Definiție: Reprezintă o microproteză de acoperire constituită dintr-un schelet metalic, mascat parțial/total de o componentă fizionomică. Clasificare:
După aspect – placajul acoperă scheletul metalic:
• parțial; • în totalitate;
După materialul din care se confecționează
componenta fizionomică: • CM metalo-ceramică; • CM metalo-polimerică: • CM metalo-acrilică; • CM metalo-diacrilică (compozită); Clasificare: După procedeul tehnologic de realizare a componentei metalice: • Turnare: • Aliaje nobile; • Aliaje nenobile; • Din titan pur sau aliaje de titan; • Ambutisare (ștanțare) • Sinterizare : Heratec Sintertechnik, Sinterloy; • Ambutisare și sinterizare (tehnica foliilor) • Galvanizare • Prin frezare Clasificare: După procedeul de realizare a În funcție de modalitatea de componentei fizionomice: retenție a componentei fizionomice:
• Sinterizare • Retenție mecanică: macro- și
• Polimerizare: microretenție; • Termopolimerizare; • Retenție micromecanică și • Fotopolimerizare; adeziune fizico-chimică; • Fototermobaropolimerizare; • Retenție macro- și micromecanică asociate cu mecanisme de adeziune fizico-chimică în urma condiționării suprafețelor prin: • Silicatizare, oxidare, silanizare, metalizare, cositorire; Indicații: • Pe dinții cu distrucții coronare majore, care nu mai pot fi reabilitați prin mijloace directe. • Ca element de agregare în cadrul unor punți; • În componența diferitelor șine de imobilizare, în cazul dinților parodontotici; • În cazul dinților oralizați; • Participă frecvent la elaborarea protezărilor compozite (CM + proteza scheletata); • În ocluziile adanci acoperite; • La reconstituirea dinților frontali inferiori la care pragul circular, cerut de coroanele jacket ceramice, este contraindicat; Contraindicatii: • Pacientii tineri (sub 20 ani) ce prezinta camera pulpara voluminoasa; • Contraindicatie relativa: situatia in care dintele prezinta o distructie coronara majora, pana la finalizarea DCR-ului; • Cand din punct de vedere tehnic este posibil de realizat un element de agregare mai conservator; Dezavantajele: • Agregarea lor mai slaba fata de coroanele de invelis metalice turnate, datorita retentivitatii mai precare conferite de bonturile preparate pentru CM; • Pretind sacrificii mari ale tesuturilor dure dentare, cu precadere la nivelul fetei vestibulare, care implica depulpari prealabile; • Uneori apare fenomenul de separare la interfata dintre cele doua material care alcatuiesc CM si care se manifesta prin aparitia fisurilor, fracturilor si, in final, prin desprinderea componentei fizionomice; • Placarea in totalitate a scheletului metalic cu ceramica poate impiedica uneori perfectarea raporturilor ocluzale, dupa cimentare; • Confectionarea suprafetelor ocluzale ale unei CM metalo-polimerice din rasina acrilica este o greseala, deoarece uzura prematura a acesteia antreneaza denivelarea planului de ocluzie; • Pret de cost ridicat; Avantaje: • Avantajul major din care deriva indicatiile lor il reprezinta combinarea rezistentei mcanice a coroanelor metalice de invelis cu aspectul fizionomic al coroanelor jacket. • Aspect estetic superior comparativ cu restaurarile turnate metalice; Coroana mixta metalo-ceramică Prepararea dinților în vederea realizării unei coroane metalo-ceramice: Succesiune fazelor de preparare a bontului: • Șlefuirea suprafeței ocluzale; • Șlefuirea feței vestibulare; • Șlefuirea fețelor proximale; • Șlefuirea feței orale; • Rotunjirea muschiilor; • Definitivarea pragului gingival; Instrumetar necesar: • Trusă de consultatie; • Turbină și piesă cot; • Instrumente diamantate cilindro-conice cu vârf rotunjit (cu granulație medie pentru reducerea volumului, granulație fină pentru finisare); • Instrument diamantat efilat; • Instrument diamantat în formă de minge de rugby; • Instrument diamantat cilindro-conic cu vârf plat (pentru prepararea pragului); • Freze de finisat; • Daltă și conformator de unghiuri; • Fir de retractie + instrument pentru inserarea firului de retracție; Prepararea propriu-zisa a bontului: Șlefuirea reductionala a suprafetei ocluzale: • Slefuirea reductionala se incepe cu realizarea santurilor de orientare cu un instrument diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit; • In zonele ce vor fi placate cu ceramica reducerea suprafetei ocluzale va fi 1,5-2 mm; • adancimea santurilor de orientare la nivelul cuspizilor de sprijin este de 1,5 mm daca cuspidul va fi acoperit doar cu metal si 2 mm daca metalul va fi placat cu ceramica; • bizoul de la nivelul cuspizilor de sprijin, asigura grosime corespunzatoare materialului de restaurare pe pantele externe ale cuspizilor palatinali maxilari si ale cuspizilor vestibulari mandibulari. • Bizoul de pe cuspidul de spijin este realizat apoi prin indepartarea prismelor de smalt restante intre santurile de orientare; • Angulatia bizoului trebuie sa aproximeze inclinatia cuspizilor opusi; Slefuirea reductionala a fetei ocluzale: Prepararea propriu-zisa a bontului: Stefuirea fetei vestibulare: • Suprafata vestibulara va fi slefuita in doua planuri, urmarind si in aceasta situatie conturul natural al dintelui; acest tip de slefuire reductionala se numeste “bio functionala” si asigura convexitatea ocluzo-gingivala si mezio-distala; • Pentru a asigura o slefuire uniforma, se indica realizarea unor santuri de orientare dispuse in doua planuri avand adancime 1,2 mm in jumatatea gingivala si 1,5 mm in jumatatea ocluzala; • Initial se slefuieste portiunea ocluzala a fetei vestibulare urmarind desfiintarea santurilor de orientare prin reducerea structurii dentare restante intre acestea cu ajutorul instrumentelor diamantate cu varf plat; • Zona gingivala se reduce in acelasi fel pana la distanta de 1 mm de creasta gingiei libere; • Cu ajutorul unei freze cilindro-conice din carbid-tugsten se netezeste suprafetele si se conformeaza pragul gingival care se prelungeste in jumatatea vestibulara a fetei proximale; Slefuirea feței vestibulare: Prepararea propriu-zisa a bontului:
Slefuirea fetelor proximale:
• Se face cu instrumente diamantate efilate, subtiri, montate in piesa de turbine; • Diametrul lor redus permite reducerea proximala fara riscul lezarii dintilor vecini; • Intrumentul diamantat este plasat la 1-1,5 mm de suprafata proximala a dintelui adiacent si printr-o miscare vestibulo- orala se efectueaza separarea fara a realiza o convergenta exagerata a suprafetei preparate si fara a leza dintele vecin; Prepararea propriu-zisa a bontului: Slefuirea fetei orale: • Slefuirea suprafetei orale se realizeaza cu un instrument diamantat pentru chanfrein; • Se realizeaza o reducere adecvata atat pe peretii orali cat si jumatatea orala a suprafetelor proximale pentru a obtine o zona terminal distincta in chanfrein, acolo unde nu va fi o placare cu portelan; • Zona terminala si suprafetele axiale adiacente ei sunt finisate apoi cu o freza de finisat din carbora de tungsten pentru chanfrein; Slefuirea feței orale: Prepararea propriu-zisa a bontului: Rotunjirea muchiilor si definitivarea pragului gingival, constituie etapa finala a prepararii bontului;