Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anomalii de pozitie
Rinichiul ectopic poate fi localizat deasupra pelvisului sau in pelvis. Din cauza pozitiei lor
anormale torsionarea ureterelor poate determina obstructie urinara care predispune la infectii
bacteriene.
Ectopia renala simpla rezulta din imposibilitatea rinichiului de a se ridica din pelvis in timpul
vietii intrauterine rinichiul are forma discoida, bazinetul si ureterul pornesc de pe fata sa
anterioara.
Ectopia incrucisata prezinta ambii rinichi situati de aceeasi parte iar unul din uretere
traverseaza linia mediana inainte de varsarea in vezica. Malformatia rezulta din tulburarea
ascensiunii unuia dintre rinichi care trece de partea opusa.
Anomalii numerice
Agenezia renala
Agenezia renala bilaterala este incompatibila cu viata. De obicei se asociaza cu alte anomalii
congenitale (plamani hipoplazici, defecte ale membrelor) si pot determina decesul precoce al
persoanelor afectate.
Agenezia unilaterala este o anomalie rara care este compatibila cu viata in absenta altor
anomalii. Rinichiul controlateral este de obicei marit de volum ca rezultat al hipertrofiei
compensatorii.
Rinichiul supranumerar reprezinta una din cele mai rare anomalii renale. Are vascularizatie si
cai excretorii proprii.
Anomalii de volum
Rinichiul in potcoava
Fuzionarea polilor renali inferiori, foarte rar a celor superiori determina aparitia unei structuri in
forma de potcoava. Aceasta anomalie congenitala este intalnita la 1 din 500 pana la 1000 de
necropsii. Fuziunea este situata anterior fata de vasele mari abdominale. Fuziunea este realizata
prin tesut renal sau numai printr-o banda de tesut conjunctiv.
Unele forme ca polichistica renala sunt cauze majore de insuficienta renala cronica.
Boala polichistica renala : autozomal dominanta (la adulti) si autozomal recesiva (in
copilarie)
Este o anomalie ereditara autozomal dominanta caracterizata prin multiple chisturi localizate in
ambii rinichi care in final determina distructia intregului parenchim renal si determina insuficienta
renala. Afecteaza unul din 400 pana la 1000 de nou-nascuti si reprezinta 5-10% din cazurile de
insuficienta renala cronica care necesita transplant sau dializa. Chisturile afecteaza initial doar
unele portiuni ale nefronilor astfel ca functia renala este mentinuta pana in decadele a patra si a
cincea de viata.
Studiile familiale au evidentiat ca boala este determinata de mutatii ale genelor localizate la
nivelul cromozomilor 16p13.3 (PKD1) si 4q21 (PKD2). Mutatiile PKD1 sunt incriminate in 85% din
cazuri si sunt asociate cu o boala mai severa, boala renala in stadiu final si deces in jurul varstei de
53 de ani in comparatie cu varsta medie de 69 de ani in cazul mutatiei PKD2.
Aspecte clinice
Multi pacienti raman asimptomatici pana apar manifestari de insuficienta renala. In alte cazuri
hemoragia sau dilatarea progresiva a chisturilor pot determina durere. Uneori boala debuteaza cu
hematurie si alte manifestari ale bolii renale cronice progresive ca proteinurie,poliurie,
hipertensiune. 40% din pacienti au chisturi la nivelul ficatului si sunt in general asimptomatici.
Aspect macroscopic
Rinichii sunt mariti de volum. Au fost raportate cazuri in care rinichii cantaresc pana la 4 Kg
fiecare. Suprafata externa este formata din chisturi de 3-4 cm in diametru fara parenchim intre ele.
Examenul microscopic releva nefroni functionali dispersati intre chisturi. Chisturile pot contine
un lichid clar, seros, frecvent cu lichid brun-rosietic uneori hemoragic.
Odata cu marirea de volum chisturile se pot extinde la nivelul calicelor si pelvisului determinand
defecte de presiune.
Boala polichistica renala autozomal recesiva
Aspect macroscopic
Rinichii sunt mariti de volum cu suprafata externa neteda. La sectionare se observa numeroase
chisturi mici la nivelul corticalei si medularei renale ceea ce ii confera un aspect spongios.
Aspect microscopic
Se remarca dilatatii cilindrice sau sacciforme ale tubilor colectori. Chisturile sunt tapetate de un
rand de un rand de celule cubice de aspect uniform ce reflecta originea acestora din tubii colectori.
Afectarea renala este bilaterala.In majoritatea cazurilor ficatul prezinta chisturi cu fibroza portala si
proliferarea ductelor biliare portale
Malformatii ureterale
Uretere duble
Litiaza renala
Calculii se pot forma in oricare segment al tractului urinar dar majoritatea se formeaza in rinichi.
Este afectat cu predilectie sexul masculin cu o incidenta maxima intre 20-30 de ani.
Etiologie si patogeneza
Aspecte clinice
Calculii pot determina obstructia tractului urinar, ulceratii sau hematurie. Uneori sunt clinic
silentiosi. In general calculii mici pot ajunge la nivelul ureterelor cu manifestarea durerii sub forma
de colica renala.
matrice organica reprezentata de mucoproteine reprezentand 1-5% din greutatea calculului este
prezenta in toti calculii.
Calculii de oxalat de calciu sunt asociati la 5% din pacienti cu hipercalcemie si hipercalciurie
determinata de hiperparatiroidism, sarcoidoza si alte boli caracterizate prin hipercalcemie. Aceasta
este determinata de cativa factori ca hiperabsorbtia calciului la nivelul intestinului, un defect de
reabsorbtie a calciului la nivel tubular renal sau idiopatica.
Aproximativ 20% din calculii de oxalat de calciu se asociaza cu o secretie crescuta de acid uric cu
sau fara prezenta hipercalciuriei. 5% se asociaza cu hiperoxalurie care poate fi ereditara (oxalurie
primara) sau mai frecvent datorata cresterii absorbtiei intestinale la pacientii cu boli intestinale.
Aceasta condetie denumita si hiperoxalurie enterica este mai frecvent intalnita la vegetariei care au
o dieta bogata in oxalati. Hipocitraturia asociata cu acidoza si diaree cronica de cauza necunoscuta
poate determina calculi de calciu.
Calculii fosfato-amoniaco-magnezieni se formeaza frecvent dupa infectii cu bacterii care produc
ureaza ( Proteus, unii Staphylococi) care transforma ureea in amoniac. Urina alcalina rezultata
determina precipitarea sarurilor fosfato-amoniaco-magneziene.
Calculii din acid uric sunt frecvent intalniti la pacientii cu hiperuricemie cum ar fi guta, leucemiile.
Totusi, in acest grup mai mult de jumatate din pacientii cu calculi de acid uric nu au nici
hiperuricemie nici excretie urinara crescuta de acid uric. In acest grup se constata o tendinta
inexplicabila de excretie a urinei cu un ph sub 5,5 care predispune la formarea de calculi. Calculii
sunt galbui, cu suprafata neteda, cu un diametru de pana la 2 cm, consistenta crescuta.
Calculii de cistina sunt determinati de defecte genetice in absorbtia renala a aminoacizilor, in
principal a cistinei conducand la cistinurie.
Aspect morfopatologic
Calculii sunt localizati unilateral in 80% din cazuri. Localizarile cele mai frecvente sunt la nivelul
calicelui si bazinetului precum si la nivelul vezicii urinare. Cand se formeaza la nivelul bazinetului
acestia sunt mici, cu un diametru de 2-3 mm.
Nefroscleroza benigna
Este termenul utilizat pentru patologia renala asociata cu scleroza arteriolelor si arterelor mici
renale. Hipertensiunea si diabetul cresc incidenta si severitatea acestor leziuni.
Patogeneza- doua procese induc leziunile arteriale
Subtierea intimei si mediei ca raspuns la modificarile hemodinamice, varsta, defecte genetice.
Depozite de hialin la nivelul arteriolelor determinate de extravazarea proteinelor plasmatice prin
endoteliul lezat
Aspecte clinice
De obicei nefroscleroza necomplicata nu determina insuficienta renala sau uremie. Se observa
reducerea moderata a fluxului plasmatic renal si proteinurie usoara.
Hipertensiunea maligna si nefroangioscleroza accelerata
Aspect macroscopic
Rinichii sunt de dimensiuni normale sau moderat reduse, cantarind in medie 110-130 g. Suprafata
corticala este fin granulara.
Aspect microscopic
Nefroscleroza maligna
Este forma de boala renala asociata cu hipertensiunea maligna. Hipertensiunea se poate instala la
pacienti anterior normotensivi dar de cele mai multe ori se manifesta la persoane cu hipertensiune
esentiala benigna, forme de hipertensiune secundara, boala renala cronica, in specioal
glomerulonefrite. Hipertensiunea maligna este relativ rara, fiind prezenta la 1-5% din pacientii din
pacientii hipertensivi. Aceasta afecteaza preponderent tinerii,cu o frecventa crescuta la sexul
masculin si rasa neagra.
Aspecte clinice
Sindromul de hipertensiune maligna este caracterizat de o presiune diastolica mai mare de 130
mmHg, edem papilar, encefalopatie, anomalii cardio-vasculare si afectare renala. De obicei primele
simptome se datoreaza presiunii intracraniene crescute si sunt reprezentate de cefalee, greturi,
varsaturi, scotoame. Odata cu instalarea acestei conditii apare proteinuria si hematuria
microscopica sau macroscopica fara alterarea functiei renale dar in final se instaleaza insuficienta
renala. Acest sindrom este o urgenta medicala necesitand instituirea tratamentului antihipertensiv
prompt inainte de instalarea leziunilor renale ireversibile.
Aspect macroscopic
Glomerulonefritele
Aspecte clinice: proteinurie si hipoproteinemie marcate cu sindrom nefrotic precoce sau tardiv
in evolutia bolii.
Macroscopic rinichii sunt sclerosi, micsorati bilateral de obicei simetric; rinichii sunt palizi,
retractati, cu suprafata granulara, capsula este aderenta, decapsularea dificila, cu ruperea
parenchimului. Grasimea perirenala este mult crescuta inlocuind parenchimul disparut.
Microscopic aspectele variaza dupa gradul de scleroza. In faza activa aspectul este de tip
proliferativ cronic cu scleroza progresiva a majoritatii lobulilor glomerulari realizata prin cresterea
matricei mezangiale si a celulelor mezangiale. In stadiile finale ale glomerulonefritei cronice se
constata scaderea marcata a numarului de glomeruli ce ramasi fiind sclerozati.
Sindromul nefrotic
Este o entitate clinica care se caracterizeaza printr-o leziune comuna si anume printr-o
permeabilitate crescuta a membranei bazale glomerulare care permite trecerea proteinelor.
Amiloidoza renala
Rinichiul este frecvent interesat mai ales in amiloidoza secundara; de obicei leziunea renala este
asociata cu cu sindrom nefrotic iar in formele cronice cu insuficienta renala si hipertensiune. Rinichii
prezinta leziuni bilaterale.
Macroscopic rinichii sunt mariti de volum cu suprafata neteda, usor decapsulabila; ulterior
suprafata devine granulara datorita sclerozei. Pe sectiune au aspect palid si se observa contrastul
dintre medulara si corticala care este palida.
Aspect microscopic
Aproape toti glomerulii sunt lezati. Amiloidul apare ca mici noduli eozinofilici, omogeni situati la
nivelul suprafetei interne a capilarelor sau la nivelul membranei bazale.Odata cu progresia bolii
membrana bazala se ingroasa progresiv afectand si lumenul capilarelor cu scleroza mezangiala.
Se intalneste mai ales la copiii intre 2 si 6 ani, ocazional la copii mari si adulti. Prezinta
urmatoarele caracteristici:
Se asociaza cu infectii respiratorii si cu imunizarile profilactice
Raspunde la tratamentul cu corticosteroizi
Se asociaza cu diverse atopii (eczeme, rinite)
Macroscopic rinichii sunt mariti de culoare galbuie, palizi, cu desen sters intre corticala si
medulara.
Microscopic glomerulii sunt aproape normali. Membrana bazala este normala; in tubi se gasesc
vacuole fine, citoplasma contine picaturi de lipide. Citoplasma tubulara mai contine picaturi de
hialin si cilindri hialini in lumen.
Glomerulonefrita membranoasa
Este cea mai frecventa forma de sindrom nefrotic la adult. Se caracterizeaza prin ingrosarea
difuza a peretilor capilarelor glomerulare si acumularea de depozite imunoglobulinice subepitelial.
Se asociaza cu:
Consumul unor medicamente (Captopril, antiinflamatoare nesteroidiene)
Tumori maligne diverse (carcinomul de colon, plaman, melanom malign)
Infectii (hepatita cronica B, , sifilis)
Boli autoimune (tiroidite)
Microscopicse remarca glomeruloscleroza segmentara si focala, scleroza mezangiala in lobuli,
depozite de hialin si celule spumoase. Initial se observa hipercelularitate mezangiala usoara, cu
predominenta hipocelularitatii in stadii avansate.
Glomerulonefrite membrano-proliferative
Necroza tubulara acuta este o entitate clinicomorfologica caracterizata prin distructia celulelor
tubulare epiteliale si clinic prin diminuarea sau pierderea functiei renale.
Etiologie
Ischemia
Toxicitate directa la nivel tubular ( medicamente, hemoglobina, mioglobina)
Nefrite tubulointerstitiale acute ca urmare a unei reactii de hipersensibilitate la droguri
Coagulopatie intravasculara diseminata
Obstructie urinara prin tumori, hipertrofie benigna de prostata
Este cea mai frecventa cauza de insuficienta renala acuta cu diminuarea rapida a functiei renale
si oligurie.
Concomitent apare si regenerarea epiteliala, tubii contin celule bazofile pluristratificate;in tubi
se gasesc cilindri hialini, mai ales in cei distali.
Pielonefrita acuta
Pielonefrita este o infectie bacteriana nespecifica care afecteaza parenchimul renal si bazinetul.
Bacteriile Gram negative si in special E. Coli determina 80% din pilonefritele acute. Poate sa
apara cu sau fara obstructie urinara; de obicei complica o afectiune a cailor excretorii renale, mai
rar provine pe cale hematogena prin diseminarea unei infectii de la distanta. Infectia afecteaza
rinichiul pe cale ascendenta, depinzand de urmatorii factori:infectiile urinare bacteriene, refluxul
vezico-ureteral. Infectiile urinare preceda pielonefrita acuta.
Se intalneste la orice varsta dar este mai frecventa la femei in timpul sarcinii.
Debutul clinic este acut cu frison, febra, durere lombara, uneori oligurie.
Macroscopic rinichii sunt mariti de volum cu suprafata de aspect pestrit, cu abcese de obicei
de 0,5-2 m, grupate, corespunzand ca localizare piramidei renale interesate. Pe sectiune leziunile
sunt in benzi radiare cu traiect de la papila spre cortex avand deseori forma triunghiulara cu varful
spre papila. Se remarca si prezenta unor dungi-galbui radiar-rectilinii de la cortex spre papila
reprezentand tubii colectori plini cu puroi.
Aspect microscopic
Abces perinefretic poate interesa una sau mai multe papile, zona necrozata se poate detasa si
elimina prin urina.
Pielonefrita cronica
Pielonefrita cronica este o nefrita cronica interstitiala determinata de infectii urinare
persistente si recurente in care leziunea intereseaza parenchimul renal si bazinetul. De obicei este
asociata cu obstructii la orice nivel al cailor urinare prin calculi, malformatii ale cailor urinare,
stenoze congenitale, inflamatorii sau tumorale de ureter.
Macroscopic leziunile sunt foarte variate in raport cu gradul de dilatare a calicelor si bazinetului
Dilatarea lipseste in cazurile neasociate cu obstructie. Rinichii sunt uneori mult micsorati, uneori
unilateral, ajungand la atrofii extreme. Rinichii au suprafata externa neregulata cu depresiuni
cicatriciale mari de culoare galbui-rosietica alternand cu zone fin granulare
Aspectul microscopic este nespecific, cu un mare polimorfism lezional cu alternanta zonelor
cicatrizate cu zone relativ normale la care se asociaza aspecte de inflamatie interstitiala cronica
datorita reinfectiei ascendente. In rinichii foarte sclerozati si retractati zonele de parenchim normal
sunt mult reduse ca dimensiuni. Zonele cicatriceale au o forma caracteristica de pana cu varful
indreptat spre medulara cu retractia corticalei cu scleroza si hialinoza marcata a glomerulilor.
Leziunile tubulare sunt foarte importante in pielonefrita cronica. In zonele cicatriceale se constata
disparitia tubilor si in special a tubilor contorti proximali. Glomerulii sunt separati prin interstitiu cu
fibroza si infiltrat inflamator limfoid.
Nefrita tubulointerstitiala indusa de medicamente si substante toxice
Etiologie
Au fost raportate prima data dupa administrarea sulfonamidelor dar sunt frecvente dupa folosirea
penicilinelor de sinteza (Ampicilina), Rifampicina, diuretice (tiazide), Allopurinol.
Boala debuteaza de obicei dupa 15 zile de la administrarea medicamentului cu febra, eozinofilie,
rush in 25% din cazuri, hematurie, proteinurie usoara, leucociturie ( de obicei cu eozinofile).
Fiziopatologic se realizeaza probabil printr-o reacie de hipersensibilitate de tip IV
Tratament: stoparea administrarii medicamentului
Aspect microscopic
Aspect macroscopic
Rinichii sunt de dimensiuni normale sau usor redusi de volum, cu arii de atrofie renala si papile cu
zone de necroza.
Microscopic modificarile papilare pot lua urmatoarele forme:
Initial se observa necroza focala.
In stadiile avansate intreaga papila este necrozata cu pierderea arhitecturii normale
Hidronefroza
Macroscopic bazinetul si calicele sunt dilatate variabil dupa gradul si durata obstructiei.
Dilatatia poate fi minima sau poate atinge dimensiuni foarte mari. Lichidul din cavitatile dilatate
contine constituentii urinei dar cu concentratie scazuta. Parenchimul renal se atrofiaza progresiv
datorita compresiunii exercitate de urina care nu se poate evacua.
Adenomul papilar renal se formeaza din epiteliul tubular renal. Sunt tumori mici (sub 5 mm in
diametru). Sunt localizati la nivelul corticalei si apar sub forma unor noduli galbui-cenusii bine
delimitati.
Microscopic sunt formate din structuri papilare. Celulele sunt cubice sau poligonale cu
nuclei mici, centrali cu citoplasma redusa, fara atipii.
Fibroamele sau hamartoamele renale apar sub forma unor noduli mai mici de 1 cm in diametru
cenusiu-albicioase. Examenul microscopic evidentiaza celule fibroblastice si fibre de colagen.
Angiomiolipom
Este o tumora benigna formata din vase, muschi neted, tesut adipos. Angiomiolipoamele sunt
prezente la 25-50% din pacientii cu scleroza tuberoasa, o boala caracterizata de leziuni cerebrale
care determina epilepsie si retard mental si leziuni ale pielii.
Oncocitom
Este o tumora epiteliala formata din celule mari, eozinofile cu nuclei mici rotunzi cu nucleoli mari.
Tumorile sunt cenusiu-maronii, incapsulate si omogene.
Tumora Wilms
Este cea mai frecventa tumora renala primara la copii. Aproximativ 5-10% din tumorile Wilms
afecteaza ambii rinichi simultan (tumori sincrone) sau consecutiv (tumori metacrone).
Aspecte clinice
Aspecte clinice
Aspect macroscopic
Tumora se poate forma in orice zona a rinichiului dar cel mai frecvent afecteaza polii in special cel
superior. Neoplasmele cu celule clare se formeaza din epiteliul tubular proximal si de obicei sunt
leziuni unilaterale solitare. Se prezinta ca formatiuni sferice cu dimensiuni variabile formate din
tesut galbui-cenusii care distorsioneaza parenchimul penal. Culoarea galbuie este consecinta
acumularii de lipide la nivelul celulelor tumorale. Au tendinta de a invada venele renale.
Aspect microscopic
Majoritatea tumorilor sunt bine diferentiate dar unele prezinta marcate atipii nucleare, cu nuclei
hipercromatice si celule gigante.
Se intalnesc urmatoarele tipuri histopatologice:
Carcinoame papilare reprezentat de celule tumorale cubice sau cilindrice de aspect papilar.
Carcinomul cu celule clare (tumora Grawitz) in care patternul variaza de la solid la trabecular
sau tubular. Celulele tumorale sunt rotunde sau poligonale cu citoplasma clara sau granulara.
Carcinomul renal cromofob in care celulele neoplazice sunt dispuse in jurul unui ax conjunctivovascular
Carcinomul ductelor colectoare-este reprezentat de structuri papilare sau tubulare tapetate de un
rind de celule cubice cu aspect ,,in cui de tapiter
Carcinoame uroteliale ale bazinetului renal
5-10% din tumorile renale isi au originea in uroteliul bazineto-caliceal. nm
Tumorile uroteliale pot fi multiple afectand pelvisul, ureterele si vezica urinara.
La examinarea microscopica sunt identice cu cele localizate in vezica urinara. Infiltrarea peretilor
pelvisului si calicelor este frecventa.
Tuberculoza renala
In aparatul urinar primul focar tuberculos este localizat in rinichi, initial in corticala, unde apare pe
cale hematogena. Aceasta constituie faza corticala, parenchimatoasa a tuberculozei renale, care
este bilaterala. Aceasta sufera un proces de resorbtie sau cicatrizare. Din leziunile corticale bacilii
se elimina in urina in urina prin tubii colectori si ajung in papila. Conditiile speciale de vascularizatie
ale papilei si stagnarea urinei infectate favorizeaza producerea leziunilor papilare caracterizate prin
tendinta la necrosa si ulceratie. Se constituir faza a doua a tuberculozei renale, de tuberculoza
ulcero-cazeoasa care de obicei este unilaterala.
Aspect macroscopic
Rinichiul este marit de volum, boselat cu granulatii galbui pe suprafata, dispersate sau
confluente. Pe sectiune se remarca prezenta cavernelor in numar variabil, localizate in formele
incipiente in medulara apoi si in restul parenchimului renal. Peretele cavernelor este neregulat cu
depozite cazeoase in cavernele recente. Cavernele vechi sunt delimitate de restul parenchimului
renal printr-un perete fibros.
Aspect microscopic
Este de obicei rezultatul unei forme ulcero-cavernoase cu grave leziuni ale ureterului
care merg pana la stenoza. Adeseori se asociaza o infectie secundara cu germeni piogeni. Rinichiul
este marit de volum, lobat. Pe sectiune rinichiul contine cavitati pline cu puroi delimitate de perete
fibros. Leziunea evolueaza pana la disparitia aproape totala a parenchimului renal.
Leziunile tuberculoase ale cailor urinare
Propagarea leziunilor de la rinichi la caile excretorii se face pe cale limfatica, prin limfaticele
submucoase si adventiceale. Propagarea pe cale limfatica explica tendinta la unilateralitate a
leziunilor tuberculoase in rinichi, ureter, vezica. Propagarea leziunilor renale tuberculoase la bazinet
si ureter este constanta.
Cistita tuberculoasa
Este secundara tuberculozei renale. Initial leziunile sunt mucoase situate in jurul orificiului ureteral
corespunzator rinichiului tuberculos apoi se extind pe toata suprafata vezicii cu aparitia de
granulatii subepiteliale care ulcereaza. Ulterior este infiltrata tunica musculara.
Aspect macroscopic
La inceput se produce hiperemie si edem, urmate de ulcerarea mucoasei. Suprafata vezicii este
acoperita partial cu epiteliu alternand cu zone ulcerate acoperite cu membrane de fibrina in
ochiurile careia se gasesc neutrofile, hematii, microbi. Peretele vezical se ingroasa prezentand
infiltrate inflamatorii difuze granulocitare sau abcese.
Dupa caracterul exudatului se impart in:
Cistite catarale in care predomina edemul si descuamarea epiteliala;
Cistite fibrino-purulente cu mucoasa acoperita de false membrane de fibrina si puroi
Cistite hemoragice in care mucoasa este erodata, cu sufuziuni hemoragice in corion iar continutul
vezical sanguinolent
Cistite purulente in care peretele vezical prezinta infiltrate cu polimorfonucleare iar urina este
purulenta.
Cistita cronica
Cistitele cronice se produc prin cronicizarea cistitelor acute prost tratate, recidivate. Leziunile sunt
mai marcate, mai profunde interesand si tesutul perivezical. Vezica are perete indurat, cu procese
de pericistita; mucoasa este ulcerata, prezinta vegetatii sau aspect granular datorita tesutului de
granulatie. Variantele microscopice includ cistita foliculara cu prezenta de agregate de limfocite la
nivelul foliculilor limfoizi din mucoasa si cistita eozinofilica caracterizata de prezenta infiltratului
eozinofilic la nivelul submucoasei cu fibroza si celule gigante. Majoritaea cazurilor de cistita
eozinofilica reprezinta inflamatii subacute nespecifice desi rar aceste leziuni sunt manifestari ale
unor alergii sistemice.
Cistita ulcerata in care se remarca o ulceratie superficiala sau profunda cu margini neregulate cu
baza rosietic-violacee acoperita de false membrane.
Cistita vegetanta cu mucoasa ingrosata, polipoida.
Cistita pseudomembranoasa in care ulceratiile sunt acoperite de false membrane fibrinoase,
alb-cenusii.
Forme speciale de cistita
Cistita interstitiala (ulcerul Hunner) este o forma de cistita cronica persistenta si dureroasa, mai
frecventa la sexul feminin ce consta in fibroza peretelui vezical unde apare o ingrosare a peretelui,
cu ulceratie.
Microscopic, epiteliul este ulcerat cu fibroza intensa in corion ce se extinde intre fasciculele
musculare.
Malakoplazia
Malacoplazia tractului urinar este mai frecvent intalnita la femei, in decada a 5-a de viata, in
contextul unui istoric lung de infectie de tract urinar. Se asociaza frecvent cu infectia urinara
cronica ,cu boli sistemice ca sarcoidoza si cu imunodeficiente congenitale sau dobandite
Este o inflamatie granulomatoasa a vezicii urinare caracterizata macroscopic prin placi usor
proeminente ale mucoasei deprimate in centru, multiple, uneori confluente, moi, de culoare
cenusiu-galbuie sau brune cu dimensiuni de la 1mm la 5 cm.
Histologic leziunea granulomatoasa se caracterizeaza prin celule voluminoase cu citoplasma
abundenta, rotunde sau poligonale si prezenta corpilor Michaelis-Gutmann care sunt mici sferule de
1-10 mm omogene, retractile uneori fagocitate de macrofage.
Cistita de iradiere
Apare dupa iradieri in regiunea hipogastrica si persista dupa mai multe luni si ani de la iradiere.
La inceput mucoasa este edematoasa apoi se ulcereaza si apar proeminente granulomatoase
rosietice. Ulceratiile prezenta margini hiperemice cu fibroza hialina care diseca musculara.
este transformarea epiteliului vezical de obicei limitata in epiteliu pavimentos cheratinizat. Zona
de leucoplazie localizata mai frcvent in vecinatatea orificiului ureteral are mucoasa alba, usor
incretita. Leziunea se intalneste in cistitele cronice, asociate cu leziuni ulcerative ale mucoasei.
Aproximativ 95% din tumorile vezicale sunt de origine epiteliala, restul de 5% fiind reprezentate
de tumori mezenchimale.
Papilomul reprezinta 1% din tumorile uroteliale.De obicei sunt solitare, mici (0,5-2 cm). Este
format din proliferarea epiteliala de celule asemanatoare cu cele ale uroteliului vezical normal.
Axele conjunctivo-vasculare ale tumorii sunt subtiri.
Polipoza vezicala se caracterizeaza prin proliferari papilomatoase pe intinderi mari sau pe toata
suprafata mucoasei vezicale.
Hemangiomul apare frecvent la copii si sunt localizate la nivelul peretilor posterior sau laterali. Se
asociaza frecvent cu hemangioame cavernoase.Microscopic sunt hemangioame de tip cavernos.
Leiomiomul care se prezinta ca o formatiune circumscrisa cu domensiuni pana la 4,5 cm, ce pot
aparea la orice varsta.
Factori de risc
Fumatul
Medicamente: Ciclofosfamida, analgezice
Radioterapia (pentru cancerul de prostata, de col, rectal)
Expunerea profesionala la compusi chimici organici: azotati
Carcinoamele uroteliale sau tranzitionale
Reprezinta aproximativ 90% din tumorile vezicii urinare. Denumirea ,,tranzitional corespunde
denumirii de epiteliu tranzitional care este utilizata pentru epiteliul urotelial. Acestea pot fi tumori
papilare sau pot avea componente papilare si solid infiltrative sau pot fi solid infiltrative. Majoritatea
insa au structura papilara.
Tumorile papilare pot fi solitare dar de obicei sunt multiple.Tumorile papilare apar sub forma unor
leziuni exofitice de culoare rosietica, de dimensiuni variabile (de la 1cm la peste 5 cm). Majoritatea
se formeaza la nivelul peretilor posterior si laterali ai vezicii urinare. Din punct de vedere
histopatologic evolueaza de la tumori papilare bine diferentiate la slab diferentiate si anaplazice.
Histologic aceste in carcinoame uroteliale papilare de grad scazut si de grad inalt.
Carcinoame uroteliale papilare de grad scazut -structurile papilare sunt tapetate de epiteliu
tranzitional malign cu atipii citologice minime. Nucleii sunt moderat hipercromi cu activitate
mitotica minima. In 10% din cazuri se constata invazia laminei propria sau muscularei proprii.
Carcinoame uroteliale papilare de grad inalt
Nucleii sunt hipercromi si pleomorfi. Aproximativ 80% invadeaza lamina propria.
T-tumora primara
N-Ganglioni regionali
M-Metastaze la distanta