UNIVERSITATEA DE VEST ,, VASILE GOLDIS ” ARAD

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

FARMACIE,ANUL IV, GR.3

STUDENT: FORT STEFAN ALEANDRU

REFERAT DERMATOLOGIE

ZONA ZOSTER
 ZONA ZOSTER

GENERALITĂŢI
Zona zoster (herpes zoster) este o infecţie virală ce afectează rădăcinile nervoase.
Se caracterizează prin durere şi apariţia unei benzi eruptive ce se întinde pe o singură
parte a corpului. Zona zoster este o boală mai comună la persoanele adulte şi la cele
cu sistemul imunitar slăbit de stres, răni, anumite medicamente sau alţi factori.

CAUZE
Zona zoster este o reactivare a virusului varicela-zona zoster, un tip de virus
herpetic care cauzează varicela ("vărsat de vânt"). Odată ce o persoană a avut
varicela, virusul rămâne inactiv în rădăcinile nervoase până când, la unele persoane,
se reactivează. Când virusul devine activ, persoana face zona zoster în loc de varicelă.
Orice persoana care a avut varicelă (chiar şi o formă uşoară) poate face zona zoster.
Oamenii cu sistem imunitar slăbit sunt vulnerabili la reactivarea virusului ce
provoacă zona zoster. Sunt mulţi factori ce deprimă imunitatea: boli, răni, bătrâneţe.
Unele medicamente încetinesc sistemul imunitar, spre exemplu medicamentele ce
distrug celulele cancerigene (chimioterapia).

PREVENIRE
În mod ideal, cea mai bună metodă de a preveni zona zoster este evitarea varicelei.
Pentru aceasta, prima măsură constă în evitarea contactului cu persoanele contagioase
– cele care au varicelă, sau care prezintă erupţii cutanate cauzate de herpes zoster. De
altfel, există un vaccin împotriva varicelei, propus copiilor sau adulţilor care nu au
avut niciodată varicelă, dar a cărui eficienţă pe termen lung nu este cunoscută. Se
desfăşoară studii pentru a stabili dacă vaccinarea împotriva varicelei a vârstnicilor îi
poate proteja împotriva unui eventual herpes zoster.
Pentru evitarea reactivării virusului, cea mai bună metodă este menţinerea unui
sistem imunitar puternic, cu ajutorul unui regim alimentar echilibrat, a activităţii
fizice şi a odihnei suficiente.

Igiena pielii
- igiena locală este foarte importantă pentru a evita o suprainfecţie bacteriană
- aplicarea unor comprese umede şi reci, a unei lotiuni pe bază de calamină sau
bicarbonat de sodiu poate reduce simptomele locale şi accelera uscarea veziculelor
 - purtarea unor haine uşoare pentru a evita fricţiunea cu veziculele
- odihna suficientă poate ajuta organismul să combată infecţia
TRATAMENT
Consultarea unui medic imediat după apariţia simptomelor caracteristice pentru
zona zoster este obligatorie. Cu cât tratamentul este instituit mai precoce, cu atât
eficienţa sa creşte.
Antiviralele (aciclovir, famciclovir sau vidarabina) –sunt medicamente ce
inactivează virusul. Antiviralele sunt bine tolerate şi prezintă puţine efecte secundare.
Tratamentul cu antivirale orale accelerează vindecarea, reduce severitatea şi durata
erupţiei acute, incidenţa nevralgiei post-herpetice şi rata complicaţiilor severe la
pacienţii imunocompromişi şi gravide. Tratamentul trebuie instituit cât mai curând
posibil şi îşi pierde din eficienţă dacă este luat după 72 ore de la apariţia leziunilor
cutanate.
Se poate administra interferon pentru întărirea sistemului imunitar sau
corticosteroizi pentru a împiedica formarea de noi vezicule şi pentru a diminua
durerea. Interferonul este o proteină a organismului ce participă la răspunsul imunitar
împotriva viruşilor. Corticosteroizii pot de asemenea reduce incidenţa nevralgiilor
post-herpetice.
Analgezicele şi antiinflamatoarele non-steroidiene (ibuprofen) pot fi eficiente în
combaterea durerilor uşoare sau moderate. Nevralgia post-herpetica poate necesita,
pe langă utilizarea analgezicelor clasice, tratamente pe baza de antidepresive triciclice
şi analgezice opioide.

TRATAMENT INIŢIAL
Imediat ce este diagnosticată boala, medicul decide începerea tratamentului cu
antivirale. Daca medicaţia începe cu 2-3 zile înainte de apariţia erupţiei, şansele de
apariţie a complicaţiilor scad. Tratamentul precoce este important deoarece posibilele
complicaţii sunt serioase şi rezistente la tratament. De exemplu, 40%-50% din
persoanele cu nevralgie postherpetică nu răspund la tratament.
Tratamentele uzuale pentru zona zoster includ:
- medicaţie antivirala, precum: aciclovir, famciclovir, valaciclovir, care reduc
durerea şi perioada de boală
- medicamente pentru durere care nu necesită reţetă, precum aspirina şi
ibuprofenul, care scad durerea în timpul perioadei active a zonei zoster
- corticosteroizi, în combinaţie cu medicamente antivirale, pentru scăderea
durerii şi a duratei bolii
- antibiotice aplicate direct pe piele, care opresc infecţia bacteriană.

TRATAMENT DE ÎNTREŢINERE
Dacă durerea persistă mai mult de o lună dupa ce se vindecă erupţia, medicul poate
diagnostica nevralgia postherpetică, cea mai comună complicaţie a zonei zoster. În
acest caz durerea poate ţine luni sau chiar ani. Afectează 10%-15% din persoanele
bolnave de zona zoster.
Tratamentul de reducere a durerii în cazul nevralgiei postherpetice include:
- antidepresive, precum antidepresivele triciclice
 - anestezice topice, de exemplu plasturi cu lidocaină care amorţesc zona
- medicamente anticonvulsivante (gabapentin)
- opioide de tipul codeinei.
Cremele aplicate pe piele ce conţin capsaicină pot reduce într-o anumită măsură
durerea. Acestă substanţă poate irita sau arde pielea la unele persoane şi trebuie
folosită cu precauţie.

TRATAMENT ÎN CAZUL AGRAVĂRII BOLII

În anumite cazuri zona zoster poate duce la complicaţii. Tratamentul este specific
în fiecare caz.
Nevralgia postherpetică
Este durerea persistentă timp de luni sau ani de zile după vindecarea erupţiei
cutanate. Anumite medicamente, precum anticonvulsivantele, antidepresivele şi
opioidele reduc durerea. Majoritatea cazurilor de nevralgie postherpetică se rezolvă
într-un an. În anumite situaţii se foloseşte tratament chirurgical pentru acest tip de
nevralgie şi constă în secţionarea nervilor, astfel blocându-se semnalele dureroase.
Zona zoster diseminată
Erupţia de vezicule acoperă o porţiune mai mare a corpului şi poate afecta inima,
plămânii, ficatul, pancreasul, articulaţiile şi tractul intestinal. Tratamentul include
antivirale şi antibiotice pentru stoparea infecţiei.
Zona zoster oftalmică
Erupţia apare pe frunte, obraz, nas şi în jurul unui ochi, cauzând probleme de
vedere. Tratamentul în acest caz trebuie să vină de la un medic oftalmolog şi poate
include odihna, comprese reci, medicamente antivirale.
Dacă virusul afectează nervii cranieni pot apare complicaţii serioase la nivelul
feţei, ochilor, nasului şi creierului. Tratamentul depinde de natura şi localizarea
complicaţiilor.

ALTE TRATAMENTE
Nevralgia postherpetică este dificil de tratat. Medicul poate recomanda şi alte
tratamente în paralel cu medicaţia, pentru a ţine durerea sub control:
- acupunctura, o terapie chinezească folosită de secole pentru reducerea durerii
- biofeedback, o metodă de control a funcţiilor organismului, care în mod
normal sunt automate
- stimulare electrică nervoasă transcutanată, o terapie ce utilizează curent
electric de intensitate mică
- diatermia, terapie ce foloseşte căldura pentru a creşte fluxul sangvin, astfel
reducându-se durerea
- terapia psihologică, ajută în tolerarea durerii pe termen lung.
Aceste terapii învaţă să se abată atenţia de la durere, prin folosirea unor tratamente
ca tehnici de relaxare şi consiliere. Se poate consulta şi un specialist în
managementul durerii, atunci când activitatea zilnică este afectată.
- antiinflamatorii – numai nesteroide (fără cortizon) de tip Viox, Aulin,
Diclofenac, Ketoprofen;
 - Etiologic – pe cale generală Zovirax (Acyclovir) 4 gr/zi divizat în prize la
interval de patru ore;
- antibiotice - dacă apare suprainfectare locală; se vor lua antibioticele pe care
generală în funcţie de germenul infectant local. Dacă este streptococ – Penicilina.
Dacă este stafilococ (de obicei) se va face un tratament cu Rifampicina 300 – 600
mg/zi (o capsulă de Rimfampicina are 150 mg substanţă). Acest antibiotic are şi
avantajul unei bune acţiuni antivirale. Mai pot fi folosite şi alte antibiotice, ca de
exemplu Augmentin.
- tranchilizante - întrucât bolnavul are dureri mari, nu se poate odihni, nu doarme,
i se vor da tranchilizante de tip Xanax, Diazepam sau, la nevoie, chiar Haloperidol;
-ceaiuri - igiena locală atentă la nivelul herpesului cu ceai de muşeţel.

Herpesul Zoster nu este o boală grea dar este foarte supărătoare, sâcâitoare pentru
bolnav, care nu se poate odihni şi are dureri locale importante. Apare pe fondul unei
rezistenţe scăzute a organismului. Această rezistenţă scăzută imunitară poate fi în
cadrul unor boli pulmonare, renale, după cure de cortizon, dar şi asociată unor
cancere sau chiar unei boli imunodeficitare grave. Cercetătorii francezi spun că sub
un Herpes Zoster trebuie căutată cauza care a dus la scăderea imunităţii organismului.
Şi acest lucru este cu atât mai necesar când este vorba despre herpes zoster recidivant.
Din aceste motive este util că, în cazul unui herpes zoster, să consultaţi medicul de
familie.
BIBLIOGRAFIE
1)Dermatologie: Autor: prof dr Alexandru Dimitrescu
Categoria: Medicina umană
Editura: Naţional [2002]
2) www.romedic.ro
3) www.sanatateata.ro
4) www.topsanatate.ro
5) Revista Felicia an IV,nr.130, joi, 15 ianuarie2009
6)Jurnalul Naţional 05/04/2005