bruxomani
sau cei care dezvolta forte ocluzale cu valoare mare.
Uzura fetelor ocluzale se intalneste in cazul in care aliajele metalice
utilizate pentru confectionarea puntilor nu au fost supuse unui tratament
termic corect sau cand fetele ocluzale au o grosime insuficienta, in
special la nivelul dintilor laterali. Perforatiile fetelor ocluzale ale
retentorilor se pot remedia cu ajutorul inlayurilor sau obturatiilor de
amalgam numai in cazurile in care peretii suprafetei ocluzale a
retentorilor prezinta o grosime suficienta. In cazul in care fata ocluzala a
retentorilor este subtiata in totalitate, puntea trebuie refacuta.
 Puntile metalo-ceramice, care au suprafata ocluzala cu portelan,
si puntile ceramice se perforeaza la nivelul fetelor ocluzale extrem
de rar. Mult mai frecvent se produce uzura fetelor ocluzale naturale
ale dintilor antagonisti sau perforarea fetelor ocluzale metalice ale
coroanelor de acoperire de la nivelul dintilor antagonisti. Din
aceasta cauza, puntile metaloceramice care au antagonisti dinti
naturali sau dinti acoperiti cu coroane metalice de acoperire trebuie
sa aiba suprafata ocluzala metalica.
Aceasta localizare este favorizata de protectia insuficienta a
limitelor marginale ale preparatiei, sau a controlului insuficient al
placii dentare acumulate in aceasta zona.
Fractura coroanei dintilor de suport poate aparea si in urma
slabirii rezistentei coroanelor dupa realizarea preparatiei. In cazul
coroanelor de acoperire partiala sau de substitutie, rezistenta dintilor
de suport se slabeste din cauza sectionarii tesuturilor dure, impuse
de forma preparatiei.
 Tesuturile coroanelor dintilor depulpati devin mai friabile dupa
extirparea pulpei dentare si din aceasta cauza, pe dintii depulpati se
aplica cu prudenta retentori de tipul inlayurilor sau coroanelor de
acoperire partiala. Fractura coroanelor dintilor de suport pe care se
aplica retentori de tipul coroanelor de acoperire totala se produce prin
sectionarea orizontala a coroanelor la nivel cervical. Recuperarea
acestor dinti pentru a fi folositi ca stalpi de punte se poate face numai
prin reconstituirea bonturilor coronare, cu ajutorul dispozitivelor de
reconstituire corono-radiculara sau altor tipuri de coroane de substituire.
 Factorii care favorizeaza fractura dintilor de suport al puntilor
dentare sunt foarte diferiti:
 procesle carioase;
 slabirea rezistentei dintilor de suport prin preparatii excesive;
 consolidarea coroanelor dentare prin reconstituiri, ancorate
insuficient in tesuturile sanatoase;
 reconstituirile bonturilor coronare cu materiale putin rezistente
(materiale acrilice);
 reconstituirile corono-radiculare cu dispozitive confectionate din
materiale cu rezistenta redusa sau care sunt sprjinite pe pivoturi cu
dimensiuni reduse;
 actiunea interferentelor ocluzale;
 slabirea peretilor radiculari in urma pregatirii excesive a lojei
radiculare;
 prezenta traumei ocluzale.
Fractura stratului de portelan al puntilor metalo-ceramice

Desprinderea invelisului de portelan de pe scheletul sau suportul

metalic al puntilor metalo-ceramice se produce cel mai frecvent din cauza
fortelor ocluzale. Portiunile ascutite sau rugoase care genereaza forte
tensionate in stratul de portelan, sub actiunea fortelor ocluzale. Aceste
forte tensionale produc microfracturi in stratul de portelan, care se
fractureaza apoi ca si o placa de sticla supusa unei presiuni mecanice.
Daca suportul metalic la nivelul fetelor retentorilor are o grosime mai mica
decat 0,25 mm, se deformeaza sub actiunea fortelor ocluzale, provocand
fractura.
In situatiile in care linia de imbinare a stratului de portelan cu suportul
metalic coincide cu punctele ocluzale de suport, in zona centrica
(stopurile ocluzale) se produce frecvent fractura zonei marginale de
portelan. Aceasta se propaga apoi in stratul de portelan, fracturandu-l in
totalitate.
Accidentele de acest tip sunt favorizate de interferentele ocluzale sau
Prelucrarea necorespunzatoare a scheletului metalic

In timpul turnarii, finisarii sau arderii portelanului, prelucrarea

necorespunzatoare a suportului metalic provoaca fractura sau
desprinderea stratului de portelan de pe scheletul metalic. Cauzele
implicate frecvent in desprinderea stratului de portelan sunt:
contaminarea fetelor acoperite cu portelan, formarea unui strat de
oxid prea gros la nivelul metalului si incompatibilitatea dintre
compozitia portelanului si aliajului.
 Tipul preparatiei si reproducerea acesteia prin
amprentare
Prepararea dintilor de suport, fara limita exacta pentru retentorii
lucrarilor metalo-ceramice, creeaza conditii de fracturare a stratului de
portelan aplicat in zona marginala.
Tehnicianul nu are posibilitatea sa formeze marginile retentorilor
daca limitele marginale ale preparatiilor nu sunt conturate si reproduse
in mod exact pe modelele de lucru.
Acest fapt produce desprinderea sau fracturarea portelanului chiar
si sub influenta unor forte de solicitare reduse. In plus, in timpul arderii,
stratl de portelan se prelinge frecvent peste marginile capelor metalice
ale retentorilor facandu-l si mai vulnerabil. In consecinta, prepararea
bonturilor dentare pentru retentorii puntilor metalo-ceramice trebuie
facuta cu limite exacte, prevazute cu un profil caracteristic. Acest profil
trebuie sa fie plasat la un anumit nivel ocluzo-cervical in raport cu
crestele marginale gingivale pericervicale si cu santul gingivo-cervical.
 Modificarea aspectului estetic

Calitatea estetica a lucrarilor protetice metalo-ceramice se modifica

cel mai frecvent din cauza urmatorilor factori:
 compunerea gresita a culorilor stratului de portelan, in urma erorilor
de apreciere a intensitatii nuantei si luminozitatii culorilor.
 forma gresita a elementelor metalice de suport
 imbinarea nepotrivita a stratului de portelan cu suportul metalic in
zona marginala a retentorilor;
 adaptarea necorespunzatoare a formei si marimii elementelor puntilor
dentare. Modificarea aspectului estetic al puntilor metalo-acrilice este
mai frecventa si mai pronuntata ca aspect, din cauza unor factori cum
sunt:
 instabilitatea culorii materialelor acrilice;
 rezistenta mecanica redusa a acrilatelor;
 legatura mai putin rezistenta dintre acrilate si scheletul metalic;
 lipsa protectiei metalice ocluzale sau incizale a fatetelor din acrilat.
 Corectarea defectelor estetice ale puntilor mixte,
metalo-ceramice sau metalo-acrilice

Fracturarea stratului de portelan de la nivelul puntilor metalo-

ceramice nu se poate remedia decat prin inlocuirea lucrarilor protetice.
In unele situatii, inlocuirea stratului de portelan fracturat se poate
face cu materiale acrilice, ca si in cazul fracturarii fatetelor de acrilat de
la nivelul puntilor metalo-ceramice. Inlocuirea stratului de portelan al
puntilor mixte cu materiale acrilice nu asigura o functionalitate
indelungata. Aplicarea lor nu se poate face decat in zonele in care sunt
protejate de actiunea fortelor ocluzale prin scuturi metalice. Materialele
acrilice nu au rezistenta mecanica si nici stabilitatea culorii. De
asemenea, pentru acest scop nu se recomanda folosirea acrilatelor
autopolimerizabile. Tehnica repararii fatetelor fracturate sau desprinse
de pe scheletul metalic se poate aplica numai in cazurile in care
suportul metalic are o rezistenta suficienta.
 Dupa inlaturarea resturilor nedesprinse de material ceramic sau
acrilic de la nivelul unui element al puntii, se amprenteaza zona peste
care trebuie sa se aplice fateta. Pentru retentia fatetelor pe scheletul
metalic, se fac cateva perforatii in suportul de metal. In laborator se
modeleaza machetele acestor fatete, se formeaza tiparul, se aplica o
mixtura de acrilat termopolimerizabil de culori potrivite si se
polimerizeaza. Dupa prelucrare si lustruire, fatetele se cimenteaza in
lacasurile pentru care au fost destinate.
O alta varianta a acestei metode consta in aplicarea in locul
fatetelor termopolimerizate in laborator a unor fatete acrilice
prefabricate, care se prelucreaza pentru a se potrivi in lacasurile pentru
care sunt destinate si apoi cimentate.
VA MULTUMESC !