RESTAURĂRI PROTETICE

Tehnica Dentara,Anul II : Lupascu Viorel

Sef lucrari:Dr Andor Toni Cigu

Restaurarea coroanelor dentare cu un anumit grad de distrucţie se poate face atât prin tehnici
directe, cât şi indirecte. Evoluţia ambelor procedee m ultimele decenii a fost marcată de o
diversificare fâră precedent a materialelor dentare, care a atras după sine tehnologii noi.
Materialele de restaurare coronară ar trebui să posede proprietăţi similare cu smalţul şi
dentina, ţesuturile dentare pe care trebuie să le înlocuiască.

Alegerea unui anumit tip de material şi design al restaurării depinde de mai mulţi factori:

1. gradul de distrucţie coronară

2. estetica

3. controlul plăcii bacteriene

4. retenţia

5.aspectul fînancîar

ASpecte:

1. Dacă distrucţia coronarâ suferită de dintele afectat este mare, astfel încât structurilor restante
trebuie sâ li se asigure rezistenţă şi protecţie, atunci se va prefera o restaurare indirectâ, metalică,
ceramîcă sau mixtă, m locul obturaţiilor din amalgam sau compozit.

2. Aspectul estetic depinde de gradul de vizibilitate al dintelui ce urmeazâ să fie restaurat.

Alegerea tipului de restaurare depinde şi de spiritul critic şi pretenţiile pacientului.

3. Controlul plâcii este esenţial m alegerea tipului de restaurare coronară. Atâta timp cât
pacientul nu prezintă o igienă bucală satisfacătoare, controlabilâ, nu se va indica o restaurare
indirectâ.

4. în privinţa retenţiei, coroanele de înveliş metalice sunt fâră îndoiala cele mai retentive.
Problema retenţiei se pune în cazul dinţilor scurţi, sau în cazul dinţilor stâlpi ai unei protczc
parţiale mobilizabile.

5. Aspectul financiar trebuie luat în considerare, deoarece m situaţia când nu există un for
(respectiv o societate de asigurân, guvemul, armata, etc) care să suporte costul şi pacientul
trebuie să scoată bani din buzunar, varianta terapeutică aleasă trebuie sâ fie în deplm consens cu
posibilităţile fmanciare ale acestuia.

Restaurările coronare se clasifică in două mari categorii: - intracoronare şi extracoronare

RESTAURARI INTRACORONARE
Restaurările intracoronare pot fi :

- restaurări plastice prin tehnici directe :

- din amalgame de argint (AA)

- din cimenturi ionomere de sticlă (CIS)

- dm râşini compozite (RC)

- din compomeri (CPM)

- din ormoceri (OC)

- incrustaţii prin tehnici indirecte :

- metalice (aliaje nobile)

– din răşini compozite

- din ceramică şi metaloceramice

Mica descriere de incrustati (aliaje nobile)

INCRUSTAŢII DIN ALIAJE NOBILE Incmstaţiile sunt proteze unidentare care se folosesc m
tratamentul leziunilor coronare pentru restaurarea morfologiei şi funcţiei afectate de procese
carioase şi/sau fracturi. Ele reprezintă o altemativă la obturaţiile plastice, dar au şi unele indicaţii
protetice

Avantajele incrustatiilor din aliajc nobilc comparativ cu obturaţiile din amalgam sunt:

- economia de ţesuturi dure dentare la nivelul istmului, datorită rigidităţii metalului;

- refacerea unei morfologii ocluzale funcţionale optime, prin modelarea extrabucalâ, în raport cu
antagoniştii;

- refacerea perfectâ a zonelor de contact interdentar, a crestelor marginale şi a ambrazurilor

- nu colorează ţesuturile dentare

Dezavantajul acestora constă m sensibilitatea tehnologicâ privind tumarea şi prelucrarea. 0

încălzire prelungită duce la apariţia unor modificări cromatice, dar nu s-au semnalat diferenţe m
ceea ce priveşte precizia tumăturilor, sau deficienţe m ceea ce priveşte turnarea şi prelucrarea
acestor aliaje. Datorită paladiului, acestea prezintâ o duritate mai mare, ceea ce nu trebuie
neglijat la incmstaţiile de clasa a-II-a.

Clasifîcarea incrustaţiilor

Se face o distincţie între diferitele tipuri de incmstaţii, deşi m cursul restaurărilor complexe
demarcarea nu mai este atât de netă :

a) inlay sau incmstaţie intracoronarâ

b) onlay sau incmstaţie extracoronară

c) inlay-onlay

d) pinlay (inlay cu crampoane)

 RESTAURARI EXTRACORONARE

Restaurârile extracoronare reclamâ sacrifîcii mai importante de ţesuturi dure dentare,

realizându-se aproape exclusiv prin tehnici indirecte care implică laboratorul de tehnică dentară
Restaurările coronare sunt dominate de coroanele de înveliş. Există şi foarte multe situaţii
clinice când suprafeţele vestibulare ale dinţilor sunt integre şi/sau acceptabile din punct de
vedere estetic, fiind compromise doar celelalte suprafeţe. în aceste cazuri se indicâ coroanele
parţiale 3/4 sau 4/5 metalice