Anamneza

Metode : interogarea pacientului (dialogul cu pacientul), denumită şi „interviul diagnostic”,

chestionarul scris prezintă avantajul că economiseşte timp pentru medic şi parcurge toate
domeniile de interes, fără omisiuni + combinarea interogatoriului cu chestionarul scris
reprezintă metoda anamnestică cea mai completă de culegere a datelor subiective necesare
diagnosticului, ea excluzând dezavantajele celor două metode.

 Etapele anamnezei sunt:

1. Datele personale
2. Motivele prezentării
3. Istoricul bolii
4. Antecedente personale generale și stomatologice
5. Antecedente heredo-colaterale și stomatologice
6. Condiții de viață și muncă.
Motivele prezentării
- refacerea funcţiilor sistemului stomatognat grav afectate de starea de edentaţie totală
(masticatorii, fizionomice, fonetice, de deglutiţie).
- uneori pacienţii se prezintă pentru tulburări articulare, musculare, leziuni ale mucoasei, ale
limbii.
- pacienţii protezaţi anterior pot solicita reparaţii sau reoptimizări ale vechilor aparate
gnato-protetice.

Istoricul bolii:
- etiologia şi cronologia pierderii dinţilor de pe arcadă;
- tratamentele pe care le-a urmat până în prezent;
- timpul scurs de la pierderea ultimilor dinţi;
- data primei protezări adjuncte;
- atitudinea bolnavului faţă de starea de edentaţie şi faţă de tratamentul aplicat anterior;
- modul de reacţie şi de adaptare la tratamentele anterioare;
- dacă au survenit fenomene de intoleranţă sau unele reacţii adverse la materialele din care au
fost confecţionate piesele protetice sau la medicamente, anestezice, materiale de amprentare;
- dacă au survenit sângerări excesive după intervenţii chirurgicale;
- dacă bolnavul a colaborat sau nu cu medicul;
- data ultimei vizite la cabinetul stomatologic, motivul şi tratamentul efectuat.

Antecedentele personale generale

Istoricul medical (antecedentele personale generale) reprezintă o enumerare a afecţiunilor
generale ale pacientului de la naştere şi până în momentul prezentării, sub aspect fiziologic şi
patologic.
Se are în vedere că sistemul stomatognat este un sistem integrat ce nu poate fi separat de

1
contextul biologic general şi că patologia sa este în strânsă legătură cu patologia
Cunoaşterea antecedentelor personale generale ale pacientului ajută în:
-stabilirea individualităţii biologice a pacientului;
-evaluarea manifestărilor locale în context general;
-stabilirea unei conduite terapeutice, prin temporizarea sau contraindicarea tratamentelor
stomatologice ce pot genera unele complicaţii;
-evitarea riscurilor de îmbolnăvire a personalului medical în cazul unor boli infecto-
contagioase (hepatită, SIDA, lues, TB.

 Antecedentele personale stomatologice

- obiceiurile vicioase sau ticurile profesionale;
- afecţiunile stomatologice anterioare (odontale, parodontale, diverse forme
clinice de edentaţie, traumatisme sau tumori în sfera oro-maxilo-facială);
- tratamentele stomatologice efectuate anterior, intervenţii chirurgicale, protezări;

 Antecede heredo-colaterale generale

Antecedente heredo-colaterale stomatologice

Prezintă importanţă pentru depistarea unor afecţiuni stomatologice cu transmisie genetică:
- anomalii dento-maxilare din perioada dentată;
-paradontopatii marginale cronice;
-carii explozive;
-malformaţii congenitale;
- edentaţii parţiale întinse şi subtotale tratate sau netratate;
-restaurări protetice ale edentaţiei totale prin aparate gnato-protetice total amovibile.
 
 Condiţiile de muncă:
munci fizice grele: ce solicită sistemul osteoarticular şi muscular;
munci intelectuale ce presupun un grad ridicat de stress şi de responsabilitate;
ticuri profesionale ce pot determina modificări la nivelul elementelor sistemului stomatognat;
noxe profesionale: Pb, Hg, Cu, pulberi, substanţe volatile, acizi.
Alimentaţia reprezintă un factor important în menţinerea stării de sănătate a organismului în
general şi a sistemului stomatognat în special .Vârstnicii edentaţi total prezintă în general o
nutriţie deficitară, dezechilibrată.

Examenul local stomatologic – se utilizează metodologia uzuală medicală: inspecția,palparea

superficială și profundă și ascultația

a.Examenul facial.
Inspecția din față și profil
-Conturul feței (imp.deoarece forma IC sup corespunde conturului răsturnat al feței),

2
- Colorația tegumentelor ,a ochilor ,a părului (criterii în funcție de care se face alegerea culorii
dinților la edentatul total bimaxilar),
- Simetria facială,
- Proporționalitatea etajelor feței,
-Profilul facial,
-Treapta labială.

La edentatul total inspecția ne oferă o serie de date caracteristice:micșorarea etajului

inferior,accentuarea șanțurilor feței,înfundarea obrajilor.

Palparea superficială și profundă

• Temperatura,sensibilitatea,umiditatea tegumentelor,
• Mușchi –extraoral și intraoral la nivelul inserției și a masei musculare ,static și dinamic,
• Integritatea contururilor osoase,
• Sensibilitatea punctelor de emergență a trigemenului,
• Grupele ganglionare,
• ATM-ul – ex.se efectuează static și dinamic prin inspecție,palpare și ascultație,punându-
se în evidență sensibilitatea elementelor articulare,modificarea amplitudinii excursiilor
condiliene,zgomotele articulare.
Examenul intraoral :
Orificiul bucal se examinează
- static
- dinamic.

La edent.total apar o serie de caracteristici cum ar fi :

*aplatizarea arcului lui Cupidon,
* invaginarea buzelor cu micșorarea roșului buzelor până la dispariție,
*căderea comisurilor și apariția de șanțuri paracomisurale,
*cheilită angulară.
Examenul dinamic urmărește simetria deschiderii gurii și amplitudinea acesteia.
Mucoasa labio-jugală - orificiul canalului Stenon (in dreptul M2 superior ) – se urmărește
permeabilitatea sa.

3
(https://www.google.ro/search?
q=edentatia+totala&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwip0pvL_aXsAhVqsYsKHe
4VAC8Q_AUoAXoECAsQAw&biw=1366&b)

• Examinarea zonelor funcționale periferice și de sprijin mai întâi la maxilar și apoi la

mandibulă.

 Zonele funcționale periferice – se apreciază :limitele

anatomice,amplitudinea,înălțimea,lățimea,zona de mucoasă pasiv-mobilă,precum și
prezența unor eventuale formațiuni patologice ( bride,cicatrici ).

Examinarea zonelor periferice vestibulare se face prin inspecție și palpare de la dreapta la stânga
atât static cât și dinamic prin mobilizarea țesuturilor de la periferia câmpului protetic.
Punga lui Eisenring se va examina prin inspecție îndepărtându-se cu oglinda țesuturile
moi și prin palpare cu indexul sau fuloarul apreciindu-se corect dimensiunile.
Aprecierea înălțimii corecte a zonei se face prin bascularea mandibulei spre zona examinată,iar
aprecierea lățimii prin bascularea mandibulei de partea opusă examinării.
*zona de mucoasă pasiv-mobilă se va aprecia prin inspecție și prin palpare cu fuloarul din
aproape în aproape.

Examinarea zonei de sprijin maxilare

→ prin inspecție și palpare ,de la dr.la stg.
‒ Creste edent.: forma ( normal semielipsă la maxilar și parabolă la mandibulă ) , simetrie ,
dimensiuni,normalitatea supr.osoase și decelarea unor eventuale zone deficitare ( sensibilitate la
presiune,discontinuitate,neregularități,exostoze, retentivități ); versanții vestibulari și orali.
– Polul inferior al tuberozității

Bolta palatină : forma ,adâncimea bolții,prezența sau nu a torusului palatin ,mărimea și

localizarea sa,proeminența suturii mediene.
6-8mm- boltă plană,

4
8-10mm-boltă medie,
10-12mm- boltă adâncă,
mai mare de 12mm-boltă f.adâncă.

Pp

Papila bunoidă

Rugi palatine

Plici alveolo-jugale sau frenuri laterale saubride laterale

 Mucoasa ce acoperă zona de sprijin: aspect,integritate,indice de reziliență,mobilitate

orizontală; papila bunoidă,reliefarea și simetria rugilor palatine,numărul și dispoziția
lor ,raportul cu creasta edentată.

Zona„ AH” –Examinarea câmpului protetic edentat total maxilar se va încheia cu inspecţia şi
palparea zonei de închidere marginală „Ah”. La inspecţia statică se va aprecia diferenţa de
culoare dintre mucoasa palatului dur şi cea a palatului moale.Palparea se realizează cu fuloarul,
dinspre anterior spre posterior şi de la dreapta spre stânga.
Examinarea dinamică a zonei „Ah” se va face prin punerea în tensiune a vălului palatin
prin:

5
► manevra Valsalva (suflarea nasului cu narile pensate);
► tuse uşoară;
► pronunţia vocalei „A”sau „Ah”.

• Lățimea și valoarea clinică a zonei variază în funcție de poziția vălului palatin care poate
fi verticală,oblică sau orizontală. Poziția oblică este considerată cea mai
favorabilă,permitând o realizare a succiunii interne și externe.
• Zonele funcționale periferice mand.se examinează prin aceeași metodologie ca și la
maxilar .
 Zona de sprijin la mand.este mult mai redusă decât la maxilar : tubercul piriform +
creasta edentată.
 Creasta ed.mand.→ca și la maxilar: zona de sprijin primară ( muchia crestei ) și zona de
sprijin secundară ( versanții crestei edentate ).
Zona vestibulară laterală sau punga lui Fisch este dominată de inserția mușchiului buccinator.
Se va examina cu gura întredeschisă ,îndepărtând ușor cu oglinda țesuturile moi.
Această zonă permite îngroșări ale marginilor protezei pentru ameliorarea menținerii și
stabilității acestora (Bula lui Carol – un suport pt. m.buccinator a cărui contracție poate stabiliza
proteza ).
Zona vestibulară frontală mandibulară se evidențiază prin eversarea ușoară a buzei
inferioare.
Zonele funcționale periferice linguale mandibulare
- Examinarea zonei Ney și Bowen se face prin inspecție și palpare,îndepărtând baza limbii
cu oglinda.
- Prelungirile sublinguale in zona retrolinguala au fost propuse de Kemeny cu scopul de a
imbunătăți stabilitatea AGP mandibular.
Examenul limbii –inspecție + palpare ,pozitia limbii în repaus.
• Tipul de ocluzie
• Relatiile mandibulo-craniene
• RP.- se va det.urmând aceeași metodologie ca și la ed.partial.,verificându-se aceleași
repere,exceptând reperul dentar –la neprotezați.
• RC.-este instabilă la ET-pt.a o putea determina se utilizează machetele de ocluzie.
Examene paraclinice
 Ex.paraclinice pt. investigarea stării generale – vor fi indicate în toate cazurile în care se
suspectează o maladie generală.
 Ex.paraclinice pentru investigarea stării locale :
 ex.citologic-dă date asupra statusului fiziologic al mucoasei orale din diferite zone
ale câmpului protetic;
 ex. anatomo-patologic –în leziuni de durată și în cele de profunzime;
 ex.stomatoscopic;
 ex. bacteriologic și micologic.

6
Evaluarea calitativă a salivei prezente:
- determinarea vâscozităţii:
- determinarea pH- ului salivar oferă informaţii atât asupra unor afecţiuni sistemice, cât şi
a stării de igienă orală a pacientului. Se realizează prin metode simple (hârtie specială pH Box)
sau cu ajutorul pH-metrului. Variaţiile normale ale pH-ului, cuprinse între 5,8-7,1 (media 6,8)
Studiul de model ,
- Ex.gnato - fotostatic din față și din profil înainte și după tratament;
- Ex.radiografic – se exam.muchia crestei și structura osoasă de fond;
- Electromiografia –pt.disfuncțiile musculare (activitatea bioelectrică a m. este scăzută ) .
- Ex.mandibulo-kinezio-grafic - informații asupra tulburărilor de dinamică mandibulară.
Diagnosticul –conform grilei !

Planul de tratament individualizat

I.Pregatirea organismului si a cavitatii orale pentru receptarea terapiei gnato-protetice amovibile
(ansamblul pregătirilor pre si proprotetice sau terapia nespecifică si specifică).
- 1.Educație sanitară (utilitatea tratam,argumentarea sol.terap.,etapizarea planului de
tratament ) ,
- 2.Pregătire generală psihică (psihoterapie : verbală,nonverbală,medicamentoasă ) și de
reechilibrare a stării generale a bolnavului (rezolvarea maladiilor generale în colab. cu
med.specialiști ),
- 3. Pregătirea locală la niv. principalelor elem. interesate :
la nivel articular;
la nivel muscular;
la nivelul cavității orale : mucoasă,os,dinți.
• II.Tratamentul protetic propriu-zis :
 Succesiunea fazelor clinice și de laborator care se finalizează prin construirea AGP total
amovibil
III.Tratament postprotetic sau de dispensarizare.

7
 Zone funcționale maxilare

1.Punga Eisenring sau zona retrozigomatică are ca limite:

- post – şanţul retrotuberozitar;
- ant – creasta zigomato-alveolară( în dreptul M1);
- int – banda de mucoasă pasiv mobilă;
- ext – m buccinator acoperit de mucoasă;
- sup – fibrele arcuate ale m buccinator;
- inf – deschis accesului.
Examinarea pungii Eisenring se face prin
 inspecţie, îndepărtându-se cu oglinda ţesuturile moi,
 palpare cu degetul sau cu fuloarul apreciindu-se corect dimensiunile.
Se analizeză:
- amplitudinea ( între limita ant şi post),
- lăţimea (între peretele ext şi int),
- înălţimea (de la vf crestei până în fundul de sac vestibular).
Aprecierea înălţimii corecte se realizează prin bascularea md spre zona examinată, iar
lăţimea prin bascularea md de partea opusă examinării.
Zona de mucoasă pasiv-mobilă se examinează prin inspecţie şi palpare cu fuloarul din
aproape în aproape.
2.Zona vestibulară laterală are ca limite:
- post – creasta zigomato-alveolară;
- ant – plica alveolo-jugală dintre C şi PM1;
- int – banda de mucoasă pasiv mobilă;

8
 - ext – peretele jugal acoperit de mucoasă;
- sup – mucoasa mobilă ce reflectă dinspre obraz;
- inf – deschis accesului.
Examinarea se face la fel ca la punga Eisenring, în plus se pune în evidenţă inserţia plicilor
alveolo-jugale prin teste de mimică şi tracţiune spre posterior a buzei sup., datorită importanţei
fizionomice şi fonetice pe care o are această zonă.
Se analizează:
- amplitudinea,
- înălţimea,
- lăţimea.
3. Zona vestibulară centrală – este o zonă unică despărţită de frenul buzei sup în 2 zone
egale şi are ca limite:
- lateral – de la o plică alveolo-jugală la alta;
- post – banda de mucoasă pasiv mobilă;
- ant – m orbicularul buzei acoperit de mucoasă;
- sup – mucoasa labială;
- inf – deschis accesului.
Examinarea se realizează tracţionând spre în afară uşor buza superioară.
Din considerente fizionomice este necesar aprecierea corectă
 a lăţimii,
 a inserţiei frenului labial,
 a retentivităţii versantului vestibular.
4.Zona ,,Ah” – este o zonă cheie periferică de închidere marginală cu rol în realizarea succiunii;
– închide distal arcul zonelor funcţionale vestibulare şi face trecerea de la
palatul dur la palatul moale.
Se poate evidenţia sub formă:
 de acoladă (când vălul palatului moale este oblic),
 de linie dreaptă (când vălul palatin este vertical)
 de bandă (vălul palatin moale se află în continuarea zonei Ah).
- Se apreciază diferenţa de culoare între palatul dur şi palatul moale.
- Palparea se face cu fuloarul dinspre ant spre post şi de la dr la stg.
- Punerea în tensiune a vălului palatin se face prin:
• manevra Valsalva,
• tuse uşoară,
• pronunţarea vocalei ,,A”.
Lăţimea şi valoarea clinică a zonei variază în funcţie de poziţia vălului palatin, care poate fi
verticală, oblică sau orizontală. Poziţia oblică este considerată cea mai favorabilă, permiţând
realizarea unei succiuni interne şi externe.

9
 Zone funcționale mandibulare

Zonele funcţ . periferice vestibulare :

- Zona tuberculului piriform
- Zona vestibulară laterală sau punga Fisch
- Zona vestibulară centrală
Zonele funcţ. periferice linguale :
- Zona reto-linguală (nişa lui Ney şi Bowen)
- Zona linguală laterală
- Zona linguală centrală (zona Schlack şi Schreinemakers) .
VESTIBULAR
1. Zona tuberculului piriform – este o zonă de sprijin prin cele ⅔ ant ale sale; se
află distal de creasta edentată md la niv M3. are formă triunghiulară cu vf post(spre
ligamentul pterigomandibular) şi baza ant.( limita ant- linia imaginară ce trece prin
faţa distală a M 2 ce se prelungeşte până la creasta oblică int şi ext).

2.Punga Fisch sau zona vestibulară laterală are ca limite:

• post – linia imaginară ce trece cetrece prin faţa distală a M2;
• ant – plica alveolo-jugală(unică sau multiplă);
• int – banda de mucoasă pasiv mobilă;
• ext – m buccinator acoperit de mucoasă;
• inf – m buccinator;
• sup – deschis accesului.
Se examinează cu gura întredeschisă, îndepărtând uşor cu oglinda părţile moi.

10
 Se apreciază:
 amplitudinea,
 înălţimea,
 lăţimea.
Această zonă permite îngroşări ale marginilor protezei ptr ameliorarea menţinerii şi
stabilităţii.
3. Zona vestibulară frontală – zonă unică, situată în zona vestib şi ant a arcului
mandibular, este despărţită în două de frenul buzei inf. Are ca limite:
• lateral – plicile alveolo-jugale;
• ant – m orbicular acoperit de mucoasă;
• post – banda de mucoasă pasiv mobilă;
• inf – mucoasa labială;
• sup – deschis accesului.
Se examinează prin eversarea uşoară a buzei inf, iar prezenţa muşchilor cu inserţie
perpendiculară la periferia câmpului protetic, determină modificări importante ale acestei
zone.
Analizăm:
 amplitudinea,
 înalţimea
 lăţimea acestei zone.
Lingual
4. Zona retrolinguală sau Nişa Ney şi Bowen – este situată int, lingual de tuberculii
piriformi, între osul md şi baza limbii. Ca limite:
• post – linia imaginară ce merge de la tuberculi spre m palatogros, spre limbă;
• ant – linia imaginară ce trece pe faţa distală a M2;
• ext – faţa int a corpului md, la unirea ramului ascendent cu ramul orizontal;
• int – faţa ext a bazei limbii;
• inf – planşeul lingual;
• sup – deschis accesului.
Examinarea acestei zone se face prin inspecţie şi palpare, îndepărtând baza limbii
cu oglinda.
Posibilităţile de extindere în această zonă se vor aprecia în funcţie de retentivitatea ei dată
de înclinarea ramului ascendent al md şi al unghiuluil goniac.
5. Zona linguală laterală – situată pe versantul lingual al zonei de sprijin mandibular în
continuarea nişei retrolinguale. Limitele acestei zone sunt:
• post – linia ce trece prin faţa distală a M2;
• ant – linia ce trece între C şi PM1;
• ext – versantul int al crestei edentate(unde se află linia oblică int);
• int – faţa laterală a limbii şi glandele sublinguale;
• inf – planşeul lingual;

11
 • sup – deschis accesului.
Pentru examinare se indică pacientului să realizeze mişcări de ridicare şi basculare a
limbii dr-stg.
Palparea digitală poate aprecia corect:
 profunzimea,
 aspectul liniei oblice int,
 inserţia m milohioidian.
Prezenţa unei linii oblice int retentive limitează extinderea marginii aparatului protetic.
În zona premolară se palpează uneori pe versantul int al crestei edent torusul md ce pune
problema corecţiei chirurgicale sau numai a folierii.
6. Zona linguală centrală – situată pe partea linguală a arcului md în zona frontală.
Limite:
• lateral – linia ce trece prin faţa distală a celor 2 C;
• ant – versantul lingual al crestei edentate;
• post –vf limbii;
• inf – planşeul bucal;
• sup – deschis accesului.

Teste de verificare a cunoștințelor

1.Care sunt motivele prezentarii la medic a pacientului edentat total?
2. Care sunt date caracteristice observate la inspecția edentatului total ?
3.Ce cartacteristici apar la orificiul bucal al edentatului total ?
4.Ce aspecte urmarim la creasta edentată?
5.

12