Facultatea de Medicină Dentară

Obturatia coronara a
dintilor devitali

Endodontie II

Dr Sita Dan Dragos

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Reconstituirea partii coronare a dintilor devitali prezinta unele particularitati in
comparatie cu reconstituirile realizate pe dinti vitali.
Distrugerile tisulare mari, realizate uneori prin evolutia indelungata a cariei, precum si
sacrificiul de substanta dura necesar accesului instrumentelor folosite in tratamentul
endodontic, determina dificultati in asigurarea retentiei.

De asemenea, rezistenta tesuturilor dure, mai mica decat la dintii vitali, are drept consecinta
fractura peretilor restanti insuficient de grosi, dupa reconstituirea morfofunctionala a
dintilor.

De aceea, la dintii devitali, in afara metodelor de refacere coronara intrebuintate la dintii

vitali, pentru obtinerea unei retentii si rezistente maxime, se apeleaza frecvent si la alte
procedee.
Se recurge la folosirea camerei pulpare si a canalelor radiculare pentru ancorarea obturatiilor
sau a unor microproteze, precum si la acoperirea dintilor cu coroane.
Refacerea prin obturatie coronara a dintilor devitali fara mijloace suplimentare de retentie
se recomanda in toate situatiile clinice in care, dupa efectuarea tratamentului endodontic, pot
fi mentinuti din coroana dintelui cel putin doi – trei pereti rezistenti,paraleli intre ei si
numai dacă porțiunea coronară restantă oferă posibilită ți de realizare a retenției materialului
de obturatie (carii ocluzo-aproximale, mezio-ocluzo-distale, ocluzo-vestibalare.)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Restaturarea coronara cu obturatie
simpla
a. Deschiderea cavitatii- se face in limitele procesului
carios pentru a nu lasa pereti nesustinuti
b. Exereza dentinei alterate – se face in totalitate
pentru a preantampina recdiva de carie
c. Extensia preventiva este o masura de prevenire a
cariei secundare marginale. Trebuie executata in asa
fel incat sa nu pericliteze rezistenta dintelui
d. Rezistenta - se scurtează pereții nesusținuți, ce vor
fi ulterior refă cuți prin obturație. În aprecierea
rezistenței pereților restanți trebuie ținut cont că
aceştia sunt mai casanți decâ t la dinții vitali;

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

e. Retentia - lipsa unor pereți coronari la dinții devitali pune unele probleme de
retenție. Dacă luam hotararea de a executa o obturație simpla cu amalgam, atunci
pentru marirea retenției obturația trebuie să pă trundä şi in camera pulpară (la dintii
devitali camera pulparu prin anatomia ei, constituie un element important de
retenție)
Materialul de obturație definitivă nu trebuie să pă trundă însă in toată camara pulpara
pâ nă la intrarea in canalele radiculare pentru ca:
• O eventuala dezobturare se va face dificil - existand riscul distrugerii planseului
camerei pulpare cu perforarea lui 
• O cantitate foarte mare de material de obturatie nu este de dorit pentru ca daca este
amalgam, variațiile volumetrice in functie de temperatura alimentelor vor fi cu atit mai
mari cu câ t çantitatea de amalgam este mai mare, iar daca este çompozit, ęcontractia
de priza a acestuia va fi cu atâ t mai mare cu cat volumul lui va fi mai mare.
Deci trebuie gasită o soluție de comprpmis in sensul de a folosi rețenția oferită de
camera pulpară şi in acelaşi timp de a nu mari foarte mult cantitatea de material de
obturatie coronara . . ’ . 
Acasta se realizeaza aplicand un strat de obturatie de baza subtire de 1-2 mm care sa
proteježe intrarea in canalele radiculare şi să ocupe partea bazală a camerei pulpare, in
restul camerei pulpare urmâ nd sa pătrundã materialul de obturație coronară .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

f. Finisarea marginilor se face si la dintii devitali,
pentru a elimina anfractuazitatile, iar bizotarea se
face de la caz la caz, in functie de materialul cu
care se obtureaza

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Restaurarea dintilor devitali
frontali cu unghiul incizal pă strat
• Dacă se pătrează unghiul incizal, atunci pierderea de substanță va interesa o
parte din fața proximală şi din cea orala sau vestibulară .
• In ceea ce priveste pregatirea cavitatii, aceasta trebuie bine curatata de resturile
de dentina alterata si de materialul de obturatie provizorie pe toata portiunea
coronara, pana la intrarea in canalul radicular
• Din motive de fizionomie nu indepartam prismele de smalt nesustinutede pe fata
vestibulara; chiar daca peretele este transparent, il mentinem. Acest lucru poate
crea un impediment la bizotarea marginii vestibulare a cavitatii, bizotare care nu
este posibila cand exista doar un strat de prisme de smalt nesustinute.
• Daca din preparare raman straturi subtiri de smalt pe fata orala la nivelul de
intalnire dintre fata orala a frontalilor superiori si muchia incizala a incisivilor
inferiori , exista riscul ca in masticatie acest perete foarte subtire sa se fractureze
• De aceea este bine sa indepartam pe fata orala prismele de smalt nesustinute
pana in zona de rezistenta corespunzatoare

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Restaurarea dintilor frontali care au pierdut
unghiul incizal
Aceste cavitati fara unghi incizal au totusi retentia
cea mai precara.
De aceea unii autori recomanda folosirea simultana a
mai multor mijloace de retentie, mai ales cand
pierderea de substanta este mai mare si ocluzia este
nefavorabila (cap la cap).
Se recomanda ca alaturi de adezivii pentru
materialele compozite sa se adauge si o retentie
cavitara (obligatorie la pierderea unghiului prin
carie) si /sau folosirea de pivoturi pulpare sau
parapulpare.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Cavitati ocluzale si ocluzo-
proximale pe dintii laterali
Succesul unei obturatii de compozit pe dintii laterali devitali depinde de mai multi
factori:
1. respectarea indicatiilor
2. Prepararea unei cavitati corespunzatoare
a. Eliminarea selectiva a tesuturilor alterate
b. Nu se indeparteaza substanta dura, sanatoasa pentru retentie sau extensie
c. Unghiurile interne ale cavitatii se fac rotunjite
d. Pentru prevenirea cariilor secundare se face sigilarea santurilor si a zonelor cario-susceptibile
3. Alegerea unui adeziv si a unei rasini compozite de buna calitate
4. Respectarea intocmai a metodei de preparare a materialului si a tehnicii de
obturatie
5. Urmarirea clinca si radiologica
Contraindicatii:
6. Cand se constata o abraziune generalizata
7. Cand cavitatea se intinde subgingival
8. Cand cavitatea este foarte intinsa

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• In realizarea unor cavită ți ocluzale trebuie să ținem
cont de articularea interdentară , daca cuspizii
antagoniști au contact ocluzal cu structurile den- tare
să nă toase și rezistente sau la nivelul ariei de
restaurare.
• Acest luciu trebuie obiectivizat cu ajutorul unei hâ rtii
de articulație. Dacă contactul ocluzal este dinte/dinte
(cuspid — fosă ), nu sunt probleme, dar dacă el este
dinte (cuspid)/ material de obturație sau mai grav
dinte/marginea cavitații, atunci trebuie să modificam
forma de contur a cavită ții

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Date specifice preparării cavitaților pe
dinții laterali
Forma generală a cavității
Unele cercetări au aratat ca forma cavității influențează
desprinderea și adaptarea compozitului la pereți, orientând
sensul retracției compozitului in timpul fotopolimeriză rii.
Cavitațile profunde cu mai mulți pereți rectilinii și unghiuri
interne accentuate, favorizează contracția in timpul prizei
instaurând o competiție între fortele de adeziune care se creează
intre material și dinte prin folosirea adezivului amelodentinar și
forta de desprindere legată de această contracție.
Dacă forta de adeziune imediată este insuficientă, va rezulta un
hiatus propice pentru pă trunderea bacteriilor. Este preferabil,
deci, sa se favorizeze formele rotunjite și să se evite crearea de
unghiuri interne accentuate individualizând pereții cavității.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• Forma generală a cavită ții va fi aceea obținută după accesul la
carie și exereza totală a țesuturilor alterate respectâ nd
diferitele niveluri de extindere a cariei și conservâ nd smalțul
subminat in limite rezonabile.
• Volumul și profunzimea cavită ții sunt date de extensia cariei și a
distrucției facute pentru accesul endodontic. Aceasta situație
indica folosirea obturației de baza din cementuri cu ionomeri
de sticlă . Grosimea smalțului dentar scade cu cat preparația
proximala va fi mai aproape de zona cervicală . În toate cazurile
trebuie pă strat acest smalț cervical. Absența smalțului cervical
este o contraindicație a aplică rii compozitului posterior,
deoarece nu avem adeziune suficientă de dentina sau cement.
Aceasta zonă cervicală fragila, propice microinfiltrațiilor,
constituie „că lcâ iul lui Ahile“ al compozitelor posterioare.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Tehnici de obturație cu compozit
pe diferite tipuri de cavități
Cavitate gen. cl. I cu deschidere ocluzala și cu pereți de jur-imprejur:
• se alege un material compozit hibrid, întrucat nu primează criteriile
estetice;
• se determină nuanța cea mai potrivită, care poate ft foarte ușor diferita de
smalț, pentru a putea face adaptarea și finisarea. Obturarea acestor
cavitați care sunt mai întinse și mai profunde decâ t dinții vitali se face în
mai mulți timpi:
• se aplică obturația de bază cu C.I.S.;
• demineralizarea smalțului 15 secunde;
• spălare 15 secunde;
• uscare cu aer;
• dacă nu apare aspectul de smalț cretos marginal, se repetă operația, se aplică
agentul adeziv .
• se aplică succesiv 3 portii de rășină compozite pentru a umple cavitatea.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

a. primul strat se aplică pe peretele vestibular și se extinde diagonal spre podeaua
cavită ții. Se fotopolimerizează dinspre smalțul vestibular 20-40 secunde și apoi
dinspre ocluzal. Deoarece intarirea compozitului apare întâ i înspre sursa de
lumina, polimerizarea dinspre vestibular va permite adaptarea vestibulara a
restaurarii. Agentul adeziv este un lubrifiant bun pentru a preveni lipirea
ră șinii compozite de instrumentarul de plastic. O metoda foarte buna pentru
plasarea ră șinii compozite este folosirea unei seringi, care elimină riscul
apariției bulelor de aer şi al lipirii compozitului pe spatula.
b. se repeta manevra dinspre peretele lingual. Se polimerizează dinspre lingual și
apoi ocluzal câ te 20-40 de secunde;
c. se aplică ră șina compozită in zona centrala ocluzala a preparației și se
polimerizeaza 20-40 de secunde:
-se adaptează în ocluzie, se finisează ;
-se lustruieşte.
• Ră șina compozită care este plasată cel mai aproape de spotul de lumină este
adesea cea mai polimerizată și astfel partea cea mai dura a obturației.
• Deoarece acest strat va ft îndepartat cu ocazia adaptă rii in ocluzie precum și in
timpul lustruirii, se recomandă ca dupa ultima lustruire să se suplimenteze
expunerea la lumină cu încă 20 de secunde

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Restaurări cu rășini compozite în cavitați ocluzo-
proximale

• Ră șinile compozite fotopolimerizabile sunt de obicei folosite la nivelul

dinților posteriori, deoarece au rezistență la abraziunea ocluzală mai
bună .
• În general, cavită țile ocluzo-proximale, câ t și cele ocluzale sunt cavită ți
mari in care compozitul fotopolimerizabil trebuie pus in straturi, nu mai
mari de 2-2,5 mm, atâ t câ t să poată ft polimerizat o dată . Câ nd se
adauga o nouă cantitate de raşină într-un interval mai mic de 5 minute
peste ră șina polimerizată dar necontaminata, adeziunea chimică este la
fel de intensă ca și câ nd cele două cantită ți ar fi fost puse și polimerizate
simultan.
• Se poate presupune, de asemenea că , printr-o aderență puternică la
smalț și printr-o mare duritate a rașinii compozite, cuspizii vestibulari
pot fi legați de cei orali prin material de obturație, crescâ nd rezistența
dintelui.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Tehnica clinica de restaurare cu compozite fotopolimerizabile:
• cură țirea dinților, detartraj, eventual pulbere abraziva şi banda abrazivă
pentru fețele proximale
• alegerea unui compozit hibrid și stabilirea culorii;
• izolare, recomandabil cu digă ;
• se aplică obturația de baza cu C.I.S.;
• demineralizarea smalțului timp de 15 secunde;
• spă larea cu apă 10 secunde, dar nu mai mult de 20 de secunde;
• uscarea cu aer;
• se repetă punctele 8, 9 și 10 daca demineralizarea este insuficientă ;
• se aplică agentul adeziv;
• se alege și se aplicá o matrice transparentă .
Matricea, de fapt o bandă transparentă , se adaptează cu ajutorul unei foarfece și se fixează
in partea proximală opusă cu ajutorul unei pene sau a unei pense Howe.
Matricele pot fi autocolante, adică cu pă rtile laterale adezive (sunt protejate de câ te o folie
subțire care se îndepă rtează înainte de a fi utilizată ) și se lipesc de fețele vestibulare și
orale ale dinților.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Există și matrici circulare transparente, de diferite dimensiuni, ca un fel
de cape fară față ocluzala,care se aleg prin tatonare:
• se aplica pana reflectorizantă dinspre lingual. Pana este preferabil sa fie
din material transparent, care reflectă razele luminoase ale lă mpii că tre
zona pragului gingival. Ea participă la adaptarea matricei la pragul
gingival și, dacă este introdusa parțial, face și o ușoară depă rtarea
dinților. După îndepartarea penei și a matricei revenirea dinților
contribuie la realizarea unui bun punct de contact;
• în cavitatea verticala se aplică straturi succesive dinspre ocluzal. Primul
strat subțire se aplica pe peretele cervical, iar fotopolimerizarea se face
aplicand lampa pe pana reflectorizantă 20-40 de secunde. Al doilea strat
se plasează pe peretele lingual, fara să se ajungă la peretele vestibular
• polimerizarea dinspre lingual 20-40 de secunde. Se folosește lampa cu
tub cudat, pentru a ft siguri că razele ating suprafața linguală și pana,
optimizâ nd direcția vectorilor luminoși și deci polimerizarea;
• polimerizarea dinspre ocluzal 20-40 de secunde;
• se modelează o cantitate de rașină sub forma unei biluțe mici (rotunda
sau ovala) care se polimerizează pe degetul acoperit cu o mă nușă curată

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• in cavitatea verticală se plasează o cantitate de compozit cu spatula sau
seringa. Se plasează biluța în cavitatea proximală și se impinge în ră șina
nepolimerizată pâ nă câ nd bila intră in contact cu pereții axiali şi cu fața
internă a matricei. În acest fel bila acționează ca o pană internă care
imbună tă țește modelarea la punctul de contact cu dintele vecin
• polimerizare dinspre ocluzal 20-40 de secunde
• se adauga straturi suplimentare dinspre ocluzal atâ t cat va fi nevoie.
Pentru o preparație gen MOD pe un premolar sau molar, obturația se poate
realiza și fă ră matrice circulară . Se aplică mai întai matricea partială cu
pană la cavitatea distală după tehnica descrisă mai sus (întâ i oral și apoi
vestibular).
• adaptarea ocluzală a obturației. Contracțiile marginale din timpul
polimeriză rii creeazá zone lipsite de material de obturație. Ele apar în
special pe pragul gingival al cavită ții verticale și pot fi sigilate cu agentul
adeziv, totdeauna după finisarea obturației, dar înainte de lustruire;
• lustruirea obturației.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Restaurările cu rașini compozite în
cavitățile dinților frontali devitali
• Se poate folosi o ră șină cu microparticule radio-opacă sau o ră șina hibridă .
• La dinții devitali, pierderea de substanță este mare, iar refacerea coronară
trebuie facută in mai mulți timpi, succesiv prin adaugarea de material spre
suprafața externă a preparației.
• Această tehnica trebuie folosita in majoritatea situațiilor, deoarece ea
compenseaza partial contracția de polimerizare. Ea face posibilă și
adă ugarea de alte nuanțe de compozit pentru a spori aspectul fizionomic.
• Este de dorit ca orice restaurare sa se plaseze in zona smalțului și la distanța
de joncțiunea smalț- cement unde contracția din timpul polimerizarii ar
produce fisuri catre peretele gingival.
• Câ nd marginea gingivală se află pe sau aproape de suprafața radiculară
contracția poate distruge legatura cu dentina, iar dacă marginea este la
nivelul smalțului cervical, contracția poate fractura sau desprinde prismele
de smalț gingivale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Tehnica clinicã:
• cură țirea dinților (detartraj, periaj mecanic);
• alegerea culorii;
• izolare, preferabil cu digă ;
• realizarea unui bizou la periferia preparației cu excepția zonei gingivale;
• obturația de bază , preferabil cu C.I.S.;
• demineralizarea smalțului 15 secunde;
• spă larea cu apă 15 secunde;
• uscarea;
• repetarea timpilor 7, 8 și 9 dacă demineralizarea nu este satisfacă toare;
• aplicarea agentului adeziv;
• adaptarea unei matrice și a unei pene. Pentru a realiza un contact direct al benzii la fața orală și
deci pentru a limita excesul compozitului pe oral, degetul (in mă nușă) al operatorului trebuie
sa preseze ferm banda de celuloid dinspre oral;
• se aplică întâ i ră șina compozită spre lingual, spre camera pulpară și pe matrice in strat subțire,
care să lase loc pentru aplicarea unui strat ulterior de ră șină compozită vestibular;
• polimerizarea rașinii dinspre vestibular și apoi dinspre oral, câ te 20-40 de secunde. Ră șina
polimerizată va forma un perete lingual puternic;
• se aplică ră șina compozită astfel încâ t să refacă peretele vestibular şi se modelează;
• polimerizarea rașinii dinspre vestibular și incizal;
• adaptarea și lustruirea obturației. Dacă este necesar, stratul oral va fi opac sau de o nuanțã mai
închisă , iar stratul vestibular mai deschis sau chiar cu transparent incizal.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Cand lipsește unghiul incizal, peretele lingual se realizeazä cu
ajutorul unei benzi de celuloid.
Peretele vestibular se poate modela şi realiza tot cu această
bandă sau după realizarea peretelui lingual se poate adapta o
capă din acetat de celuloza care se umple cu compozit și apoi se
fotopolimerizează vestibular și incizal câ te 20-40 secunde
Restaurări cu rășini compozite în cavitáți cervicale la dinții
devitali
Aceste cavită ți coexista de obicei cu alte tipuri de cavită ți și cu
cea de acces spre camera pulpară

Pe pragul gingival in zona radiculara o aderență foarte buna are

C.I.S., de aceea această zonă poate fi obturată cu C.I.S.
fotopolimerizabile iar portiunea cavită ții spre ocluzal să fie
obturată cu materiale compozite.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

RESTAURAREA CORONARA A DINȚ ILOR
DEVITALI PRIN OBTURAȚ IE ARMATA

Condițiile în care se poate realiza o asemenea obturație sunt

urmă toarele:
• dintele trebuie să aiba canalele radiculare tratate și obturate corect;
• implantarea ră dă cinii să fie bună . O asemenea obturație nu este
indicată la dinții cu mobilitate mare, cu radă cini prea scurte sau focare
apicale cronice;
• portiunea coronară sa fie suficient de rezistentă după îndepă rtarea
dentinei alterate și a resturilor de obturație veche;
• îndepă rtarea eventualelor proliferri gingivale din cavitatea coronară .
În alegerea unui pivot corespunzator trebuie sa se țină cont și de
variațiile anatomice ale ră dă cinilor, care influențează dimensiunea și
forma viitorului pivot.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

la molarii superiori se recomandă utilizarea ră dă cinii palatinale, datorita
portiunii sale coronare relativ drepte. Nu trebuie, însă , pierdut din vedere
faptul că aceasta radă cina invariabil se curbează vestibular și o eventuală
perforare a ră dacinii datorita alegerii unui pivot cu lungime
necorespunză toare va fi dificil de observat radiologic.
• Din această cauză , se recomanda, în unele situații, utilizarea ră dă cinii
vestibulo-distale, care deseori este mai dreaptă , dar alegerea pivotului se
va face ținâ nd cont de diametrul redus al ră dă cinii.
• În niciun caz nu se va utiliza ră dă cina mezio- vestibulară , datorită curburii
pe care o prezintă și al riscului crescut de perforare.
la premolarii superiori, câ nd există două ră dă cini, se recomanda
utilizarea celei vestibulare, retratarea în caz de eşec fiind mult mai ușoară .
O atenție deosebită se va acorda primilor premolari care prezintă o
concavitate meziala iar câ nd utiliză m pivoturi active se poate fractura
cresta marginală meziala, fractura extinzâ ndu-se şi la fața meziala a
ră dacinii.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

la molarii inferiori nu se va utiliza ră dă cina mezială ,
deoarece, frecvent, se curbează spre distal şi se poate
produce fractura radă cinii evidențiată printr-o afectare a
furcației radiculare.
incisivii şi caninii superiori prezintă un risc minim de
fractura datorită formei rotunde a ră dă cinii, grosimii
suficiente a dentinei şi a simetriei. Problemele ce pot să
apară sunt legate de alegerea dimensiunii pivotului şi a
angulației preparației. Datorită dimensiunii mici a ră dă cinii
incisivilor laterali, alegerea dimensiunii pivotului va
reprezenta un moment critic.
dinții frontali inferiori au, frecvent, pe secțiune, formă de
pişcot și au două canale. Alegerea dimensiunii pivotului va
reprezenta și în acest caz o importanță deosebită .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Pregătirea porțiunii coronare

• este asemă natoare indiferent de tipul de pivot intraradicular

utilizat;
• se îndepă rtează în totalitate dentina alterată și eventualele
resturi de materiale de obturație cu linguri Black, excavatoare
bucale sau freze sferice;
• se vor evidenția şi repera în camera pulpară orificiile de
patrundere in canalele radiculare;
• se vor scurta pereții foarte subțiri și care se pot fractura în
timpul masticației;
• în funcție de materialul de obturație folosit (ră şini compozite,
amalgam) și dacă se folosește capă , se poate acționa și asupra
feței externe a pereților coronari restanți.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Pregătirea canalului radicular
• se va efectua obligatoriu o radiografie dentară pentru a aprecia forma și volumul
obturației de canal și starea țesuturilor parodontale apicale și marginale.
Radiografia va servi și pentru aprecierea distanței pâ nă la care va trebui
dezobturat canalul;
• dezobturarea canalului se va face pe aproximativ 2/3 din lungimea sa, începâ nd
eu ace manuale pentru a nu risca crearea de că i false radiculare. Se va continua
apoi cu freze de canal gen Gates sau freze speciale de canal, lucrâ nd cu turație
lentă , cu întreruperi, verificâ nd existența pastei de canal pe vâ rful frezei, semn ca
se pastrează direcția canalului și nu se realizează că i false;
• pentru a nu risca dezobturarea pe o lungime mai mare de 2/3 din lungimea
canalului, se va lua un reper pe freză prin mă surarea pe radiografie a acestei
dimensiuni;
• lă rgirea canalului se va face în funcție de volumul ră dă cinii și de grosimea
pivotului. Nu se va depă și 1/2 din suprafața de secțiune a radă cinii, altfel apare
riscul de fracturare a acesteia;
• se va îndeparta toată pasta cu care a fost obturat canalul, pâ nă se ajunge în
pereții dentinari.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Greșeli care apar în prepararea canalului
radicular

• dezobturare pe o lungime insuficientă . În acest caz, lungimea portiunii

radiculare a pivotului va fi mai mică decâ t dimensiunea portiunii coronare și
pivotul se poate mobiliza în timpul masticației;
• canalul a fost dezobturat pâ nă la apex sau s-a depă șit apexul. Se va reface
obturația de canal și se va încerca din nou realizarea unei obturații armate;
• se poate largi insuficient canalul radicular, iar pivotul fiind subțire se va
rupe;
• se poate lă rgi prea mult canalul, apă râ nd riscul de fracturare a radă cinii;
• se pot produce cai false datorită dezobturarii incorecte a canalului. Acestea
pot fi partiale sau penetrante. İn această situație se poate încerca obturarea
lor, dar frecvent se ajunge la extracția dintelui;
• se pot rupe instrumente (freza, ace) pe canal, acestea ră mâ nâ nd fixate în
canal. Se poate încerca îndepă rtarea lor prin prinderea cu o pensa Mosquito,
agă țarea cu ace codiță de șoricel sau largirea de jur împrejur cu freze de
canal. Dacă fragmentul este mic, situat strict intracanalicular și se poate
dezobtura canalul pe lâ nga acest fragment, atunci el poate fi lă sat pe loc.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Folosirea unui pivot prefabricat cu filet
• Fixarea acestui pivot se va face prin înfiletare in pereții dentinari ai
ră dă cinii, motiv pentru care creasta pivotului va avea o importanțã
deosebită . Dimensiunile variază între 0,2-0,5 mm. Cele cu creastă mai
mare se folosesc la dinții cu ră dă cini groase şi masă dentinara bogată ,
cele cu creastă îngustă , la dinții cu ră dacini subțiri. Pasul filetului este,
de asemenea, important. El variază între 0,2-0,6 mm. Atunci câ nd pasul
filetului este mic, în dentină pă trund mai multe creste, dar stratul de
dentină dintre ele fiind subțire, există riscul sa se rupă la solicită ri
mecanice, uneori chiar in timpul montă rii.
• Înşurubarea se va realiza cu chei speciale, tubulare sau in cruce.
• Lă rgirea canalului se va face pâ nă la pereții de dentină să nă toasă ai
canalului, deoarece înfiletarea într-un strat din vechea obturație
endocanaliculară nu va asigura retenția în canal.
• Lungimea va fi de 2/3 din lungimea canalului, iar grosimea nu va
depă și 1/2 din diametrul ră dă cinii.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• Fixarea in canal se va face fară probă . In acest fel se distrug crestele
dentinare iar retenția acelui pivot in pereții dentinari va fi
compromisă .
• Ş urubul se fixează bine in cheie, se introduce în canal pâ na se
angajează , apoi se începe înfiletarea cu mișcă ri lente, ferme,
continuâ nd pâ na la reperul fixat anterior pe ştift.
• Apoi se indeparteaza cheia și se controleaza gradul de fixare cu
ajutorul unei pense.
• Avantajul acestui procedeu constă în faptul ca aceste pivoturi se pot
îndepă rta foarte ușor atunci câ nd este necesar sa intervenim
terapeutic pe dinte (eventuale leziuni apicale sau executarea unor
lucrari protetice).
• La dinții pluriradiculari cu radă cini divergente se pot folosi două
asemenea pivoturi in canale diferite sau se pot asocia. Dacă
pierderea de substanță este mare se utilizeaza și pivoturi
parapulpare, realizand o obturatie de bună calitate

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Tehnica aplicării unui
pivot din cuarț
• se dezobtureaza canalul, lă sâ nd o portiune de 5 mm de
obturație care să asigure închiderea apicală ;
• se prepară canalul cu freze de mă rime corespunză toare
pivotului ales;
• se face proba pivotului și se scurtează extraoral cu discuri
diamantate
• se demineralizează dentina radiculară și smalțul/dentina
coronară cu acid fosforic 37% pentru 15-20 de secunde. Se
spala si se usuca dentina, lasand-o usor umeda
• se aplică sistemul adeziv și se îndepă rtează excesul cu conuri
de hâ rtie. Se usucă pentru a îndepă rta solvenții restanți și se
fotopolimerizează pentru 10-15 secunde;

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• se aplică adezivul și pe suprafața pivotului, se
usucă pentru a se evapora solvenții și se
fotopolimerizează 10-15 secunde. Suprafata
pivotului se va menține perfect curată pentru a
asigura o legă tură corespunză toare chimică și
mecanică între pivot și ciment;
• se amesteca pă rti egale de ciment și catalizator
• se aplică cimentul în canal cu un ac Lentullo sau
cu o seringă și se introduce imediat pivotul. Se
presează ușor pentru 1 minut
• se realizează obturația coronara din compozit

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Tehnica aplicării unui pivot din fibră de
sticlă

• se dezobturează canalul;
• se prepară canalul cu freze de dimensiunea corespunză toare pivotului
ales;
• Se alege pivotul si se face proba in canal
• Se demineralizeaza canalulk pentru 15-30 secunde cu acid fosforic, se
spala si se usuca
• Se aplica primer-ul de dentina, apoi adezivul
• Se aplica adezivul pe suprafata pivotului
• In canal se introduce un ciment fotopolimerizabil sau cu priza dubla si se
aplica pivotul, centradu-l in canal
• Polimerizarea se face prin pivot timp de 2 minute
• Se realizeaza obturatia coronara din compozit

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

In cazul radacinilor cu pereti subtiri sau fragili, se pot utiliza materialele
compozite fotopolimerizabile pentru a reda o grosime corespunzatoare
acestora, datorita noii generatii de pivoturi translucide care permit
transmiterea luminii in toata lungimea canalului.
Tehnica este urmatoarea :
• Se prepara canalul cu o freza corespunzatoare
• Se introduce pivotul translucid si se determina lungimea cu un stoper
aplicat pe pivot, apoi se indeparteaza pivotul din canal
• Se introduce in canal compozitul fotopolimerizabil si se centreaza
pivotul. Se fotopolimerizeaza prin pivot.
• Se indeparteaza pivotul din canal printr-o miscare de tragere si
rasucire
• Se alege un pivot metalic din titan sau otel inoxidabil si se fixeaza in
canalul astfel pregatit

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

• https://
www.youtube.com/watch?v=timd
c_My6fc
• https://www.youtube.com/
watch?v=zJVPoOLAqIk&t=139s

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.