Ingrijirea Pacientilor Cu Afectiuni Cardiovasculare

EDUCAŢIA SANITARĂ
Se axează pe:
 asanarea focarelor de infecţie (dentare,
amigdaliene) pentru prevenirea endocarditei
reumatismale, miocarditelor, bolilor valvulare;
 educarea P în legătură cu o alimentaţie
echilibrată, fără excese de dulciuri, grăsimi şi
sare;
MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

EDUCAŢIA SANITARĂ
Se axează pe:
 educarea P în legătură cu un regim de viaţă
sănătos: evitarea sedentarismului,
practicarea exerciţiilor fizice, mersului pe
jos, respectarea perioadelor de odihnă,
evitarea fumatului şi a consumului excesiv
de alcool, cafea.

RECUNOAŞTEREA MODIFICĂRILOR CLINICE
1.Dispnee – paroxistică, de efort , de

repaus (reflectă încărcarea pulmonară);
2.Tusea – seacă/cu expectoraţie;
3. Hemoptizii – EPA, stenoza mitrală
(presiune crescută în capilarele
pulmonare);

4.Durerea – din angina pectorală ; IMA (vezi anul I)

 din nevroza cardiacă - > precordialgii arătate
cu DEGETUL,ce durează secunde, minute sau
ore ; nu cedează la repaus, cedează la NTG (în
15-20 minute) ; este însoţită de palpitaţii,
dispnee, globus istericus (senzaţie de nod în
gât), cefalee , iritabilitate

5. Palpitaţii = bătăile inimii pe care bolnavii le simt şi îi

incomodează.
Ele pot să apară:
 la indivizi normali - după eforturi fizice mari, emoţii,
consum de cafea, alcool, tutun, mese abundente.
 factorii responsabili de apariţia palpitaţiilor sunt
creşterea forţei de contracţie a inimii, creşterea
frecvenţei şi perturbarea ritmului cardiac,
excitabilitate crescută a sistemului nervos.

6. Lipotimie;
7. Sincopă (scădere bruscă a debitului cardiac,
cu hTA marcată, uneori chiar pierderea
conştienţei);
8. Hepatalgii, subicter, vărsături - semne de
stază în circulaţia hepatică (ICD)
9.Edem cardiac (IC)

10.Febră;
11.Cianoză/paloare;
12. Reflux hepato-jugular, jugulare pulsatile şi
turgescente (supraîncărcare circulatorie - ICD)
13. Facies:
 edemaţiat, buhăit, cu tentă cianotică, exprimă
oboseală (IC) ;
 palid, cu transpiraţii reci (IMA)

PARTICIPAREA AM LA INVESTIGAŢIILE
PARACLINICE RADIOLOGICE FĂRĂ SDC
1.RADIOSCOPIA
Avantaje:
 urmărire în dinamică a mişcărilor cutiei toracice,
diafragm, dimensiuni şi pulsaţii cord, vaselor mari şi
hilurilor pulmonare ;
 detalierea şi separarea unor imagini în funcţie de poziţie.
Dezavantaje: nu poate fi folosită la P în stare
gravă,nemobilizabili ; caracter subiectiv al interpretării,
neobservarea detaliilor fine.

1.RADIOSCOPIA
PP – informare(!cameră obscură), îndepărtare obiecte
radioopace
T – se însoţeşte la serviciul radiologic (cărucior)
 se dezbracă, se aşează în poziţia corespunzătoare,
urmează indicaţiile M
ÎU - > P se îmbracă şi se transportă la salon

2.RADIOGRAFIA
!nu permite vizualizarea cavităţilor cordului; se face din
faţă şi profil
Avantaje:
 permite obţinerea unui document obiectiv, reproductibil şi
măsurabil
 permite observarea unor detalii de fineţe
 iradiere minimă pentru bolnav
Dezavantaje: absenţa unei informaţii dinamice

2.RADIOGRAFIA - idem precedenta, cu menţiunea:

 în cazul examinării baritate (esofag baritat), se
prepară soluţia de bariu (mai groasă) care va fi
înghiţită conform indicaţiilor (valvulopatii – AS
vine în contact cu esofagul = > orice mărire a AS
– stenoză mitrală/aortică – va amprenta esofagul
şi-l va deplasa posterior)

PARTICIPAREA AM LA INVESTIGATII
RADIOLOGICE CU SDC
 ANGIOCARDIOGRAFIA
=introducerea unei substante de contrast pe cale intravenoasa ce urmareste

opacifierea vaselor si a cavitatilor inimii
-tehnica apartine medicului

-se efectueaza testarea la iod
-pacientul este asezat in pozitie comoda si suprav. o ora dupa tehnica
PARACLINICE FUNCŢIONALE
1.ECG (EKG)
= înscriere grafică cu ajutorul unui aparat -
electrocardiograful- a fenomenelor
bioelectrice produse în timpul activităţii
cardiace. Pe orizontală se înscrie timpul, pe
verticală se înscrie sensul pozitiv - în sus şi
negativ în jos şi amplitudinea fenomenului
electric.

1.ECG (EKG)
 Depolarizarea şi
repolarizarea se
propagă sub
forma unor unde
prin muşchiul
cardiac.
 Deoarece corpul este un
bun conducător de
electricitate, câmpurile
electrice se propagă până
la suprafaţa pielii.

1.ECG (EKG)
S:diagnostic
I: aritmii, înainte de intervenţii chirurgicale, embolie pulmonară, tulburări de
metabolism
MN:electrocardiograf, comprese din tifon, soluţie electrolit (o lingură cu sare la un
pahar de apă) sau pastă specială pentru electrozi

1.ECG (EKG)
Pp:
 psihică:explicarea tehnicii şi lămurirea acestuia pentru evitarea emoţiilor
 fizică
 poziţie decubit dorsal, relaxat
 eventual la bărbaţi se rade părul din regiunea toracică anterioară

1.ECG (EKG)
T: montarea electrozilor:
 6 precordial orientaţi după linia medioclaviculară şi
axilară anterioară
V1 – spaţiul IV intercostal drept parasternal;
V2 – spaţiul IV intercostal stâng parasternal;
V3 – la jumătatea distanţei dintreV2 şi V4;
V4 – spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
(apexul);

1.ECG (EKG)
V5 - spaţiul V intercostal stâng,pe linia axilară anterioară;
V6 - spaţiul V intercostal pe linia axilară mijlocie.
 4 electrozi pe părţile moi ale extremităţilor
membrelor (roşu- MSD, galben – MSS, verde – MIS,
negru – MID)

1.ECG (EKG)
T: la sfârşit se
îndepărtează electrozii
de pe P
 se notează pe EKG:
numele, vârsta,(înălţime,
G), data şi ora
înregistrării +semnătura
celui care a făcut
înregistrarea .

2.TESTUL DE EFORT
= înregistrarea EKG în timpul efortului şi după efort
INDICAŢII
 măsurarea condiţiei fizice, durata de rezistenţă la
efort;
 Dg. diferenţial al durerii toracice - > angina de
efort tipică, angina de repaus, durere toracică
atipică;

2.TESTUL DE EFORT
INDICAŢII
 determinarea gravităţii şi prognosticului bolii la anginoşi;
 indicarea şi aprecierea rezultatelor tratamentului
medical/chirurgical al bolii coronariene;
 aprecierea capacităţii funcţionale a B cardiac şi indicaţia
optimă pentru operaţie în afecţiunile valvulare;

2.TESTUL DE EFORT
INDICAŢII
 detectarea HTA labile şi aprecierea eficienţei tartamentului hipotensor;
 evaluarea claudicaţiei intermitente (durere în molet)
Depistarea:
 unei afecţiuni coronariene latente la subiecţii asimptomatici, dar cu risc
crescut;
 candidaţilor la programul de reabilitare CV;
 aritmiilor cardiace legate de efort.

2.TESTUL DE EFORT
CONTRAINDICAŢII
Absolute:
 IMA în primele zile; angina pectorală instabilă; stenoza
aortică severă; anevrism aortic; ICC
 afecţiuni cardiace acute : miocardita, endocardita,
pericardita, HTA > 200/120 mmHg; anemie gravă; stări
febrile

2.TESTUL DE EFORT
CONTRAINDICAŢII
Relative:
 bradicardii accentuate,
 tulburări de ritm atriale,
 Pacemaker,
 arteriopatii periferice,
 BPOC.

2.TESTUL DE EFORT
MN - > pt efort + electrocardiograf
Pregătire P
psihică: necesitate;
fizică: nu se administrează medicaţia de
dimineaţă

2.TESTUL DE EFORT
TEHNICA
a.Cicloergometrul (cel mai des)-
utilizează pedalarea pe bicicleta
ergometrică
Avantaje:supravegherea P prin
examen clinic şi măsurare TA;
cost redus.
Dezavantaje – cooperare dificilă cu P

2.TESTUL DE EFORT
TEHNICA
b. Covorul rulant – permite realizarea celui mai
mare consum de oxigen
Avantaje - > se poate realiza un efort şi la
persoanele neantrenate
Dezavantaje - > cost mai mare, înregistrările
EKG sunt deformate

3.FONOCARDIOGRAMA
= constă în reprezentarea grafică a zgomotelor produse în
cursul unui ciclu cardiac, completând auscultaţia inimii
S – diagnostic: recunoaşterea ritmului în 3 timpi, a galopului
în special, diferenţierea suflurilor cardiace şi precizarea
diagnosticului
I – valvulopatii
MN - fonocardiograf

3.FONOCARDIOGRAMA
Pregătire P
psihică: se explică necesitatea tehnicii
fizică: la fel ca la ECG
 decubit dorsal, toracele la 30-450
Tehnica: se utilizează un microfon special, cu cristal
piezoelectric, care transformă zgomotele cardiace în
semnale electrice, le filtrează şi amplifică, înregistrându-
le pe hârtie

3.FONOCARDIOGRAMA
Tehnica: se înregistrează la focarele clasice de
auscultaţie ale cordului, concomitent cu ECG
ca indice de referinţă asupra timpului şi
duratei fenomenului acustic cercetat
 se înregistrează în apnee după expir lent
Î.U: nu necesită îngrijiri deosebite
Fig – focare de auscultaţie

7.OSCILOMETRIA
= metoda prin care se evidenţiază amplitudinea pulsaţiilor
peretelui arterial
I - > arteriopatie obliterantă ; DZ, tulburări periferice de
circulaţie
MN – oscilometru Pachon, compus dintr-un cadran gradat în
unităţi şi o manşetă pneumatică cu 2 camere în care se
pompează aer cu para de cauciuc
PP – psihică: necesitate ; fizică: repaus 15 minute ; DD şi
dezbrăcarea MI/MS

7.OSCILOMETRIA
TEHNICA
Se montează manşeta pe membrul examinat:
 1/3 inferioară sau superioară a gambei
 1/3 inferioară a coapsei
 1/3 inferioară a braţului, antebraţului

7.OSCILOMETRIA
TEHNICA
 se pompează aer până la
dispariţia pulsaţiilor periferice:
presiunea depăşeşte TA max
 se citesc oscilaţiile pe cadran
 se scade presiunea cu 10 mmHg şi se
citesc din nou oscilaţiile arteriale

7.OSCILOMETRIA
TEHNICA
 se scade din 10 in 10 mmHg,cu citiri
succesive, până se găseşte valoarea maximă
a amplitudinii = “indice oscilometric” (adică
cea mai scăzută presiune la care se percep
oscilaţii )

7.OSCILOMETRIA
INTERPRETARE
 coapsa: 3-6 diviziuni
 gamba: 2-4 diviziuni 1/3 superioară şi 1,5 -2 diviziuni în
1/3 inferioară
 membre superioare: 3-4 divizini
! Dacă diferenţa dintre 2 segmente simetrice este mai > de
2 unităţi = > există o anumită afecţiune (obstrucţii
vasculare, leziuni ale trunchiului principal,etc)

PARACLINICE
1.PRESIUNEA VENOASĂ
= presiunea exercitată de S venos asupra pereţilor venoşi
I - > ICD, colaps, cardiopatii congenitale
MN - > aparate speciale (Vilaret, Moritz –Tabora, Claude) sau un
simplu tub de sticlă în formă de “L”, gradat în cm/mm (lung de
30 cm şi cu diametru de 3-4 mm) prevăzut cu tuburi de cauciuc
la ambele capete (capătul scurt se ataşează la acul de puncţie,
iar cel lung la o seringă de 20 ml) + materiale pentru puncţia
venoasă, ser fiziologic steril

PARACLINICE
TEHNICA
 se aspiră ser fiziologic cu ajutorul seringii , până la
eliminarea aerului de pe tubulatură,apoi se pensează
ambele capete
 se puncţionează vena, se desface garoul şi se adaptează
tubul de la capătul scurt la acul de seringă
 se deschid pensele ; se citeşte gradaţia înălţimii lichidului
din tub (cm coloană de apa ; lichidul din tub va coborî până
la nivelul presiunii venoase)

PARACLINICE - ALTELE
Normal - > 11-12 cm apă (ICD creşte, colaps scade)
! PVC se masoară prin cateterism cardiac; PVP –
puncţie venoasă la nivelul safenei mari (DV) sau
plica cotului
2. PUNCŢIA ARTERIALĂ - recapitulare

PARTICIPAREA AM LA TRATAMENT
1. Supravegherea funcţiilor vitale - > P, TA, R, culoare

tegumente , temperatură (IMA, infecţii)
2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare - > salon, luminos,
curat, aerisit, cu temp. şi umiditate corespunzătoare (! la
pat accesibil din toate părţile), măturat umed ;
repartizare pe tip de boală (infecţioasă, neinfecţioasă)
3. Psihoterapia
4. Alimentaţia (! la sare – HTA, Endocardite + interzicerea
fumatului şi a consumului de alcool) - săracă in lipide

5. Administrarea medicaţiei specifice:

a. tonicardiace (digoxin, lanatozid, digitală, etc ; !
administrarea iv se face lent)
b. antiaritmice clasa I si III (chinidină, lidocaină, xilină de uz
cardiologic, amiodarone, cordarone, etc)
c. vasodilatatoare coronariene (isosorbid dinitrat, isodinit,
maycor, NTG, nitropector, pentalong, etc)


d. antihipertensive:
 cu acţiune centarală(hipazin, hiposerpil, etc)
 cu acţiune periferică (minipress,etc)
 cu acţiune pe musculatura netedă arteriolară (verapamil,
hipopresol, etc)
 produse active pe sistemul renină-angiotensină (captopril,
enalapril,etc)
 antihipertensive şi diuretice în combinaţii (neocristepin, enap,
etc)


e. diuretice:
 de intensitate redusă(nefrix,etc)
 puternice – de ansă – ( furosemid, furantril,etc)
 ce economisesc K (spironolactonă,etc)
 combinaţii diuretice şi agenţi de economisire de K
(ecodurex)
f. vasodilatatoare periferice (pentoxifilin, xantinol nicotinat,
tolazolin, acid nicotinic,etc)


g. beta-blocanţi (nivel de acţiune central ; scad tonusul
simpatic periferic, scad DC = > ! La IC, bronhospasm)
 neselectivi (propranolol,etc)
 selectivi (atenolol, metoprolol,etc)
 betablocante în combinaţie cu antihipertensive
(antinorm)
 betablocanţi în combinaţii (distonocalm, calmogen)


h. Blocanţi de calciu (blocanţi ai canalelor de calciu ;
vasodilataţie sistemică)
 cu efect principal vascular (nifedipin, adalat,etc)
 cu efect direct cardiac (verapamil, isoptin, diltiazem,etc)
 neselectivi (sensit)
i. Produse active pe sistemul renina-angiotensină
- IEC a angiotensinei (renitec,tritace,etc)


j. Vasoprotectoare
 antihemoroidale (hemorzon, hemorsal, proctoglyvenol,etc)
 medicaţie antivaricoasă (hepathrombin, lasonil,
hirudoid,etc)
 capilarotonice (tarosin, troxevazin,etc)

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU COLAPS PERIFERIC
= insuficienţăcirculatorie acută datorată unui

dezechilibru între volumul S circulant şi capacitatea
vaselor sanguine, caracterizată prin imposibilitatea
sistemului circulator de a asigura necesarul sanguin
pentru ţesuturi şi organe.

SDD
1. Scăderea masei circulante ( = > capacitate mare a
patului vascular, volum mic circulant) - > hemoragii,
deshidratări, plasmoragii
2. Dilatarea vaselor ( = > volum circulant normal dar PV
prea mare) - > BI, intoxicaţii, şoc anafilactic/traumatic,
etc

MDD
 agitaţie / prostraţie ( stare caracterizată de o totală
indiferenţă faţă de ceea ce se petrece în jur)
 tegumente palide, pământii, extremităţi reci
 transpiraţii reci, predominant pe frunte
 hipotermie, tahicardie, hTA – TAs < 100 mmHg,
tahipnee
 uneori vărsături, diaree, oligurie sau anurie, sete
accentuată

ROLUL AM ÎN URGENŢĂ
Propriu:
 suprimarea cauzei: hemostaza provizorie în cazul hemoragiilor
 asigurarea poziţiei: DD sau Trendelenburg
 asigurarea autotransfuziei: înfăşarea membrelor cu feşi
elastice, pornind de la extremitatea distală (fav.întoarcerea
venoasă) sau ridicarea gambelor
 stimularea circulaţiei periferice: administrarea de lichide
calde (ceai, cafea)

ROLUL AM ÎN URGENŢĂ
Propriu:
 asigurarea ventilaţiei pulmonare: înlăturarea îmbrăcăminţii
stânjenitoare, îndepărtarea mucozităţilor din cavitatea
bucală
 menţinerea T corpului: încălzire progresivă şi prudentă (cu
pături, sticle cu apă caldă, termofoare), pentru a nu produce
vasodilataţie şi astfel accentuarea colapsului
 oxigenoterapie

ROLUL AM ÎN SPITAL
Propriu:
 asigurarea condiţiilor de îngrijire: salon, pat, oxigen
 asigurarea repausului fizic (Trendelenburg) şi psihic
(psihoterapie)
 supreveghere permanentă P, TA – la 30 minute, R, T ,
diureză orară
 permeabilizarea CR, oxigenoterapie
 încălzire treptată

ROLUL AM ÎN SPITAL
Propriu:
 hidratare orală dacă nu varsă ;
 bilant IE
 suplinirea nevoilor prin servire la pat (până când nu mai există
pericolul recăderii)
Delegat:
 verificarea echilibrului biologic:recoltări sanguine (HLG, grup
sanguin şi Rh, etc) şi urinare repetate

ROLUL AM ÎN SPITAL
Delegat:
 umplerea patului vascular: piv sau transfuzie, în funcţie de
cauză ( ser fiziologic, glucoză 5%, Dextran, Marisang, Ringer,
sânge integral, plasmă sau alte derivate indicate)
 micşorarea patului vascular: vasopresoare (adrenalină,
dopamină, HHC) şi medicaţie pentru micşorarea permeabilităţii
vasculare (vit C, clorură de Ca, şa)

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU ANGINĂ
PECTORALĂ
= stare datorată dezechilibrului între nevoile miocardului de

oxigen şi aportul de oxigen (dezechilibru cerere – ofertă)
SDD
 Ateroscleroză (90%)
 Valvulopatii (emboli),
 Anemie/ alte boli care merg cu creşterea frecvenţei cardiace
(revascularizaţia are loc în diastolă)
 Personalitate tip A (Hreactivitate simpatică – vasoconstricţie)

PECTORALĂ
! FACTORI DE RISC
 Vârstnici cu DZ, HTA
 Obezitate, dislipidemie
 Fumători
 Cei cu AHC
!FACTORI PRECIPITANŢI
 Frig
 Emoţii

PECTORALĂ
MDD
 Durere precordială/retrosternală (“în piept”) ce apare la efort şi prezintă
următoarele caracteristici:
 Progresivă
 Cu iradiere tipică/atipică
 Durată scurtă (până în aprox. 10 minute)
 Este arătată cu PALMA nu cu degetul
 Descrisă ca o presiune toracică mare/ca o gheară
 Cedează la repaus/la nitroglicerină
 Nu este modificată de inspir/expir

PECTORALĂ
MDD
 Dispnee
 Anxietate
 Senzaţie de disconfort epigastric

PECTORALĂ
ROL PROPRIU în urgenţă

 Repaus
 Psihoterapie
 Anamneză
 Administrare de NTG sublingual ( dacă nu cedează după
prima tb se mai poate adm 1 tb după 5 minute...)
 Informarea P asupra cefaleei datorate ntg
 Pregătire pentru EKG

PECTORALĂ
ROL DELEGAT în urgenţă

 Participare la EKG
 Administrarea medicaţiei prescrise (betablocanţi/nitraţi/blocante de
Ca/ antiagregante plachetare) în funcţie de prescripţie

PECTORALĂ
ROL PROPRIU în spital

 Repaus
 Psihoterapie
 Condiţii de salon, igienă
 Educaţie legat de regimul alimentar, fumat, alcool, cafea, dozarea
efortului, atitudine în faţa durerii, regim de viaţă
ROL DELEGAT în spital
 Participare la investigaţii: EKG de repaus şi efort,
angiografie,recoltări
 Administrarea medicaţiei si supravegherea efectului

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT (IMA)
= afecţiune caracterizată prin apariţia unei zone de

necroză ischemică la nivelul miocardului, produsă prin
obliterarea unei ramuri coronariene.
SDD – vezi angină
MDD
1. Durerea precordială/ retrosternală cu iradiere
tipică/atipică, foarte intensă (şoc); nu cedează la NTG
ci la opiacee; determină agitaţie, transpiraţii reci
2. Tulburări de ritm şi frecvenţă cardiacă

MDD
3. Posibil iniţial o uşoară creştere a TA apoi hTA cu risc de
instalare a şocului cardiogen
4. Febră la 12-24 ore de la debut (38° C)
5. Paloare, senzaţie de moarte iminentă
6. Şoc cardiogen (posibil) – paloare, tegumente reci şi umede,
puls filiform, oligurie gravă, zgomote cardiace estompate
! Şocul inexplicabil, edemul pulmonar, IC rapid progresivă,
tulburările de ritm, pot semnala un IMA chiar şi în absenţa
durerii!


 prevenirea morţii subite: poziţie decubit dorsal,
interzicerea oricărei mişcări, psihoterapie
 transportul de urgenţă într-o unitate spitalicească (cu
autosanitară dotată cu aparatura de monitorizare,
defibrilare şi reanimare = "unităţi mobile coronariene",
însoţit şi de medic)
 supravegherea pulsului şi a T.A.;
 Oxigenoterapie, ntg

ROL DELEGAT în urgenţă - prevenirea complicaţiilor:

 sedarea durerii:
 morfină 10 - 20mg. asociată cu atropină 1 mg. s.c., i.m. sau
0.5mg. i.v. pentru a preveni hipotensiunea arterială şi
deprimarea ventilaţiei pulmonare;
 mialgin 100mg. s.c., i.m. sau i.v. diluat cu 10 ml. ser
fiziologic sau glucoză 10%;
 fortral 30mg. i.v. sau i.m.;

ROL DELEGAT în urgenţă - prevenirea complicaţiilor:

 sedarea durerii:
 algocalmin, fenobarbital sau codeină când durerile sunt
de intensitate mai mică
 menţinerea T.A. prin perfuzie intravenoasă cu glucoză
5%, dextran, Marisang şi HHC
 corectarea extrasistolelor cu xilină de uz cardiologic 1%


 pregătirea truselor de urgenţă, perfuzie şi respiraţie artificială
 stabilirea unei căi de acces venos
 asigurarea condiţiilor de mediu: salon aerisit, curat, cu
temperatura optimă; pat confortabil cu somiere reglabile;
asigurarea liniştii în salon
 instalarea pacientului în pat: se face de către cadrele
medicale; poziţie comodă atenţie la mutarea pacientului de pe
targă - să nu depună nici un efort


 supravegherea funcţiilor vitale: măsurare T.A., puls şi
respiraţie de câte ori este nevoie; monitorizare când este
posibil şi efectuarea ECG (la pat); la nevoie oxigenoterapie
 supravegherea funcţiilor vegetative: măsurarea
temperaturii, urmărirea eliminărilor de urină şi materii
fecale (servire la pat cu bazinet şi urinar)
 asigurarea igienei: toaleta parţială sau generală la pat, fără a
ridica pacientul


 administrarea regimului alimentar: hiposodat,
hipocaloric, fără alimente care îngreunează tranzitul sau
produc gaze; se pot da piureuri, supe, ouă moi, ceaiuri,
sucuri neacidulate; mesele vor fi fracţionate (5 - 6/ zi) şi
în cantităţi mai mici pentru a nu obosi cordul - se servesc
la pat nu la sala de mese;
 interzicerea fumatului.


 mobilizarea pacientului:
 în prima săptămână repaus absolut; în funcţie de evoluţie se fac
mişcări pasive ale degetelor, membrelor, se schimbă poziţia în pat;
 apoi se trece la mişcări active şi mobilizare progresivă la marginea
patului, în fotoliu şi ridicare din pat sub controlul pulsului şi a T.A.
 mers la toaletă
 plimbări nelimitate în aria secţiei, duş, baie
 creşterea gradului de dificultate a exerciţiilor


 mobilizarea pacientului:
 prima săptămână de acasă: stat pe scaun, folosirea cu maximă atenţie a
scărilor, realizarea de acţiuni pe termen scurt
 a doua săptămână: mers pe jos 100m, pe teren plat cu creşterea treptată
cu 10m/zi, urcatul pe scări
 în a treia săptămână: mers 250-300m, de 2-3 ori/zi, efectuarea muncii
casnice
 în a patra săptămână: începutul unei vieţi normale, participarea la
activităţile zilnice, realizarea de exerciţii zilnice: înotat, mers


 crearea mediului psihologic favorabil: se interzic vizitele lungi, discuţiile
cu voce tare; se evita comunicarea veştilor neplăcute; se facilitează
contactul cu pacienţii restabiliţi
 educaţia sanitară: se explică pacientului modul de viaţă (fără eforturi
fizice şi psihice, respectarea regimului alimentar şi a terapiei prescrise),
necesitatea controlului periodic, semnele supradozării medicamentoase
digitalice (greţuri, vărsături, inapetenţă, extrasistole, bradicardie);
redarea încrederii în forţele proprii şi în capacitatea de muncă,
discutarea evoluţiei şi a nevoii de a accepta boala, explicarea necesităţii
de a nu mai fuma, de a mânca adecvat, de a duce o viaţă ordonată


 sedarea durerii: morfină, mialgin, fortral, amestecuri litice
(romergan, largactil, mialgin)
 recoltarea probelor pentru examenele de laborator: dozări
enzimatice, fibrinogen, HLG, VSH, glicemie, acid uric, colesterol,
determinări imunologice, timp de protrombină etc.
 combaterea anxietăţii: fenobarbital, diazepam dar nu concomitent
cu opiaceele
 combaterea constipaţiei: se efectuează clismă sau se administrează
laxative uşoare


 prevenirea complicaţiilor trombembolice: heparină (calciparină,
fraxiparină) 300 - 400mg./ 24 h (1f. = 50mg.), în doze
administrate la 4 - 6 ore, apoi trombostop 4 - 6 tb./ zi (sub
controlul timpului Quick la 48 ore)
 administrarea de trombolitice: streptokinază, anistrephase
(administrarea în bolus sau perfuzie)
 prevenirea hiperexcitabilităţii miocardului: xilină 1%, 200mg.
i.m. sau i.v. (în p.i.v)


 administrarea medicaţiei: medicamentele prescrise se pregătesc şi se
administrează cu punctualitate, la pat nu în sala de tratamente (asistenta
poate administra fără prescripţie doar nitroglicerina şi oxigenul)
 participare la angioplastie coronariană percutanată transluminală
(introducerea unui cateter cu balonaş în artera coronară pentru a-i
modifica lumenul); necesită repaus 4-6 ore şi supraveghere 24 de ore
 în by-passul coronarian ce constă în „şuntarea” zonei stenozate cu
ajutorul unei grefe vasculare e necesară supravegherea la ATI timp de
minim 24 de ore (complicaţii: HTA, hipotensiune, durere, respiraţie
superficială)

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HIPERTENSIUNE
ARTERIALĂ (HTA)
= sindrom clinic caracterizat prin creşterea valorilor

tensiunii normale peste 140/90mmHg (minim la 3
determinări; 1 determinare /săpt. cel puţin 3 săptămâni)
CLASIFICARE
 HTA esenţială (95% din cazuri)
 HTA secundară (5% din cazuri)

ARTERIALĂ (HTA)
HTA ESENŢIALĂ
SDD – boală plurifactorială
1.Ereditatea
2.Sexul (M mai predispus)
3.Vârsta (peste 60 ani)
4.Aportul de sare la un P predispus genetic (cel mai imp)
5.Obezitatea
6.Rasa (neagră mai predispusă)

ARTERIALĂ (HTA)
HTA ESENŢIALĂ
SDD – boală plurifactorială
7.Fumatul (prin intermediul receptorilor nicotinici duce la eliberarea de
noradrenalină)
8.Alcoolul (consumul duce la creşterea frecvenţei şi debitului cardiac
prin efect simpatic)
9.Cafeaua (produce vasoconstricţie)
10.Sedentarismul
11.Factori psiho-emoţionali îndelungaţi(stres psihic prelungit)
12.Hipervâscozitatea sanguină

ARTERIALĂ (HTA)
HTA ESENŢIALĂ
MDD
 cefalee, dispnee, oboseală, ameţeli, precordialgii,
palpitaţii, fosfene, acufene
! Dg de HTA esenţială presupune excluderea HTA secundară;
evaluarea gradului HTA, depistarea răsunetului asupra
organelor ţintă – cord,creier,rinichi,vasele mari, vasele
retiniene

ARTERIALĂ (HTA)
HTA ESENŢIALĂ
 Evalurea şi monitorizarea TA, puls, R
 Repaus, psihoterapie
 Crearea unui acces venos (branulă)
ROL DELEGAT în urgenţă
 Recoltare analize
 Administrarea tratamentului antihipertensiv recomandat

ARTERIALĂ (HTA)
HTA ESENŢIALĂ
 asigurarea repausului fizic: atunci când apar manifestările
de oboseală
 asigurarea repausului psihic: înlăturarea factorilor de stres,
câştigarea încrederii pacientului; instruirea vizitatorilor
pentru a nu obosi bolnavul, confort şi ambianţa plăcută
 monitorizarea tensiunii arteriale şi a celorlalte funcţii
vitale

ARTERIALĂ (HTA)
HTA ESENŢIALĂ
 Bilanţ IE
 regimul alimentar: hipocaloric, hiposodat cu 1,5 - 2 l.
lichide/ zi; raţia va fi împărţită în 4 - 5 mese, ultima cu
3 ore înainte de culcare; fără alcool, tutun, reducerea
consumului de cafea
 asigurarea igienei: menţinerea integrităţii tegumentelor;
schimbarea lenjeriei de pat şi de corp

ARTERIALĂ (HTA)
HTA ESENŢIALĂ
 educaţia sanitară privind regimul de viaţă după spitalizare: evitarea
suprasolicitărilor, alternarea activităţilor fizice cu cele
intelectuale, respectarea regimului dietetic, 7-8 ore de somn/ zi,
să evite activitatea fizică în mediu suprasolicitant
 cunoaşterea şi reducerea efectului factorilor etiologici: stres, aport
crescut de sodiu, supraalimentaţia, consumul de anumite
medicamente (anticoncepţionale orale, corticosteroizi,
antiinflamatoare nesteroide);

ARTERIALĂ (HTA)
HTA ESENŢIALĂ
 Recoltarea analizelor complete
 Pregătire şi participare la investigaţii
 Administrarea tratamentului (diuretice - ! La ritmul cardiac;
betablocante, IEC, ş.a)
! În HTA secundară se va administra tratament în funcţie de cauză la fel
şi investigaţiile vor fi specifice; îngijirea corespunde celei prezentate
cu obiective specifice cauzei!

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HIPOTENSIUNE
ARTERIALĂ
= scăderea tensiunii arteriale sistolice sub 100mmHg şi a celei diastolice sub

60mmHg
SDD
 constituţională
 afecţiuni endocrine: insuficienţa corticosuprarenaliană, insuficienţa hipofizară
anterioară, mixedemul, insuficienţa gonadică
 afecţiuni cardio-vasculare: şocul cardiogen, pericardită, stenoză aortică,
mitrală,

ARTERIALĂ
SDD
 afecţiuni neurologice: neuropatie diabetică, alcoolică, tabes
 varice voluminoase
 consum exagerat de: antihipertensive, simpaticolitice, tranchilizante,
antidepresive triciclice

ARTERIALĂ
MDD
 fosfene, oboseală de durată, cefalee „de pernă”, matinală,
 palpitaţii, paloarea feţei, tendinţă la cădere, ameţeli, parestezii,
 indispoziţie, nelinişte, iritabilitate, depresie,
 scăderea capacităţii de concentrare şi memorie,
 scăderea libidoului, tulburări de menstruaţie, impotenţă
 greţuri, vărsături,

ARTERIALĂ
ROL PROPRIU
 monitorizarea TA, puls,
 măsurarea tensiunii arteriale în decubit dorsal şi apoi în ortostatism, timp
de 10 minute din minut în minut (testul Schellong) – pt hTA ortostatică
 măsurarea tensiunii arteriale după efort
 Psihoterapie
 Asigurare condiţii de mediu şi igienă,etc.
ROL DELEGAT - administrarea tratamentului în funcţie de indicaţii (cauze)

INGRIJIREA PACIENTILOR CU
INSUFICIENTA CARDIACA
 =sindrom clinic caracterizat prin incapacitatea inimii de a-si indeplini
functiile
SURSE DE DIFICULTATE:
-miocardita, endocardita
-tulburari de ritm
-medicamente administrate incorrect
-efectuarea de eforturi fizice disproportionate
-fumat, consum de alcool, obezitate
-anemii, avitaminoze, infectii
-stress psihic
INSUFICIENTA CARDIACA
 MANIFESTARI DE DEPENDENTA:
-IC stanga: dispnee de efort, de repaus, astm cardiac, edem

pulmonar acut, tuse seaca, hemoptizie, fatigabilitate
-IC drt: dispnee, ameteala, oboseala, epigastralgii,

inapetenta, greata, varsaturi, balonare, oligurie, nicturie,
cianoza, turgescenta jugularelor, edem, ascita
PERICARDITA
 = inflamatia pericardului
 SDD:
-agenti infectiosi
-reumatism articular acut, poliartrita reumatoida
-traumatisme penetrante
-neoplasm
-uremie
-disectia de aorta, IMA
PERICARDITA
 MDD:
-durere toracica, dispnee, scaderea apetitului, scadere in greutate, adinamie,

astenie, turgescenta jugularelor,
-manifestarile bolilor de baza, cresterea ariei matitatii cardiace

INGRIJIREA PACIENTILOR CU ARITMII
 =anormalitatea descrierii sau conducerii impulsurilor electrice de catre inima
 SDD:
-cardiopatie ischemica, HTA, valvulopatii, miocardite
-afectiuni endocrine
-anestezii, interventii chirurgicale
-boli infectioase, stres efort
INGRIJIREA PACIENTILOR CU ARITMII
 MDD:
-recunoasterea manifestarilor commune aritmiilor:palpitatii,

oboseala, respiratii superficiale, precordialgii, dureri de cap,
anxietate, reducerea tolerantei la efort, modificari ale
frecventei cardiace
INGRIJIREA PACIENTILOR CU ANEVRISM
DE AORTA
 =dilatarea peretelui aortei
 =disectia- ruptura intimei aortei
 SDD:
-ateroscleroza, factori genetici, HTA, accidente rutiere
MDD:
-senzatie de masa pulsatila
-durere la presiunea regiunii
-in caz de ruptura: hipotensiune, paloare, lipotimie, tahicardie, sincopa
INGRIJIREA PACIENTILOR CU SINDROM DE
ISCHEMIE PERIFERICA
 =reducerea lenta, progresiva, a circulatiei sangelui printr-una sau mai multe
artere periferice
 SDD:
-ateroscleroza, trombangeita obliteranta, arteriopatie periferica diabetica
-factori genetici, infectiosi
-factori fizici: frig, umiditate
 MDD:
-claudicatie intermitenta, parestezii, amorteala, hipoestezia membrului afectat,
impotenta functionala, piele uscata, lucioasa, unghii cu striatii, ulceratii,
gangrene, reducerea amplitudinii pulsului
INGRIJIREA PACIENTILOR CU TROMBOZA
VENOASA PROFUNDA
 =formarea de cheaguri in lumenul venelor profunde ale m. inferior, care
stanjenesc circulatia de intoarcere
 SDD:
-interventii chirurgicale, staza venoasa, insuficienta cardiaca, neoplasm,
traumatisme, sarcina
 MDD:
-durere provocata la apasarea directa
-edem alb, lucios, ca de ceara, dur, mai rar cianotic
-cresterea temperaturii locale
-dilatarea venelor superficiale
-febra, tahicardie, anxietate

Ingrijirea Pacientilor Cu Afectiuni Cardiovasculare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Pacientilor Cu Afectiuni Cardiovasculare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EDUCAŢIA SANITARĂ

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

1.Dispnee – paroxistică, de efort , de

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

4.Durerea – din angina pectorală ; IMA (vezi anul I)

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

5. Palpitaţii = bătăile inimii pe care bolnavii le simt şi îi

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

2.RADIOGRAFIA - idem precedenta, cu menţiunea:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

=introducerea unei substante de contrast pe cale intravenoasa ce urmareste

-tehnica apartine medicului

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

1. Supravegherea funcţiilor vitale - > P, TA, R, culoare

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

5. Administrarea medicaţiei specifice:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

5. Administrarea medicaţiei specifice:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

5. Administrarea medicaţiei specifice:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

5. Administrarea medicaţiei specifice:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

5. Administrarea medicaţiei specifice:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

5. Administrarea medicaţiei specifice:

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

= insuficienţăcirculatorie acută datorată unui

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.

MIHAELA CARDIŞ ŞI COLAB.