HERPES ZOSTER

Este o boala produsa de virusul varicela-zoster (VVZ) caracterizata printr-un

exatem vesicular unilateral, localizat pe unul sau mai multe dermatoame, exantem
insotit de dureri intense.
Etiopatogenie. Dupa varicela, virusul poate persista permanent in nervii
senzoriali si in ganglionii lor radiculari. Cand imunitatea scade important, virusul
se poate reactiva si se multiplica in ganglionii senzitivisi in nervii rahidieni,
propaganda-se centrifug (pe traiectul nervului) in zona de piele inervanta. Mai rar,
infectia se propaga si/sau centripet, spre maduva spinarii sau encefal, rezultand
pleiocitoza, cu sau fara paralizii. Herpesul zoster este transmisibil dar mai putin
decat varicela, probabil datorita lipsei leziunilor bucale. Zosterul survine in 90%
din cazuri la subiectii peste 20 anivarsta si doar in 5% la copii. Incidenta bolii este
mai mare printer pacientii cu boli subiacente in care mecanismele immune sunt
perturbate (leucemie, boala Hodgkin etc.) uneori zosterul este recurrent.
Histopatologia cutanata este aceeasi ca in varicela. In nervii rahidieni sau
cranieni si in ganglionii acestora se produc leziuni inflamatorii cu infiltrate limfo-
plasmocitare si degenerescenta celulelor ganglionare si a fibrelor nervilor
periferici.
Tablou clinic
Incubatia nu se cunoaste, fiind o reactivare a unei infectii latent.

1
 Debutul: febra, durere si arsura de-a lungul nervului sensorial. Durerea
precede cu cateva zile exantemul.
Perioada de stare incepe cu eruptia formata din buchete de vezicule, pe o
baza inflamatorie. Eruptia se margineste la distributia segmetara a unuia sau mai
multi nervi spinali sau pe ramura senzoriala a unui nerv cranian. Ea este unilateral
si se opreste la linia mediana. Veziculele formeaza cruste, care cad dupa 1-2
saptamani, lasand uneori definitive zone de piele depigmentata si anestezica.
Sediile herpesul zoster sunt, in ordinea incidentei, urmatoarele:
- Nervii intercostali;
- Ramura oftalmica si a trigementului;
- Zosterul cranio-occipital;
- Zosterul abdominal;
- Zosterul membrelor.
Zosterul oftalmic are eruptia pe frunte plus regiunea orbitara si conjuctivita
severa; poate leza cornea si tulbura vederea.
Zosterul ramurii maxilare a trigementului are eruptia pe hemifacies sip e
mucoasa palatgului moale si dur de accasi parte.
Zona Ramsay-Hunt interesandintermediarul lui Wrisberg are eruptia pe
urechea externa sip e timpan si se insoteste curent de paralizie faciala periferica si
de tulburari acustico-vestibulare. Rareori zosterul se prezinta doar ca paralizie de
facial (paralizia lui Bell) sau numai cu nevralgii fara eruptive (zoster sine herprte).
Complicatiile suntrare si constau din: mielita, encefalita, meningita, laringita
si pneumonie, sindrom pseudoocluziv abdominal, hermatemeza, zoster diseminat
(varicelizat la subiectii cu hepatopatii maligne), nervite, paralizii de nervi sau
muscular.
Diagnostic. Diagnosticul pozitiv se face clinic pe baza eruptiei.

2
 Diagnosticul diferential se face cu: herpesul simplu, erizipel, eruptii
alergice, intepaturi de insecte.
Tratament
In formele severe, localizate sau disseminate de zoster, se recomanda
acyclovir in doza de 10 mg/kgc/zi, i.v. in perfuzie, la interval de 8 ore, timp de 5-
10 zile. Keratoconjunctivita asociata zonei oftalmice necesita administrarea locala
de acyclovir + antibiotice (pentru prevenirea infectiilor secundare).
Durerea se trateaza cu antiinflamatorii si antialgice, plus doze mari de
vitamine din grupul B.

Terminologie
Notiunea de „Herpes” a fost introdusa de Hipocrate. Ea deriva din limba greaca,
unde cuvantul „herpein” se poate traduce in romana prin „piele de gaina”. Initial
aceasta notiune ingloba atat herpesul simplex cat si herpesul zoster, desemnand un
rash veziculos. Pliny a fost primul care a diferentiat clinic cele doua boli. Ulterior
Celsus a descris ca leziunile din herpesul zoster se extind „ca un sarpe” cu aspect
de curea. Termenul de „Zoster” deriva tot din limba greaca, unde inseamna „curea”
si exprima distributia leziunilor in jurul trunchiului de la linia mediana posterioara
pana la cea anterioara .
In engleza se mai utilizeaza termenul „shingles”, ce deriva din latinescul
„cingulus”, care inseamna „curea” a2i si in italiana se ma zice „Focul lui Sfantul
Anthony”.a12i
1.2 Relatia dintre varicela si herpesul zoster
Relatia dintre herpes zoster si varicela a fost pentru prima data mentionata in 1888,
de catre medicul vienez Janos von Bokay. El a observat ca dupa contact cu un
bolnav cu herpes zoster copiii fac frecvent varicela. In 1925 a fost demonstrata

3
etiologia comuna de Kundratitiz. El a observat ca lichidul din veziculele din herpes
zoster poate induce varicela la un copil care nu a avut varicela si ca acesta poate
transmite boala la copiii receptivi din jur, fara inoculari cutanate.
Virusul varicelozosterian a fost pentru prima data vizualizat prin microscopie ele
ctronica in 1948, de catre Ruska. El a remarcat ca particulele virale provenite de la
bolnavi cu varicela si herpes zoster sunt electromicroscopic identice. a1i
1.3 Patogeneza
Von Barensprung a descris 61 de cazuri de HZ in 1831 si a remarcat relatia dintre
distributia leziunilor si distributia nervilor periferici. Ulterior a aratat prezenta
leziunilor in ganglionii senzitivi spinali la acesti pacienti.
In 1920, Head a descris leziuni inflamatorii si hemoragice atat in ganglioni cat si
in nervii senzitivi. El a mai remarcat ca aceste leziuni erau in relatie directa cu
leziunile cutanate.
Ramsay Hunt a aratat ca inflamatia ganglionului geniculat ar putea exlplica
paralizia faciala de tip periferica la un bolnav cu leziuni herpetice la nivelul
pavilionului urechii.
Garland a fost primul care s-a gandit ca HZ ar putea reprezenta reactivarea
infectiei latente cu virusul care a produs varicela.
Edgar Hope-Simpson si Albert Wander au demonstrat in 1964 ca HZ apare atunci
cand scade imunitatea contra virusului varicelei. Edgar a ajuns la concluzii valabile
si azi:
• HZ poate fi o sursa de infectie pentru varicela, in timp ce situatia inversa nu este
posibila;
• numarul cazurilor de HZ creste cu varsta;
• HZ nu poate fi transmis de la alte cazuri de HZ si nu apare in focare epidemice;
• HZ aparut la copiii mici este cauzata de infectia materna prenatala cu virusul
varicelic;
4
 • Dematoamele cele mai des afectate de HZ sunt T1-T2 si L1-L2, fapt care
coincide cu zonele in care eruptia din Varicela are intensitate maxima;
• Reactivarea virusuli varicelic este intermitenta dar este bine controlata de
imunitatea gazdei, cand imunitatea scade, reactivarea este urmata de migrarea lui
catre dermatoamele aferente si de aparitia HZ.
Ipoteza latentei virusului varicelozosterian in ganglionii nervosi a fost confirmata
odata cu decelarea particulelor virale prin imunofluorescenta sau microscopie
electronica in interiorul acestor ganglioni. a1,4i
2. Particularitati virusologice si imunologice
Virusul varicelozosterian (VVZ) apartine familiei herpesviridae, fiind inclus alaturi
de virusul herpes simplex (HSV1 si HSV2) in familia alfa-herpesviridae. Mai este
cunoscut si sub numele de HHV3 a1i.
2.1 Morfologie si structura
VVZ este alcatuit dintr-o nucleocapsida care contine un AND dublu catenar si o
anvelopa lipidica, care prezinta la suprafata numerosi spiculi glicoproteici. Intre
nucleocapsida si anvelopa se afla tegumentul viral.
Virusul are simetrie icosaedrica, cu diametrul de 150-200 nm, din care capsida
reprezinta 90-95 nm. Capsida contine 162 capsomere hexagonale, cu simetrie
axiala 5:3:2.
Genomul viral contine 124.884 a5i de perechi de baze, cantareste aproximativ 80
MD si codifica 75 de proteine virale. El apartine paternului D de genom al
herpesvirusurilor, iar organizarea sa este similara cu a altor herpesvirusuri umane.
Genomul VVZ are o secventa unica lunga de 105 kilobaze si o secventa unica
scurta de 5,2 kilobaze. Fiecare secventa genomica este flactanta de secvente
“terminal repeat” si “internal repeat” de 6,8 kilobaze. In timpul replicarii numai
secventa scurta poate avea 2 forme izomerice.

5
. Forme clinico-evolutive de herpes zoster
a) Forma comuna
Manifestarile clinice din herpes zoster pot fi impartite in perioada preeruptiva
(nevralgia preherpetica), in perioada acuta eruptiva si in perioada cronica
(nevralgia postherpetica).
• Perioada preeruptiva sau prodromala dureaza cateva zile si consta intr-o
nevralgie intensa, lancinanta, continua si mai accentuata noaptea, localizata la unul
sau doua dermatoame aflate pe traiectul nervului senzitiv dependent de ganglionul
afectat. Durerea are caracter de arsura (80% din cazuri), cedeaza greu la antialgice
si poate fi insotit cu febra (30 % din cazuri), adenopatie regionala, hiperestezie
cutanata si afectarea starii generale. Uneori pacientii acuza doar senzatii cutanate
neobisnuite, parestezii sau mancarimi.a13i
In perioada preeruptiva diagnosticul de HZ este dificil, deoarece durerea intensa
poate conduce la confuzii cu: pleurite, pneumonii, infarct miocardic, apendicite,
colici renale sau biliare, embolism pulmonar.
Aproximativ 75-80% din pacienti cu HZ prezinta durere prodomala, care apare de
obicei cu 2-10 zile inaintea eruptiei. In literatura au fost descrise si cazuri in care
durerea a precedat eruptia cu cateva saptamani sau chiar luni. Daca durerea nu este
urmata de eruptie se foloseste termenul de „zona sine herpete”. Futura si
colaboratorii au demonstrat ca la 8-25 % din pacienti cu afectarea acuta a nervului
facial este vorba de HZ fara eruptie.a14i
• Perioada eruptiva este marcata de aparitia eruptiei veziculare cu durata de 2-3
saptamani.
Eruptia din HZ se caracterizeaza prin:
- distributie radiculara, afectand strict dermatoamele dependente de radacina
senzitiva a ganglionului in care s-a reactivat VVZ latent;
- unilaterala, oprindu-se strict la linia mediana anterioara si posterioara;
6
- caracter in “banda” sau in “centura”;
- se instaleaza in 2-3 valuri successive;
- elementele eruptive parcurg aceleasi stadii ca in varicela: macula, papula,
vezicula, crusta. Veziculele se formeaza in 12-24 de ore, sunt rotunde, grupate in
buchete, apoi in bule policiclice confluente. Veziculele se tulbure in a 5-a zi.
Crustele apar intre a 7-a si a 10-a zi de boala, persistand 2-3 saptamani, lasand
cicatrici roz -; albicioase a13i. Leziuni noi mai pot apare pana la 7 zile si
corespunde perioadei de replicare virala. Leziunile se vindeca in 2-3 saptamani la
copil si adultul tanar si in 3-4 saptpmani la vartnic.
- eruptia zosteriana se insoteste de o durere intensa, de tip nevralgic, care poate
persista luni sau chiar ani de zile dupa vindecarea leziunilor cutanate.
- in HZ toracic, buchetele veziculoase sunt dispuse la locurile de emergenta ale
filetelor nervoase senzitive ale nervilor intercostali: paravertebral, axilar si
parasternal. Uneori prin afectarea neuronilor din coarnele medulare anterioare apar
paralizii sau pareze, tulburari vegetetive si trofice (vasomotorii, secretorii, caderea
parului)
- intotdeauna exita modificari ale LCR, exprimate printr-o pleiocitoza limfocitara
(<100/mm3)
• Perioada cronica sau nevralgia postherpetica este reprezentata de durerea
persistenta sau reaparuta cu durata de peste 30 de zile dupa crustificarea tuturor
leziunilor sau durerea care persista 4-12 saptamani de la debutul eruptiei.
In 1993 s-a introdus notiunea de “durere asociata zosterului”, asta ar cuprinde
durerea din toate fazele. Disparitia durerii este definita ca fiind absenta durerii timp
de 4 saptamani consecutive, urmata de absenta recaderilor dureroase in
urmatoarele 6 luni. Introducerea acestui termen usureaza prelucrarea statistica a
datelor referitor la sindromul dureros zosterian global, darn u permite evaluarea
separata a eficacitatii unui tratament antiviral asupra durerii acute si cornice.
7
Durerea trece treptat si in lipsa tratamentului dar poate persista si ani de zile, chiar
cu o intensitate mare, care poate sa duca la depresie.
Frecventa nevralgiei postherpetice in functie cu varsta
Varsta Nevralgia postherpetica in lipsa tratamentului
55 de ani 27% din pacienti
60 de ani 47% din pacienti
70 de ani 73% din pacienti
Evolutia HZ este este de obicei favorabila, catre vindecare in 2-3 saptamani.
Durata si intensitatea durerii sunt direct proportionale cu varta bolnavului.a15i
b) Fomele severe afecteaza imunodeprimatii. La acesti pacienti severitatea si
incidenta HZ sunt mult crescute. Se caracterizeaza prin extensia multimetamerica a
leziunilor, diseminare variceloforma, afectarea viscerala, compliactiile
neurologice, recidive frecvente si cronicizarea.
Replicare virala intensa si prelungita duce la evolutia lenta si grava a bolii. Durata
medie pana la cicatrizarea spontana a leziunilor este intre 3-4 saptamani. In absenta
terapiei antivirale, mortalitatea este intre 1-15%, dar fiind mai mica decat
mortalitatea prin primoinfectia cu VVZ la imunodeprimati.a1i
Cauzele de imunodepresie cu risc crescut de a permite reactivarea VVZ sunt:
grefele medulare a16i, transplant renal a17i, lupus eritematos acut diseminat,
leucemia acuta limfoblastica sau mieloblastica, neoplasme sub chimioterapie si
corticoterapia pentru boli benigne (eczeme).
c) Forma cronica de HZ a fost recent descrisa la bolnavii cu SIDA. HZ are deseori
valoare revelatoare pentru o infectie HIV, dar numai pentru stadiile tardive, cand
HZ imbraca forme clinice atipice, severe, diseminate si visceralizate. Anunta un
numar scazut de limfocite CD4 si un prognostic nefavorabil.
Interactiunea intre HZ si HIV a fost evaluata intr-un studiu cohorta cu 287
homosexulai HIV-seropozitivi si 499 homosexuali HIV-seronegativi. Incidenta HZ
8
a fost remarcabil crescuta la homosexualii HIV-seropozitivi: 29,4 cazuri / 1.000
persoane / an fata de 2 cazuri /1.000 persoane /an la cei HIV-seronegativi. Riscul
de aparitie a HZ nu a fost asociat cu durata infiectiei cu HIV si nu a fost prevazut
pentru o evolutie rapida a sidei.a19i
Riscul la recidiva intr-un an de la HZ este aporximativ 12% fata de populatia
generala unde acest risc este intre 1-4 %.
Uneori reactivarea VVZ in stadiile avansate ale infectiei cu HIV este lipsita de
leziuni cutanate, manifestandu-se prin necroza acuta de retina, nevrita optica,
meningoencefalita, afectari viscerale. Nu s-a constatat o crestere a incidentei
nevralgiei prostherpetice la pacientii HIV-seropozitivi fata de cei HIV-
seronegativi, explicat prin faptul varstei reduse la care apare HZ (25-40 de ani) si
prin discretia raspunsului inflamator local.
HZ la cei HIV-seropozitivi deseori are manifestari clinice atipice:
- visceralizarea in absenta leziunuilor cutanate;
- leziunio cutanate atipice: indurate, verucoase;
- suprainfectia bacteriana;
- nevrita optica;
- necroza acuta retiniana care evolueaza spre dezlipire de retina -; 70% din cazuri -
si cecitate - 80% cauzuri. Un studiu efectual in SUA a aratat ca necroza acuta
retiniana produsa de VVZ afecteaza 1% din bolnavi cu HIV.
- meningoencefalita sau mielita VVZ -; apare la pacineti care au avut in
antecedente recente HZ si care au un numar de CD4 sub 100/mm3. Pune probleme
de diagnostic deoarece imbraca un tablou clinic de leucoencefalita multifocala
febrila cu leziuni demielinizante, ischemice si hemoragice. Doar evidentierea
ADN-VVZ in lichidul cefalo-rahidian prin PCR asigura diagnosticul cu
certitudine.

9
 - formele multirecidivante si cronice -; 5-;23% din cazuri, mai ales la pacienti
profund imunodeprimati sau la cei tratati cu acyclovir de repetate ori si VVZ a
dezvoltat rezistenta.a1i

d) Forme fruste fara eruptie sau cu eruptie atipica, care pot ridica probleme de
diagnostic diferential.
4.2 Forme clinice de herpes zoster in funtie de varsta
a) HZ la copilul mic apare dupa o contaminare in utero sau in primele luni de viata.
HZ este rar la copilul sub varsta de 4 ani si nu prezinta semne de gravitate.
b) HZ la copilul mare, adolescent, adult <50 de ani -; in absenta imunodepresiei,
HZ are o evolutie benigna, localozata si evolueaza sprevindecare fara sechele
c) HZ la adultul >50 de ani si la varstnic -; la aceatea categorie de varsta apare cel
mai frecvent. Prevalenta durerii post-zosteriene la 30 de zile de la debut este de 15
ori mai mare decat la pacientii cu varsta sub 50 de ani, iar cea a durerii la 60 de zile
este de 27 de ori mai mare.a1i
4.3 Forme particulare in herpes zoster
a) Herpes zoster oftalmic (HZO) este datorat reactivarii VVZ latente din
ganglionul Gasser. HZO reprezinta peste 10-25% din totalul cazurilor de HZ.
Ramura oftalmica a trigemenului are 3 subramuri: frontala, lacrimala si nazala,
VVZ poate sa afecteze numai o ramura. Diagnosticul se pune dupa localizarea
topografica a leziunilor.
Factorii predispozanti sunt:
- imunodepresia: varsta inaintata (imunodepresie fiziologica), infectie cu HIV,
neoplasme, chimioterapie, radioterapie.
- infectia acuta cu herpes simplex virus
- factori reactivanti: traumatism local, febra, lumina ultravioleta, menstrutia,
stresul emotional.
10
Simptomele sunt:
- simptome prodromale care preced eruptia cu cateva zile: durere lancinanta in
dreptul ochilui afectat, febra, stare generala alterata, cefalee;
- dermatita;
- dureri oculare: intepaturi, senzatie de corp stain, lacrimare;
Semenele locale sunt:
- semnul lui Hutchinson (1864), cand ramura nasala este afectata si leziunile apar
pe varful sau numai pe o parte a nasului. Se poate evolua cu afectarea serioasa a
orbitei.
- dermatita tipica HZ: eruptie veziculoasa eritematoasa pe frunte, pleoape, cornee
si ulterior formarea crustelor in a 6-a zi.
- limfadenopatie;
- edem palpebral, hiperemie conjunctivala difuza; a21i
Complicatiile oculare sunt rezultatul proceselor inflamatorii (keratita stromala,
uveita), replicarii virale (leziuni corneene), tulburarii trofice (keratite
neuroparalitice) si ischemiei. Cele mai des intalnite complicatii oculare sunt:
cicatrici palpebrale, conjunctivitele, scleritele, episcleritele, keratitele, uveitele
anterioare, glauocomul, retinita, neuropatia optica si paraliziile oculomotorii.a1i b)
Herpes zoster cu afectarea ramurii mandibulare sau maxilare a trigemenului este
mult mai rara decat HZO. Se manifesta clinic prin leziuni herpetiforme intraorale
(pe palat, fosa tonsilara, planseu bucal si limba) si la nivelul fetei (1/3 medii cand
este afectata ramura maxilara si 1/3 inferioare cand este afectata ramura maxilara).
Eruptia este asociata cu o durere intensa. Este important diagnosticul diferential
intre eruptia herpetiforma cauzata de HSV si cea cauzata de VVZ. Trebuie
efectuate teste serologice si izolarea virusului la nivelul leziunilor cutanate pentru
certitudine.
5. Colplicatiile Herpesului Zoster
11
Complicatiile Herpesului Zoster dupa Mike Oxman (IHMF Workshop on VVZ,
New Orleans, 1995) sunt:
a) Complicatii neurologice: a24i
• durerea post-zosteriana este cea mai frecventa si mai suparatoare complicatie
este. Apare mai ales in cazul localizarii cefalice si apare la 25% - 50% dintre
pacienti cu varsta peste 50 de ani. La peste 50% dintre acestea durerea are o durata
mai mare de o luna, este mai intensa in cursul noptii si la schimbarile de
temperatura. De obicei durerile dispar dupa 2 luni -; 1 an, rareori raman definitive.
• meningoencefalita si encefalita apar cu manifestari clinice asemanatoare cu altor
infectii ale SNC. Sunt mai frecvente decat diagnosticate clinic deoarece pacientii
rareori acuza cefalee sau sa prezinte semne de iritatie meningeala.
• paralizii motorii periferice sau paralizii de nervi cranieni -; apar la 14-33% din
cazuri. Nervul oculomotor fiind cel mai frecvent afectat.
• mielite care se manifesta prin durere radiculara, paralizie segmentara motorie si
urmat de sindrom dureros post-zosterian
• angeite granulomatoase cerebrale cu hemipareze contralaterale, apare rar,
afecteaza artera carotida interna. Este o complicatie tardiva cu o evolutie
progresiva si grevata de o mortasitate inalta.
• retentia acuta de urina este o complocatie rara, apare mai ales in cazul afectarii
nervilor lombosacrali. Urodinamic vezica este hiposenzitiva si atona, dupa o
perioare de 6 -; 10 saptamani spontan, gradat se amelioreaza, ca dupa 14 sapt sa
dispara complet retentia de urina. Tratamentul este cateterizarea.

b) Complicatii oculare:
• keratite -; sunt complicatiile corneene cele mai frecvente si variaza in functie de
momentul aparitiei in raport cu debutul eruptiei.

12
 - keratitele superficiale sunt consecinta replicarii virale la nivel cornean. Sunt
reprezentate de keratitele punctate superficiale si keratitele pseudodendritice. Apar
in 50% din cazurile herpesului zoster oftalmic si debuteaza in prima saptamana de
boala. Sunt ulceratii superficiale , mici, numeroase localizate la periferie corneei.
Se vindeca spontan, dar in lipsa terapiei antivirale evolutia lor poate fi prelungita.
- keratitele profunde sunt rare si apar dupa mai multe luni de la episodul de debut.
Replicarea virala fiind absenta ele apar prin mecanisme imunopatologice.
-keratita disciforma zosteriana apare la 10% dintre pacientii netratati, dupa o luna
de la debutul clinic si este asociata cu uveita anterioara. Mecanismul de aparitie
este de hipersensibilizare intarziata mediata celular. Formele cronice poate sa
conduca la keratite interstitiale hipervascularizate, care se complica cu leziuni
cicatriciale coneene opace, astigmatism neregulat, subtierea si eventual perfortia
corneei.
-keratitele neurotrofice sunt frecvente, 25%, reprezentate de ulcer torpid, rezistent
la tratament si poate sa se complice cu suprainfectii si perforatii corneene.
• Uveita anterioara -; apare la 30% dintre pacienti cu HZO fiind o complicatie
precoce. Are o evolutie acuta cu scaderea acuitatii vizuale, cu hiperemie si dureri
oculare. La examenul bio-microscopic se observa siechii anterioare si posterioare,
hipertonie oculara si atrofie iriana -; semn patognomonic. Are o evolutie
favorabila, dar se poate recidiva si croniciza.
• Glaucomul secundar- poate sa apara dupa uveita si este cauzat de trabeculita
zosteriana.

• Episcleritele si scleritele- fie apar precoce, fie tardiv, ele pot imbraca doua forme
clinice: anterioare difuze si nodulare.
• Afectarea retinei si nervului optic:
-ocluzii vasculare arteriale si venoase ale retinei si papilei
13
 -necroza retiniana acuta -; la 30% dintre pacienti cu HZO apare bilateral si
asimetric. Initial apare o vasculita arteriovenoasa retiniana periferica, ulterior apar
zone de necroza retiniana periferica care se extind progresiv catre polul posterior,
tractioneaza vitrosul, favorizand decolare retinei si ducand aproape inevitabil la
cecitate. Deseori se asociaza cu uveita anterioara, hialita si edem papilar. La
bolnavii cu SIDA apare forma severa numita retinita necrozanta cu focare
multifocale. Ea afecteaza polul posterior si evolueaza catre confluenta focarelor de
necroza.
• Complicatiile tardive mai rar intalnite sunt: sclerita posterioara, sindromul de
apex orbital, nevrita optica si afectarea ochiului contralateral.
• Complicatiile cronice sunt definite prin persistenta afectarii oculare mai mult de 6
luni de la vindecarea erutiei. Sunt reprezentate de: uveitele cronice, keratouveitele
cronice, glaucomul secundar, anestezia corneana, opacifierea si neovascularizarea
corneei si cataracta.
c) Complicatii cutanate:
• Suprainfectii bacteriene;
• Diseminarea eruptiei -; HZ varicelosum
d) Complicatii viscerale:
• Pneumonii
• Hepatite
• Esofagite
• Pericardite
• Cistite
• Artrite
6. Diagnosticarea herpesului zoster

14
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza datelor epidemiologice, clinice si
paraclinice.

6.1 Date epidemiologice si clinice pentru diagnosticul pozitiv

Cauza herpes zoster este reprezentata de reactivarea VVZ. Nu exista factori de
mediu, genetici sau sociali implicati in aparitia bolii. Diagnosticul pozitiv este mai
dificil inainte de aparitia eruptiei si se bazeaza pe datele epidemiologice-contact cu
varicela si pe prezenta durerilor atroce. Diagnosticul pozitiv este utor de pus in fata
unei eruptii veziculoase, cu distribute metemerica, unilaterala, la pacienti care au
avut varicela in antecedente si prezinta factori de risc ai reactivarii infeciiei cu
VVZ : varsta peste 50 de ani, cu deficit imunitar congenital sau mediat celular
dobandit (ex: leucemii, limfoame, boli de system, SIDA), pacientii sub terapie
imunosupresiva(neoplasme, transplant de organ), varstnici tarati (diabet zaharat, cu
insuficienta renala), granulopenici, Herpesul zoster apare exceptional la copiii sub
2 ani, mama prezentand varicela gestationala, care a dus la latenta VVZ la copil.

6.2 Diagnosticul de laborator

Diagnosticul virusologic cuprinde:
• metode rapide de diagnostic virusologic efectuate prin:
- evidentierea antigenelor virale in prelevatul proaspat prin: imunofluorescenta pe
frotiu si prin tehnici imunoenzimatice
- evidentierea antigenelor virale dupa 48 de ore de cultura virala pe medii celulare,
cu ajutorul anticorpilor monoclonali fluorescenti
- evidentierea ADN-VVZ prin PCR, utilizata mai ales in afectarile neurologice.
• Cultura pe medii celulare -; este metoda standard si de referinta in diagnosticul
virusologic al infectiilor cu VVZ.
Diagnosticul serologic se foloseste pentru:
15
- stabilirea statusului imunologic fata de VVZ prin evidentierea IgG anti-VVZ;
- confirmarea primoinfectiei cu VVZ prin evidentierea IgM anti-VVZ. Prezenta
IgM anti-VVZ diferentiaza primoinfectia VVZ de reactivarea VVZ
In cazul HZ diagnosticul serologic nu are nici un rol deoarece cresterea titrului de
anticorpi IgG anti-VVZ in cursul reactivarii este inconstanta.
Tehnica cea mai utilizata este ELISA. Recent s-a introdus o noua tehnica FAMA
(Fluorescence Antibodz to Membrane Antigen) care desi fiind cea mai performanta
nu se utilizeaza inca in practica curenta.
Tehnici nespecifice de diagnostic:
• Citodiagnosticul Tzanck si Microscopia electronica sunt putin utilizate deoarece
sensibilitatea este de 50% si nu diferentiaza VHS1 de VHS2 si de VVZ.
• Dozarea interferonului alfa -; metoda rapida (48-72 ore), poate fi efectuata in
LCR, sange sau lichid amniotic. Se utilizeaza pentru diagnosticarea afectarilor
SNC produse de VHS si VVZ

16
 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN
INVESTIGAREA PACIENTULUI CU HERPES ZOSTER

Investigaţiile de rutinăinclud:
- hemoleucograma,
- VSH,
- examenebiochimice
- sumar de urină,
- semai pot face EKG siradiografietoracică.
Cazurile dificile necesită consultarea unui cardiolog, neurolog sau
endocrinolog. Orice pacient ce urmează a fi supus investigaţiilor sau altor
examinări, este îngrijorat în privinţa procedurii şi a diagnosticului, iar în unele
cazuri, anxietatea este foarte accentuată. Se impune, atunci calmarea pacientului.
Pentru liniştirea pacientului, asistenta trebuie să-l încurajeze, să comunice,
astfel încât să-l determine să-şi exprime sentimentele. În cadrul acestei comunicări
(discuţie, observaţie), asistenta încearcă să:
- evalueze gradul anxietăţii pacientului, cauza anxietăţii (frica de investigaţie, frica
de diagnostic grav, frica de durere, etc.); în funcţie de aceste probleme
identificabile, aplică intervenţiile autonome corespunzatoare;
- asigură un climat calm, de căldură umană;
- printr-o comunicare eficace, verbală şi nonverbală, îi demonstrează pacientului că
îi înţelege problemele (climat de înţelegere empatică);
- îi explică efectele dezagreabile ale investigaţiei, rugându-l ca, printr-un efort de
voinţă, să le depăşească, pentru a putea coopera în timpul examinării.

17
 Rolul asistentului medical:
- să respecte orarul recoltărilor;
- să pregatească psihic pacientul -informarea acestuia privind examinările;
- să pregatească fizic pacientul–regima limentar, repaus la pat, aşezarea în poziţie
corespunzătoare în funcţie de recoltare;
- să pregatească materialele şi instrumentele necesare recolătrii;
- să efectuieze tehnica propriu-zisă cu profesionalism;
- săcompleteze imediatşi correct buletinul de analiză care va cuprinde:numele şi
prenumele, numărul salonului şi al patului, natura produsului, analiza cerută, data
recoltării, etichetarea produsului prin scriere direct pe recipient sau pe etichete
bine fixate de acesta;
- expedierea si transportul produselor recoltate se va face astfel încat acestea să
ajungă la laborator în starea în care au fost prelevate din organism;
- să trimită produsele imediat după recoltare, pentru a se evita alterarea; în cazul
transportului în altă unitate, să fie ambulate corespunzător.
Hemoleucograma
• pregatire materiale:
- de protecţie – manuşi de cauciuc
- sterile – ace,tampoane de vată, seruri test
- nesterile – tava medicală,cameră umeda, lame uscate si curate,degresate ,şlefuite,
pipette Potain
- pregatirea psihică a pacientului – se anunţă să nu manânce şi i se explică
necesitatea efectuării tehnicii
- pregatirea fizică – se aşează pacientul în poziţie şezând cu mâna sprijinită
• execuţie:
- se aseptizează pielea degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90˚
- se evită congestionarea printr-o frecare puternică si prelungită
18
- se aşteaptaevaporareaalcoolului
- cu o mişcarebruscă se înţeapăpieleapulpeidegetuluiînpartealaterala a extremitaţii,
perpendicular pestraturilecutanate
- se şterge cu un tampon uscat prima picatură, se lasasă se formeze o altăpicatură de
sânge din care se recoltează cu pipetasau cu lama
- se şterge cu un tampon cu alcool
- la extremitatea unei lame se pune o picatură de 3-4 mm diametru
- se aşează o lamela cu marginileşlefuiteînunghi de 45˚ cu lama (picatura se
întindeprincapilaritate)
- lamela se tragecatrepartealiberă,
păstrândaceeaşiînclinaţieşiantrenândtoatăpicaturafarăsă se fragmenteze
- se agită lama pentruuscare
- se etichetează si se trimite la laborator.
VSH- viteza de sedimentare a hematiilor (rapiditatea cu care se produce
sedimentarealor).
• pregătiremateriale
- sterile – seringă de 2 ml uscată,solutie de citrat de Na 3,8%, ace pentru puncţia
venoasă
- nesterile- stativsi pipette westergreen, pernuţa, musama, eprubete, taviţarenală,
garou,vată
- soluţiidezinfectante – alcool 70˚

19
 • pregătirepacient
- pregătirepsihica:- i se explica cu 24 ore înainte , necesitateaefectuăriiexaminării
- pregătirefizică:- se anunţăsă nu manânceşisăpăstrezerepausfizic
• execuţie
- asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun
- îmbracămănuşile de cauciuc sterile

20
- aspiră în seringă 0,4 ml citrate de Na 3,8%
- puncţionează vena fară garou si aspiră sânge pană la 2 ml
- retragea culşiaplică tampon cu alcool
- scurgeamesteculsânge –citrate îneprubetaşiomogenizează lent
- aşeazăeprubetaînstativ
- îngrijeştepacientul
- completeazăbuletinul
- eticheteazăprodusul
- seaspiră cu pipetawestergreenpana la gradaţia 200 şi se aşeazaînstativpedopul de
cauciuc,înpoziţie strict verticală.
Sumar de urina

• scop-explorator:informeazăasuprastăriifuncţionale a rinichilorcâtşi a întregului

organism
• pregătiremateriale
- urinar sau ploscă, muşama şi aleză, material pentru toaleta organelor genitale
externe, recipiente pentru recoltare în funcţie de examenul cerut.
• pregătirepacient
- psihic: se anunţă şi se instruieşte privind modul de recoltare

21
 să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat
 săurinezefarădefecaţie
 să verse imediaturinaînvasulcolector
 să nu urinezeîntimpultoaletei
- fizic:
 se protejează patul cu muşama şi aleza
 se puneplosca sub pacient
 se face toaleta organelor genitale externe
 se îndepartează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat
• se recoltează din prima urină de dimineaţă, 5-10 ml, şi se duce la laborator, acest
examen permite stabilirea diagnosticului cercetându-se urea, glucoza, albumina,
sărurile şi oxalaţii.
Pregătireapacientuluipentruradiografiatoracică

- se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face examinarea

- pacientul va fi dus la serviciul de radiologie
- se explicăpacientului cum trebuiesă se comporteîntimpulexaminării
- se dezbracăcompletregiuneatoracicăşi se îndeparteazăobiecteleradioopace
- se aşeazăpacintulînpoziţieortostatică cu mâinilepeşoldurişicoateleaduseînainte
22
- când poziţia vertical este contraindicată se aşează pacientul în poziţie şezând sau
în decubit.
- În timpul examenului radiologic asistenta ajută pacientul să ia poziţiil ecerute de
medic,sugarii şi copii mici se fixează prin înfăşare pe un suport de scânduri sau se
suspend în hamuri
- dupăexamenpacientulesteajutatsă se îmbrace şi va fi condus la pat
- se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat şi data

23