SVB

Suportul Vital Bazal include: • A – (Airway) – Căi aeriene: deschiderea,

verificarea, restabilirea şi menţinerea permiabilităţii căilor aeriene • B –
(Breathing) – Respiraţie: verificarea, restabilirea și menținerea unei ventilaţii
optime artificiale • C – (Circulation) – Circulaţie sanguină: verificarea pulsului
central şi periferic, suportul circulaţiei sanguine prin compresiuni sternale
(masajul cardiac extern). În traumatisme include şi controlul hemoragiei.
A - Deschiderea căilor aeriene Poziţionarea victimei în decubit dorsal, pe un
plan rigid şi deschiderea căilor aeriene 1. Tripla manevră Safar Indicaţii: se
aplică la pacienții la care se exclude posibilitatea prezenței traumatismelor
cranio-cerebrale și vertebro-medulare în regiunea cervicală (anamneză
cunoscută). 2. Dubla manevră Esmarch-Heiberg Indicaţii: pacient traumat, cu
anamneză necunoscută
1. Hiperextensia capului 2. Subluxarea anterioară a mandibulei 3.
Deschiderea cavității bucale, revizia și îndepărtarea corpilor străini
2. Dubla manevră Esmarch-Heiberg 1. Subluxarea anterioară a mandibulei
2. Deschiderea cavității bucale, revizia și îndepărtarea corpilor străi
Compresiunile sternale Tehnica efectuarii: - Bolnavul se poziţionează pe un
plan dur - Poziţia mâinilor are o importanţă deosebită în asigurarea eficacităţii
resuscitării cardiorespiratorii Compresiunile sternale Poziția corpului la fel are o
importanță deosebită pentru a efectua compresiuni corecte și eficiente Cu
mâinile plasate la nivelul 1/3 inferioară a sternului se efectuiază:  30 de
compresiuni sternale și 2 ventilații artificiale  Frecvența 100-120 / minut
(aprox 1,8 compresiuni/ 1 sec)  Adâncime minim 5 maxim 6 cm
Compresiunile toracice COMPRESIUNILE STERNALE ŞI RESPIRAŢIA
ARTIFICIALĂ • Se combină compresiunile sternale cu respiraţia artificială: •
după 30 de compresiuni sternale se pensează nasul • se execută 2 respiraţii
succesive (o inspiraţie – 1 sec) • se continuă cu alternanţa: 30 compresiuni
sternale şi 2 respiraţii artificiale, frecvenţa 100 -120 /min • se întrerupe
resuscitarea numai dacă pacientul respiră normal Ventilaţia gură la gură 1. Se
menține calea aeriană deschisă 2. Se pensează narinele 3. Se inspiră ca într-o
inspirație normală Ventilaţia gură la gură 4. Se expiră în calea aeriană a
pacientului 1 sec Încercaţi să aplicaţi cât mai etanş buzele pe cele ale victimei 5.
Se observă ridicarea simetrică a toracelui Ventilaţia gură la gură 6. Se
depenseaza nasul 7. Se lasă să expire 2 secunde 8. Se urmărește revenirea
toracelui la poziția inițială 9. Se efectuează a doua ventilație Cele două ventilatii
nu trebuie sa depaseasca 5 secunde!!! Ventilaţia gură la nas TEHNICA: 1. Se
închide cavitatea bucală a pacientului 2. Se expiră 1 secundă în calea aeriană
Poziţia laterală de siguranţăPoziția corectă: hiperextensia capului, ambii
genunchi și ambele călcâie pe sol Realizarea unui patrulater stabil Zonele de
compresiune: plica cotului, mâna și genunchiul
Cauzele comei I. Dereglările metabolice, diselectrolitemii, insuficienţe
organice (hepatică, renală), endocrine (come hipoglicemice, come
hiperglicemice, hiperosmolare, tireotoxică, hipotireozică), cauze psihiatrice
II. Toxice- intoxicaţii accidentale, supradozaje
III. Fenomene de masă- traumatisme cerebrale (hematoame intracerebrale,
subdurale, epidurale, contuzii cerebrale, detrit cerebral), formaţiuni de volum
primare sau metastazice, abcese cerebrale primare sau secundare
IV. Malformaţii cerebro-vasculare- accidente cerebrovasculare ischemice,
accidente cerebrovasculare hemoragice cu formare de hematoame intracraniene,
malformaţii arterio-venoase, hemoragii subarahnoidiene spontane
V. Asociate convulsiilor- statut epileptic convulsiv sau non-convulsiv, stare
post-ictală

soluţii cristaloide (care conţin substanţe micromoleculare ce difuzează liber

prin membrana capilară) – Ringher , ser fiziologgic
soluţii coloidale (care conţin substanţe macromoleculare ce nu traversează
membrana capilară)
Tipuri de insuficienta respiratorie
Edemul pulmonar acut survine prin inundarea brutală a alveolelor de către un
transsudat sanguinolent necoagulabil din capilarele pulmonare.
Manifestări clinice: Dispnee severa. Respirație polipneică și zgomotoasă, cu FR
de 30-40/min. Tuse uscată în prima fază, apoi cu spută spumoasă, rozată, aerată.
Cianoza buzelor și a extremităților. Turgescența jugularelor. Raluri crepitante și
subcrepitante . Tahicardie
Tromembolismul pulmonar- condiţia clinică care rezultă din obstrucţia prin
embol de tromb a arterelor pulmonare sau a ramurilor acesteia, reprezintând o
urgenta cardiovasculară majoră. La nivel mondial reprezintă cel de-al treilea
sindrom cardiovascular acut după infarct miocardic și accident vascular cerebral.
Manifestările clinice în insuf cardiacă- Simptomul cardinal in sindromul
coronarian acut este durerea toracică, fiind intensă, iradiază mai amplu, apare la
efort mai mic sau în repaus, cedează mai greu la nitroglicerină. Angina de
repaus, mai ales dacă durează peste 20 minute, este forma cea mai tipică a
sindromului coronarian acut. Atunci cînd ischemia interesează un teritoriu
mecanic întins, durerea este însoțită de anxietate, paloare, tahicardie, diaforeză
(transpirație rece și abundent, dispnee și uneori sincopă. Dar durerea poate fi
absentă sau atipică, caz în care se manifestă echivalențele anginoase (astenie,
indigestie, greață, durere epigastrică, dispnee)
Infarct miocardic acut = IMA este o formă a cardiopatiei ischemice ce se
caracterizează prin formarea unui focar de necroză limitată în miocard ca
rezultat al disbalansului între circulaţia coronariană şi necesitataea miocardului.
Sindromul dolor – se localizează durerea în regiunea cordului, intensă cu
caracter de constricţie, înţepătură, de arsură puternică (va depinde de răspândirea
necrozei şi vârsta bolnavului) localizează în regiunea retrosternală, iradiază în
mână până în degetul mic, umăr, claviculă,– caracter ondulator: începe o durere
parcă intensă apoi se micşorează în intensitate şi la . cuplarea – nu se cuplează
după administrea nitroglicerinei, coronaroliticelor, durează de la 30 minute până
la ore şi chiar zile (1-2). de asemenea în timpul accesului bolnavii au senzaţie de
frică de moarte, sunt excitaţi îşi caută permanent o poziţie antalgică.
Leziunea Renala Acută este o stare asociată cu reducerea filtrării glomerulare
si rezultă în incapacitatea rinichilor de a elimina deşeurile. Aceasta se manifestă
prin acumularea creatininei şi ai ureei in sînge (uremia) şi este frecvent insoţită
de producere redusă de urină, deşi sunt frecvente şi forme non-oligurice de
LRA. Oliguria (debit urinar < 400 ml/24 ore) poate sa nu fie asociata cu
funcţie renală dereglată. Această stare poate fi condiţionată şi de exces de
hormon ADH şi diferă de oliguria din LRA. Manifestari Stadiul de debut – 2-10
zile, include manifestări datorate afecțiunilor cauzale. Stadiul de anurie – 3-27
zile, tabloul clinic este dominat de sindromul uremic. Sindromul uremic apărut
în cadrul IRA cuprinde mai multe tulburări și anume: Cardiovasculare: HTA
mare, ICC congestivă, aritmii, hopotensiune, edeme periferice, pericardită
uremică. Respiratorii: respirație Kussmaul, polipnee, edem pulmonar,SDRA,
plămân uremic. Digestive: greață, vărsături, distensie abdominală, diaree sau
constipație, hemoragii digestive. Neuropsihice: oboseală, agitație, spasme
musculare, alterarea conștienței, edeme cerebrale. Hemoragice: anemie,
hemoliză uremică, leucocitoză, trombocitopenie. Imune – imuno-depresie.
Cutanate- erupții, echimoze, purpura, infecții.
Anestezia – Pierderea tuturor senzatiilor și reactiilor fața de mediul
inconjurator. Totalitatea mijloacelor farmacologice şi tehnice care permit
bolnavului să suporte actul terapeutic chirurgical în condiţii de securitate şi
confort optime, iar chirurgului să execute intervenţia în condiţii de imobilitate şi
relaxare a bolnavului adecvate actului operator.
ETAPE
Premedicatia ANXIOLIZA – se administrează benzodeazepine.
ANTISECRETORII – IPP, blocatorii ai receptorilorii H2. La pacienții
considerați că au stomac plin se poate administra un antagonist de dopamină
(Metoclopramid)., Ghidurile internaționale recomandă un post de minim 2 h
pentru lichide și 6 h pentru alimentele solide înaintea anesteziei.
Inducția- Scopul - realizarea somnului anestezic ! Inhalatorie – se preferă în
cazul copiilor sau a pacienților cu fobie de ac, prin administrarea unui anestezic
volatil, singurul utilizat este Sevofluranul cu ajutorul aparatului deanestezie.
Intravenoasă;

Menținerea Perioada cuprinsă între faza de anestezie chirurgicală ecesară

efectuării actului operator şi trezire.
Trezirea Perioada cuprinsă între faza de anestezie chirurgicală necesară
efectuării actului operator şi trezire.
Anestezia loco-regionala - Blocarea reversibilă a transmisiei nociceptive,
motorii şi vegetative cu un anestezic local la nivelul terminaţiunilor nervoase
periferice, rădăcinilor nervoase, a unui trunchi nervos, în jurul omponenţelor
unui ganglion sau in lichidul cefalorahidian constitue practica anesteziei loco-
regionale.
Tipuri Anestezie 1. Anestezia topică (aplicativă) 2. Anestezia locală (prin
infiltraţie 3.Anestezia intravenoasă regională (blocul Bier)4. Anestezia
intraosoasă 5. Anestezia tronculară 6. Anestezia de plex 7. Anestezia peridurală
8. Anestezia sacrală 5. Rahianestezia