Curs nr.

5
Procesul de ingrijire farmaceutica in cazul pacientilor
cu patologii cronice

 Starea patologica necesita discutii referitoare la bolile cu larga

raspandire in populatie:
 Insuficienta renala si hepatica
 Reactii alergice
 Astm bronsic si insuficienta respiratorie
 Bolile cardiovasculare
 Ulcer gastro-duodenal
 Diabet
 Supravegherea continua a pacientilor – educatia terapeutica
sustinuta.
 Pacientul cu boala cronica – reguli de baza:
 Importanta prevenirii crizelor si agravarii lor
 Obligativitatea tratamentului permanent
 Riscurile ce decurg din abandonarea tratamentului
 Control medical periodic pentru prevenirea si depistarea din
timp a complicatiilor
 Supravegherea permanenta a bolii de catre medic, farmacist si
pacient
1. Afecţiunile renale cronice (insuficienţa renală cronică IRC, boala
cronică de rinichi)
Definiţie: scăderea lentă, progresivă şi ireversibilă a funcţiei renale de excreţie
datorită ↓ numărului de nefroni funcţionali
Consecinţe:
↓ FG (filtrarea glomerulara)
↑ concentraţia substanţelor reabsorbite
Etiologie
Este stadiul terminal al nefropatiilor cronice evolutive şi complică afecţiuni
cronice:
1. Diabetul zaharat – cea mai frecventa cauza de IRC
2. Hipertensiune arterială
3. Glomerulonefritele cronice
4. Rinichiul polichistic
5. Infecţiile şi nefropatiile tubulo-interstiţiale (pielonefritele)
6. Uropatiile obstructive (litiaza renală)
• Insuficiența renală (IR) se definește prin scăderea rapidă (insuficiență
renală acută) sau lentă (IR cronică) a funcției renale, rezultatul fiind
incapacitatea de a menține echilibrul hidroelectrolitic și de a excreta
produșii azotați.

• Creatinina serică este un marker utilizat pentru evaluarea funcției renale:

valoarea creatininei crește cu 1-1,5 mg/dl/zi (la IR acută).

• Insuficiența renală poate fi descrisă și ca o scădere a ratei de filtrare

glomerulara.

• Probleme frecvent întâlnite în disfuncții ale rinichilor includ acidemie,

concentrații anormale de potasiu, calciu, fosfat, și (pe termen lung),
anemie, hematurie, proteinurie; intarzierea vindecarii in caz de fracturi.
 Pe termen lung, problemele renale pot influența alte boli, cum ar fi
bolile cardiovasculare.
 Simptomele sunt datorate de obicei azotemiei și afecțiunii de bază:
• Uremie crescută
– Vomă, diaree, deshidratare;
– Greață, pierdere in greutate;
– Hematurie;
– Dureri abdominale difuze;
– Encefalopatie, confuzie,convulsii - în cazuri netratate.
• Fosfatemie crescută
– Crampe musculare (datorată scăderii calcemiei), parestezii, tetanii;
– Fracturi;
– Urticarie;
• Hiperkalemie:
– Aritmie;
– Paralizie musculară;
• Acumularea în exces a lichidelor:
– Edeme ale membrelor;
– Respirație dificilă (datorată acumulării lichidelor în plămâni);
• Scăderea producției de eritropoietină de către rinichi duce la anemie:
– Hipotensiune, amețeală;
– Astenie;
• Apariția și creșterea proteinuriei;
– Edeme ale membrelor.
• Insuficiența renală cronică se dezvoltă pe parcursul mai multor ani;
simptomele apar de obicei la un stadiu avansat.
• Cei afectați sunt în primul rând amenințați prin complicații ale
sistemului cardiovascular, precum infarctul miocardic sau accidentul
vascular cerebral.
• Cele mai frecvente cauze ale insuficienței renale cronice sunt
hipertensiunea arterială și diabetul zaharat tip 2.
• Unele medicamente, precum aspirina, ibuprofenul și paracetamolul,
pot determina leziuni renale cronice.
• Insuficienta renala
Contraindicatii farmacoterapeutice
Medicamente nefrotoxice
1. Aminoglicozide (streptomicina, kanamicina,
gentamicina)
2. Cefalosporine in doze mari sau in asociere cu
aminoglicozide sau diuretice (cefaclor, ceftibuten,
cefotaxim, ceftazidim)
3. Sulfamide cu eliminare rapida (sulfafurazol –
Neoxazol)
4. Saruri de calciu, vitamina D (in exces)
Se impune reducerea posologiei medicamentelor care se
elimina predominant renal (in functie de gradul de
insuficienta renala, exprimat in clearance-ul creatininei);
ex. digoxina.
  Se impun precautii la administrarea urmatoarelor medicamente:
 Medicamente ce determina retentie hidrosalina –
antiinflamatoarele nesteroidiene si cele steroidiene
 Medicamente ce determina hiperkaliemie
 Diureticele antialdosteronice (Spironolactona)
 Antihipertensivele IEC (captopril, enalapril)
 Se impune limitarea asocierilor medicamentose

• In insuficienta renala se evita:

- Alimente bogate in fosfor: lactate si derivate; cartof, porumb,
mazare, fasole, morcovi, varza, castraveti, salata; alune, faina
integrala, mere, afine, capsuni, struguri, pere, pepene rosu,
mandarine; peste, ficat de pasare, vita.
- Produse cu continut mare de sodiu: telemea, masline,
mezeluri, condimente.
2. Insuficienta hepatica
 Masuri farmacoterapeutice
 Medicamentele hepatotoxice sunt contraindicate:
 Analgezice-antipiretice (paracetamol)
 Antituberculoase (isoniazida, rifampicina)
 Antialergice fenotiazine (prometazina-Romergan)
 Antipsihotice fenotiazine (levomepromazina)
 Antibiotice (eritromicina, metronidazol, ketoconazol)
 Reducerea dozelor pentru medicamentele cu eliminare
majoritar hepatica:
 Nifedipina
 Propranolol
 Teofilina
 Aminofilina
 Stari patologice hepatice

STARE MEDICAMENTE CU RISC

PATOLOGICA

Hepatita acuta paracetamol, fenacetina, fenilbutazona, AINS, acid valproic, IMAO,

metildopa, sulfamide, izoniazida, pirazinamida, etionamida, rifampicina,
eritromicina, troleandomicina, mercaptopurina
Hepatita cronica clorpromazina, metildopa, azatioprina
activa
Steatoza hepatica tetracicline

Ciroza metotrexat, vitamina A (supradozare cronica)

Icter colestatic steroizi anabolizanti, metiltestosteron, contraceptive orale, clorpromazina,

eritromicina
Litiaza biliara estrogeni, contraceptive hormonale orale

Tumori hepatice estrogeni, contraceptive hormonale orale, steroizi androgeni si

anabolizanti
3. Afectiuni cardiovasculare
 Factori de risc pentru bolile cardiovasculare:
 Varsta inaintata
 Sexul (frecventa cardiopatiei ischemice este de 8 ori mai mare
la barbati decat la femeile sub 45 ani care sunt protejate de
hormonii estrogeni)
 Sedentarism
 Fumatul, alcoolul (creste riscul de 2-4 ori)
 Cafeaua
 Alimentatia hipersodata, hiperlipidica, hipercalorica
 Obezitatea abdominala
 Hipercolesterolemia
 Hipertensiunea arteriala
 Tratament nefarmacologic
 Modificarea stilului de viata
 Combaterea factorilor de risc
 Reducerea aportului de sare la 5-6 g/zi
 Renuntarea la alimentele bogate in colesterol si
grasimi saturate
 Excluderea fumatului si cafelei
 Reducerea consumului de alcool
 Evitarea sedentarismului
 Combaterea obezitatii
 Evitarea stresului
 Cultivarea factorilor sanogenetici
 Regim hiposodat
 Aport optim de K, Ca, Mg prin dieta bogata in legume,
fructe, lactate
 Exercitiu fizic – mersul pe jos 30-60 min./zi
 Dieta hiposodata este indicata in HTA si afectiunile care
antreneaza tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic, cu
perturbarea eliminarii sodiului (insuficienta renala acuta si
cronica, insuficienta cardiaca, ciroza hepatica, obezitate.
 In timpul unui regim hiposodat sunt contraindicate
medicamentle cu un continut sodic ridicat (preparatele
efervescente cu carbonat acid de sodiu, antiacide cu saruri
de sodiu).
 In cazul medicamentelor ce nu pot fi inlocuite trebuie
cunoscut aportul sodic pentru a putea stabili tipul de regim
hiposodat in functie de posologia zilnica.
 Tratament farmacologic
 Necesar cand tratamentul nefarmacologic este
insuficient
 Este permanent si nu trebuie abandonat in cazul
hipertensiunii arteriale esentiale
 Medicamente contraindicate in HTA
 Excitante SNC (cafeina, anorexigene amfetaminice)
 Formele farmaceutice efervescente
 Cardiopatia ischemica
 Tratament nefarmacologic – indispensabil:
 Modificarea stilului de viata
 Combaterea factorilor de risc
 Renuntarea la alimente bogate in colesterol si grasimi
saturate
 Renuntarea la tutun, alcool si cafea
 Evitarea sedentarismului
 Combaterea obezitatii
 Evitarea stresului
 Profilaxia si tratamentul bolilor ce pot contribui la agravarea
cardiopatiei ischemice
 Ateroscleroza coronariana
 HTA
 Diabetul zaharat
 Tratament farmacologic
 Devine necesar cand tratamentul nefarmacologic este
insuficient
 Este permanent si nu trebuie abandonat
 Trebuie adaptat formei clinice de cardiopatie ischemica si
evolutiei bolii
 Medicamente contraindicate in cardiopatia ischemica –
medicamente tahicardizante:
 Antiasmatice (teofilina si aminofilina)
 Antihipertensivele arteriodilatatoare care au efect secundar
tahicardizant (prazosin – Minipres)
4. Afectiuni respiratorii
 Astmul bronsic
 Tratament nefarmacologic
 Igienizarea si, la nevoie, schimbarea mediului de viata si
de munca (in vederea evitarii contactului cu alergenul
specific si cu factorii agravanti)
 Evitarea factorilor etiopatogenici: praful de casa, parul de
animale, polenul florilor, pulberi alergizante de la locul de
munca, fumul, aerul rece
 Evitarea infectiilor pulmonare
 Evitarea efortului fizic exagerat
 Cultivarea factorilor sanogenetici - intretinerea curateniei
acasa si la locul de munca
 Tratament farmacologic
 al crizei – se impune chiar si in cazul unui astm bronsic intermitent
usor
 de fond (profilaxia crizelor) – se impune in cazurile de astm bronsic
persistent si nu trebuie neglijat
 Trebuie adaptat severitatii formei clinice de astm bronsic persistent
 Medicamente contraindicate in astm si insuficienta respiratorie:
 Medicamente deprimante respiratorii centrale: analgezice si
antitusive opioide (codeina, dextrometorfan), hipnotice barbiturice
 Medicamente bronhoconstrictoare: antiinflamatoare inihibitoare COX
neselective (acid acetilsalicilic), beta-blocante neselective
(propranolol)
 Medicamente cu potential alergizant care pot agrava un astm
bronsic: acid acetilsalicilic, pirazolone (metamizol, fenilbutazona,
aminofenazona, propifenazona), procaina (inclusiv preparate tip
Gerovital si Aslavital), peniciline, sulfamide
 Expectorante bronhosecretolitice (bromhexin, acetilcisteina) mai ales
sub forma de aerosoli deoarece pot induce bronhospasm.
■ Reactii alergice
 Sunt contraindicate medicamentele cu potential ridicat alergizant:
 Peniciline (ampicilina, penicilina G)
 Pirazolone (propifenazona, metamizol, fenilbutazona)
 Acid acetilsalicilic
 Procaina (produsele tip Gerovital, Aslavital)
 Antihipertensive IEC
5. Afectiuni digestive
 Ulcer gastric si duodenal
 Tratament nefarmacologic igieno-dietetic este
indispensabil:
 Evitarea factorilor de risc: fumat, alcool, cafea,
alimente codimentate, prajeli, afumaturi, acrituri, stresul
- stimuleaza secretia gastrica
- reduc factorii de protectie ai mucoasei
gastrice
 Cultivarea factorilor sanogenetici (renuntarea la fumat,
respectarea regimului alimentar adecvat, respectarea
orarului meselor si a numarului de 4-5 mese/zi)
 Regimul alimentar este diferit in ulcerul activ si in perioadele de
remisie:
 In ulcerul activ (faza dureroasa):
 Lapte la 2-3 ore si oua moi (2-3 zile)
 Gris cu lapte, supe de orez (dupa 3 zile)
 Taitei cu lapte, branza de vaci, supe de zarzavat, carne
fiarta (dupa o saptamana)
 In faza de remisie (faza nedureroasa)
 Alimente indicate: lapte, fainoase cu lapte, branza de
vaci, oua moi, supe, piureuri, legume fierte, carne slaba
fiarta (de peste, pasare, vaca), paine alba, ceai de
musetel, tei, galbenele
 Alimente contraindicate: condimente, piper, mustar,
hrean, ceapa, usturoi (permis doar sub forma de
comprimate sau capsule), prajeli, muraturi, iaurturi.
 Tratament farmacologic
 Tratamentul ulcerului activ, neintrerupt pana la remisie
 Profilaxia corecta a recaderilor
 Necesitatea diagnosticarii si tratamentul eventualei infectii
cu Helicobacter pylori (tratamentul trebuie sa realizeze
eradicarea infectiei pentru a exclude autoreinfectarea si
recidivele)
 Medicamente contraindicate in ulcer gastric si duodenal
 Acid acetilsalicilic
 AINS si steroidiene – diminua biosinteza de prostaglandine
citoprotectoare gastrice (PGE2)
 Antiasmatice musculotrope de tip teofilina si aminofilina –
stimuleaza secretia gastrica
 Cafeina
6. Diabetul zaharat
 Tratamentul nefarmacologic igieno-dietetic este indispensabil:
 Combaterea factorilor de risc: obezitate, stres, consumul
exagerat de glucide, consumul prelungit de medicamente
diabetogene (diureticele tiazide, corticosteroizii)
 Cultivarea factorilor sanogenetici: regim alimentar hipoglucidic si
hipocaloric repartizat in 4-5 mese/zi, activitate fizica corelata cu
necesarul caloric, exercitiu fizic sub forma de plimbari, mers pe
jos 30 minute zilnic sau minim de 3 ori/saptamana.
 Regim alimentar in diabet – indispensabil
 Alimente interzise: alcool, zahar, prajituri, dulceturi,
bomboane, ciocolata nedietetica, siropuri concentrate,
sucuri indulcite cu zahar, must, miere, fructe dulci (struguri,
stafide, curmale, smochine, pepeni)
 Alimente admise dar cantarite: paine, paste fainoase, gris,
orez, cartofi, fructe cu mai putin de 20% glucide, lactate
 Alimente admise fara restrictie: carne, branzeturi, legume,
oua
 Medicul nutritionist – rol fundamental in stabilirea regimului
alimentar al diabeticului, educatia igieno-dietetica a acestuia
 Regimul alimentar trebuie individualizat in functie de: varsta,
activitate fizica, boli asociate (obezitate, HTA)
 Tratament farmacologic
 Difera in functie de tipul de diabet:
 Insuline in diabetul de tip 1 insulino-dependent
 Sulfamide hipoglicemiante in cazul indivizilor
normoponderali cu diabet de tip 2 insulino-independent
 Biguanide la diabeticii obezi cu diabet de tip 2 insulino-
independent
 Trebuie adaptat stadiului si complicatiilor acute sau cronice
 Sunt contraindicate in diabet:
 Bauturi alcoolice atat in consum acut cat si cronic
(medicamentele ADO induc reactie toxica de tip antalcol)
 Se impune atentie la:
 Medicamentele cu vehicul alcool
 Formele farmacetuice indulcite cu zahar (siropuri,
suspensii)
 Medicamentele hiperglicemiante: antiasmatice
adrenomimetice de uz intern, diuretice tiazidice
(hidroclorotiazida – Nefrix)
 Este indicat diureticul Indapamid (Tertensif) deoarece nu
influenteaza metabolismul lipidic
 Daca sunt absolut necesare sunt acceptate in diabet
medicamente cu efect secundar hipoglicemiant (beta-
adrenolitice antihipertensive, antianginoase, antiaritmice)
dar cu precautia reducerii dozelor de ADO, sub
supraveghere medicala, cu monitorizarea glicemiei.
 Sunt necesare:
 Control medical periodic
 Supraveghere continua a bolnavului diabetic
 Automonitorizarea glicemiei
 Sfaturi legate de terapia cu antibiotice

• S-a constatat ca utilizarea repetata a antibioticelor, mai ales in

copilarie, determina scaderea rezistentei imunitare dobandite si,
apare predispozitia la infectii.
• O alta reactie secundara, este alergia cutanata, care poate avea
uneori forme grave - socul anafilactic.
• Dar, cea mai alarmanta este posibilitatea ca, in urma tratamentelor
incorecte, unele bacterii sa devina rezistente la actiunea majoritatii
antibioticelor.
• Exista tendinta de a crede ca antibioticele sunt medicamente
„sigure“, dar folosirea lor frecventa poate produce efecte secundare
severe.
 Antibioticele sunt unele din cele mai utilizate medicamente din
practica pediatrică şi nu numai.
 Fie că este vorba de afecţiuni respiratorii, digestive, renale, indiferent
de vârstă, antibioticele se regăsesc pe reţetele primite de la medic.
 Epidemiologii de la Yale School of Public Health din New Haven,
SUA, au lansat ipoteza conform căreia utilizarea antibioticelor, în
special a celor cu spectru larg, înainte de vârsta de 6 luni , este legată
de apariţia astmului şi a altor afecţiuni alergice dupa vârsta de 6 ani;
acestea ar suprima dezvoltarea sistemului imun şi ar reduce
răspunsul anti-alergic.
 Reguli de baza in terapia cu antibiotice

• Un diagnostic corect - implica prelevarea tuturor probelor pentru

izolarea germenului.
• Nu orice stare febrila arata o stare infectioasa; pentru izolarea si
identificarea germenului este necesara antibiograma.
• Se stabileste daca antibioticul este indispensabil, inutil sau discutabil;
nu toate infectiile sunt provocate de germeni sensibili la antibiotice,
ca de exemplu in marea majoritate a bolilor virotice; nu trebuie uitat
ca, nici un antibiotic nu este inofensiv.
• Este de dorit alegerea unui singur antibiotic, cel mai activ, cel mai
putin toxic si cel mai putin predispus sa conduca la aparitia
rezistentei microbiene.
• Stabilirea planului terapeutic - presupune stabilirea dozei optime,
ritmul si calea de administrare, durata de administrare.
 CE INSEAMNA „REZISTENTA BACTERIILOR LA ANTIBIOTICE”?

 S-a observat ca, in timp, unele bacterii obisnuite dezvolta mutatii care
le fac imune la medicamente.
 Aceasta se intampla atunci cand tratamentul urmat nu reuseste sa
distruga toate bacteriile responsabile de declansarea bolii; cele care
raman in organism isi dezvolta mecanisme de protectie la antibioticul
folosit incorect si se inmultesc in continuare, astfel ca, dupa cateva
zile, apare o recidiva a bolii respective, problema des intalnita in
practica medicala.
 De exemplu, s-au prescris antibiotice pentru cinci sau sapte zile
pentru angina eritematoasa si tratamentul s-a intrerupt dupa trei zile,
cand deja pacientul pare ca se simte mai bine, deoarece majoritatea
bacteriilor fusese distrusa; la reaparitia simptomatologiei, reluarea
antibioticului recomandat in primul caz nu va mai avea efectul scontat.
 Acesta este mecanismul care explica de ce persoanele cu infectii
repetate au impresia ca antibioticele sunt din ce in ce mai ineficiente:
cei in cauza au creat propriile bacterii rezistente la tratament.
 CELE MAI FRECVENTE GRESELI IN FOLOSIREA
ANTIBIOTICELOR

 Sunt folosite pentru scaderea febrei (indiferent de natura ei).

 Sunt alese antibiotice ineficiente in infectia respectiva.
 Sunt luate doze inadecvate (fie se administreaza o doza excesiva,
fie una prea mica).
 Se folosesc pentru tratarea bolilor virale.
 Schema de administrare (modul si orarul) este gresita.
 Se continua terapia chiar si in prezenta unor reactii alergice.
 Se opreste prea devreme un tratament antibiotic eficient.
 Se fac combinatii nepotrivite intre mai multe antibiotice.
 Nu se schimba antibioticul atunci cand apare rezistenta infectiei
respective.
 Supraevaluarea eficientei antibioticelor si amanarea unei proceduri
chirurgicale, de exemplu, pentru drenarea unui abces.
 Sfaturi legate de terapia cu antiinflamatoare

 Unele dintre cele mai prescrise si utilizate medicamente sunt cele

antiinflamatoare.
 Acestea sunt
– antiinflamatoare nesteroidiene (acid acetilsalicilic,
ibuprofen, diclofenac, nimesulid, celecoxib etc.) si
– antiinflamatoare steroidiene, cunoscute si sub numele
de corticosteroizi (prednison, hidrocortizon,
dexametazona etc), derivati sintetici ai corticosteroizilor
naturali, hormoni secretati de glandele suprarenale.
 Spectrul de actiune este variat, astfel antiinflamatoarele
nesteroidiene pot fi utilizate in:
 reumatisme inflamatorii (artroze, tendinite, dureri si inflamatii
postoperatorii);
 afectiuni care evolueaza cu inflamatie, durere sau febra (otite,
abcese dentare, nevralgii, dureri menstruale, afectiuni la nivelul
ochiului);
 profilaxia accidentelor ischemice cerebrale si cardiace (indicatii
particulare ale acidului acetilsalicilic, care administrat oral in
doze reduse are efect anticoagulant si antitrombotic).
 Antiinflamatoarele nesteroidiene pot fi conditionate sub forma de
comprimate, pulberi si comprimate efervescente, supozitoare,
creme, geluri, unguente, sprayuri pentru uz local, colire, fiole
injectabile, siropuri (ibuprofen).
 Se gasesc disponibile ca atare sau in combinatii cu alte substante
medicamentoase: analgezice (cafeina, codeina, paracetamol) sau
decongestionante (pseudoefedrina).
 Corticosteroizii sunt utili terapeutic in:
 afectiuni reumatologice severe (poliartrita reumatoida, pusee
acute ale bolilor artrozice, manifestarile acute ale gutei);
 afectiuni dermatologice (dermatoze alergice, psoriazis agravat,
lupus eritematos);
 astm bronsic cronic rezistent la medicatia uzuala; afectiuni
oculare, rinite alergice etc.
 Se gasesc sub forma de comprimate, fiole injectabile,unguente,
pulberi inhalatorii, picaturi nazale si colire, singure sau asociate cu
decongestionante, vasoconstrictoare sau antibiotice.
 REACTII ADVERSE ALE ANTIINFLAMATOARELOR

- Incidenta, gravitatea si tipul de reactie adversa depinde de medicamentul

antiinflamator utilizat, doza, durata tratamentului, varsta pacientului, factorii
favorizanti si asocierea cu alte medicamente.
 Cele doua grupe de antiinflamatoare au cateva reactii adverse comune, dar care
sunt mai potentate in cazul corticosteroizilor:
- afectare gastrica: greata, voma, ulceratii gastrice pana la hemoragii
digestive.
 Protectia gastrica poate fi obtinuta prin administrarea medicamentului dupa
alimente si, eventual, asociat cu un protector gastric (inhibitor de secretie
gastrica).
- Retentie hidrosalina cu consecinte nedorite: hipertensiune arteriala,
insuficienta cardiaca.
Corticosteroizii pot produce in plus si hipokaliemie cu risc de aritmii; ca masura
de preventie se recomanda un regim hiposodat si aport suplimetar de potasiu in
cazul terapiei cu corticosteroizi.
 Pe langa aceste efecte nedorite, antiinflamatoarele nesteroidiene mai pot
produce: stari alergice (rinite, urticarie, criza de astm bronsic), efecte
hematologice (anemie,trombocitopenie), risc hemoragic datorita efectului
anticoagulant.
Corticosteroizii se caracterizeaza printr-un risc mare de reactii
adverse specifice, inclusiv corticodependenta.
Pot produce:
tulburari endocrine si metabolice: scaderea
tolerantei la glucoza, activarea diabetului latent sau
agravarea celui manifest (se previne printr-un regim
sarac in glucide, ajustarea dozei de antidiabetic),
intarzierea cresterii la copii (se prefera tratamentul
de scurta durata, inclusiv cel pe cale inhalatorie sau
cutanat);
tulburari osteomusculare: atrofie musculura,
fracturi, osteoporoza (se recomanda cresterea
aportului de calciu si vitamina D);
tulburari oculare: glaucom, cataracta, scaderea
imunitatii, candidoze bucale in cazul administrarii
inhalatorii (se indica spalaturile bucale cu solutii de
bicarbonat de sodiu).
EFECTE ALE ASOCIERII ANTIINFLAMATOARELOR
CU ALTE MEDICAMENTE

- Pacientul trebuie sa informeze medicul sau farmacistul daca urmeaza

si alte terapii medicamentoase, deorece asocierile dintre
antiinflamatoare si alte medicamente pot fi uneori periculoase:
- afectare gastrica la asocierea a doua antiinflamatoare (de evitat
aceaste combinatii);
- antiinflamatoarele scad efectul antidiabeticelor orale si insulinei
(este necesara monitorizarea glicemiei); al antihipertensivelor, datorita
retentiei hidrosaline (evitare prin regim hiposodat);
- potenteaza actiunea anticoagulantelor, cu risc de hemoragii.

- Efectul corticosteroizilor poate fi diminuat de: carbamazepina,

fenitoina, rifampicina;
- In asociere cu medicamente care scad potasiul (diuretice, purgative)
determina aparitia aritmiilor.
SFATURI UTILE IN TERAPIA CU ANTIINFLAMATOARE

- Medicamentele antiinflamatoare se administreaza numai la

recomadarea medicului, exceptie facand cateva forme farmaceutice cu
antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi cele utilizate in tratarea
simptomelor de gripa si raceala (acid acetilsalicilic, ibuprofen), ca
medicatie orala sau locala (diclofenac, piroxicam, fenilbutazona etc.) in
afectiunile reumatismale inflamatorii.

- Pentru a limita manifestarea reactiilor adverse, se recomanda ca

tratamentul cu medicamente antiinflamatoare sa fie de scurta durata
(3-5 zile), sa fie respectate schemele si dozele de administrare,
restrictiile sau recomandarile alimentare si/sau medicamentoase
indicate de catre medic sau farmacist.