ZONA ZOSTER

Herpes zoster”, derivă din substantivul „herpetón” și „zoster”, care în greacă clasică
înseamnă respectiv „șarpe” și „centură”.
Zona Zoster, este cauzată de virusul Varicello-Zosterian (VZV), responsabil și de
îmbolnăvirea de varicelă (vărsat de vânt), virusul este un tip de virus herpetic motiv pentru
care această afecțiune mai este cunoscută în termeni medicali ca Herpes Zoster. Aceasta
mai poate fi confundată cu alte boli cu simptome asemănătoare, apendicita sau infecția cu
herpes simplex.
Uneori durerea poate să apară înaintea petelor.
Cu câteva zile înainte de apariția erupției s-ar putea ca persoana să aibă o stare
generală alterată și să descopere o arie delimitată, sensibilă, pe care să simtă arsuri.
Durerea poate fi severă până la a fi confundată cu un atac de cord atunci când nervul
afectat deservește zona toracelui. Pe piept sau pe spate apar una sau mai multe pete roșii,
mai rar pe față, pe brațe, picioare sau chiar în gură. Petele se transformă repede în bășicuțe
numite vezicule. Ele apar întotdeauna doar pe o parte a corpului (dreaptă sau stângă) și nu
depășesc niciodată linia mediană.
Pentru că zona zoster este provocată de reactivarea unui virus latent în celulele
nervoase ale persoanelor care au suferit odinioară de varicelă, erupția se poate repeta.
La unele persoane durerea poate persista mult timp după dispariția erupției. Această
complicație, numită nevralgie post-herpetică, își are originea în afectarea fibrelor nervoase.
Poate fi foarte dureroasă și dificil de tratat.
Stresul, boala și un sistem imunitar vulnerabil se crede că sunt factorii care
contribuie la declanșarea zonei zoster. Factorii consideraţi favorizanţi sau declanşatori ai
herpesului zoster sunt: traumatisme, intervenţii neuro-chirurgicale, administrare de
citostatice, neoplasme, limfoame, leucemii, infecţia cu HIV/SIDA. Cei mai mulți bolnavi sunt
adulți în vârstă; mai mult de 50% din persoanele de peste 80 de ani dezvoltă această
afecțiune deosebit de neplăcută și complicată.
Zona zoster are 3 stadii de dezvoltare, cu cât începe să fie tratată mai devreme cu
atât mai bine.
1. erupția propriu-zisă: persoana în cauză poate crede că se confruntă cu o răceală
puternică, însoțită de un țiut în ureche, dureri de stomac și diaree
2. erupția în sine, de bubițe pline de lichid, extrem de dureroase, ca și când cineva ți-ar înfige
ace în piele. Aceste vezicule continuă să se formeze timp de 3-5 zile, după care tind să
evolueze în pustule (umplutură cu puroi) și în termen de 7-10 zile de la apariția lor,
veziculele se rup și apoi se formează coaja (crusta) care cade în decurs de 10 zile. De obicei,
pielea revine intactă în următoarele 2-4 săptămâni; adesea rămân cicatrici ușoare și
modificări ale pigmentării pielii. Un asemenea episod durează în jur de o lună, dar dacă nu
sunt luate măsuri și sistemul imunitar continuă să fie la pământ, se poate prelungi chiar mai
mult de 1 an.
3. Nevralgia post-herpetică (etapa de durere cronică) este cea mai frecventă complicație a
Herpes Zoster. Este o durere neuropatică cronică, care se dezvoltă după cel puțin 30 de zile
de la vindecarea leziunilor pielii și care poate continua luni sau ani. Simptomele sunt:
senzaţie de arsură, durere întepătoare în zona afectată în cazul erupţiei recente, durere

1
persistentă, sensibilitate extremă la atingere.

SIMPTOMATOLOGIE
Persoana bolnavă poate manifesta: dureri de cap, sensibilitate la lumină, mâncărimi,
furnicături locale, țiuituri în urechi sau durere mare în zona unde apare erupția, rar febră,
dureri de stomac, frisoane. Câteva zile mai târziu, apare erupția sub formă de bandă.
Această erupție sub formă de bandă este semnul cert al zonei zoster.
Erupția cauzează mai multă durere decât mâncărime. Când virusul se reactivează el
merge de-a lungul nervului în aria de piele pe care acesta o deservește sub formă de bandă.
De aceea erupția apare pe o singură parte a corpului, de obicei pe piept sau pe spate și
câteodată pe față, în jurul unui ochi (herpes zoster oftalmic - care poate duce la orbire).
Fluidul din vezicule este clar la început dar poate deveni tulbure în 3-4 zile. Veziculele
se pot sparge, lichidul se prelinge și crusta apare în 5 zile; vindecarea completă are loc în 2-4
săptămâni dar pot rămâne câteva cicatrici.
INVESTIGAȚII
De obicei zona zoster se diagnostichează în momentul apariției benzii de erupție pe o
singură parte a corpului. Dacă diagnosticul nu este clar, medicul poate recurge și la alte
investigații de laborator, cel mai comun fiind testul pentru herpes, din celulele din vezicule.
TRATAMENT
Imediat ce este diagnosticată boala, medicul decide începerea tratamentului cu
antivirale și antibiotice pentru stoparea infecției. Dacă medicația începe cu 2-3 zile înainte
de apariția erupției, șansele de apariție a complicațiilor scad.
40-50% din persoanele cu nevralgie post-herpetică nu răspund la tratament
o Medicația antivirală: aciclovir (2-3 g/zi) , famciclovir, valaciclovir (Valtrex cp 500mg;
3g/zi), brivudin (Helpin cp 125mg; 500mg/zi) rodilemid (fiole 10ml; 1f/zi) care reduc
durerea și perioada de boală. Durata tratamentului este în medie 7-10 zile.
o Medicația fără rețetă: aspirină și ibuprofenul
o Antibiotice aplicate direct pe piele, care opresc infecția bacteriană, corticosteroizi
antiinflamatoare – steroidiene (prednisom 30mg/zi, în cure scurte pentru prevenirea
algiilor postzosteriene)
10-15% din persoanele care suferă de zona zoster suferă de nevralgie postheroetică
și în acest caz se mai prescriu:
- antidepresive triciclice
- anestezice topice: plasturi cu lidocaină care amorțesc zona
- analgezice opioide de tipul codeinei, morfina, fentanil
- creme ce conțin capsaicina 0,025%
- anticonvulsivele (gabapentin)
În anumite situații se folosește tratamentul chirurgical pentru acest tip de nevralgie
și constă în secționarea nervilor, astfel blocându-se semnalele dureroase, sau injecții.
Erupția de vezicule acoperă o porțiune mai mare a corpului și poate afecta inima,
plămânii, ficatul, pancreasul, articulațiile și tractul intestinal. Erupția care apare pe frunte,
nas, în jurul unui ochi, poate cauza probleme de vedere și trebuie consultat un medic
oftalmolog. Tratamentul în acest caz poate include odihna, comprese reci, medicamente
antivirale.
PROFILAXIE
În cazul în care o persoană nu a avut varicelă, se recomandă evitarea contactului

2
persoanei respective cu o persoană bolnavă. Lichidul din vezicule este contagios și
expunerea la acesta poate cauza varicela (nu zona zoster) la persoanele care nu au avut
varicela.
Se poate evita luarea virusului care cauzează varicela și mai târziu zona zoster prin
vaccinare contra varicelei. A fost dezvoltat un vaccin specific pentru prevenirea Herpes
Zoster și Nevralgiei post-herpetice, comercializat sub numele de Zostavax®.