Terapia lichidiană şi medicamentoasă.

Hemostaza şi transfuzia.
1.Tulburări hidroelectrolitice (deshidratări, hiperhidratări, disnatremii, diskaliemii, alterarea
metabolismului calciului). Caracteristica.
1. Dezechilibrul electrolitic se caracterizează prin valoarea anormala a sodiului, potasiului și a altor
electroliți din fluxul sanguin. Astfel, sărurile din organism pot avea valori mai mici sau mai mari decât
constanta normală.
Dezechilibrul electolitic este frecvent asociat cu deshidratarea din cauza prezenței vărsăturilor repetate și a
diareei. O altă cauză ar mai fi supradozarea sau efectul advers al unor medicamente.
Ce sunt electroliții
In fluxul sanguine există o serie de substanțe chimice care reglează cele mai importante funcții ale
organismului; aceste substanțe se numesc electroliți. Când se dizolvă în apa, electroliții se separă în ioni
pozitivi și negativi. Reacțiile nervoase ale organismului și funcțiile musculare sunt dependente de schimbul
corespunzator dintre ionii electroliților în exteriorul și interiorul celulelor.
Printre electroliți se numară: calciul, magneziul, potasiul și sodiul.
Valori normale pentru adulti:
 Calciu: 4.5 - 5.5 mEq/L
 Clorura: 97 - 107 mEq/L
 Potasiu: 3.5 - 5.3 mEq/L
 Magneziu: 1.5 - 2.5 mEq/L
 Sodiu: 136 - 145 mEq/L
Cauze:
 Deshidratarea - cauzată de vărsăturile prelungite, diaree, transpirație excesivă sau febră.
 Dieta inadecvată și lipsa de vitamine din alimentele consumate.
 Sindromul de malabsorbție - organismul se află în imposibilitatea de a absorbiel ectroliții din cauza
diferitor afecțiuni ale stomacului, a medicației sau a modului în care are loc procesul de hrănire.
 Dereglări hormonale sau endocrine.
 Boli renale.

Una dintre complicațiile chimioterapiei este sindromul de liză tumorală. Acesta apare atunci, când
organismul descompune rapid celulele afectate de tumoră după chimioterapie. Rezultatul constă în scăderea
nivelului de calciu, creșterea nivelului de potasiu în sânge și inregistrarea altor anomalii electrolitice.
Printre medicamentele care pot provoca un dezechilibru electrolitic sunt:
• Cisplatina - folositaînchimioterapiamedicamentoasa;
• Furosemid - diuretice;
• Amfotericina B - antibiotic;
• Hidrocortizon - corticosteroizi.
Simptome:
Manifestarile dezechilibrului electrolytic depind de gradul de afectare a electroliților. Dacă rezultatele
analizelor de sânge indică modificari ale nivelului de potasiu, magneziu, sodium și calciu pacientul
manifestă: spasme musculare, slabiciune sau convulsii.
Valorile scazute de electroliti în sânge poate duce la:
 Aritmii cardiace,
  confuzie,
 modificari ale tensiuniiarteriale,
 diverse reacții la nivelul sistemului nervos sau osos.
 Nivelul ridicat de electroliti în sânge este caracterizat de: slabiciune sau spasm muscular,
 parestezie,
 oboseală,
 aritmii
 modificarea tensiunii arteriale.
Diagnostic
De obicei, dezechilibrul electrolytic este diagnosticat pe baza informațiilor obținute din:
 istoricul medical al pacientului;
 examenul clinic la medicului specialist;
 testele de sânge și urina.

In funcție de rezultatele obținute, medicul specialist poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi:
electrocardiograma - creșterea sau scăderea accentuată de potasiu, magneziu sau sodiu pot afecta ritmul
cardiac. Daca tulburările de electroliți apar din cauza bolilor renale medical poate recomanda efectuarea unei
ecografii sau a altor investigații la nivelul rinichilor.
Identificarea și tratarea cauzelor care stau la baza problemelor electrolitice se face în mod special prin
inlocuirea electrolitului pe cale intravenoase. Un dezechilibru electrolitic minor poate fi corectat prin
modificarea dietei.
Sodiul: Hiponatremia si Hipernatremia
Hiponatremia apare când nivelul de sodiu din sânge este scazut.
Cauze primare: ingestia unei cantități scăzute de sodiu din dieta, eliminarea excesivă de sodiu (prin
transpirații sau urină) sau hiperhidratarea.
Totodata, nivelul de sodium poate scădea atunci când:
 persoana bea multă apă care nu contine clorură de sodium și transpiră foarte mult, mai ales pe
perioadaverii;
 se administrează intravenous cantități mari de fluide care nu conțin sodiu; se folosesc diuretice farp
avizul medicului;
Organismul produce cantități ridicate de hormon antidiuretic-vasopresina, (semn că rinichii rețin apa).
Hiperproducția acestui hormone poate fi cauzată de pnenumonie, accident vascular cerebral, medicamente
(anticonvulsivante, antidepresive, etc.), diabet zaharat, insuficiența cardiacă, insuficiența hepatica, boli
renale.
Nivelul scazut de sodium provoaca:
 somnolența,
 confuzie,
 slabiciune muscular și convulsii.
Valoarea sodiului din sânge poate fi readusă în limitele normale prin întroducerea, pe cale intravenoasa, a
sodiuluiși a apei.
Hipernatremia
Este cauzată de deshidratare sau utilizarea de diuretice. Totuși, diureticele pot stimuli rinichii să elimine mai
multă apă decât sodiu. De obicei, senzația de sete este primul simptom. O persoana cu un nivel ridicat de
sodiu se poate simți slăbită și manifestă lentoare în mișcări, confuzie, paralizie, comă, convulsii, etc.
Dacă nivelul de sodium este ușor ridicat poate fi redus prin consum de lichide. In cazul în care valoarea
sodiului din sânge este foarte mare pentru normalizarea cantității constă în administrarea intravenoasa de
săruri.
Potasiul: Hipopotasemia și Hiperpotasemia
Hipokalemia sau hipopotasemia
Este cauzată de administrarea de diuretice, care determină rinichii să elimine o cantitate ridicată de potasiu
prin urină, de diaree și vărsaturi repetate. Valoarea scăzuta a potasiului în sânge pe o perioadă lungă de timp
scade producția de insulină a pancreasului; drept urmare crește nivelul de zahăr din sânge.
Manifestarile specific hipopotasemiei sunt:
 oboseala,
 confuzie,
 slabiciune musculară
 crampe
Valorile foarte mici ale potasiului pot provoca paralizie și aritmie. Tratamentul implică administrarea orală a
suplimentelor nutriționale sau îmbunatățirea dietei zilnice cu alimente sau lichide bogate în potasiu.

Hiperkalemia sau hiperpotasemia

Se caracterizează prin nivelul ridicat de postasiu din organism și cauzează efecte asupra organismului mai
severe decât hipopotasemia. Cea mai frecventă cauză este insuficiența renală sau utilizarea de medicamente
care reduc cantitatea de potasiu eliminat din organism de catre rinichi; precum: spironolactona și enzima de
conversie a angiotensinei (utilizată pentru scaderea tensiunii arteriale).
Când un pacient urmează un tratament cu unul dintre aceste medicament sau cu suplimente nutriționale pe
baza de potasiu și consumă alimente bogate în potasiu, rinichii nu pot elimina excesul de potasiu, acesta
fiind motivul pentru care nivelul de potasiu din sânge crește rapid.
Primul simptom al valorilor crescute de potasiu este ritmul cardiac anormal. Pentru diagnosticarea
hiperkalemia medical va solicita efectuarea unei electrocardiograme.
Pacienții cu hiperpotasemie trebuie să evite consumul de alimente și administrarea medicamentelor care
conțin potasiu. Tratamentul trebuie instituit imediat ce se confirm gradul ridicat de potasiu. Daca ritmul
cardiac este anormal se va administer acalciu intravenous pentru a proteja cordul.
Calciul: Hipocalcemia si Hipercalcemia
Hipocalcemia
Se definește ca fiind diagnosticul stability în urma identificări iunui conținutscăzut de calciu din sânge.
Nivelulscăzut de calciueste una dintremanifestărilesepsisului, darși a disfuncțieiglandelorparatiroide (cand se
produce o cantitatemaimică de hormonparatiroidian).
Deficitul de vitamina D determină, de asemenea, hipocalcemia. Vitamina D contribuie la absorbția calciului
din alimentația zilnică. De regulă, oamenii manifestă acest deficit atunci, când nu consumă alimente care
conțin suficientă vitamina D sau când pielea nu este expusa la lumina directa a soarelui.
Medicamente precum anticonvulsivantele, fenitoin, fenobarbitalul pot interfera cu acțiunea vitaminei D,
rezultând scăderea acesteia în sânge. O serie de afecțiuni, cum ar fi hipotiroidismul sau pancreatita pot
declanșa hipocalcemia.
Nivelul scăzut de calciu are următoarele manifestări:
stare de slabiciune, parestezii la nivelul mâinilor și picioarelor, convulsii, confuzie. Tratamentul implică
administrarea orală de suplimente care conțin calciu și tratarea afecțiunilor care cauzează hipocalcemia.
Hipercalcemia poate fi cauzata de:
  calciul care ajungeînsistemul circulator ca urmare a fracturiiosoase;
 nivelulridicat de hormonparatiroidian;
 ca urmare a canceruluipulmonar.
Valorile foarte mari de calciu în sânge pot determina:
 deshidratare, deoarece rinichii sunt stimulați să elimine cât mai multă apă;
 inapetența;
 greața;
 vomerepetate;
 confuzie;
 coma.
Tratamentul se vainstitui rapid odată ce diagnosticul a fost confirmat și va fi insoțit de administrarea
intravenoasă de fluide sau chiar de medicamente precum: calcitonina și bifosfonat.
2.Substituenții sangvini. După importanța lor funcțională substituenții sângelui se impart în:
1. Hemodinamici (antișoc);
2. Dezintoxicanți;
3. Pentru alimentareparenterală;
4. Soluții saline cristaloide.

Substituenții hemodinamici: soluții coloide

 Refortan,
 Stabizol,
 HAES,
 Poliglucină,
 Reopoliglucină,
 Gelatinol
Substituenții dezintoxicanți:
 Hemodez;
 Polidez;
 Neohemodez.
Acești substituenți favorizează legarea toxinelor ce circulă în sânge și eliminarea lor rapidă din organism. Se
introduce i/v încombustii în faza de intoxicație, septicemie, peritonită etc.
Soluții saline cristaloide:
 soluție Ringer,
 soluție LIPK N3,
 infuziesalină ȚOLIPC,
 soluție de bicarbonat de sodiu etc.
Mecanismul de acțiune al acestor substituenți constă în reținerea lichidului în patul vascular datorită
tensiunii osmotice înalte, ceea ce asigură restabilirea rapidă a volumului circulant de sânge.
Substituenții pentru alimentare parenterală:
Hidrolizatele proteice:
 Hidrolizat de cazeină,
 Aminopeptidă,
 Hidrolizină,
 Aminozol,
 Amigen;
Soluții de aminoacizi:
  Poliamină;
 Friamină;
 Moriniamină;
 Vamină;
 Aminofuzină.
Preparate de emulsiilipidice:
 Lipomaiz;
 Lipifin;
 Intralipid;
 lipofundin.
2. Coloizii și cristaloizii
 Soluţiile cristaloide conţin ioni de sodiu în aceeaşi concentraţie ca şi în plasmă.
 Se elimină din spaţiul extracelular, deoarece membrana celulară este impermeabilă pentru ionii de
sodiu.
 Pătrund din spaţiul intravascular în spaţiul interstiţial, răspândindu-se repede în tot spaţiul extracelular.
 În normă numai a patra parte din cristaloizii infuzaţi rămâne în spaţiul intravascular.
 Pentru restabilirea volumului sângelui circulant soluţiile cristaloide trebuie administrate în volum cel
puțin de treiori mai mare, comparativ cu volumulsângeluipierdut.
NB! În cazul de infuzie a unui volum mare de cristaloizi se poate dezvolta edem prin urmare a ieşirii
lichidului în spaţiul interstiţial. Din această cauză este necesar monitoringul stării clinice a pacientului.
 Sol. Clorură de sodiu 0,9%, sol. Salină Ringer lactat, Hartman.
3. Soluțiile coloidale constau din particule cu masa moleculară mai mare decât cristaloizii. Aceste particule
nu trec prin membrana capilarului şi din acest motiv, la început au tendinţa de a se reţine în circulaţia
vasculară.
 Imită însuşirile proteinelor plasmei, mecanism prin care menţin şi majorează presiunea coloido-
osmotică a sângelui.
 Asigură creşterea volumului plasmei timp mai îndelungat, comparativ cu soluţiile cristaloide. Însă în
cazurile de creştere a permeabilităţii capilarelor, ele pot ieşi din circulaţie având o acţiune de scurtă
durată de majorare a volumului sângelui circulator.
 Pentru infuzie sunt necesare volume mai mici de soluţii coloidale, comparativ cu cristaloizii, se
picură în raport 1:1 dintre vol. pierdut
Proprietăţile comparative ale soluţiilor
Avantajele Cristaloizii
 Puţineefecte adverse
 Cost mic (ieftin)
 Accesibilitatevastă
Dezavantajele
 Acţiune de scurtădurată
 Pot provocaedem
 Sunt grele şi ocupă mult loc
Soluţiile coloidale avantaje
 Perioada de acţiune este mai mare
 Volum mai mic de soluţie e necesar pentru corecţia hipovolemiei
 Mai puţin grele şi ocupă mai puţin loc
Dezavantaje
  Nu există dovezi despre eficacitatea lor clinică mai înaltă
 Sunt mai costisitoare
 Pot influenţa advers la hemostază
 Risc de reacţii anafilactice
4. Alimentaţia enterală
Numele de alimentaţie enterală vine din limbagreaca: enteron = intestine, aşa dar, alimentaţia enterală constă
în orice formă de alimentaţie care foloseşte tractul gastrointestinal.
Indicaţii: - oricând există un tub digestive funcţional
Contraindicaţii:
 După intervenţii recente pe tubul digestiv
 hemoragii digestive masive
 în absenţa tranzitului intestinal.
Se poate realiza pe următoarele căi:
 sonda gastrică: nasogastrică, orogastrică
 sonda nasoduodenală
 sonda nasojejunală (plasată intraoperator)
 jejunostoma chirurgicală
Modalităţile de asigurare a nutriţiei la pacientul critic sunt:
 Alimentaţie enterală;
 Alimentaţie parenterală;
 Alimentaţie mixtă, parţial parenterală + parţial enterală;
 Alimentaţie mixtă, parţial parenterală + minim enterală.
Aportul nutritive constă:
Macronutrienți, Micronutrienți

 proteinele – 0,8-1,5 g/dl,

 glucidele – până la 5g/kgcorp/zi,
 lipidele – 1- 1,5 g/kgcorp,
apa este vehiculul alimentelor folosite în nutriţie şi în total ea trebuie să fie administrată în cantitate de 30 –
40 ml /kg /corp sau după bilanţul hidric. Vitaminele, oligoelementele – Mg, Zn, Co, I, F, Mb, Se, Cu, Mn.
Micronutrienți
Vitaminele şi oligoelementele sunt prezente în compoziţia produselor nutritive farmaceutice.
Indicaţii:
 bolnavi malnutriți cu un aport alimentar oral inadecvat de 5 zile,
 bolnavi cu o nutriție alimentară satisfăcătoare, dar cu un aporta limentar oral inadecvat de 7- 10 zile,
 bolnavi cu arsuri extinse (limitează sepsisul și pierderile proteice),
 bolnavi cu rezecții intestinale extinse (90%), (favorizează regenerarea mucoasei intestinale restante,
 bolnavi cu fistule enterocutanate cu debit redus (sub 500 ml/zi).
Contraindicaţii:
 după intervenţii recente pe tubul digestive
 hemoragii digestive masive;
 în absenţa tranzitului intestinal;
  obstrucție intestinală completă;
 diarei deficil de controlat, care produc dezechilibre hidro- electrolitice;
 vome și aspiratii;
 pancreatite severe;
 stare de șoc manifest clinic.
Caile de realizare:
 sonda gastrică: nasogastrică, orogastrică;
 sonda nasoduodenală;
 sonda nasojejunală (plasatăintraoperator);
 jejunostoma chirurgicală

Complicaţiile alimentaţiei enterale:

Complicaţii gastrointestinale:
 Diareea (maimult de 4 scaunemoi/zi);
 Greţuri şi vărsături;
 Constipaţia (absentascaunului de 3 zile).
complicaţii de ordin mecanic:
 Sindrom de aspiraţie pulmonară;
 Obstrucţia sondei de alimentaţie;
 Leziuni de decubit ale mucoaselor;
 Malpoziția sondei gastrice.
Complicaţii metabolice:
 Hiperhidratare;
 Deshidratare;
 Hiperglicemie;
 Dezechilibre electrolitice.
Alimentația parenterala, indicații:
 Accesul la tractul intestinal esteimpiedicat din motive anatomice sau functionale pentru o perioadă
prevazută de timp de peste 2-3 zile;
 malnutriție, malabsorbție;
 detresa respiratorie severă,
 sepsis cu hipo sau hipertermie;
 stari morbide severe ce alterează statusul general;
 Malformații intestinale;
 Patologie intestinală dobândită: enterocolita ulcero-necrotica, peritonita,
 Hernie diafragmatică;
 Boli metabolice.
Calea centrala de administrare:
vena cefalica,
vena brahiala,
vena jugulara,
vena subclaviculara.
Calea periferică.
 vena periferica la niv. membrelor:
permite infuzia de concentrații slabe de glucoză: max. 12,5%;
trebuie să reprezinte calea de prima intenție;
risc infecțiosmai mic;
osmolaritatea maxima
aport caloric limitat de volum;
necesită schimbare frecventă: la fiecare 2-3 zile;
riscuri: tromboze, necroză cutanată, hipoglicemie.

Componentele alimentației parenterale:

 Glucide;
 Proteinele; conțin aminoacizi ramificați, leucina, izoleucina, valina și un conținut redus de
aminoacizi aromatici, fenilalanina, triptofan, metionina.
Se indică în tratamentul:
 Encefalopatiei hepatice și stadiile terminale a cirozei hepatice.
stările postoperatorii, septice, posttraumatice.
 Tratamentul insuficienței renale cu retenție azotată. Conțin aminoacizi esențiali care duc la un
conținut minim de azot.
 Lipidele; Se administrează sub formă de emulsii sau suspensii de chilomicroni, bogate în acid
linoleic, acid oleic, acid linolinic, acid palmitic. Se adauga 5 UA de heparina/ml, emulsie pentru
combaterea hipercoagulabilității și a fenomenelor de agregare.
 Aditivi. Electroliți: adaosul lor depinde de – echilibrul acido-bazic, pierderile de electroliți, statusul
renal și cardiac, precum și nevoilespecifice.
Necesarul de electroliți în 24 h:
 Na 60-100 mEq,  Ca 10-15 mEq,
 K 60- 100 mEq,  Fosfor 20-45 mEq.
 Mg 10-20 mEq,
Contraindicații:
 hiperlipidemii;
 insuficiențe hepatice grave;
 sindrom nefrotic;
 diabet zaharat;
 diateze hemoragice grave.
Complicațiile alimentației parenterale:
Complicații tehnice;
 Leziunea pleurei sau plamânului cu apariția pneumotoracelui;
 Puncția arterei subclavii;
 Perforarea peretelui posterior al v. subclavii;
 Malpoziția cateterului;
 Leziuni ale plexului brahial;
 Embolia aeriană;
 Obstrucția cateterului;
 Tromboza venoasă.
Complicații infecțioase;
 Septicemie;
 Endocardita;
  Osteomielita;
 Embolie septica;
 Nefrita;
 Infecție la inserția cateterului.

Complicații metabolice;
 Metabolismul glucidic:  Metabolismul lipidic
 hiperglicemia,  hiperlipidemia,
 hipoglicemia,  hiperamilazemia,
 acidoza respiratorie cu hipercapnie.  hipoxia.
 Metabolismul proteic:  Metabolismul electroliților:
 acidoza metabolica hipercloremica,  hiperpotaseia/hipopotasemia,
 dezechilibre ale aminoacizilor  hipercalcemia/hipocalcemia,
plazmatici,  hipofosfatemia,
 hiperamonemia,  Complicatii legate de tubul digestive:
 azotemia prerenala.  Atrofiai ntestinală
 Colecistita acalculoasa.

6. Componentele şi preparatele sangvine. Caracteristica.

Transfuziile de sânge şi a componentelor sângelui. Indicaţiile. Complicaţiile.
Transfuzie este administrarea sângelui integral sau a componenților lui, iar perfuzie este administrarea
substituenților sângelui.
Scopurile transfuziei și perfuziei sunt variate, dar pot fi unite în două grupuri: cantitative ș icalitative.
Cantitative constau în umplerea patului vascular și lichidarea deficitului de volumul sângelui circulant
(VSC).
Calitative constau în acțiunea reologică, restabilirea capacității de oxigenare a sângeluiși de cuagulare a lui.
Indicațiile și contraindicațiile transfuziei de sânge
Indicații:
 Înlocuirea sângelui pierdut (substituție);
 Activarea forțelor de apărare ale organismului (în scop de stimulare);
 Diminuarea intoxicației organismului (dezintoxicare);
 Sporirea cuagulabilității sângelui pentru oprirea hemoragiei (hemostază).

Componentele sanvine
a) Concentrat eritrocitar
Component sanguine bţinut din sânge total, eliminând o parte din plasmă, fără alte modificări. Produsul
conţine totalitatea eritrocitelor din unitatea de origine. Conţine hemoglobină liberă nu mai mult de 0,8% la
data expirării. Se prepare acest produs sanguine prin separarea plasmei din unitatea de sânge total după
centrifugare.
În timpul păstrării temperature componentului sangvin trebuie să rămână cuprinsă între +2° şi +6°C. Durata
de păstrare depinde de soluţia anticoagulantă/ conservantă utilizată.
Sistemele de transportare validate vor garanta, că la sfârşitul unui circuit de transport maxim 24 ore,
temperatura nu va depăşi +10°C. În caz de transportare cu vehicule fără refrigerare trebuie să se folosească
un recipient izolant şi răcit.

b) Concentrat eritrocitar deleucocitat

Component derivate sanguine obţinut din sânge separând o parte din plasma şi stratul leucocitar de la
concentratul eritrocitar. Produsul conţine totalitatea eritrocitelor din unitatea de origine.
Sistemele de transpor validate vor garanta, că la sfârşitul unui transport de durată maximă 24 ore,
temperatura nu va depăşi +10°C.

c) Concentrat eritrocitar deplasmatizat

Component derivate sanguine obţinut din sânge total centrifugat, eliminând plasma, globulele roşii fiind
ulterior spălate într-o soluţie izotonică. Acest derivate este o suspensie de globule roşii din care au fost
extrasă cea mai mare parte de plasmă, leucocite şi plachete.
Posibilităţile de transport sunt limitate de durată scurtă de conservare. Se vor menţine constante condiţiile de
conservare în timpul transportării. Trebuie strict urmărite respectarea temperaturii şi duratei.

d) Concentrat de plachete
Concentratul de plachete trebuie păstrat încondiţii optime, care să le asigure supravieţuirea şi activitatea
hemostatică. Concentratul de plachete poate fi păstrat în plasmă. Cantitatea de oxygen necesară depinde de
concentraţia de plachete din produs. Temperatura de păstrare trebuie să fie între + 20°C şi +24 °C. Durata
maximă de păstare a concentratului plachetar este de 5 zile.

Plasma proaspătă congelată

Component pentru transfuzie sau pentru fracţionare, preparat din sânge integru sau din plasma prelevată prin
afereză, congelat într-un interval de timp şi la o temperatură, care menţine factorii labili de coagulare într-o
stare funcţională. Acest component conţine, la valori plasmatice normale, factori stabili de coagulare,
albumină şi imunoglobuline. De asemenea conţine, factor VIII de coagulare, precum şi inhibitori naturali
prezenţi. Temperatura optimă de păstrare este egală sau mai mica decât – 25°C
Temperatura de păstrare trebuie să fie menţinută pe durata transportării.
După decongelare, produsul se utilizează imediat. Este interzisă recongelarea.

Plasma proaspătă congelată antistafilococică.

Component pentru transfuzie sau pentru fracţionare, preparat din sânge integru sau din plasma prelevată prin
afereză, de la donatori anterior imunizaţi cu anatoxina antistafilococică,

Crioprecipitat.
Component cu conţinut de crioglobuline plasmatice, obţinut din plasma proaspătă congelată şi preparat din
plasma proaspătă congelată

Plasmă proaspătă congelată, decrioprecipitată.

Component preparat din plasma prin înlăturarea crioprecipitatului. Conţinutul în albumină, imunoglobuline
şi factori de coagulare a produsuluieste identic cu cel al plasmei proaspete congelate, exceptând factorul V şi
factorul VIII

Plasmă proaspăt congelată, decrioprecipitată concentrate.

Component preparat din plasmăprinînlăturareacrioprecipitatului. Conţinutul în albumină, imunoglobuline şi
factori de coagulare a produsului este identic cu cel al plasmei proaspete congelate, concentraţi într-o
cantitate mai mică de plasmă, exceptând factorul V şi factorul VIII