1.

MEDICAȚIA ANTIHEMORAGICĂ (HEMOSTATICĂ)

Hemostaza este procesul fiziologic care intervine prompt pentru oprirea unei
hemoragii, care se desfășoară în mai multe etape.
Medicamentele hemostatice acționează prin oprirea sângerării.
Clasificarea medicamenetelor hemostatice
 Hemostatice locale:
- Adrenalina
- Trombina
- Gelatina
- Fibrina umană
- Oxiceluloza
 Hemostatice generale folosite sistemic
- care intervin la nivelul procesului de coagulare: vitaminele K,
protamina, factori ai coagulării, batroxobina;
- care cresc rezistența capilară: carbazocroma, etamsilatul,
flavonoidele.
 Antifibrinoliticele:
- Acidul aminocaproic;
- Acidul tranexamic;
- Aprotinina.

2. MEDICAȚIA ANTITROMBOTICĂ

Tromboza vasculară este o stare patologică care constă în apariția unui

trombus- cheag de sânge - într-un vas.
 În funcție de mecanismul de acțiune și de procesul fiziologic influențat
(agregare plachetară, coagulare, fibrinoloză), medicamentele antitrombotice se
clasifică în 3 grupe:
-Anticoagulante:
 naturale (heparina, hirudina, heparine fracționate, sulodexid);
 de sinteză (cumarine, idandione);
- Antiagregante plachetare;
- Fibrinoloitice.

HEPARINA
Fter.: heparina este utilizată în:
- tromboze venoase;
-embolie pulmonară;
-embolii arteriale;
-infarct miocardic;
-intervenții chirurgicale cardiovasculare;
-profilaxia trombozei venoase profunde și a emboliei pulmonare.
Fgarf.:Heparină, fiole cu 5000 U.I ̸ ml conținând heparină sodică; doza
uzuală este 25000-30000 U.I în perfuzie intravenoasă. Tratamentul necesită
monitorizare.
Heparină calcică (calciparină) - este asemănătoare heparinei sodice; se
administrează subcutanat, când este necesară administrarea prelungită a heparinei;
se administrează la 12 ore până la 15000 U.I.
Interacțiuni medicamentoase:
- cu inhibitorii funcțiilor plachetare (AINS, ticlopidină) risc crescut de
sângerare; în cazul AINS sunt posibile mărirea agresivității asupra mucoasei
gastro-duodenale cu creșterea riscului de hemoragie digestivă;
 - cu anticoagulante orale - efect de potențare a acțiunii anticoagulante; este
necesară supravegherea atentă a trecerii la anticoagulantele orală după
administrarea heparinei;
- cu glucocorticoizii - risc de sângerare (datorită efectului ulcerigen al
acestora).
Heparine fracționate (cu masă moleculară mică)
Conțin heparină fracționată , obținută prin depolimerizarea chimică sau
enzimatică a heparinei naturale.
Fter., ftox.: indicațiile terapeutice, reacțiile adverse și contraindicațiile
heparinelor fracționate sunt aceleași cu ale heparinei standard, dar prezintă
avantaje față de aceasta: o singură administrare pe zi, fiind de preferat la vârstnici,
iar riscul de osteoporoză este mai mic.
Fgraf.: Heparinele fracționate sunt standardizate biologic prin capacitatea
inhibitorie asupra factorului Xa.
Reprezentanți:nadroparina calcică, enoxaparina, reviparina sodică,
dalteparina sodică, parnaparina sodică, tinzaparina sodică.
Anticoagulante orale
Reprezentanți: acenocumarol, dicumarol, wafarină.
Fter.: anticoagulantele orale se folosesc în următoarele situații clinice:
- tratamentul și profilaxia trombozei venoase profunde;
- tratamentul emboliei pulmonare (profilactic și curativ);
- profilaxia accidentelor tromboembolice;
- profilaxia și tratamentul complicațiilor tromboembolice din infarctul
miocardic acut.
În farmacoterapie trebuie să se țină cont că efectul se instalează lent (în
câteva zile), anticoagulantele orale având o perioadă de latență lungă; în cazuri de
urgență se folosește heparina, iar apoi se trece la anticoagulantele cumarinice,
reducând dozele de heparină până la instalarea completă a efectelor derivaților
cumarinici.
Ftox.: sunt medicamente care prezintă frecvent reacții adverse, datorită
caracteristicilor farmacocinetice (latență lungă), fiind greu maniabile, posologia lor
fiind stabilită după analize de laborator (timpul de protrombină - timp Quick).
Reacțiia adverse:
- hemoragii, relativ frecvent,
- necroză cutanată;
- tulburări gastro-intestinale;
- alergii;
- efecte de tip teratogen (malformații ale craniului, ale SNC),
- avort.
C.I:
- sarcină, ulcer gastroduodenal activ, HTA malignă, AVC.
Fgraf.: posologia diferă în funcție de produs, iar doza de întreținere este
individualizată în funcție de timpul Quick. Acenocumarolul se utilizează în doze
de atac de 4 mg (timp de 2 zile), apoi 1-2 mg. Wafarina se utilizează în doze de
10-15 mg ̸ zi (primele zile), urmate de 2-10 mg zilnic.
Medicația antiagregantă plachetară
Aceste medicamente se pot clasifica în funcție de mecanismul de acțiune,
putând acționa prin:
 blocarea ciclooxigenazei - AINS, sulfinpirazona;
 împiedicarea acțiunii factorului VIII al coagulării - dextranii;
 creșterea AMPc - iloprost, epoprostenol, dipiridamolul;
 împiedicarea efectului proagregant al serotoninei, prin blocarea
receptorilor 5-HT2-serotoninergici - ketaserina;
  blocarea agregării plachetare - ticlopidina, clopidogrelul;
Medicația antiagregantă plachetară este indicată în:
- prevenirea secundară a accidentelor vasculare cerebrale;
- prevenirea primară și secundară a infarctului miocardic;
- angină pectorală instabilă;
- după by-pass coronarian.