Nursing in

cardiologie
As. Princ. Lic.
IONASIU-REBREANU CRISTINA
1
 Curs 1
• Particularitati de ingrijire a bolnavilor cu afectiuni cardiovasculare

• Ingrijieste bolnavi cu afectiuni foarte diferite

• Unele care mentin bolnavul intr-o stare de pericol permanent de moarte

• Altele care evolueaza mai mult sau mai putin compensat

• Asigurarea conditiilor de mediu

• Saloanele sa fie

• Amplasate in partea linistita a spitalului

• Spatioase

• Luminoase

• Bine incalzite

• Ingrijiri generale

• Bolnavii compensati – ingrijiri obisnuite

• Bolnavii in stare grava – ingrijiri cit mai putin traumatizante

Scopul ingrijirilor este reducerea cauzelor care obliga pacientul la luarea unor pozitii neobisnuite.

Mobilizarea bolnavului in pat se poate face numai la stricta indicatie a medicului

• O imobilizare prelungita in pat predispune organismul la

• Complicatii vasculare

• Flebotromboze

• Flebite latente

• Embolii

• Se permit miscari dirijate de respiratie si ale membrelor

• Daca flebita sau tromboza s-au constituit , masajul sau miscarile active sau pasive cu membrul
respectiv sunt interzise – evitarea amboliei la distanta

• Alimentatia

• Regimul dietetic trebuie sa asigure un aport caloric corespunzator nevoilor

• Principiul de baza al dietei la majoritatea cardiacilor ramine regimul hiposodat

2
• Mesele vor fi fractionate si in cantitate mai mica si mai dese

• Supravegherea

• Prevede inregistrarea

• Pulsului central si periferic

• TA

• Diureza

• Respiratiei

• La indicatia medicului in cazurile grave se va urmari

• Expectoratia

• Cianoza

• Edemele

• Dispneea

• Greutatea corporala

• Pulsatiile venelor jugulare

• Starea psihica a bolnavului

• Recoltarea probelor de laborator

• De la primele ore de la internare se va recolta

• Hemoleucograma

• VSH

• Examen de urina

• Probe de coagulare

• Fibrinogen

• Lipemie

• Colesterol

• Probele enzimatice

• Asistenta medicala pregateste si asigura transportul bolnavilor pentru efectuarea examinarilor

• Radiologice

• Electrocardiografice

• Fonocardiografice

3
 • Spirografice

• Administrarea medicamentelor

• Se face cu deosebita punctualitate

• Administrarea se face la indicatia medicului

• Asistenta medicala are datoria sa urmareasca

• efectele medicamentelor

• Inapententa, greturile, bradicardia – supradozarea de digitala

• In cursul tratamentelor cu anticoagulante - hemoragii

• O buna educatie sanitara in perioada spitalizarii reduce sansele unei noi decompensari sau
agravari.

Curs 2
Evaluarea pacientului cu afectiuni cardiovasculare

In ingrijirea unui pacient cu afectiuni cardiovasculare asistentul medical trebuie sa tina cont de modul
particular in care fiecare individ reactioneaza in fata bolii, dar si de caracterul evolutiv imprevizibil al
suferintelor cardiovasculare.

Desi s-au inregistrat progrese semnificative in domeniul investigatiilor clinice si paraclinice, a

mijloacelor terapeutice, a algoritmilor de abordare a unei urgente, bolile cardiovasculare continua sa ocupe
primul loc in lume ca mortalitate si morbiditate, iar acest lucru are un impact negativ asupra pacientilor in general.

De regula ei oscileaza intre doua extreme: fie sunt pesimisti, neincrezatori in rezultatele terapeutice,
nemultumiti de ideea unui tratament de lunga durata, fie nu accepta boala si isi accentueaza astfel riscul
mortii subite.

Asistentul medical va trebui sa dea dovada de calm si intelegere in abordarea acestor pacienti si caile
principale de evaluare corecta a starii reale a pacientului sunt : anamneza eficienta, identificarea semnelor si
simptomelor, interpretarea rezultatelor examenelor paraclinice .

Anamneza si ingrijirea unui pacient cu suferinta acuta, brusc instalata, difera de anamneza si ingrijirea unui
pacient stabil cu suferinta cronica;

• un pacient cu infarct miocardic acut necesita masuri imediate medicale si de ingrijire de care depinde
chiar salvarea vietii lui (de exemplu: calmarea durerii precordiale sau prevenirea tulburarilor de ritm),
iar pentru aceasta sunt alese cateva intrebari despre:

-senzatia-de disconfort toracic si simptomele asociate (de exemplu: dispnee, palpitatii),

-alergii,

4
 - istoricul de fumator,

- regimul alimentar,.

Intrebarile pot fi adresate in timp ce stabilim frecventa batailor cordului, valoarea TA, si realizam abordul venos
periferic;

• cand pacientul se va stabiliza se poate obtine un istoric cu mai multe detalii.

Pacientii cu afectiuni cardiovasculare prezinta de multe ori semne si simptome specifice:

1. Dispneea

Dispneea reprezinta dificultatea de a respira, definita frecvent de pacient ca ,,sete de aer" si se manifesta
prin modificari de frecventa, amplitudine sau ritm al miscarilor respiratorii.

Dispneea nu este o manifestare specifica suferintelor cardiovasculare, dar poate fi una dintre manifestarile
de debut ale acestora.

In functie de durata, severitatea si intensitatea sa, dispneea din afectiumle cardiace se poate
- clasifica astfel:
- dispneea de efort
- dispneea permanenta de repaus

- dispneea paroxistica.
Pentru o evaluare cat mai precisa a dificultatilor de respiratie, asistentul medical va adresa pacientului
urmatoarele intrebari:

• Ati mai avut si in trecut probleme cu respiratia?

• De cand aveti senzatia ca respiratia este mai dificila?

• Cand apare de regula senzatia ca nu va mai ajunge aerul?

• Ce amelioreaza sau agraveaza dificultatea in respiratie?

• Ati luat medicamente pentru problemele cu respiratia? Cum v-ati simtit dupa acest tratament?

2. Durerea

Durerea din afectiunile cardiovasculare poate fi clasificata astfel:

A. Durerea precordiala

B. Durerea din afectiunile vasculare

A. Durerea precordiala

• reprezinta principalul semnal de alarma, ce determina pacientul sa se prezinte la medic

• in functie de contextul patologic in care apare, putem diferentia:

- durerea din boala coronariana

- durerea din pericardita acuta
- durerea din bolile aortei

5
 - durerea necaracteristica de origine cardiac
- durerea vegetative sau functionala
- durerea de cauza extracardiovasculara( apare in afectiuni ale tegumentelor, muschilor, nervilor,
coastelor, articulatiilor,, boli pleuro- pulmonare , suferinte digestive)
Durerea din angina pectorala

- este localizata retrosternal si poate iradia in umarul si membrul superior stang pe marginea cubitala-
interesand ultimele doua degete

- are caracter constrictiv, uneori pacientul o descrie ca pe o senzatie de greutate si apasare

- de regula nu se asociaza cu alte simptome

- durata este de cateva minute pana la jumatate de ora

- apare de regula la efort fizic sau in situatii stressante

- cedeaza spontan la incetarea efortului sau dupa administrarea de nitroglicerina

- nu se insoteste intotdeauna de modificari ale traseului EKG.

B. Durerea din afectiunile arteriale periferice:

In sindromul de ischemie periferica acuta – durerea se instalaza brusc, cu intensitate progresiva, insotita de
modificari de temperarura si culoare in segmentul afectat ce devine cianotic si mai rece

In sindromul de ischemie periferica cronica – durerea apare la mers, cedeaza la repaus si are are intensitate
variabila, in functie de severitatea afectiunii arteriale

Durerea din afectiunile venoase periferice– apare caracteristic in tromboflebita, are caracter de tensiune,
intensitate mare, ce se accentueaza in pozitie verticala.

3. Palpitatiile

• sunt expresia unor perturbari ale activitatii ritmice §i regulate a cordului, pe care pacientii le descriu in mod
diferit: uneori ca pe simpla percepere in conditii de repaus a batailor inimii, alteori ca pe o bataie in plus, ,,o
fluturare" a inimii

Cauze posibile ale palpitatiilor :

- Distonia neuro-vegetativa, cand palpitatiile se asociaza cu o senzatie de nod in gat, de constrictie toracica,
emotivitate exagerata, iritabilitate, neliniste
- Tulburarile ritmului cardiac : extrasistole atriale, extrasistole ventriculare, fibrilatie atiala
- Tulburari functionale sau organice extracardiace :hipertiroidie, diabetul zaharat, anemie severa, etc.
4. Cefaleea

• poate aparea in crizele de hipertensiune arteriala cand durerea are de regula localizare occipitala sau
frontala

 se asociaza cu zgomotele auriculare (acufene), tulburari vizuale si are de regula intensitate crescuta si
caracter pulsatil.

6
Curs 3
Explorarea functionala a aparatului cardiovascular

Explorarile cardiovasculare urmaresc:

- stabilirea capacitatii functionale si a posibilitatilor de adaptare la efort a inimii si a vaselor sanguine;

-.evidentierea tulburarilor functionale incipiente, precizarea gradului si intensitatii acestor tulburari;

-stabilirea mecanismului prin care s-a instalat deficitul functional.

Tulburari!e aparatului cardiovascular reprezinta de multe ori rasunetul altor organe, de aceea probele nu pot fi interpretate
izolat. Capacitatea functionala a inimii si a vaselor este influentata si de factori externi (surmenaj, emotii, abuz de alcool,
nicotina). Din aceste considerente bolnavii trebuie pregatiti in mod corespunzator.

METODE DE EXPLORARE

Explorarea cordului:

1. E.C.G. de repaus si de efort

2. Fonocardiograma

3. Apexocardiograma

4. Echocardiograma

5. Cateterismul cardiac

6. Radiocardiografia

Explorile functionale ale aparatului circulator:

1.Masurarea T.A.

2.Oscilometria

3.Masurarea presiunii venoase

4. Determinarea timpului de circulatie

5.Determinarea masei sanguine

6.Arteriograma

7.Flebograma

8Rumpel- Leede

Explorarea cordului

7
Electrocardiograma ( EKG)

• electrocardiograma reprezinta inregistrarea grafica a activitatii electrice a inimii;

• pentru o interpretare corecta a traseului EKG este importanta cunoasterea anumitor date despre
pacient: varsta, sex, inaltime, greutate, valoarea TA, simptome specifice, tratamente cardiologice urmate,
in special tratamente cu medicamente antiaritmice;

• electrocardiograma este utila in aprecierea factorilor ce pot perturba activitatea normala a cordului:
tulburarile de ritm si conducere, prezenta infarctului miocardic acut, dezechilibrul electrolitic.

Interpretarea este efectuata de catre medic.

Aparatul cu care se efectueaza inregistrarea electrocardiogramei se numeste electrocardiograf.

Legatura dintre bolnav si aparat se face printr-un cablu. La extremitatea distala a cablului sunt atasate placute
metalice denumite electrozi- in numar de zece, necesari pentru inregistrarea EKG-ului.

Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor , sunt transmise la aparat
prin cablu, amplificate si inregistrate sub forma unor diagrame numite electrocardiograme.

Inscrierea se face pe hartie speciala care are un sistem de coordonate.

In mod standard, se inregistreaza 12 derivatii :

a) 3 derivatii bipolare ale membrelor –notate DI, DII, DIII

- D I - intre bratul drept si bratul stang

- D II - intre bratul drept si gamba stanga

- D III - intre bratul stang si gamba stanga

b) 3 derivatii unipolare de membe notate aVR, aVL, aVF

- aVR pentru bratul drept

- aVL pentru bratul stang

- aVF pentru gamba stanga

c) 6 derivatii precordiale notate V1, V2, V3, V4, V5, V6

8
 Locul de fixare a electrozilor
exploratori in inregistrarile precordiale.

Pregatirea bolnavului pentru EKG

Se pregateste bolnavul d.p.d.v.. psihic pentru a inlatura factorii emotionali.

Se transporta bolnavul in camera de inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu 10-15 minute

inainte de inregistrare.

Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultatii si va fi rugat sa-si relaxeze musculatura.

Electrozii se monteaza pe partile moi ale extremitatilor.

Sub placa de metal a electrozilor se pune o pasta speciala pentru electrozi sau o panza inmuiata
intr-o solutie de electrolit (o lingura de sare la un pahar de apa). Cei 10 electrozi ( 4 pentru membre si 6
precordiali) se fixeaza pe bolnav in felul urmator :

Montarea electrozilor pe membre :

- Rosu- mana dreapta

- Galben- mana stanga
- Verde- picior stang
- Negru- picior drept
Montarea electrozilor precordiali:

V1 - spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului

V2 spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului (corespunde peretelui anterior al ventriculului drept)

V3 - este situat la jumatatea distantei dintre V2 si V4 si corespunde septului interventricular

9
V4 - spatiul V intercostal stang pe linia medioclaviculara (apex)

V5 si V6 - sunt situate la acelasi nivel cu V4, respectiv pe linia axilara anterioara si pe linia axilara mijlocie stanga

V4, V5, V6, - corespund ventriculului stang.

V1- rosu

V2- galben

V3- verde

V4- maro

V5- negru

V6- mov

Dupa montarea electrozilor pe pacient, se pune in functiune aparatul ; se lasa o perioada pentru
stabilizare, apoi se trece la testare.

Dupa inregistrarea cardiogramei se indeparteaza electrozii de pe pacient si se noteaza pe

electrocardiograma numele, prenumele, varsta, inaltimea, greutatea, medicatia folosita, data si ora
inregistrarii, semnatura celui care a efectuat inregistrarea .

Cateterismul cardiac

Cateterismul cardiac reprezinta introducerea unei sonde radioopace pe cale venoasa sau arteriala in cavitatile inimii sau
in vasele mari, in vederea determinarii presiunii in diferitele cavitati cardiace si a saturatiei in oxigen a sangelui
arterial si venos.

Sonda este dirijata sub ecran radiologic.

Cateterizarea cardiaca se dovedeste a fi deosebit de utila in stabilirea atitudinii terapeutice fata de pacientii
coronarieni gravi =
In timpul cateterizarii cardiace pacientul va fi permanent monitorizat EKG deoarece introducerea unui
cateter la nivelul cordului poate induce aritmii fatale, echipamentul de resuscitare va fi intotdeauna pregatit;

Cateterizarea cardiaca este de regula asociata cu realizarea unei angiografii, injectarea unei substante de contrast
in sistemul vascular in vederea evaluarii inimii si vaselor de sange;

Interventiile asistentului medical includ:

inaintea cateterizarii cardiace:

- va recomanda pacientului un post alimentar de 8 -12 ore inaintea desfasurarii procedurii

- va explica pacientului cum se va desfasura procedura, precizand ca va trebui sa stea intins pe o masa dura
aproximativ 2 ore

- va incuraja pacientul sa -si exprime teama si nelinistea fata de aceasta tehnica, incercand de fiecare data sa-l
linisteasca si sa -i insufle incredere

dupa cateterizarea cardiaca:

10
 - va supraveghea locul de punctie pentru a putea sesiza la timp sangerarea si aparitia unui eventual
hematom

- va masura periodic pulsul periferic la nivelul extremitatii afectate

- va urmari temperatura si culoarea tegumentelor extremitatii afectate

- va observa din timp orice modificare survenita in evolutia pacientului (durere, tulburari de ritm,
bradicardie, hipotensiune arteriala, etc.) si va anunta medicul.

Echocardiografia

Echocardiografia, este o metoda de investigare neinvaziva ce utilizeaza ultrasunetele si care poate aprecia forma,
marimea si functionalitatea structurilor cardiace.

Asistentul medical va asigura pacientul ca aceasta tehnica este sigura si nedureroasa.

Pacientul va fi instruit ca in timpul desfasurarii tehnicii va trebui :

- sa schimbe pozitia de cateva ori,

- sa respire linistit
- si uneori sa-si tina respiratia pentru scurte perioade de timp.

EXPLORARILE FUNCTIONALE ALE APARATULUI CIRCULATOR

PULSUL

Cu ocazia sistolei , sângele este împins din cavităţile ventriculare în arterele mari .
Această masă de sânge întâlneşte în sistemul arterial o altă masă de sânge de care se loveşte sub
influenţa contracţiei puternice a muşchiului cardiac . Conflictul care ia naştere între cele două
volume de sânge sub forma unei unde vibratorii şi se exteriorizează prin detinderea ritmcă a
arterelor , sincronă cu sistolele ventriculare .
Această destindere poate fi palpată (apăsând uşor arterele pe suprafaţele dure osoase ) sub
forma unor zvâcnituri uşoare , ritmice , pulsatile , de unde numele de puls .
Întrucât la apariţia pulsului intervin atât inima cât şi vasele , el va reflecta , atât starea
funcţională a inimii , cât şi pe cea a arterelor , dând în acelaşi timp indicii preţioase asupra stării
anatomice a arborelui arterial .
Pulsul poate fi luat pe orice arteră acesibilă palpaţiei , care poate fi comprimată pe un plan
osos : radială , superficială , carotidă , humerală , femurală , pedioasă etc .În practica curentă ,
pulsul se ia la nivelul arterei radiale din care motiv , în limbajul cotidian , prin puls se înţelege
pulsul arterei radiale .
La luarea pulsului bolnavul trebuie să fie în repaus fizic cel puţin 5 – 10 minute înainte
de numărătoare , întrucât un efort sau o emoţie oarecare , în timpul sau înaintea luării pulsului , ar
putea modifica valorile reale . Braţul bolnavului trebuie să fie sprijinit , pentru ca muşchiul
antebraţului să se relaxeze . Se reperează şanţul radial ( denumit şi şanţul pulsului) pe
extremitatea distală a antebraţului , în continuarea policelui . În apropierea marginii externe a
feţei anterioare a antebraţului dăm de un şanţ mărginit de tendoanele muşchilor flexor radial al
corpului şi brahioradialul în profunzimea căruia se găseşte artera radială .
Palparea pulsului se face cu vârful degetelor inelar , mediu şi index de la mâna dreaptă .
După ce s-a repetat lanţul se va exercita o uşoară presiune asupra peretelui arterial (echivalentă ,
aproximativ , cu presiunea din interiorul vasului) cu cele trei degete palpatoare , până la

11
 perceperea zvâcniturilor pline ale pulslui . Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui ,
cu care se îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv .
Uneori artera radială prezintă anomalii de poziţie şi nu va fi găsită în şanţul pulsului . În
aceste cazuri , ea va fi căutată în tabachera anatomică .
Pulsul arterei temporale superficiale se ia deasupra şi în afara unghiului temporal al
fantei palpebrale , la o distanţă de 3 – 4 cm de aceasta
Pulsul artrerei femurale se palpează în partea superioară triungiului Scarpa , sub arcada
cururală . Se uşurează palparea dacă se ridică şoldul cu o pernă . Pulsul arterei perioase se va
căuta pe faţa dorsală a piciorului , deasupra primului spaţiu intermetatarsian pe traiectoria arterei ,
iar pulsul arterei carotide la gât , în şanţul format între marginea anterioară a
sternochidomastoidianului şi laringe .
Pulsul poate fi înregistrat şi pe cale instrumentală .
În unele instituţii există aparate speciale pentru înregistrarea grafică continuă a pulsului .
Dintre acstea , unele recepţionează pulsul prin intermediul unei manşete , îl înregisterază
electronic şi îl transmite y pe un cadran . Există aparate care înregistrează concomitent cu
frecvenţa pulsului şi tensiunea medie , iar cardiotahimetrul sesizează personalul de îngrijire prin
semnale acustice şi luminoase asupra modificărilor de y a pulsului .
Pulsul se va lua , la bolnavii spitalizaţi , în mod regulat de două ori pe zi , iar lui va fi
notat pe foaia de temperatură , în cadrul rubricii ce-i este rezervată .
La cererea medicului sau în scop de orientare , luarea pulsului se poate efectua şi de mai
multe ori . La luarea pulsului se va ţine cont de : frecvenţă , ritmicitate , volum , tensiune şi
claritate .
Masurarea T.A.

Presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali constituie tensiunea

arterială . Valoarea ei este determinată de forţa de contracţie a inimii ( care asigură propulsarea
sângelui în arborele arterial ) , de rezistenţa şi calibrul sistemului vascular şi de vâscozitatea
sângelui .
TA scade în mod progresiv de la centru la periferie . Această scădere până la arterele la
nivelul cărora se obijnuieşte în mod curent , să se determine TA nu este prea însemnată , scăderea
accentută se produce numai în arteriole .
Valoarea TA fiind determinată , în primul rând , de forţa de contracţie a inimii , ea
variază în mod fiziologic în raport cu fazele revoluţiei cardiace . TA przintă valoarea cea mai
înaltă în cursu sistolei când , alături de cantitatea de sânge existentă în arborele vascular , inima
mai pompează încă o cantitate de sânge peste cel existent în vase . Această tensiune poartă
numele de TENSIUNE MAXIMĂ sau SISTOLICĂ . TA va avea cea mai mică valoare în cursul
diastolei când forţa de contracţie a inimii fiind absentă presiunea va fi determinată numai de
actoalizarea energiei potenţiale din pereţi vaselor care , graţie elasticităţii lor , vor căuta să-şi
revină la echilibrul lor anterior sistolei . Întrucât în cursul diastolei o parte a sângelui din arteră
trece către sistemul capilar , valorile cele mai joase ale TA se vor obţine la sfârşitul diastolei .
Acestă presiune poartă numele de TENSIUNE MINIMĂ sau DIASTOLICĂ . Ea ne indică
rezistenţa pe care trebuie să o învingă inima cu ocazia contracţiei ventriculare , la care se adaugă ,
în timpul sistolei presiunea rezultată din forţa de contracţie a inimii .

TEHNICA MĂSURĂRII VALORILOR

TENSIUNII ARTERIALE

Trebuie să fie cunosctă de asistenta medicală . Înregistrarea acestora pe foaia de

temperatuă a bolnavului , la intervale stabilite de medic , cade în sarcina ei .
TA poate fi apreciată după tensiunea pulsului care este în funcţie de TA . Pentru aceasta
se vor aplica degetele index , mediu şi inelar de la mâna dreaptă pe artera radială , la nivelul

12
 şanţului pulsului , în aşa fel ca inelarul să aibă o poziţie periferică . Cu acesta se va exercita o
presiune mai mare asupra arterei , pentru a împiedica reflexul sângelui de la periferic spre centru .
Se va exercita apoi cu indexul o presiune crescândă asupra arterei , până ce unda pulsatilă dispare
de sub degetul mediu care palpează foarte fin artera . Presiunea digitală a indexului exercită în
momentul dispariţiei undei pulsatile de sub degetul mediu echivalează aproximativ cu valoarea
tensiunii arteriale de la nivelul arterei radiale .
Acest procedeu necesită o experienţă îndelungată din partea examinatorului şi cu toate
acestea , aprecierea rămâne pur subiectivă , din acest motiv nu serveşte decât pentru o orientare
aproximativă . Determinarea exactă , ştiinţifică a TA se face cu manometre speciale , denumit
tonometre şi sfigmomanometre .
În practica curentă măsurarea TA se face după metoda indirectă . În loc să se determine
direct tensiunea sângelui din arteră , se va determina în mod indirect forţa necesarea pentru
comprimarea completă a unei artere , care practic echivalează cu valoarea tensiunii din arteră . În
acest scop se comprimă cu o manşetă pneumatică legată la un manometru segmentul membrului
la nivelul căruia se face determinarea , pâmă ce dispar complet pulsaţiile arterei de sub nivelul
compresiei . se decomprimă apoi treptat pesiune din manşetă , până ce apare prima undă pulsatilă
.
Presiunea existentă în manşetă în acest moment echivalează cu presiunea maximă a
sângelui din artera comprimată , valoarea ei se poate citi pe tonometrul legat cu circuitul manşetei
.
Tensiometrul este format dintr-o manşetă pneumatică în continuare cu o pară de
cauciuc . Lumentul manşetei este în legătură cu monometrul cu mercur gradat până la 300 mm .
Aparatul este prvăzut cu o supapă reglabilă de la para de cauciuc , prin care conţinutul de aer al
manşetei pneumatice poate fi evacuat .
Pentru determinarea TA bolnavul va fi aşezat culcat sau şezând într-un fotoliu ,
rezemându-şi braţele . Manometrul , dacă nu este fixat pe manşetă se fixează lângă bolnav . Se
fixează braţul de lângă manometru în extensie şi se aplică manşeta . Cu ajutorul parei de cauciuc
se introduce aer în manşeta pneumatică iar cu celaltă mână exminatorul palpează pulsul radial al
bolnavului de la acleaşi membru . Prin introducerea aerului în manşetă , aceasta se umflă şi
comprimă în mod circular braţul , din ce în ce mai mult , până ce închide complet lumenul
arterei , când dispare pulsul . Din acest moment , cu ajutorul ventilului , se face decomprimarea
aerului din manşetă . În momentul în care trece prima undă pulsatilă se notează valoarea
tensională de pe manometrul cu mercur , acesta echivalând cu tensiune maximă . Continuând
decomprimarea manşetei unda sanguină sistolică destinde pereţii arteriali din ce în ce mai mult
dând naştere la oscilaţii din ce în ce mai ample . În momentul când presiunea din manşetă a
devenit egală cu cea din timpul diastoliei , artera îşi recapătă calibrul ei normal şi în diastolă şi
astfel mişcările perţiilor devin brusc mai reduse , ceea ce se înregistrează la acul indicator prin
scăderea bruscă a amplitudinii oscilaţiilor . Prin deschiderea butonului se va măsura presiunea din
manşetă , în acest moment care echivalează cu presiunea intraarterială din timpul distolei , adică
cu tensiunea minimă . Valoarea tensiunii din manşetă , în momentul când amplitudinea oscilaţiilor
scade brusc , reprezintă valoarea tensinii minime , diastolice .
Reducând mai departe presiunea din manşetă sub nivelul tensiunii minime , vom
constata prezenţa unor oscilaţii determinate de expansiunea sistolică obijnuită a pereţilor
arteriali . Aceste oscilaţii determinante poartă numele de inflaminimale .
Valorile tensinii maxime şi minime vor fi înregistrate pe foaia de observaţie iar TA va fi
luată în timpul spitalizării ori de câte ori medicul sau situaţia o cere iar la internare şi externare
este obligatorie .
Cunoaştrea raportului dintre tensiune maximă şi minimă este , de asemenea , foarte importantă . Diferenţa
de tensiunea sistolică şi cea diastolică poartă numele de tensiune diferenţială .

13
Oscilometria este metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial cu ajutorul
oscilometrului( Pashon). Aparatul este alcatuit dintr-un cadran gradat in unitati, o manseta pneumatica cu doua
camere in care pompam aerul cu o para de cauciuc. Manseta aparatului se fixeaza la nivelurile dorite pe membrele
bolnavului, de unde pulsatiile se transmit la manometru. Amplitudinea pulsatiilor arteriale se observa pe cadranul
gradat al aparatului.

Pregatirea bolnavului :

- bolnavul este culcat in repaus cel putin 15 minute ;

- se descopera membrele inferioare si superioare( imbracamintea sa nu fie stramta !)
Fixarea aparatului : manseta aparatului se fixeaza la nivelul dorit, pe membrul de examinat.

Masurarea :

- se pompeaza aer pana dispare pulsul periferic( presiunea depaseste T.A : maxima)
- se citeste amplitudinea oscilatiilor pe cadranul manometrului
- se scade presiunea cu 10 mmHg si se citesc din nou oscilatiile arteriale.
- scade apoi presiunea din 10 mmHG in 10 mm Hg , cu citiri succesive, pana se gaseste valoarea maxima a
amplitudinii, ceea ce se numeste ** indice oscilometric**.
Regiunile la care se cerceteaza oscilometria , in mod obisnuit, sunt 1/ 3 inferioara si superioara a gambei, 1/3
superioara a coapsei, antebratului si bratului.( totdeauna se masoara comparativ intre doua membre).

In mod normal, valorile variaza intre 3- 6 diviziuni la coapsa, 2- 4 diviziuni in 1/3 superioara a gambei, 1,5- 2
diviziuni in 1/3 inferioara a gambei si 3-4 diviziuni la membrele superioare.

Nu este importanta valoarea absoluta a cifrelor, dar are importanta diferenta intre doua regiuni simetrice. Diferenta
mai mare de doua unitati intre un membru si celalalt( la acelasi nivel) este un semn patologic ( indica o leziune a
trunchiului principal sau obstructii vasculare).

Masurarea presiunii venoase

Presiunea venoasa este presiunea exercitata de sangele venos asupra peretilor venelor. Masurarea presiunii venoase
este indicata pentru aprecierea insuficientei cordului drept si a gradului de umplere a patului vascular venos.

Presiunea venoasa centrala se masoara prin intermediul cateterismului cardiac, iar presiunea venoasa periferica pe
una din venele superficiale mari ale membrelor, de obicei la plica cotului sau la nivelul venei safene mari.

Presiunea venoasa se determina in centimetri coloana de apa.

Masurarea se executa cu diferite aparate sau cu un tub de sticla in forma de L, gradat in cm sau mm, lung de 30 cm cu
diametrul de 3- 4 mm si prevazut la ambele capete cu tuburi de cauciuc.

La capatul scurt al tubului se cupleaza acul de punctie. Capatul lung- la o seringa de 20 ml.

Pentru efecturea tehnicii este nevoie de doua asistente medicale.

Intreaga tubulatura trebuie pregatita steril.

O asistenta incarca tubul de sticla cu ser fiziologic steril, avand grija sa nu ramana aer in coloana de lichid..

A doua asistenta aseaza bolnavul in decubit dorsal fara perna. Bratul bolnavului va fi intins, relaxat si sprijinit.

Se pregateste seringa pentru punctia venoasa

14
Se aplica garoul pe bratul bolnavului

Se dezinfecteaza suprafata cutanata

Se punctioneaza vena

Se indeparteaza garoul de pe brat

Se adapteaza tubul de sticla gradat la acul din vena si se realizeaza o comunicatie directa intre vena si aparat.

Lichidul din tub coboara pana ajunge la nivelul presiunii din vena.

Se citeste presiunea venoasa masurand inaltimea coloanei de lichid din tub.

Valoarea presiunii venoase : 11- 12 cm coloana de apa.

In insuficienta cardiaca dreapta si globala creste, iar in colaps periferic scade.

Timp de circulatie = perioada de timp (in secunde) in care o substanta

parcurge un segment vascular. Durata timpului de circulatie este in functie de viteza
de circulatie, de debitul cardiac, de volemie. ,

Principiul determinarii consta in introducerea in sange a unor substante test si detectarea lor (prin mijloace obiective si
sublective) la o anumita distanta de la locul de administrare unde apare ,o reactie caracteristica; se cronometreaza timpul
necesar pentru parcurgerea distantei respective.

Determinarea timpului de circulatie scoate in evidenta insuficienta cardiaca inca in faza incipienta, ajuta la
diferentierea dispneii cardiace din insuficienta ventriculara stanga, de dispneea pulmonara.

Arteriograma (carotidograma, sfigmograma) (inregistrarea pulsului arterial)

Arteriograma = inregistrarea grafica a pulsului arterial sub forma unei curbe. Carotidograma aduce date
pretioase in studiul leziunilor valvei aortice.

Pregatirea si pozitia bolnavului este aceeasi ca pentru inregistrarea EKG, dar cu barbia usor ridicata.

Invitam bolnavul sa ramana in perfecta liniste, sa-si relaxeze musculatura, sa nu miste si sa-si retina respiratia

Bolnavul se conecteaza la electrocardiograf print-un captator a carui plasare se face pe partea dreapta, aproape de
carotida, de unde se inregistreaza cu o frecventa de 50 mm/s pulsatiile carotidei. In timpul inregistrarii, captatorul se
fixeaza cu mana.

La sfarsitul inregistrarii se noteaza pe sfigmograma numele si varsta bolnavului, data inregistrarii si numarul
inregistrarii.

Flebograma (jugulograma) (Inregistrarea pulsului venos)

Flebograma = inregistrarea grafica a pulsatiilor venei jugulare.

De obicei se face la nivelul venei jugulare si poarta denumirea de Jugulograma.

Pregatirea si pozitia bolnavului este aceeasi ca pentru inregistrarea electrocardiogramei.

Bolnavul se conecteaza la aparat print-un captator care se fixeaza pe vena jugulara.

15
In cazul in care vena nu poate fi reperata, se provoaca o staza venoasa obtinuta prin presiune manuala la baza gatului.

Inregistrarea se face cu o frecventa de 50- 7 mm/ s.

Flebograma contribuie la recunoasterea insuficientei cardiace, a pericarditei

si a leziunilor tricuspidiene. .

TestuI Rumpel-Leede

Proba Rumpel-Leede = .aprecierea fragilitatii peretilor capilari (rezistentei capilarelor)

Tehnica: se exercita o staza la nivelul bratu!ui timp de 5 minute, printr-o manseta pneumatica.umflata-la 10 mm sub
presiunea sistolica,

Interpretare: Daca nu apar petesii sau apar numai 1-3, nu sunt semne de fragilitate capilara. Aparitia unui numar mai
mare de petesii se considera pozitiva (+++).

Punctia pericardica

Definitie Punctia pericardica = manevra medicala efectuata in scop diagnostic sau terapeutic
,presupunand extragerea sterila a revarsatului lichidian acumulat in sacul pericardic .

Indicatii

- scop explorator/diagnostic : pentru precizarea diagnosticului pozitiv si etiologic al pericarditelor

/colectiilor pericardice exsudative sau obţinerea de informaţii privind mecanismul creşterii presiunii
venoase centrale

- scop terapeutic ;

1. evacuarea lichidului pericardic cauzator de tamponada cardiaca ( pericardiocenteza )

2. introducerea intrapericardica a unor droguri in scop terapeutic ( citostatice ,antibiotice
corticoizi,substante cu efect simfizant )

Cauze de colecţie pericardică:

 uremia,
 infecţiile virale,
 bacteriene, fungice sau TBC,
 disecţie de aortă, ruptura miocardică consecutivă unui infarct miocardic cu
hemopericard,
 afecţiunile neoplazice,
 complicaţii ale cateterismului cardiac sau ale inserării de pacemaker,
 mixedemul,
 postiradiere, după resuscitarea cardio-respiratorie incorect efectuată sau cauze idiopatice
Contraindicatii

1. Abosulute
- Incertitudine asupra diagnosticului etiologic al tamponadei ( disectie de aorta ,ruptura cardiaca in
cadrul unui infarct miocardic acut ) pina la obtinerea datelor de diagnostic imagistic .

- conditii tehnice sau personal necalificat

2. Relative

16
 - diateze hemoragice

- tratament anticoagulant oral

Circumstantele efectuarii punctiei pericardice

1. punctia pericardica programata ( la rece )

- efectuata pentru investigarea etiologiei revarsatului lichidian pericardic ( depasind 100 ml)
- efectuata in scop terapeutic (administrarea intrapericardica a medicamentelor)
2. Punctia pericardica evacuatorie in urgenta
- efectuata in tamponada cardiaca pentru ameliorarea statusului hemodinamic
- indicata in cazul pericarditelor exudative cu acumulare rapida de lichid ( 200-3oo ml) sau
acumulare lenta a unor cantitati impresionante de lichid pericardic ( 1000-2000 ml)
Ca urmare a acumulării de lichid pericardic se produce creşterea marcată a presiunii intrapericardice
cu consecinţe hemodinamice nefavorabile (reducerea relaxării şi umplerii diastolice a cordului) cu
hiperpresiune în circulaţia venoasă de întoarcere la inimă (clinic validată prin turgescenţa venelor
jugulare, hipotensiune arterială s i estomparea zgomotelor cardiace cu puls paradoxal.
Pericardiocenteza este un act medical cu potenţial letal şi în principiu va fi efectuată numai
dacă există posibilităţi imediate de terapie intensivă, facilităţi de cateterizare cardiacă ş i chirurgie
cardiovasculară.

Responsabilitate

Punctia pericardica va fi efectuata numai de catre medic ,ajutat de asistenta medicala .

Punctia pericardica electiva trebuie efectuata de un medic experimentat; in urgenta ,in cazul tamponadei
cardiace cu compromiterea hemodinamica severa ,punctia pericardica evacuatorie va fi efectuata de
medic .

Precautii

Evitarea unei manevre oarbe ,cand exista posibilitatea tehnica a efectuarii punctiei cu ghidaj imagistic (
de preferinta echocardiografic 2d – metoda Calaghan sau eventual ,radiologic – metoda Standford)

Pregatirea corecta a pacientului premergatoare manevrei si verificarea bunei functionari a dotarilor

tehnice necesare ,inclusiv a trusei de urgenta si a defibrilatorului .

Materiale necesare

- monitor ECG si tensiometru

- masa sterila pt instrumente
- comprese sterile ,leucoplast
- tampoane si porttampon
- dezinfectant pt tegumente – alcool iodat ,betadina
- campuri sterile pt delimitarea campului operator
- echipament steril pt medicul operator- halat ,manusi ,boneta
- anestezic local – 20 ml xilina 1%
- seringa de unica folosinta de 10 ml si ace sterile subtiri pt anestezia locala
- seringa de unica folosinta de 20 ml
- robinet steril cu 3 cai si conector de polietilena
- canula sterila lunga – minim 10 cm- cu bizou scurt si lumen larg- 16 G
- recipiente pt prelevari de laborator – eprubete sterile pentru prelevari bacteriologice ,eprubete
curate ,uscate si heparinate sau citrate pt examenele biochimice si citologice ale lichidului extras

17
 - medicatie de urgenta : xilina 1% .adrenalina .atropina
- trusa pt resuscitare cardiorespiratorie – in stare optima de functionare – balon AMBU pt ventilatie
asistata ,trusa de intubatie orotraheala ,defibrilator

Locul de puncţie în cazul pericardiocentezei

Pregatirea pacientului

a) psihica - pacientului i se va explica necesitatea manevrei obtinandu-se acordul lui pt efectuarea

punctiei pericardice
b) fizica
- poziţia pacientului este de regulă decubitul dorsal pe un plan dur (cu toracele uşor elevat la 30 de
grade faţă de planul orizontal) sau pozitie sprijinita ,semisezanda ( 45 grade fata de planul
patului) cat mai confortabil
- administrarea de atropina 1mg s.c cu 20-30 min inaintea punctiei pt prevenirea reactiilor vagale
,cu agravarea hipotensiunii arteriale ,bradicardie sau asistola
- asigurarea unei linii venoase si instituirea perfuziei cu ser fiziologic
- combaterea anxietatii ,sedare eventual anestezie de scurta durata cu diazepam 5-10 mg i.v. sau
midazolam initial 2mg i.v in bolus in 30 sec.( repetabil pina la doza totala de 0,07mg/kg ,fara a
depasi 1,5 mgi.v la varstnic ) Riscurile anesteziei i.v sunt reprezentate de detresa respiratorie
acuta prin mecanism central.In cazul acestui accident ,antagonizarea specifica se va efectua prin
administrare rapida de flumazenil 0,2mg i.v in 15 sec ,apoi 0,1 mg i.v. rapid la fiecare minut
,pana la reluarea respiratiei sau atingerea dozei maxime de 1 mg.
- monitorizare ECG si automata a TA
- eventual oxigenoterapie pe sonda nazala /masca pe parcursul manoperelor
- pregatirea campului operator ,prin aseptizarea larga si repetata a tegumentelor toracice si plasarea
campurilor sterile operatorii
Sediul punctiei

 Va fi ales de catre medic in functie de experienta acestuia sau riscul estimate de catre operator
pt eventuale accidente /incidente
 Abordul propriu-zis va fi efectuat la 10 min dupa anestezia locala cu xilina 1% a palnurilor
superficiale ,cu ajutorul trocarului/canulei 16 G montata la seringa de 20 ml prin intermediul
robinetului cu 3 cai
 Progresia intrapericardica se va face lent ,sub aspiratie continua cu urmarirea atenta a
derivatiei electrocardiogarfice de monitor si a aspectului lichidului aspirat
 Aparitia aritmiilor sau modificarea aspectului fazei terminale ST-T a complexelor de baza
sugereaza leziune epicardica/miocardica si impune retragerea acului

18
  Locul de puncţie recomandat este punctul Marfan (situat în unghiul format de apendicele
xifoid şi rebordul costal stâng – la 0,5 cm în stânga apendicelui xifoid şi la 0,5-1 cm inferior
de rebordul costal stâng); ca alternative, menţionăm abordul prin unghiul xifocostal drept,
abordul subxifoidian, abordul prin spaţiul V intercostal stâng la 1-2 cm medial de marginea
stângă a ariei matităţii cardiace (procedeul Curschmann) sau abordul prin spaţiul VII sau VIII
intercostal stâng pe linia scapulară (abord posterior prin procedeul Volkmann).
Tehnica puncţiei pericardice:

 Se administreaza premedicatia cu 30 minute inainte

 Se dezbraca toracele pacientului si se aseaza in pozitia recomandata de medic
 Spalarea pe maini
 toaleta planului tegumentar cu antiseptic şi izolarea cu câmpuri sterile a locului de puncţie
 se serveste seringa cu anestezic medicului pt anestezia locală la nivelul locului de puncţie
(infiltrarea plan cu plan) pe circa 4-5 cm în profunzime, cu acul orientat spre fosa
supraclaviculară stângă
 pătrunderea se va face cu acul montat la seringă orientat în susşi medial, aproape încontact cu
peretele toracic (sub un unghi de 20-30 grade faţă de planul frontal înabordul Marfan),
menţinând o aspiraţie continuă asupra pistonului seringii; lamomentul pătrunderii în cavitatea
pericardică se extrage lichid sau se percep impulsuri sincrone cu contracţiile cordului. În acest
moment, avansarea acului trebuie oprită ş i se plasează un monitor pe tegument. Prin ac poate fi
introdus la nevoie un cateter în scopul drenajului pericardic.
 monitorizarea ECG continuă permite sesizarea modificărilor determinate de
înţepareapericardului, a miocardului ventricular sau atrial (denivelare ST, PR, aritmii, tulburăride
conducere atrioventriculare)
 retragerea bruscă a acului la finalul puncţiei
 masarea locului de puncţie cu un tampon cu antiseptice (pentru a suprima traiectul de puncţie
prin deplasarea laterală a planurilor)
 aplicarea unui pansament steril pe locul de puncţie
Precauţii:
c) evacuarea lichidului pericardic se va face lent, sub monitorizare clinică ş i ECG
Incidentele şi accidentele puncţiei pericardice sunt reprezentate de:

- lezarea vaselor mari interne cu apariţia de hematoame

- lezarea unor viscere învecinate (ficat, stomac) cu apariţia semnelor de iritaţie peritoneală

- pneumotorace – prin înţeparea pleurei stângi; în cazul pericardiocentezei cutraversarea accidentală a

pleurei există riscul de contaminare pleurală dacă avemde a face cu o colecţie septică pericardică

-injectarea accidentală de aer în cavităţile inimii cu intenţie de injectare în sacul pericardic

Complicaţiile puncţiei pericardice sunt următoarele:

 sincopa vagală – cu hipotensiune şi bradicardie; impune aşezarea pacientului în poziţie

Trendelenburg, măsuri de reechilibrare volemică
 tulburări de ritm cardiac – inclusiv fibrilaţia ventriculară, asistolia – prin puncţionarea
epicardului; necesită retragerea acului
 hemopericard – prin leziunea unei artere coronare sau puncţionarea unei cavităţi a inimii
- leziune coronariană cu infarct miocardic consecutiv

- contaminarea bacteriană a pericardului – necesită evacuarea colecţiei purulente şi tratament

antibiotic

19
 - supuraţia la locul de puncţie

Monitorizarea postpuncţie pericardică va consta în:

- repaus la pat

- monitorizarea funcţiilor vitale şi ECG

- administrarea de tonicardiace

Curs 4
CIRCULATIA

DEFINITIE: Circulatia este functia prin care se realizeaza miscari ale sangelui in interiorul vaselor
sangvine, si are ca drept scop transportul substantelor nutritive si a oxigenului la tesuturi, cat si
transportul produsilor de catabolism, de la tesuturi la organele excretoare.

INDEPENDENTA IN SATISFAREA CIRCULATIEI:

A.PULSUL: reprezinta bataia ritmica, perceputa la nivelul unei artere supercifiale sincrona cu sistola
ventriculara.

MANIFESTARI DE INDEPENDENTA:

1. RITMUL : pauzele dintre pulsatii sunt egale, pulsul este ritmic.

2. FRECVENTA : reprezinta numarul de pulsatii pe minut.

- Nou-nascut:130-140p/min.

- La copilul mic: 100-120p/min.

- La 10 ani:90-100p/min.

- La adult:60/80p/min.

- Varstnic:peste 80-90p/min.

3. AMPLITUDINE MODIFICATA: -este modificata de cantitatea de sange existenta in vase; este mai
mare cu cat vasele sunt mai aproape de inima; la arterele simetrice,volumul pulsului este egal.

4. TENSIUNEA PULSULUI: este determinata de forta necesara in comprimarea arterei, pentru ca unda
pulsatila sa dispara.

5. CELERITATEA: reprezinta viteza de ridicare si coborare a undei pulsatile.

6. COLORATIA TEGUMENTELOR: coloratie roz a tegumentelor inclusiv a extremitatilor;

tegumentele sunt calde.

20
B.TENSIUNEA ARTERIALA: reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor
arteriali.

FACTORI CARE DETERMINA TENSIUNEA ARTERIALA:

- DEBITUL CARDIAC

- FORTA DE CONTRACTIE A INIMII

- ELASTICITATEA SI CALIBRUL VASELOR

- VASCOZITATEA SANGELUI.

MANIFESTARI DE INDEPENDENTA:

1. TENSIUNEA ARTERIALA MAXIMA (SISTOLA SAU SISTOLICA) SI TENSIUNEA

ARTERIALA MINIMA(DIASTOLA SI DIASTOLICA):

- 1-3 ani: 75-90 cu 50-60 mmHg

- 4-11 ani: 90-110 cu 60-65 mmHg

- 12-15 ani: 100-120 cu 60-75 mmHg

- Adult: 120-140 cu 75-90 mmHg

- Varstnic: 150-170 cu 90-110 mmHg.

2. TENSIUNEA DIFERENTIALA REPREZINTA DIFERENTA DINTRE T.A. MAXIMA SI T.A.

MINIMA:

T.A.dif.= T.A.max140-T.A.min.80= 60 mmHg.

3. MENTINEREA RAPORTULUI INTRE T.A.maxima si T.A.

minima:

T.A.min= T.A.max/2 + 1…2 unitati.

INTERVENTIILE ASISTENTEI MEDICALE PENTRU MENTINEREA

INDEPENDENTEI CIRCULATIEI SANGVINE:

- Educa bolnavul sa mentina tegumentele curate si integre.

- Asigurarea conditiilor ingienice din incapere(aerisire).

- Sa aiba o alimentatie echilibrata, fara exces de grasimi, de clorura de sodiu(sarea de bucatarie).

- Sa evite tutunul, consumul exagerat de alcool.

- Sa evite sedentarismul.

- Sa poarte imbracaminte lejera, care sa nu ingreuneze circulatia.

DEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII CIRCULATIE INADECVATA

MANIFESTARI DE DEPENDENTA:

21
1. TEGUMENTE MODIFICATE: tegumente reci, palide,datorita irigarii insuficiente a pielii; cianotice-
coloratie violacee a unghiilor, buzelor, lobului urechii.

2. MODIFICARI DE FRECVENTA A PULSULUI:

-TAHICARDIE: cresterea frecventei pulsului.

-BRADICARDIE: scaderea frecventei pulsului.

3. MODIFICARI DE VOLUM ALE PULSULUI:

-PULS FILIFORM: cu volum redus, abia perceptibil.

-PULS ASIMETRIC: volum diferit al pulsului laartere simetrice.

4. MODIFICARI DE RITM ALE PULSULUI:

-PULS ARITMIC: pause inegale intre pulsatii.

-PULS DICROT: se percep 2 pulsatii, una mai puternica decat cealalta, urmata de pauza.

5. MODIFICARI ALE TENSIUNII ARTERIALE:

-HIPERTENSIUNE ARTERIALA: cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale.

-HIPOTENSIUNE ARTERIALA: scaderea tensiunii arteriale sub valorile normale.

6. HIPOXEMIE: scaderea cantitatii de oxygen din sange.

7. HIPOXIE: scaderea cantitatii de oxygen din tesuturi.

INTERVENTIILE ASISTENTEI MEDICALE LA BOLNAVUL CU CIRCULATIE INADECVATA

1. BOLNAVUL SA PREZINTE CIRCULATIE ADECVATA:

- Asistenta medicala invata bolnavul sa intrerupa consumul de tutun, alcool.

- Sa aiba alimentative bogata in fructe si zarzavaturi.

- Sa reduca sarea si grasimile din alimentative.

- Administreaza medicatia prescrisa: tonice cardiac,antiaritmin=ce, diuretice, vasodilatatoare,

hipotensoare,

antianginoase, anticoagulante.

- Urmareste efectul medicamentelor.

- Aplica tehnici de favorizare a circulatiei: exercitii active,pasive, masaje.

2. BOLNAVUL SA FIE ECHILIBRAT PSIHIC:

- Informeaza bolnavul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate sa-l depuna,
asupra importantei continuarii tratamentului medicamentos.

22
Curs 5
Bolile coronariene

• Principala afecţiune a arterelor coronare este ateroscleroza, proces patologic care afectează intima
vaselor sanguine.

• Se consideră că peste 40 de ani aproape toţi indivizii prezintă ateroscleroza, iar din punct de
vedere clinic unii sunt asimptomatici, dar cei mai mulţi prezintă cardiopatie ischemică prin
reducerea sau obstrucţia totală a lumenului vascular.

• Bolile coronariene reprezintă o problemă de sănătate publică în multe ţări. Scoţia are una din cele
mai ridicate rate de mortalitate prin boli coronariene.

• Factorii de risc cardiovascular:

a) majori:

• hipercolesterolemia (HDL - high density component of cholesterol) are rol protector, LDL - low
density component of cholesterol - intervine în ateroscleroza

• fumatul - fumătorii au un risc de 2-3 ori mai mare decât nefumătorii de dezvoltare a bolii
coronariene

• HTA riscul de apariţie a bolii coronariene este de 2-3 ori mai mare dacă TA sistolică este peste
150 mmHg, iar TA distolică peste 95 mmHg

b) alţi factori de risc:

• vârsta

• sexul (rata mortalităţii este mai mare la bărbaţi)

• antecedente heredeocolaterale

• diabet zaharat

• obezitate

• sedentarism

• stresul şi tipul de personalitate

• factori socio-economici şi geografici

• consum de contraceptive orale, alcoolism şi acid uric crescut

• Angina pectorală

Principala cauză a anginei pectorale este ateroscleroza, alte tulburări ca spasmul arterelor
coronare, anemie severă şi tahicardia pot fi incriminate.

• Tablou clinic

23
 • sediul durerii: retrosternal, mai rar precordial sau predominant epigastrică, interscapular

• iradierea durerii: cel mai frecvent umăr stâng şi pe faţa internă a braţului, antebraţului şi ultimele
două degete ale mâinii stângi sau baza gâtului, mai rar în tot toracele anterior, dinţii, uneori,
intercapsular, laterocervical stâng în mandibulă, dinţi, epigastru.

• senzaţia dureroasă anginoasă este de constricţie sau presiune retrosternală precordială

• durata şi intensitatea durerii: relativ tipic accesul dureros durează 3-5 minute

• condiţiile de apariţie a durerii anginoase: efort fizic, expunere la frig, frica, emoţiile intense
pozitive sau negative

• frecvenţa acceselor anginoase poate ţine de prezenţa condiţiilor care declanşează durerea

• condiţii de încetare a accesului anginos - spontan, după încetarea efortului sau după administrarea
perlingual de nitroglicerină în 1-3 minute

• simptome asociate: transpiraţii, anxietate, dispnee, greţuri

• Examinări paraclinice

• Electrocardiograma poate fi normală sau evidenţiază modificări ale segmentului ST şi undei T.

• Electrocardiograma de efort este folosită pentru obiectivarea ischemiei miocardice.

• Ecografia cardiacă pune în evidenţă modificări de cinetică ale pereţilor cordului.

• Scintigrama de perfuzie miocardică cu Taliu-201 constituie metoda neinvazivă cea mai bună
pentru identificarea ischemiei miocardice.

• Examenul radiologic oferă date privind dimensiunile şi silueta inimii sau aortei toracice, precum
şi elemente privind funcţia VS (stază venoasă pulmonară).

• Arteriografia coronară este metoda cea mai bună pentru aprecierea extensiei şi severităţii bolii
coronariene.

• Tratament

Măsuri generale:

• întreruperea fumatului

• tratamentul HTA

• reducerea greutăţii corporale la obezi

• tratamentul corect şi echilibrarea DZ

• stabilirea pragului de efort

• evitarea stresului emoţional şi a factorilor psihogeni care influenţează tonusul vegetativ

• exerciţii fizice regulate

Tratament medical:

24
 • nitraţi

• ß-biocante

• blocante ale canalului de calciu

• în cazurile rezistente la tratament by-pass coronarian,

angioplastie transluminală percutană coronară.

• Plan de îngrijire a unui pacient cu angină pectorală

• Infarctul miocardic acut (IMA)

• Infarctul miocardic acut reprezintă necroza zonală a muşchiului cardiac datorată ischemiei acute a
teritoriului respectiv,

• IMA este produs de obstrucţia trombotică a arterei coronare, ca urmare a fisurii plăcii de aterom.
Localizarea şi întinderea zonei de necroză depinde de aria musculară irigată de artera obstruată şi
de circulaţia colaterală.

• Tablou clinic

Caracteristicile durerii din IMA sunt:

• localizare: retrosternală, cu extensie precordială

• iradiere: în umăr şi membrul superior stâng pe latura cubitală sau la baza gâtului, în epigastru,
mandibulă, interscapulo-vertebrală

• caracterul durerii: de constricţie, strivire, apăsare

• intensitatea durerii: foarte mare

• durata durerii: de zeci de minute - 1 oră

• durerea nu cedează la nitroglicerină şi nici la analgezicele uzuale

• de obicei nu există factori declanşatori evidenţi şi constanţi ai durerii din infarct, cel mai frecvent
incriminaţi au fost efortul fizic deosebit, stresul psihic intens,

Simptome asociate:

• anxietate, uneori extremă

• tegumente palide şi transpirate

• greţuri, vărsături

• dispnee

• palpitaţii.

• Examinări paraclinice

• Electrocardiograma - evidenţiază cele trei tipuri principale de modificări funcţionale: ischemia,

leziunea şi necroza.

25
 • Ecografia - evidenţiază tulburări de cinetică, prezenţa trombilor intraventriculari şi/sau atriaii,
rupturi de sept, plieri, cordaje.

• Radiografia toracică arată silueta cardiacă şi starea circulaţiei pulmonare.

• Scintigrafia miocardică pune în evidenţă fixarea radioizotopuiui în zona de necroză,

• Date biologice - enzimele miocardice crescute - creatinfosfokinaza (CK), lactico-dehidrogenaza

(LDH), transaminaza glutamoxalică (TGO).

• Tratament:

• repaus la pat

• prinderea unei linii venoase

• monitorizare ECG şi TA

• oxigenoterapie pe sondă nazală sau pe mască

• se administrează analgezice, nitraţi, antiaritmice, sedative

• tratament trombolitic - se face în primele 6 ore de la debutul IMA; principalii agenţi trombolitici
sunt streptokinaza, urokinaza, activatorul tisular al plasminogenului, anistreptlaza; tratamentul
trombolitic trebuie continuat cu cel anticoagulant pentru prevenirea reocluziei; se vor urmări
apariţia unor reacţii adverse: sângerare, durere, anxietate, modificări ale debitului cardiac, reacţii
alergice, aritmii

• asistenta medicală trebuie să explice pacientului necesitatea tratamentului, reacţiile adverse

CURS 6
• STOPUL CARDIORESPIRATOR

• Stopul cardiac reprezintă încetarea bruscă a activităţii cardiace, urmată invariabil şi de stopul
respirator.

• Creierul este cel mai sensibil la lipsa de oxigen, de aceea circulaţia trebuie restabilită în 4-6
minute pentru a preveni leziunile ireversibile.

Asistenta medicală trebuie să ştie:

• cum să recunoască stopul cardiac

• cum să acorde primul ajutor

• cum să iniţieze resuscitarea cardiorespiratorie

• unde găseşte materiale necesare.

Stopul cardiac se caracterizează prin:

26
 • pierderea bruscă a stării de conştientă

• absenţa pulsului carotidian

• absenţa respiraţiilor.

Manevrele de reanimare încep cu:

• eliberarea căilor respiratorii superioare, prin hiperextensia capului şi luxaţia anterioară a

mandibulei, cu o mână aşezată pe frunte se împinge capul spre spate, iar cu două degete de la
cealaltă mână se luxează mandibula.

• se verifică respiraţiile prin urmărirea mişcărilor cutiei toracice, zgomotele respiratorii timp de 5
secunde

• se verifică circulaţia prin palparea pulsului carotidian timp de 5 secunde.

• INTERVENŢII NURSING:

Dacă pulsul şi respiraţia sunt prezente şi pacientul nu răspunde:

• se tratează orice cauză care poate ameninţa viaţa

• se pune pacientul în poziţie corespunzătoare

• se cheamă ajutoare

Dacă pacientul nu răspunde, nu respiră dar pulsul este prezent:

• se fac 10 respiraţii artificiale

• se cheamă ajutoare

Dacă pacientul nu răspunde, nu respiră, nu are puls:

• se cheamă ajutoare

• se începe ventilaţia artificială şi masajul cardiac

Complicaţiile resuscitării cardio-respiratorii:

• aerul insuflat poate ajunge în tubul digestiv, provocând dilatarea stomacului, cu riscul apariţiei de
vărsături şi aspirarea lor în căile aeriene

• fracturi costale, ale sternului

• hemotorax, pneumotorax

• căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor.

• Semnele sigure de moarte:

• absenţa activităţii electrice a inimii pe o perioadă de 60 minute (traseu izoelectric pe ECG)

• midriază fixă

27
 • opacitatea corneei

• apariţia cianozei şi lividităţii

• Educaţia pentru sănătate

• Asistenta medicală joacă un rol important în prevenirea bolilor cardiace şi în special al bolilor
coronariene.

• Diferenţele existente în ceea ce priveşte incidenţa bolilor cardiace între diferite ţări sau între
regiuni diferite ale aceleiaşi ţări, sugerează importanţa factorilor de risc în apariţia bolii.

• Educaţia pentru sănătate permite schimbarea stilului de viaţă pentru menţinerea stării de sănătate.

• Prevenirea bolilor coronariene

• Este o preocupare majoră a personalului medical.

• Ideal, acesta ar trebui să se înceapă în copilărie când placa de aterom începe să se dezvolte.

• Un număr mare de oameni încep să fumeze din adolescenţă, de aceea educaţia pentru sănătate
trebuie să înceapă din şcoală şi din perioada prenatală când mamele sunt foarte receptive la
informaţii despre sănătate.

• Modificarea stilului de viaţă este un proces dificil şi care se desfăşoară pe o perioadă lungă de
timp.

• Factorii de risc cardiovasculari

• Măsuri care pot influenţa factorii de risc

Dacă unii factori de risc nu pot fi influenţaţi, de ex: antecedentele heredocolaterale, sexul şi rasa,
altele ca: hipercolesterolemia, fumatul HTA pot fi modificaţi, astfel împiedicând evoluţia sau apariţia
bolilor coronariene.

• 1. Dieta

• Deşi încă există controverse referitoare la beneficiile reducerii colesterolului din dietă, în general
se recomandă ca grăsimile totale să reprezinte 35% din dietă, iar grăsimile saturate (animale)
11%.

• Carnea ar trebui pregătită la grătar; se recomandă mai ales carnea slabă.

• Sarea trebuie redusă din alimentaţie.

• Se recomandă creşterea fibrelor vegetale din dieta, care reduc absorbţia colesterolului din intestin.

• În caz de colesterolemii severe se recomandă tratament medicamentos.

• 2. Alcoolul

• Alcoolul în cantitate moderată nu este dăunător.

• Consumul de alcool în cantitate crescută duce la creşterea TA, creşterea în greutate şi

dislipidemii.

28
 • 3. Greutatea corporală

• Obezitatea predispune la HTA, creşterea efortului inimii.

• De aceea, se recomandă menţinerea unei greutăţi corespunzătoare înălţimii, vârstei şi sexului.

• 4. Fumatul

• Există o corelaţie strânsă între fumatul de ţigarete şi boala coronariană.

• Se recomandă oprirea fumatului. Fumatul contribuie la apariţia HTA.

Curs 7
Bolile arterelor

• Arterele sunt afectate de arterioscleroză, ateroscleroză, tromboză şi embolism.

• Trombozele apar mai rar în artere deoarece circulaţia arterială este mai rapidă decât cea venoasă.

• Ischemia acută periferică

• Ischemia acută periferică este cauzată de suprimarea bruscă a circulaţiei printr-o arteră principală,
cu apariţia modificărilor ischemice la nivelul ţesuturilor irigate de artera obstruată.

• Tratamentul trebuie instituit rapid în primele 6-8 ore, după această perioadă amputaţia membrului
este obligatorie datorită apariţiei necrozei.

• Etiopatogeneză

Ischemia acută periferică este determinată de:

• embolie

• tromboză

• traumatism.

• Tablou clinic

Manifestările clinice ale ischemiei acute periferice constau în:

• durere

• paloare

• parestezia, sensibilitatea tactilă se pierde în prima oră de evoluţie

• absenţa pulsului distal de locul obstrucţiei

• impotenţă funcţională

29
 • răcirea tegumentelor.

• Importanţa stabilirii diagnosticului diferenţial

• Este necesar ca asistenta medicală să cunoască simptomele şi semnele ischemiei acute şi să

supravegheze atent pacienţii care au riscul dezvoltării ischemiei acute (pacienţi cu aparat gipsat,
în timpul cateterizării cardiace sau arieriografiei).

• Orice modificare trebuie raportată prompt şi se va interveni rapid pentru salvarea membrului
afectat.

• Examinări paraclinice

1) Ultrasonografia Doppler

• metodă neinvazivă, pune în evidenţă sediul obstacolului

• pacientul nu necesită o pregătire specială

• în ischemia acută stabileşte prezenţa/absenţa fluxului sanguin şi diferenţiază ocluzia venoasă de

cea arterială.

2) Arteriografia - localizează sediul ocluziei, dă date despre circulaţia colaterală şi axul arterial principal
şi tendinţa de extindere a trombozei.

3) Alte examinări: pletismografie, tomografie computerizată, tomografie cu substanţă de contrast, teste de

coagulare (TQ, TH), număr de trombocite, fibrinogen.

• Tratament

a) chirurgical

• embolectomie dacă ischemia acută este produsă de un embol

• grefa în cazul ischemiei acute produse prin traumatism

• by-pass în cazul ischemiei acute produse prin tromb ocluziv

b) medicamentos - heparină, iar în continuare anticoagulante orale 3 luni pentru prevenirea complicaţiilor
tromboembolice.

• Plan de îngrijire

• Principiile tratamentului cu anticoagulante orale

• anticoagulantele se administrează în doza prescrisă de medic.

• utilizarea concomitentă cu anticoagulante a aspirinei, vitaminelor, antibioticelor şi

antiinflamatoareior se face numai în acordul medicului.

• întreruperea tratamentului nu se face brusc deoarece există riscul formării de trombi.

• efectuarea la intervale regulate de timp a testelor de coagulare (TQ, TH).

• informarea medicului stomatolog asupra tratamentului anticoagulant.

30
• pacientul să cunoască reacţiile adverse ale tratamentului anticoagulant: hematurie, sângerare care
nu se opreşte, melenă, cefalee, vertij, hematemeză, dureri epigastrice.

• Arteriopatia periferică

• Arteriopatia periferică sau arteriopatia cronică obliterantă are ca substrat etiopatogenic

ateroscleroza cu factorii de risc cunoscuţi: fumat, hiperlipoproteinemia şi mai puţin diabet zaharat
şi HTA.

• Este localizată mai frecvent la membrele inferioare şi apare mai frecvent la bărbaţii peste 50 ani.

• Tablou clinic

• tegumente reci, modificări de culoare ale tegumentului (paloare,

lividitate, marmorare) datorită reducerii aportului sanguin,

• reducerea sau absenţa pulsului distal de obstrucţie.

• durerile de repaus sunt mai accentuate noaptea, diminua în poziţie declivă,

• claudicaţia intermitentă este simptomul caracteristic, are caracter de crampă musculară, apare la
efort, cel mai frecvent cu localizare în molet, dispare la scurt timp după oprirea efortului.

• tegumente uscate, lipsa pilozităţii la nivelul membrului afectat, unghii friabile - datorită scăderii
aportului de oxigen şi substanţe nutritive la nivelul ţesuturilor.

• gangrena apare când aportul sanguin este insuficient pentru menţinerea viabilităţii tegumentului.

• Examinări paraclinice

• Examenul Doppler - localizează obstrucţia, evaluează importanţa circulaţiei colaterale.

• Angiografia cu substanţă de contrast - este rezervată pacienţilor care vor beneficia de intervenţie
de revascularizare.

• Oscilometria evidenţiază o scădere a pulsaţiilor arteriale.

• Tratament

• medicamentos: vasodilatatoare

• chirurgical:

• angioplastie percutană transluminală - dilatarea cu balonaş urmăreşte distrugerea plăcii de

aterom şi creşterea lumenului vascular

• trombendarterectomia - dislocarea zonei stenozate împreună cu peretele intern arterial

• by-pass cu autogrefă venoasă (vena safenă) sau materiale sintetice - Dacron

• Simpatectomia.

• Plan de îngrijire a unui pacient cu arteriopatie periferică

• Recomandări la externare:

31
 • pacientul să cunoască riscul continuării fumatului.

• pacientul să evite folosirea de săpun care usucă pielea.

• pacientul să evite purtarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte strâmtă.

• să evite băi foarte reci sau fierbinţi.

• să evite poziţia picior peste picior.

• alimentaţia să fie echilibrată în glucide, lipide, proteine.

• examinarea la intervale regulate de timp a tegumentelor picioarelor pentru depistarea rapidă a

leziunilor.

• efectuarea de controale medicale periodice.

• Tromboza venoasă

Cauzele trombozei venoase:

• Leziunea peretelui venos - după administrarea i.v. de substanţe iritante, traumatisme, intervenţii
chirurgicale, inflamaţii.

• Hipercoagulabilitatea sângelui.

• Deshidratarea şi policiternia pot duce la creşterea vâscozităţii sanguine. De asemenea,

întreruperea bruscă a tratamentului anticoagulant, utilizarea de anticoncepţionale orale,
infarctul miocardic, naşterea pot duce la o creştere a coagulabilităţii sanguine.

• Staza venoasă - în cazul imobilizării prelungite, paraliziei.

• Apare în 25 - 35% postoperator şi la 20 - 50% din pacienţi cu infarct miocardic sau

accident vascular cerebral.

• Tromboza venoasă este localizată mai frecvent la membrul inferior.

• Bolile venelor

• Tablou clinic

• În tromboza venoasă profundă apare edemul care împiedică drenajul venos. Tegumentele
supraiacente sunt calde, roşii, iar venele superficiale apar proeminente. Pacienţii pot prezenta
febră. În 50% din cazuri pacienţii pot fi asimptomatici.

• Principala complicaţie este embolia pulmonară, care poate fi fatală uneori.

• Examinări paraclinice

• Venografia - constă în injectarea unei substanţe de contrast radioopace şi efectuarea de radiografii

succesive. Dă relaţii asupra localizării şi extinderii trombozei şi asupra circulaţiei colaterale.

• Ecografia Doppler - permite localizarea trombozelor în vena iliacă şi femurală.

• Tratament:

32
a) profilactic

• administrarea de doze mici de heparină la pacienţi cu risc

• compresie externă (ciorapi elastici)

b) curativ

• heparinoterapie, continuată apoi cu terapie anticoagulantă orală (8-12 săptămâni)

• în caz de tromboze extinse streptokinază sau alţi agenţi trombolitic

• Plan de îngrijire a unui pacient cu tromboză venoasă profundă

• HTA

• S-a observat că reducerea valorilor TA la pacienţi hipertensivi a dus la scăderea mortalităţii şi

morbidităţii.

• Se recomandă efectuarea regulată de exerciţii fizice, păstrarea ritmului somn-veghe şi păstrarea

unei greutăţi corporale corespunzătoare vârstei, sexului şi înălţimii.

• Activitatea fizică

• Efectuarea regulată de exerciţii fizice este elementul esenţial în prevenirea bolilor coronariene.

• Exerciţiile fizice la pacienţii cu boli coronariene trebuiesc monitorizate.

• Stresul

Pentru reducerea stresului se folosesc tehnici de relaxare ca yoga, meditaţia, ascultarea de muzică,
exerciţii fizice.

33
Curs 8
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

DEFINITIE: se craracterizeaza prin cresterea valorilor TA peste 140/90mmHg.

FACTORI CARE INTERVIN IN REGLAREA TA

factori Observatii

1. SNC Stresul psihic, hipertensiunea cranio-cerebrala,

tumori cerebrale, infectii ale SNC, meningite,
encefalite

2.SN simpatic 1. stimularea receptorilor alfa1-adrenergici:

vasoconstrictie vasculara, creste rezistenta
vasculara sistemica, cresteTAd

2.stimularea receptorilor beta-adrenergici:

cresterea DC, secretiei de renina, creste TAs

3. SISTEMUL RENINA-AGIOTENSINA- Creste volumul plasmatic, DC, rezistenta

ALDOSTERON vasculara, reactivitatea vasculara,

4. SISTEMUL VASO-DEPRESOR Prostaglandinele si kininele au efecte

vasodilatatoare si natriuretice (scaderea lor au
ca effect cresterea TA)

5. TRANSPORTUL DE SODIU Tulburarea pompei de sodium, aport crescut de

sodiu determina tumefierea celulelor
endoteliale, cresterea sensbilitatii receptorilor
celulari la efecte vasoconstrictoare

6. PERETELE VASCULAR Modificari aterosclerotice, remodelare

vasculara

FACTORI DE RISC IMPLICATI IN ETIOLOGIA HTA SI MECANISMUL LOR DE ACTIUNE

1. Factori genetici: -modificari la nivelul membranelor celulare, cresterea transportului de Na,

retentia crescuta de Na
2. Varsta peste 60ani: reducerea elasticitatii: vasculare, compliantei, functiei renale, sensibilitatii
baroreceptorilor
3. sexul: barbatii si femeile dupa menopauza
4. Fumatul :creste secretia de catecolamine, vasoconstrictie, creste frecventa cardiaca, cresc
lipidele plasmatice, scade HDL-colesterolul
5. Consumul crescut de sare: creste Na intracelular, creste Ca intacelular, creste tonusul celulelor
musculare
6. Consumul crescut de alcool: creste secretia de catecolamine, debitul cardiac, frecventa cardiaca,
activitatea simpatica

34
 7. Sedentarismul: neconsumarea substantelor energetice, favorizarea obezitatii, favorizarea
diabetului scade HDL-Colesterol, favorizeaza ateroscleroza

8. Stresul psihic: cresterea secretiei de hormone catabolici, frecventa cardiaca, debitul cardiac,
scadeHDL si creste LDL colesterolul
9. Obezitatea determina cresterea rezistentei la insulina, hipertrofia celulelor parietale, rezistenta
vasculara periferica, volumul plasmatic, debitul cardiac,
10. Ateroscleroza
11. Diabetul zaharat
12. Diateza urica
CLASIFICAREA ETIOLOGICA A HTA

1. HTAE-determinata de factorii de risc enumerate

2. HTA secundara:1. RENOPARENCHIMATOASA- glomeruronefrita acuta, cronica, nefropatia
diabetica, rinichiul polichistic, hidronefroza, IRC, rinichiul unic , pielonefrita cronica
2. RENOVASCULARA: stenoza arterei renale, embolia si tromboza vaselor renale

3. ENDOCRINA: feocromocitom, hiperaldosteronismul primar, sdr Cushing, hipertiroidismul,

acromegalia

4. CARDIOVASCULARA: Coarctatia de Ao, IAo, fistula arteriovenoasa, sdr hyperkinetic

5. NEUROLOGICA: tumori intracraniene, encefalite, poliomielita, sdr Guillan –Barre

6. MEDICAMENTOASA: abuzz de contraceptive orale, glucocorticoizi, mimeralocorticoizi,

ciclosporina, eritropoetina

CLASIFICAREA HTA IN FUNCTIE DE VALORILE TA

STADIUL SI CATEGORIA VALORILE TA IN mmHg RECOMANDARI

TA normala Sub 130/sub 85 Control la 2 ani

TA de granite 130-139/85-89 Control la 1 an

HTA stadiul I-usoara 140-159/90-99 Confirmare prin urmarire timp

de 2 luni

HTA stadiul II-medie 160-179/100-109 Evaluare completa prin

urmarire timp de 1 luna

HTA stadiul III-severa Peste180/110 Evaluare completa prin

urmarire timp de 1 saptamana

EVALUAREA PROGNOSTICA A RISCULUI CARDIOVASCULAR LA BOLNAVII CU HTA

FACTORI DE RISC HTA USORA HTA MODERATA HTA SEVERA

CV

35
Fara factori de risc Risc scazut Risc mediu Risc inalt

1-2 factori de risc Risc mediu Risc mediu Risc foarte inalt

3 sau mai multi factori Risc inalt Risc inalt Risc foarte inalt
de risc sau afectarea
organelor tinta

Boli asociate Risc foarte inalt Risc foarte inalt Risc foarte inalt

FACTORI DE RISC CV, ATINGEREA ORGANELOR TINTA, PATOLOGIA ASOCIATA CARE POATE INFLUENTA
PROGNISTICUL HTA

FACTORI DE RISC CV ATINGEREA ORGANELOR PATOLOGIA ASOCIATA

TINTA

Nivelul TA HVS AVC ischemic

Barbati peste 55ani Proteinurie sau cresterea AVC hemoragic

creatininei
Femei peste 65ani AP
Placi aterosclerotice
Fumatul Revascularizatie coronariana

Colesterol peste250mg ICC

Diabetul zaharat Nefropatie diabetica

Antecedente de boli IRC cu Cr peste2mg/dl

cardiovasculare premature
Anevrism disecant
Scaderea HDL-colesterol
Arteriopatie simptomatica
Cresterea LDL cholesterol
Hemoragii si exudates
Microalbuminuria in DZ retiniene

Toleranta scazuta la glucoza Edem papilar

Obezitatea

Sedentarismul

Grup socio-economic cu risc

scazut

Grup etnic cu risc crescut

CONDITIILE DE MASURARE A TA

1. TA se masoara dupa 5 min de repaus

36
 2. pacientul san u fi fumat de minim 15 min
3. sa nu fi baut de minim 1 ora
4. sa nu fi consumat stimulente
5. mediul inconjurator sa fie linistit
6. bratul sa fie la nivelul inimii
7. initial tensiunea se determina la ambele brate
8. se recomanda 2 determinari la interval de cateva minute
9. pt stabilirea diagnosticului sunt necesare 3 seturi de determinari la interval de o saptamana
10. La copiii mici se prefera determinarea TA prin metoda Doppler
MANIFESTARI CLINICE ALE HTA

1. HTApoate sa evolueze o lunga perioada asymptomatic

2. initial poa sa apara semen nespecifice
3. cefalee occipitala matinala , la trezire
4. astenie fizica
5. ameteli
6. eritem al fetei
7. tulburari de vedere, intetosare, scotoame
8. acufene
9. parestezii
10. palpitatii
11. dispnee usoara
12. jena precordiala
13. in stadiile mai avansate apar complicatiile cardiace, renale si nervoase
14. dispneea se accentueaza
15. apar dureri anginoase
16. apar tulburari de ritm
17. poliurie, nicturie
18. alterarea starii de constienta
19. deficite motorii
20. AIT
21. AVC

INVESTIGATII PARACLINICE NECESARE IN DIAGNOSTICUL HTA

INVESTIGATII INITIALE

Examenul sumar de urina

Urocultura

Hemoleucograma

Creatinina si urea serica ,a. uric

Colesterol, triglyceride, fractiunile colesterolului

Ionograma

FO

37
 Rx thoracic

EKG

ECO

INVESTIGATII SPECIALE

1. Urografia cu substanta de contrast

2. Angiografia renala
3. Dozarea catecolaminelor plasmatice
4. Dozarea metanefrinelor si AVM in urina
5. Determinarea activitatii plasmatice a reninei
6. Dozarea cortizolului in urina
7. Examenul Doppler al arterelor renale
COMPLICATIILE HTA

1. COMPLICATII CARDIOVASCULARE:-IVS, boala coronariana, aritmii cardiace, anevrismul de

Ao, disectia de Ao, tromboze
2. COMPLICATII CEREBRALE: tulburari de circulatie cerebrala, ischemie cerebrala, tromboza
cerebrala, hemoragie cerebrala
3. COMPLICATII RENALE: nefroangioscleroza, IRC
STADIALIZAREA HTA

STADIUL MANIFESTARI CLINICE

STADIUL I Uneori evolueaza asymptomatic, alteori

bolnavii acuza simptome nespecifice, cefalee
occipitala, astenie fizica, ameteli, scotoame,
acufene, palpitatii,

TA este oscilanta

Nu prezinta afectarea organelle tinta

EKG si Rx thoracic –relatii normale

FO-normal sau cu spasme arteriale

STADIUL II La semnele anterioare se adauga semne de

afectare ale organelor tinta

EKG-semne de supraincarcare VS

Rx thoracic-arata HVS

FO-semne de angioscleroza, semnul sarmei de

cupru

TA constant crescuta

STADIUL III Semnele de visceralizare se accentueaza, apar

semne de- cardiopatie hipertensiva, dispneea se
accentueaza, apar dureri anginoase, astm

38
 cardiac si chiar EPA, apar semne de IRA cu
hipostenurie si nicturie, apar semne de afectare
cerebrala-semne de encefalopatie hipertensiva,
AIT, AVC

EKG arata o deviere la stg a axului cardiac

RX. Toracic arata HVS

FO-arata hemoragii punctiforme, exudates,

edem papilar

TA permanent cresute

PARTICULARITATILE CLINICE ALE HTA MALIGNE

1. Evolutia clinica mai accentuate

2. TAd foarte mare
3. Instalarea rapida a semnelor de IC
4. IRenala rapid progresiva
5. Afectarea mai rapida a sistemului nervos
6. semne de encefalopatie hipertensiva
7. Fundul de ochi de grd III-IV
8. rezistenta la tratament
MANIFESTARILE CLINICE CE POT SUGERA O HTA RENOVASCULARA

1. Aparitia brusca a unei HTA severe

2. Varsta sub 35 ani sau peste 55 ani
3. o evolutie mai accentuate
4. Afectarea rapida a functiei renale
5. Complicatii majore ale organelor tinta
6. Sufluri sistolice lombare sau periombilical
7. Alte semne de ATS
8. rezistenta la tratament
MANIFESTARILE CLINICE ALE FEOCROMOCITOMULUI

Uneori poate evolua sub forma unei HTA permanente

Alteori poate evolua sub forma unor crize de HTA paroxistice

Intovarasite de triada cefalee+tahicardie+transpiratii

anxietate

Ameteli

Palpitatii

Tremuraturi

Greturi si varsaturi

39
Scadere in greutate

Mai rar dureri abdominale si toracice

Acrocianoza

Poliurie si polidipsie

Dispnee

Convulsii

EVALUAREA BOLNAVULUI CU HTA

1. Stabilirea corecta a valorilor TA

2. Evolutia si modificarile TA
3. Conditiile de viata si munca
4. Conditiile familiale
5. Conditiile profesionale
6. Situatia socio-economica a bolnavului
7. stilul de viata al bolnavului
8. Prezenta unor factori de risc
9. Antecedentele personale si heredocolaterale
10. Manifestarile clinice ale bolii
11. Istoricul bolii
12. Afectarea organelor tinta
13. Stabilirea etiologiei esentiale sau secundare a bolii
14. Stabilirea stadiului bolii
15. Prezenta altor boli
16. Tratamente efectuate
17. Examenul clinic integral al bolnavului
18. investigatii paraclinice corespunzatoare
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

1. Constientizarea bolnavului
2. reducerea valorilor TA
3. incetinirea evolutiei bolii
4. Combaterea factorilor de risc
5. Modificarea stilului de viata
6. Cultivarea factorilor sanogenici
7. Prevenirea complicatiilor
8. Reducerea morbiditatii associate
9. Prelungirea vietii bolnavului
10. Imbunatatirea calitatii vietii
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI NEMEDICAMENTOS AL HTA

1. Combaterea obezitatii
2. Reducerea consumului de sare la 5-6g/zi
3. Abandonarea fumatului
4. Reducereaconsumului de cholesterol si grasimi saturate
5. Reducerea consumului de alcool sub 30ml etanol/zi
6. Asigurarea unui aport optim de K, Ca, Mg
7. Efectuarea unor exercitii fizice usoare de 30-45min/zi

40
 COMBATEREA FACTORILOR DE RISC

1. Combaterea tulburarilor alimentare

2. Combaterea excesului caloric
3. redurea consumului de lipide saturate
4. redurea consumului de sare
5. redurea consumului de alcool
6. abandonarea fumatului
7. Combaterea sedentarismului
8. Evitarea eforturilor fizice mari
9. evitarea suprasolicitarilor neuropsihice
10. Combaterea stresului
11. evitarea substantelor excitantei
CULTIVAREA FACTORILOR SANOGENICI

1. Asigurarea unei alimentatii rationale

2. predominenta produselor vegetale
3. consum de legume si fructe
4. de preferat uleiul de masline
5. peste oceanic
6. produse lactate, mai ales iaurturu
7. exercitii fizice moderate
8. respectarea orelor de odihna
9. exercitii de relaxare
PRINCIPIILE TRATAMENTULUI HTA

1. Evaluarea integrala a bolnavului

2. Stabilirea tipului de HTA eseniala sau secundara
3. Stabilirea stadiului
4. Depistarea complicatiilor
5. Stabilirea factorilor de risc CV
6. Depistarea bolilor asciate
7. Respectarea criteriilor de incepere a tratamentului
8. alegerea medicamentelor cele mai indicate in functie de stadiul, de complicatii
si boli associate
9. inceperea tratamentului cu doze mici de medicamente
10. cresterea progresiva a dozelor in functie de evolutie
11. evaluarea in timp util a rezultatelor
12. ajustarea tratamentului in functie de rezultate
13. asocierea la nevoie a unor medicamente complementare
14. evitarea asocierea unor medicamente cu acelasi mecanism de actiune
15. evitarea asocierea unor medicamente cu aceleasi efecte adverse
16. stabilirea dozelor minime de intretinere
17. obtinerea unor valori tensionale cat mai aproape de normal
18. asigurarea continuitatii tratamentului
19. evitarea fenomenului de rebound prin intreruperea brusca a tratamentului
TRATAMENT MEDICAMENTOS

1. INHIBITOARE ALE SISTEMULI SIMPATIC:

 INHIBITOARE CENTRALE: METILDOPA (ALDOMET) CLONIDINA
(CATAPRESAN), GUANFACINA

41
 MECANISME DE ACTIUNE: Stimuleaza receptorii alfa2-adrenergici, inhibarea
noradrenalinei, scad tonusul simpatico, scad debitul cardiac, scad rezistenta vasculara
periferica

EFECTE ADVERSE: Hipotensiune arteriala, depresie, uscaciunea mucoaselor, tulburari

sexuale

 INHIBITOARE PERIFERICE: RESERPINA (HIPOSERPIL

GUANETIDIN(ISMELIN GUANADREL

MECANISME DE ACTIUNE: Inhibarea eliberari de NA, scad rezistenta vasculara

periferica

EFECTE ADVERSE:somnolenta, astenie, depresie, tuburari sexuale, reducerea DC

 ALFA-BLOCANTE:PRAZOSIN (MINIPRES)
Terazosin (hytrin)

DOXAZOSIN (CARDURA)

MECANISME DE ACTIUNE: Blocheaza receptorii alfa1-adrenergici, vasodilatatie

EFECTE ADVERSE: hTA orostatica, cefalee, ameteli, fatigabilitate

 BETABLOCANTE NESELECTIVE: PROPANOLOL

TIMOLOL

SOTALOL

MECANISME DE ACTIUNE : Scad secretia de renina, scad DC

EFECTE ADVERSE:bronhospasm, bradicardie, tulburarea metabolismului glucidic

 BETABLOCANTE SELECTIVE: ATENOLOL

METOPROLOL

MECANISME DE ACTIUNE: ACTIONEA SELECTIV ASUPRA ALFA1

RECEPTORILOR

EFECTE ADVERSE: asemanatoare dar fara bronhospasm

 BETABLOCANTE VASODILATATOARE: LABETALOL

CARVEDILOL

MECANISME DE ACTIUNE:ACTIONEAZA ASUPRA ALFA1 SI BETA

RECEPTORILOR

EFECTE ADVERSE: asemanatoare plus hTA ortostatica

2. INHIBITOARE ALE SISTEMULUI RENINA ANGIOTENSINA ALDOSTERON

 IEC: CAPTOPRIL
ENALAPRIL

42
 ACCUPRO

MECANISME DE ACTIUNE:Inhiba conversia AgI in AgII, reduce secretia de

aldosteron, reduce sinteza de endotelina, stimuleaza secretia de Pg

EFECTE ADVERSE: hTA ortostatica, HKlemie, tulburari digestive, hipoglicemie,

eruptii cutanate, tuse

 INHIBITORI AI RECEPTORILOR DE ANGIOTENSINA

LOSARTAN

VALSARTAN

TELMISARTAN

MECANISME DE ACTIUNE: Blocheaza receptorii pt AGII, scad moderat TA

EFECTE ADVERSE: nu produc tuse

3. BLOCANTE ALE CANALELOR DE CALCIU:

 DIHIDROPURINE: NIFEDIPINA
FELODIPINA

AMLODIPIMA (NORVASC)

MECANISME DE ACTIUNE : Deprima contractia, reduce vsd, scad DC

EFECTE ADVERSE : cefalee, ameteli, congestie faciala, edeme, tahicardie, hTA

ortostatica

 NON DIHIDROPURINE: DILTIAZEM

VERAPAMIL

MECANISME DE ACTIUNE:SCAD Ca intracelular

EFECTE ADVERSE: ameteli, edeme, poliurie, constipatie, bradicardie

4. VASODILATATOARE: HIDRALAZINA
MINOXIDIL

MECANISME DE ACTIUNE : DESCHID canalele de potasiu

EFECTE ADVERSE cefalee, tahicardie, congestie nazala, eruptii cutanate

5.DIURETICE:
 TIAZIDE:NEFRIX
INDAPAMIDA

MECANISME DE ACTIUNE:CRESC ELIMINAREA DE SODIU, determina

hipovolemie, reduce rezistenta vasculara periferica

EFECTE ADVERSE hipocalemie, hiperuricemie, scade toleranta la glucoza, creste

HDL-colesterol

 DIURETICE DE ANSA: FUROSEMID

43
 MECANISME DE ACTIUNE:effect mai puternic

EFECTE ADVERSE hipokalemie mai redusa, nu influenteaza metabolismul

glucidic

 ECONOMISITOARE DE POTASIU: SPIRONOLACTONA

TRIAMTEREN

AMILORID

MECANISME DE ACTIUNE:inhiba efectul aldosteronului, reduce secretia de

potasiu

EFECTE ADVERSE hiperlipemie, ginecomastie

Ingrijirea pacientului cu H.T.A

Culegerea datelor:

 Circumstante de aparitie
- fara cauze directe(H.T.A. esentiala)
- secundara unei afectiuni renale, endocrine, cardiovasculare, neurologice (H.T.A.
secundara)
 factori de risc
- stres psihic
- fumat
- obezitate
- sedentarism
- ingestie excesiva de sodium
 persoane cu risc
- cei cu responsabilitati sociale crescute
- cei cu regim de viata dezechilibrat
- cei cu comportament agresiv, hipercompetitiv
 mainifestari de dependenta(semne si simptome)
- semnele si simptomele sunt differentiate in functie de stadiul H.T.A
- cresterea moderata a valorilor T.A. tranzitorie
- cresterea permanenta a valorilor T.A.
- cefalee occipitala, frecvent dimineata, cu character pulsatil
- ameteli
- astenie, oboseala
- tulburari de vedere
- tulburari de memorie si concentrare
- parastezii
- palpitatii
- dureri precordiale
- dispnee la effort
- hemoragii (epistaxis, metroragii)
Complicatii:

- cerebrale (encefalopatie hipertensiva, hemoragii cerebrare)

- cardiace (insuficienta cardiaca)
- coronar (I.M.A., angor)

44
 -
renale (insuficienta renala)
 examinari paraclinice
- electrocardiogram
- oftalmoscopia (F.O.)
- echografie
- sange: glicemie, colesterol, creatinina, azotemie etc.
- examenul urinei
Problemele pacientului:

- scaderea debitului cardiac

- scaderea fortei de contractie a ventriculului stang (insuficienta ventriculara stanga)
- alterarea perfuziei tisulare
- scaderea debitului cardiac
- potential de accident
- tulburari de vedere
- diminuarea tolerantei la efort
- slabiciune, oboseala
- potential de complicatii
Obiective: Vizeaza:

- scaderea valorilor T.A. in limite acceptabile

- asigurarea comfortului
- prevenirea accidentelor
- prevenirea complicatiilor
Interventii:

- asigurarea repausului fizic si psihic

- combaterea factorilor de risc
- masurarea T.A., puls, respiratie
- administrarea tratamentului medicamentos prescris
- efectuarea bilantului hidric (intrari-iesiri) pentru prevenirea depletiei de potasiu , care
provoaca aritmii
- asigurarea unei alimentatii echilibrate tinand cont si de afectiuni existente:
- hipocaloric- in obezitate
- hipolipidic – in ateroscleroza
- reducerea aportului de sodium
- lichidele administrate fractionat pentru a evita cresterea brusca a T.A.
- educatia pacientului:
- regim de viata echilibrat ( alterarea perioadelor de acivitate cu perioade de repaus)
- evitarea stresului psihic( stari conflictuale, surmenaj, intellectual)
- suprimarea fumatului
- combaterea obezitatii
- exercitii fizice, plimbari
- alimentatie echilibrata
- control periodic la dispensar

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA

45
 Hipotensiunea arterială este un sindrom clinic caracterizat prin scăderea valorilor
tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolică şi sub 65 mm Hg pentru cea diastolică .
În funcţie de durată , hipotensiunea poate fi trecătoare sau de durată .

În funcţie de etiologie se deosebesc :

- hipotensiunea arterială esenţială ;

- hipotensiunea simptomatică ;

- hipotensiunea ortostatică ;

CLASIFICAREA HIPOTENSIUNII ARTERIALE

Putem clasifica hipotensiunea arterială în :

I. HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ PRIMARĂ (ESENŢIALĂ)

II. HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ SECUNDARĂ (SIMPTOMATICĂ)
III. HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ ORTOSTATICĂ

Hipotensiunea arterială esenţială nu are cauze precizate .

II. Hipotensiunea arterială secundară poate fi declanşată de :

1. BOLI CARDIOVASCULARE
- Infart miocardic (IMA)

- Miocardita acută

-Pericardită exudativă şi constructivă

-Valvulopatia (stenoză mitrală şi aortică)

-Insuficienţă cardiacă cu debit scăzut

-Varice voluminoase

-Embolie plumonară masivă

-Disecţie de aortă

2. BOLI ENDOCRINE
- Insuficienţă hipofizară anterioară (sindrom SIMMONDS)

-Insuficienţă tiroidinală (Mixedem)

-Insuficienţă corticosuprarenală (boala ADDISON)

-Insuficienţă gonadică (Climaterium)

3. BOLI NEUROLOGICE
-Scleroza multiplă

-Siringo-Mielie

46
-Miopatii

-Neuropatii metabolice (diabet zaharat , anemia pemiciosă , caşexie)

-Boli idiopatice (sindromul SHY – BROJER)

4. INFECŢII
Stări postinfecţioase (septicemii diverse)

5. INTOXICAŢII
--alcool metilic

-nicotină

-benzol

-medicamente hipotensive

6.ALERGIE
- Şocul astmatic

7.CAUZE CHIRURGICALE

-Simpatecomie dorso-lombară

În general hipotensiunea arterială esenţială este consecinţa tulburărilor mecanismelor de auto reglare
neuro-endocrine al homeostaziei arteriale. Hipotensiunea arterială esenţială afecteză 2-4% din
populaţia adultă şi predomină la bărbaţii de vârstă medie.

Curs 9
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI
CARDIOVASCULARE

Asistenta medicală deţine o poziţie foarte importantă în îngrijirea acestor categorii de bolnavi. Justificarea
rolului ei rezidă în caracterul unor boli cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială,
infarct miocardic etc.), care reclamă o spitalizare îndelungată, deci o supraveghere continuă.

Pe aceeaşi linie se situează şi frecvenţa accidentelor din bolile cardiovasculare (sincope, colaps vascular,
stop cardiac), ca şi a complicaţiilor. în sfârşit, dacă reţinem, faptul că multe boli cardiovasculare
reprezintă urgenţe medicale, tulburări de ritm, cardiopatii ischemice, puseuri de hipertensiune, edem
pulmonar, etc), se poate înţelege mai bine rolul său. Dar pentru a-şi îndeplini menirea nu trebuie să se
mulţumească să cunoască şi să aplice, chiar perfect, diferitele tehnici de îngrijire a bolnavului, ci trebuie
să cunoască noţiuni teoretice care să-i permită depistarea unui semn precoce, interpretarea acestuia şi,
dacă este nevoie, chiar intervenţia în situaţiile în care viaţa bolnavului depinde de cunoştinţele sale.
Asistenta medicală este obligată să noteze toate datele referitoare la puls, urină, T.A., edeme, dietă,
medicaţie etc. Ea trebuie să asigure repausul fizic şi psihic al bolnavului, care aproape în toate aceste

47
categorii de afecţiuni este indispensabil. Nu trebuie însă să uite dezavantajele repausului îndelungat la pat,
fapt pentru care este necesar să se recomande alegerea poziţiei şezânde sau semişezânde. Adeseori, aceşti
bolnavi sunt incapabili să se ocupe singuri de dânşii. Iată de ce asistenta medicală este datoare să le
asigure şi să urmărească poziţia corectă în pat, schimbarea lenjeriei, transportul, efectuarea zilnică a
masajului gambelor şi picioarelor, pentru prevenirea trombo-zelor. Toaleta zilnică a bolnavilor îi revine de
asemenea ei. Nu trebuie să uite că unui bolnav cu insuficienţă cardiacă avansată îi este interzis efortul de
toaletă zilnică. La fel de important este şi repausul psihic. Vizitatorii numeroşi, discuţiile cu voce tare,
chemările la telefon, ca şi neînţelegerile familiale sau profesionale sunt tot atâtea cauze care pot frâna
evoluţia favorabilă.

In bolile cardiovasculare dieta reprezintă adesea un factor esenţial. Regimul fără lichide, hiposodat,
uneori hipoazotat poate fi adeseori mai util într-o hipertensiune sau o insuficienţă cardiacă decât multe
medicamente.

Asigurarea tranzitului intestinal este capitală pentru aceşti bolnavi, asistenta medicală trebuie să ştie că
eforturile mari de defecaţie pot fi fatale într-un infarct miocardic. Ea trebuie să cunoască indicaţiile şi
contraindicaţiile unor medicamente (Digitala, Chinidina etc.).

In sfârşit, trebuie să cunoască şi primele îngrijiri care urmează să fie acordate în unele urgenţe
cardiovasculare. Să cunoască semnele şocului compensat şi măsurile de profilaxie, pentru a împiedica
intrarea în stadiul decompensat. Să cunoască primele îngrijiri care trebuie acordate într-o lipotemie sau
sincope, măsurile de reanimare necesare (respiraţia "gură-la-gură" sau "gură-la-nas" etc.).

48