Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termenul:
Igienă .
este o ramură a medicinei preventive, specialitate care studiază
acțiunea factorilor de mediu asupra sănătății populației, în vederea
prevenirii îmbolnăvirilor, a ținerii sub control a riscurilor de mediu, a
scăderii expunerii la factorii de risc a populației prin eforturi
concertate ale societății și utilizarea eficientă a resurselor
Sarcinile igienei ca obiect de studiu:
1.Igiena studiază factorii și condițiile mediului ambiant (naturali și
sociali), care influențează asupra sănătății omului, caracterizându-i
calitativ și cantitativ.
2.Studiază legitățile factorilor mediului extern asupra organismului și
sănătății omului, determinând caracterul acțiunii și dependența
"doză-timp-efect."
Bolile:
Câteva exemple
Din unele studii medicale reiese că unele problemele vizuale apar datorită unei
funcționări defectuoase a ficatului, a sistemului gastrointestinal, unei
proliferări a candidei și paraziților, care reduc considerabil asimilarea
nutrienților.
Alți factori care pot accentua sau provoca boli ale ochilor sunt: lumina
fluorescentă și alte surse de lumină care nu includ întreg spectrul luminii,
stresul electromagnetic, monitoarele, lipsa luminii solare, iluminatul deficient
la locul de muncă și la școală. Un studiu făcut pe 160.000 copii a arătat ca 98%
din copiii testați la intrarea în grădiniță nu aveau deficiențe oculare majore, dar
în clasa a VI-a acest procent a scăzut la 50%. Trebuie să menționăm și factorii
emoționali/mentali, care pot avea un impact major asupra sănătății ochilor, ca
de exemplu divorțul părinților sau stres puternic. Factorii fizici sunt o altă
categorie. Tensiunea musculară din umeri, gât, față, coloană, oase occipitale
poate interfera cu capacitatea de a judeca distanța și adâncimea. Stresul cronic
reduce fluxul de sânge care ar trebui să ajungă la ochi, ducând la
degenerescență maculară.
Hipermetropie:
Hipermetrofia (sau hipermetropismul) este o afecțiune a ochiului,
caracterizată prin formarea imaginii în spatele retinei, ceea ce face ca
imaginea să devină încețoșată.
Hipermetropia apare când diametrul antero-posterior al globului
ocular este mai mic decât normal.[1]
În esență, hipermetropia se datorează unui viciu de refracție,
caracterizat printr-un deficit de convergență ce face ca imaginea
obiectelor să se formeze în spatele retinei. De aceea, la nivelul
maculei (zona de acuitate vizuală maximă) lumina se proiectează sub
forma unui cerc luminos, responsabil de vederea neclară, ceea ce
duce scăderea acuității vizuale pentru depărtare dar și pentru
apropiere.[2]
Deoarece persoanele cu hipermetropie văd neclar la toate distanțele,
ele trebuie să depună constant un efort de acomodare pentru a
focaliza, fapt care duce la încordare, dureri de cap și oboseală
oculară.[3]
Persoanele ce suferă de hipermetropie văd totuși relativ mai bine la
distanță, deși văd obiectele depărtate mai aproape decât sunt în
realitate. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme în a
focaliza imaginile apropiate și nu pot realiza activități precum cititul
sau cusutul.[4]
Din punct de vedere optic, hipermetropia este contrară miopiei.
Astigmatism:
Astigmatismul (grec. astigma = fără stigmă, fără punct de focar) este
o boală a ochiului cauzată de o deformare de cornee, care atrage
după sine o refracție defectuoasă a razei de lumină în globul ocular.
În cazul astigmatismului, razele de lumină albă care sosesc la ochi sub
formă de raze paralele (de ex. de la un obiect îndepărtat) suferă un
proces complex și inegal de refracție. Cu cât această refracție
diferențiată este mai inegală, cu atât astigmatismul se consideră mai
grav.
La om ochiul cu un astigmatism de până la 0 ,5 dioptrii (1 dpt = f-1)
este considerat normal.
\
Mastoidita:
Mastoidita este o infectie bacteriana a celulelor pneumatice din
procesul mastiodian, care este osul dur, proeminent, chiar in spatele
si sub ureche, aparuta de obicei dupa o otita medie acuta. Starea
este rara, dar poate pune viata in pericol fara tratament.
Simptomele mastoiditei includ umflarea in spatele urechii, puroi care
iese din ureche, dureri palpitante si dificultati de auz.
Infectiile urechilor care nu primesc tratament uneori se raspandesc,
precum si infectii ale urechilor rezistente la antibiotice. Cand se
intampla acest lucru, bacteriile calatoresc catre structurile
inconjuratoare, inclusiv oasele, cum ar fi procesul mastoid.
Fara tratament cu antibiotice, bacteriile pot continua sa se
raspandeasca in oasele craniului. De asemenea, pot calatori catre
sange si organe, inclusiv creierul.
Infectiile urechii medii, pe care medicii le numesc otita medie acuta,
si mastoidita sunt cele mai frecvente la copiii cu varsta mai mica de 2
ani.
Otita externa:
Otita externa reprezinta inflamatia conductului auditiv extern
care poate cuprinde in anumite situatii si pavilionul auricular si
poate fi de cauza infectioasa, eczematiforma sau seboreica.
Stomatita:
Stomatita este inflamația gurii și buzelor.[2] Se referă la orice
proces inflamator care afectează membranele mucoase ale gurii
și buzelor, cu sau fără ulcerație orală.[3]
În sens larg, stomatita poate avea o mulțime de cauze și
simptome. Printre cauzele obișnuite se numără infecțiile,
carențele alimentare, reacțiile alergice, radioterapia și alte cazuri.
Atunci când apare inflamația gingiilor și gurii, se mai folosește și
termenul „gingivo-stomatită”, deși acesta mai este folosit câte
odată ca sinonim pentru gingivo-stomatita herpetică.
Termenul provine din grecescul stoma (στόμα), însemnând „gură”
și sufixul -ită (-ῖτις), însemnând „inflamație”
Sinuzita:
Sinuzita (rinosinuzita) semnifica inflamatia sinusurilor nazale, ca
o consecinta a unei raceli, a unei alergii sau a unui blocaj la
nivelul sinusurilor. Aceasta inflamatie poate cauza o
suprainfectare virala, bacteriana sau fungica. In general, sinuzita
trece de la sine, in curs de cateva saptamani, insa, in unele
cazuri, se poate intinde pe o durata mai indelungata si poate
necesita adoptarea unei scheme terapeutice complexe. Afla mai
departe cand apare sinuzita, care sunt factorii precipitanti, cum
se manifesta si ce optiuni terapeutice exista.
Amigdalita:
Amigdalita este inflamatia amigdalelor, doua mase de tesut de forma
ovala situate in spatele gatului – fiecare amigdala pe cate o parte.
Semnele si simptomele amigdalitei sunt amigdalele inflamate, durerea in
gat, dificultatea la inghitire si noduli limfatici durerosi la nivelul gatului.
Dermatita:
Dermatita este cea mai frecventa afectiune inflamatorie cutanata la copil
si, adesea, reprezinta prima manifestare a "marsului alergic". Nu este
contagioasa, insa produce disconfort intrucat se manifesta, de obicei, ca o
eruptie pe pielea umflata si inrosita.
Acneea:
Acneea reprezinta o afectiune inflamatorie cronica a pielii, care provoaca
puncte albe, puncte negre (comedoane) si cosuri, in special la nivelul fetei,
umerilor, spatelui, gatului, toracelui si bratelor, deoarece aceste zone
prezinta cele mai multe glande sebacee. Acneea se produce cand foliculii
pilosi (de par) se umplu de uleiuri si celule cutanate moarte. Glandele care
produc grasime (glande sebacee) sunt stimulate de hormonii masculini
produsi de glandele suprarenale, atat la barbati, cat si la femei.
Acneea se manifesta cel mai frecvent la tineri – in special la adolescenti,
cand se activeaza glandele sebacee, insa poate afecta persoanele de
toate varstele. Acneea nu este periculoasa, insa poate lasa urme pe piele
si poate crea stres emotional. Cu cat mai repede incepi tratamentul, cu
atat mai mult vei reduce riscul acestor probleme.
Arsurile solare:
Arsura solara este o reactie inflamatorie a pielii, la actiunea radiatiilor UV,
prezente in lumina solara sau produse de surse artificiale, cum sunt
lampile cu ultraviolete sau solarul. Pielea rosie, dureroasa si care se simte
fierbinte la atingere reprezinta semne ale arsurilor solare. Doar 15 minute
de expunere la soare puternic, fara a-ti proteja pielea, sunt suficiente
pentru ca pielea sa fie deteriorata. Totodata, spre deosebire de arsurile
termice, ale caror efecte se vad imediat, in cazul arsurilor solare,
manifestarile pot fi observate si la patru ore dupa expunere.
Arsurile solare repetate si, in general, supraexpunerea indelungata la
soare accelereaza procesul de imbatranire a pielii si reprezinta una dintre
cauzele principale ale aparitiei cazurilor de cancer de piele, asa cum sunt
carcinomul cu celule bazale, carcinomul cu celule scuamoase si
melanomul, cea mai grava forma de cancer de piele.