Farmacologie curs 6

• ANTIHIPERTENSIVE
• Medicaţia antihipertensivă intervine prin 4
mecanisme principale:
• 1. inhibarea activităţii sistemului nervos
simpatic (simpatolitice)
• 2.vasodilataţie
• 3. inhibarea enzimei de conversie a
angiotensinei şi a efectelor angiotensinei II 4.
creşterea eliminării urinare de sodiu (diuretice
saluretice).
Inhibitoare ale simpaticului (SIMPATOLITICE)

• prin acţiune centrală: Clonidina

*Aceasta determină scăderea tonusului simpatic
periferic şi favorizează reflexele vagale
cardioinhibitorii.
*Prin scăderea tonusului simpatic va scădea rezistenţa
vasculară periferică, frecvenţa cardiacă, în oarecare
măsură debitul cardiac, scade secreţia de renină.
La oprirea tratamentului valorile tensiunii arteriale
revin rapid la cele anterioare sau chiar poate apare un
puseu hipertensiv (efect rebound).
• Agoniştii receptorilor imidazolinici -
moxonidina (Physiotens)
• rilmenidina (Tenaxum)
• Au durată mai lungă de acţiune şi se dau într-o
singură priză
Alfa-metildopa (Dopegyt)
• Este scăzută rezistenţa vasculară periferică, secreţia de renină;
debitul cardiac este mai puţin influenţat.
• Efectul se instalează mai lent, dispare treptat după oprirea
tratamentului.
• Menţine eficient irigaţia sangvină a rinichiului,fiind indicată în
hipertensiunea bolnavilor cu insuficienţă renală, iar în
hipertensiunea gravidelor prezintă avantaj menţinerea irigaţiei
uteroplacentare.
• Se dă în doză de 250 mg odată, 0,5-1 g pe zi.
• Se asociază cu diuretice şi vasodilatatoare. Poate provoca
somnolenţă, depresie, constipaţie. În doze mai mari apar leziuni
hepatice, anemie hemolitică autoimună, sindrom lupic.
 Blocantele beta-adrenergice
• Se folosesc în toate formele de hipertensiune arterială

• Se obţin rezultate bune mai ales în HTA labilă, la tineri cu tonus simpatic
crescut, cu sindrom hiperkinetic sau cu nivel crescut de catecolamine şi
renină în sânge.
• Se mai folosesc în HTA însoţită de tahiaritmii, cardiopatie ischemică şi
hipertiroidie, crizele hipertensive ale feocromocitomului.
• Tratamentul nu se întrerupe brusc, pentru evitarea efectului rebound,
mai ales în HTA însoţită de cardiopatie ischemică

• Reprezentanţi:
neselectivi (propranololl)
selectivi (metoprolol, atenolol)
Blocanţii canalelor de calciu (BCCa)
• sunt medicamente arteriolodilatatoare.
• Se folosesc frecvent dihidropiridinele (nifedipina, amlodipina),care
au efect predominat vasodilatator, dar şi NONdishidropiridine:
verapamilul şi diltiazemul, care au mai ales efecte la nivelul cordului
(de tip deprimant).
• Dihidropiridinele se indică mai ales la vârstnici, la hipertensivi cu
patologie asociată (cardiopatie ischemică, arteriopatii obliterante,
astm bronşic, diabet zaharat, hipercolesterolemie).
• Nifedipina se foloseşte sub formă de preparat retard.
• Se poate asocia cu diuretice, beta-blocanţi.
• Alte substanţe sunt amlodipina (Norvasc), felodipina (Plendil) care au
o durată lungă de acţiune, administrându-se într-o singură priză pe zi
 Efecte adverse ale BCCa
• cefalee (mai ales DHP)
• roşeaţă cutanată
bufeuri de căldură
• bradicardie (la verapamil, diltiazem)
• precipitarea sau agravarea insuficienţei cardiace (la
verapamil şi diltiazem)
• agravarea anginei (prin tahicardia reflexă, de ex.la
nifedipină)
• edemul gleznelor (la DHP)
• constipaţie (la verapamil)
 IECA
• Au acţiune antihipertensivă marcată, find folosite mai ales în forme
avansate ale bolii.
• Captoprilul
• Enalaprilul
• Lisinopril
• Ramipril

Efecte adverse comune:

tusea şi edemul angioneurotic (atribuite bradikininei), hiperpotasemia (nu
se asociază cu spironolactona), leucopenia, afectarea rinichiului, tulburări
digestive, gust metalic, fenomene cutanate. Se contraindică la gravide.
 SARTANI
• Antagoniştii receptorilor pentru angiotensină:
• LOSARTAN
• CANDESARTAN
• VALSARTAN
• TELMISARTAN
• nu provoacă tuse şi edem angioneurotic
DIURETICE FOLOSITE CA ANTIHIPERTENSIVE
• Se folosesc diureticele saluretice, acelea care elimină o cantitate mai mare de sodiu.
• Mecanismul acţiunii antihipertensive se explică prin eliminarea la început a ionilor de
sodiu, consecutiv scăzând volumul plasmatic, debitul cardiac şi valorile tensiunii
arteriale.

• Frecvent se asociază cu alte antihipertensive pentru a combate retenţia de sodiu şi

creşterea volemiei, care sunt mecanisme compensatoare întâlnite la administrarea
antihipertensivelor din alte grupe.
Se folosesc
• hidroclorotiazida (Nefrix) care se administrează oral 25 mg de 1-2 ori pe zi,
indapamida
• indapamida(Tertensif) oral în doză de 2,5 mg/zi
• furosemidul - mai ales la hipertensivii cu insuficienţă renală şi pe cale intravenoasă în
urgenţe hipertensive.
DIURETICE TIAZIDICE SI COMP.ASEMANATOR
• HIDROCLOROTIAZIDA (Nefrix) – se administrează oral. Efectul durează 12 ore.
• Indicaţii terapeutice: în edeme (cardiace, nefrotice, cirotice); HTA;
• Doza: 25-100 mg pe zi
• La început se poate administra zilnic, dar apoi se pot administra intermitent (3
zile pe săptămână).
• Efecte adverse şi contraindicaţii: alergie (încrucişată cu cea la sulfamide),
tulburări electrolitice: hipopotasemie, pierdere de magneziu (după tratamente
îndelungate), hiponatremie, hipovolemie, efecte metabolice (hiperuricemie,
hiperglicemie, creşte fracţiunile aterogene ale lipidelor plasmatice VLDL şi LDL
şi scade fracţiunea antiaterogenă HDL), poate produce acuze gastrice.

• Nu se foloseşte la bolnavii cu insuficienţă renală datorită scăderii filtrării

glomerular
• Indapamida (Tertensif) este un diuretic
asemănător ca mecanism, cu durată lungă de
acţiune care se folosesc în special ca
antihipertensive.
• Indapamida are şi efect vasodilatator propriu
şi prezintă mai puţine efecte adverse (lipsesc
cele pe metab.glucidic, lipidic, produce
hiperuricemie mai slabă)
 Furosemid
• -are efect diuretic intens, rapid şi de durată relativ
scurtă.
• Eficacitatea maximă a eliminării ionilor de sodiu este
de 15-30% din sodiul din ultrafiltrat. Elimină şi K, Mg,
Ca. Nu modifică echilibrul acido-bazic.
• Are efect favorabil asupra hemodinamicii renale,
creşte irigaţia glomerulară şi filtrarea glomerulară. Are
şi efecte vasculare extrarenale, producând relaxarea
venelor şi scăzând întoarcerea venoasă (efect favorabil
în edemul pulmonar)
Indicaţii terapeutice Furosemid:
• în edeme grave, refractare la alte diuretice
• pentru efectul rapid în edeme acute (edemul pulmonar acut,
edemul cerebral acut, hipertensiune intracraniană)
• în crizele de HTA
• în insuficienţa renală acută,
• în intoxicaţii pentru diureză forţată
Doza pe cale orală este de 40-80 mg, iar pe cale i.v, i.m de 20-40
mg.
• În insuficienţa renală acută până la 1 g pe zi în perfuzie.
Efecte adverse:
hipovolemie, colaps la vârstnici, aterosclerotici; accidente
tromboembolice datorită hemoconcentraţiei; tulburări
electrolitice: hipopotasemie, hipomagneziemie, hiponatremie;
reacţii alergice; ototoxicitate moderată, tulburări metabolice
(hiperuricemie şi hiperglicemie) mai puţin comparativ cu
tiazidele.
 DIURETICE CARE ECONOMISESC K
• SPIRONOLACTONA 25MG, 50MG
• Este antagonist competitiv al aldosteronului;
 Diureticele osmotice
• Manitolul
Se foloseşte în edem cerebral acut,
hipertensiune intracraniană, criză de glaucom,
intoxicaţii acute cu substanţe care se elimină
prin urină (barbiturice, aspirină).
Se indică şi în IRA
INHIBITORII DE CARBOANHIDRAZA
• Principalul reprezentant e acetazolamida
• Intervine în menţinerea pH-ului gastric, la
nivelul celulelor epiteliale de la nivel ciliar
(secreţia de umoare apoasă), la nivelul urechii
interne (secreţia de endolimfă), la nivelul
plexului coroid, eritrocitelor, pancreasului şi
intestinului.
 ACETAZOLAMIDA
• Indicaţii terapeutice:
• în oftalmologie în tratamentul glaucomului (scade secreţia de
umoare apoasă)
• în ORL în tratamentul vertijului (sindromul Meniere) datorită
scăderii secreţiei de endolimfă, în
• în caz de rău de altitudine, mai ales la peste 3000 m după o
ascensiune rapidă.
• Doza: oral 250 mg odată (se administrează în asociere cu
bicarbonat de potasiu şi citrat de sodiu). Poate produce
hipopotasemie (tulburări nervoase, parestezii, somnolenţă). Este
contraindicată la bolnavii hepatici, la care tendinţa la acidoză este
periculoasă