X.

Particularitatile tratamentului cariei simple la dintii temporari si permanenti

1. Principii generale de preparare a cavitatilor si particularizarea pe tipul de cavitati

În funcție de topografia procesului carios, se pregătesc cavități de clasa I, II, III, IV, V, sau
cavități atipice, care de cele mai multe ori se vor obtura cu materiale plastice de obturație.
Pregătirea cavităților se face respectând regulile generale ale lui Black, cu adaptări în
funcție de particularitățile morfologice și de structură ale dinților temporari, precum și în
funcție de materialele utilizate pentru restaurarea distructției coronare.

Particularitatea dintelui temporar Implicatia în

prepararea/obturarea cavității
Grosime mai mică a structurilor dure dentare Risc de deschidere a camerei pulpare
La obturarea cu materiale neaderente,
pentru retenție, cavitatea se extinde
mai mult în suprafață
Cameră pulpară mai voluminoasă, cu unele Risc de deschidere a camerei pulpare
coarne pulpare procidente
Contacte strânse și întinse în suprafață între Dificultăți în realizarea extensiei
molari, după vârsta de 3-4 ani preventive la cavitatea de clasa a-II-a
Proeminență MV în 1/3 de colet a molarilor Greutate în adaptarea matricei
(tuberculul Zuckerkandl)
Orientarea prismelor de smalț Nu este necesară bizotarea
Strat exterior de smalț aprismatic Timp de demineralizare mai lung
când se folosesc materiale compozite
Modificări regresive pulpare odată cu Restrâng utilizarea coafajelor pulpare
instalarea rezorbției radiculare
Viața limitată pe arcadă Se pot face sacrificii mari de structură
dură pentru a obține refaceri durabile
în timp;
În apropierea timpului de exfoliere,
cavitățile se pot pregăti și obtura mai
puțin riguros, în timp mai scurt.
Principii generale de preparare a cavităților:
1. Deschiderea procesului carios
Nu pune probleme speciale în cazul dinților temporari, de cele mai multe ori pacientul fiind
adus la medic când procesele carioase au devenit evidente, cu orificii mari de deschidere,
care uneori necesită doar lărgire.

2. Exereza dentinei alterate

Se face de regulă, până în dentină sănătoasă, cu excepția situației când există o zonă limitată
de dentină alterată în dreptul unui corn pulpar, la dintele temporar în stadiul 1 sau 2, cu
condiția ca dintele să fie vital și asimptomatic.
3. Extensia preventivă (pentru obturația cu amalgam)
Se realizează ca la dinții permanenți prin aducerea marginilor cavității în zonele de
autocurățire sau de curățire artificială.
Aceasta înseamnă că la cavitatea de clasa I, pereții cavității se aduc pe pantele cuspidiene,
iar la clasa a II-a, pereții cavității verticale se scot în afara punctelor de contact, iar cei ai
cavității orizontale se realizează la fel ca la clasa I, adică pereții cavității se aduc pe pantele
cuspidiene.
Totuși față de dinții permanenți, la dinții temporari extensiile preventive se fac mai extinse,
în special la cavitatea de clasa I care va fi obturată cu amalgam. Aceste extensii mai largi
contribuie la creșterea retenției cavității. Prin mărirea suprafeței de contact dintre pereții
cavității și materialul de obturație, crește frecarea și implicit retenția. Alegând această
metodă de creștere a retenției, se evită crearea unor cavități mai adânci, în special în dreptul
coarnelor pulpare MV ale molarilor (situate superficial).
Extensia preventivă nu se realizează în cazul obturațiilor cu RDC, Glassionomer.
4. Forma de retenție a cavității
În cazul folosirii materialelor de obturație neaderente (amalgam) se realizează cu mai mare
greutate în condițiile păstrării vitalității dentare, datorită grosimii mai reduse a smalțului și
dentinei dinților temporari. Pentru a suplini acest inconvenient, se recurge la creșterea
suprafeței de contact dintre pereții cavității și materialul de obturație prin extensii
preventive mai ample și rotunjirea unghiurilor dentinare.
Forma de retenție nu se realizează în cazul obturațiilor cu RDC, Glassionomer.
5. Forma de rezistență
Presupune ca în timpul pregătirii cavității să rezulte atât pereți dentinari cât și margini de
obturație suficient degroase pentru a rezista la solicitările din cavitatea orală, în special la
solicitările masticatorii.
Din păcate, în cazul proceselor carioase extinse, acest lucru nu este posibil. Scurtarea
pereților subțiri ar reduce din înălțimea acestora periclitând forma de retenție. Se
recomandă folosirea coroanelor pedodontice preformate.
6. Forma de conveniență
Impune realizarea unor cavități a căror dimensiune să permită accesul instrumentarului de
lucru în toate zonele cavității, atât în timpul pregătirii, cât și în timpul obturării.
7. Finisarea marginilor de smalț
La dinții permanenți presupune rotunjirea unghiurilor de smalț și bizotarea smalțului.
La dinții temporari constă numai într-o simplă netezire, datorită orientării prismelor de
smalț care nu necesită bizotare.
Se face bizotare în cazul folosirii materialelor compozite pentru a mări suprafața de
prindere la suprafața dentară.

Particularizări în funcție de tipul cavității:

Cavitatea de clasa I:
Se realizează respectând principiile enunțate. În cazul obturării cu amalgam, în conturul
cavității se înglobează tot sistemul de șanțuri și fosete pentru a realiza extensia preventivă.
Trebuie acoradtă atenție pentru a nu submina crestele marginale. Ori de câte ori e posibil
trebuie păstrate crestele de smalț care conferă rezisență ( creasta oblică de smalț la molarul
2 superior și creasta transversală de la molarul 1 inferior ).
Vârsta copilului și profunzimea procesului carios sunt elemente care dictează pregătirea
cavității:
- La copilul mai mic ( cu care se colaborează destul de greu) cavitatea se pregătește
cu respectarea minimă a regulilor de preparare și s eobturează cu amalgam sau
glassionomer.Scopul imediat al acestei preparări este oprirea procesului carios.
 Ulterior prin îmbunătățirea gradului de cooperare, se reia tratamentul și se va realiza
o cavitate după toate cerințele.
- În cazul cavităților profunde, pentru exereza dentinei alterate se practică tehnica
excavațiilor succesive. Se recomandă la dinții temporari în stadiul 1 și 2 și se face
pentru a evita deschiderea accidentală a camerei pulpare. După deschiderea
procesului carios și schițarea conturului cavității, se face exereza dentinei alterate de
pe pereții verticali și doar o exereză parțială pe peretele pulpar. Pentru a nu se disloca
bucăți mari de dentină alterată, existând astfel riscul deschiderii camerei pulpare, s
erecomandă ca exereza să se facă cu instrumentar rotativ și nu cu linguri black. În
cavitate se aplică apoi un preparat neodentinogenetic ( Ca(OH)2, ZOE). Ulterior
exereza dentinei alterate se va relua.
Cavitatea de clasa a II-a :
Este alcătuită din 2 cavități (1 verticală și 1 orizontală), unite printr-o zonă mai îngustă
numită istm.
Cavitatea verticală se realizează după principiile generale, cu baza largă și pereții
verticlai convergenți spre ocluzal. Peretele gingival rezultat în urma exerezei dentinare este
îngust datorită grosimii reduse a smalțului și dentinei la acest nivel, ceea ce va favoriza
instabilitatea obturației. Pentru a împiedica acest inconvenient, s erecomadă ca peretelui
gingival să i se de o formă concavă către ocluzal. Extensia preventivă a pereților laterali (
V si O) trebuie realizată până în zonele de autocurățire. În zona cervicală, această extensie
va fi mai mare în sens VO, datorită zonelor de contact întinse/plate dintre molarii
temporari, precum și datorită bombării cervicale MV.
Cavitatea orizontală/de retenție, e de regulă superficială datorită apropierii de
suprafață a coarnelor pulpare(în special cele MV). Din acest motiv, pentru a crește retenția,
cavitatea orizontală va fi cât mai extinsă, cuprinzând întregul sistem de șanțuri și fosete de
pe suprafața ocluzală, până la creasta marginală opusă. Cavitatea va fi mai superficială în
½ sa V și mai profundă O. Pereții dentinari s evor întâlni în curburi largi și nu se va face
bizotarea smalțului.
Întâlnirea dintre cavitatea verticală și cea orizontală (istmul) trebuie să aibă o lățime
adecvată, fără a slabi zonele cuspidiene sau a pune în pericol pulpa și trebuie să fie suficient
de adâncă pentru a asigura materialui de obturație grosimea adecvată pentru a nu se
fractura. ( ½ din dimesniunea intercuspidiană pentru dinții la care procesul carios nu este
atât de mare)
Cavitatea de clasa a III-a :
Se prepară mai rar, ca atare, deoarece unghiul incizal se fracturează destul de repede, fiind
necesară pregătirea unei cavități de clasa a IV-a. Fractura unghiului incizal e favorizată de
grosimea redusă a smalțului și dentinei și de instalarea alvoziunii.
Cavitatea de clasa a IV-a :
E o cavitate compusă, deoarece se pregătește și o cavitate orizontală, de retenție. Cavitatea
de retenție se realizează pe SV sau SO a dintelui ( la incisivii inferiori pe suprafața V).
Caracteristici:
- Se plaseaza în 1/3 medie a suprafeței; se evită apropierea de marginea incizală
- Lațimea cavității nu depășește ½ din diametrul M-D al dintelui
- Peretele parapulpar se situează imediat sub joncțiunea smalț-dentină
- Zona istmului e largă și unirea dintre cei 2 pereți pulpari se rotunjește
Cavitatea de clasa a V-a :
Se prepară asemănător cavității de clasa a V-a la dinții permanenți, însă se acordă o atenție
mai mare peretelui parapulpar pentru a evita deschiderea camerei pulpare.
2. Tratamentul plagii dentinare in functie de profunzimea cavitatii
a. Pentru cavitățile superficiale:
-toaleta cavității (apă oxigenată, alcool, neafolină)
-aplicare de lac de tip Copalite pe toți pereții cavității dacă se va obtura cu amalgam. Lacul
asigură protecția marginală a cavității până în momentul în care se vor depune oxizii
metabolici rezultați în urma coroziunii amalgamului
- aplicare de Ca(OH)2 în suspensie, când se va obtura cu compozite

b. Pentru cavitățile profunde:

- toaleta cavității ( nu se folosește alcool, se poate folosi clorură de benzalconiu)
-coafaj indirect cu:
- Ca(OH)2 sau ZOE pentru obturarea cu amalgam
- Ca(OH)2 în cavitățile foarte adânci care se vor obtura cu glassionomeri
- Ca(OH)2 când se va obtura cu composite
În situațiile în care există o zonă limitată de dentină alterată, a carei îndepărtare ar duce la
deschidera camerei pulpare, trebuie să se aprecieze cu mult discernământ daca se face
coafaj natural sau se trece la terapie pulpară. În alegerea conduitei terapeutice contează
stadiul evolutiv în care se găsește dintele și starea pulpară.
Coafajul direct e indicat numai în situația deschiderii accidentale a camerei pulpare,
deschidere realizată în țesut dur dentar sănătos.
3. Tehnica atraumatica restauratoare (ART):
Definitie:
Tehnica ART e o modalitate de tratament care nu utilizează aparatura uzuală și se
efectuează cu minimum de instrumentar, în condiții ”modeste” de lucru.

Tehnica de lucru:
Constă în curățarea cavității cu instrumente de mână și obturarea cu un material adeziv,
care eliberează fluor ( de tipul glassionomerului). Această tehnică a fost dezvoltată pentru
a fi folosită în zonele mai puțin dezvoltate economic și se folosește pentru ambele dentiții.
Obturațiile prin tehnica ART- durată de viață:
- Pe 1 suprafață=durată foarte mare de viață
- Pe 2 suprafețe=durată medie de viață

Indicatii:
Metoda ART se practică în tările dezvoltate dpdv industrial, în următoarele situații:
- La copii foarte mici, care abia își dobândesc experiența stomatologică
- La pacienții anxioși cu teama crescută față de manoperele stomatologice
- La pacienți cu handicap mental sau fizic
- La pecienți vârstnici/nedeplasabili, pacienți instituționalizați
- La pacienții cu risc crescut la carie, ca etapă intermediară de tratament, până la
stabilizarea evoluției
4. Metode, materiale de lucru si tehnici de tratament restaurator
Matreiale de obturație:
Alegerea materialelor de obturație s efface în funcție de:
- Topografia cavității și cerințele care decurg din această (rezisența la presiunile
masticatorii, fizionomie)
- Mărimea distrucției coronare
- Gradul de cooperare cu copilul
- Varsta dentară
Pentru refacerea morfologiei coronare, afectată de caria simplă, se pot folosi:
-amalgam de argint
-glassionomeri convenționali de tip II.1 și II.2
-compomerii
-compozitele
-coroanele de înveliș prefabricate
-incrustațiile
a. Materiale pentru zona laterală:
• Amalgamul de argint – materal de elecție pentru cavitățile de clasa I, II de pe molarii
temporari, mai ales dacă vor rămâne pe arcadă > 3ani
• Glassionomeri convenționali/modificați cu rășini(compomeri)– dacă distrucția este
mai limitată sau viața dintelui pe arcadă este mai scăzută
• Compozitele sunt considerate materiale sensibile la umiditate, au nevoie de izolare
foarte bună și de o tehnică de lucru foarte atentă. Au proprietăți fizice și mecanice
foarte bune, dar performațele compozitelor nu rezistă în timp din cauza
imposibilității realizării unei izolări foarte bune. Se recomandă folosirea lor în
perioada dentiției mixte tardive.
• Coroanele prefabricate se indică atunci când sunt afectate mai mult de 2 suprafețe
coronare. Se aplică relativ ușor după o șlefuire sumară a dintelui. Necesită atenție la
adaptarea marginală deoarece se pot produce iritații gingivale.
b. Materiale pentru zona frontală:
• Glassionomeri
• Compomeri
• Compozite
Adaptări în prepararea cavității în funcție de material:
- Amalgamul:
o Necesită cavități retentive
o Nu se bizotează marginile de smalț ale cavității
o Necesită protecție pulpară cu Ca(OH)2, ZOE
- Glass-ionomerii:
o Desi sunt materiale aderente, necesită totuși cavitate de retenție, în cazul
cariilor proximale de pe molarii temporari
o Necesită protecție pulpară cu Ca(OH)2 numai în cavitățile foarte adânci
- Compozitele:
o Nu necesită cavități retentive
o Se bizotează marginile de smalț pentru îmbunătățirea retenției și adaptării
marginale
o Necesită întotdeauna protecție pulpară cu Ca(OH)2, glassionomer(
incompatibil cu ZOE)

Tipuri de matrice=pentru realizarea obturației în cavități de clasa a II-a

Matricile vor fi adaptate cât mai intim la suprafața dintelui cu ajutorul penelor de lemn
interdentare sau penelor din materiale plastice preformate.
Refacerea peretelui lipsă cu ajutorul matricei permite:
- Fularea corectă a materialului de obturație => creșterea rezistenței obturației
- O bună adaptare marginală gingivală
- Suprafața lustruită a obturației
Pentru dinții temporari se recomandă următoarele tipuri de matrice:
- Bandă metalică în forma literei ”T”
- Banda ortodontică din care se confecționează inele de dimensiunea dintelui
respective, inele care se adaptează la colet și se confecționează cu ajutorul cleștilor
contru convexități
- Matricea Tofflemeier și Siqueland cu dimensiuni pentru copii
- Matricea și portmatricea Apis
- Matrice segmentare
- Matrice de celluloid
- Coronae de celluloid pentru cavitățile de clasa IV

Tehnici de restaurare:
- Obturatia (amalgam, glassionomer, compomer, RDC)
- Incrustatii (inlay, onlay, overlay)
- Coroane metalice prefabricate
- Coroane estetice in zona frontala