CLASE DE MEDICAMENTE

I. CARDIOTONICE

Indicaţii terapeutice:

-  insuficienţa cardiacă congestivă, eventual în asociere cu diuretice şi vasodilatatoare;

-  la cardiaci nedecompensaţi, profilactic, în condiţii de suprasolicitare: naştere, intervenţii
chirurgicale, febră ridicată;
-  în unele tahiaritmii supraventriculare: fibrilaţie atrială, pe care o transformă în
bradiaritmie, hemodinamic mai avantajoasă pentru cord, de asemenea în flutter atrial pe
care- l transformă în fibrilaţie atrială;
-  în edemul pulmonar acut.

Contraindicaţii: supradozarea; hiperexcitabilitatea ventriculară (risc de aritmii);

cardiomiopatia obstructivă (prin creşterea tonusului îngreunează golirea
ventricolului); pericardita constrictivă; asocierea cu săruri de calciu şi
simpatomimetice.

a) Cardiotonice cu acțiune lentă și durabilă

Digitoxina (Digitalin)
Digitalis
Acetildigitoxina (Nidacil)

b) Cardiotonice cu acțiune rapidă și durată medie

Digoxin
Lanatozid C
Deslanozid

II. BETA-BLOCANTE
Indicaţii terapeutice:

- în hipertensiunea arterială, mai ales la tineri;

- în cardiopatia ischemică – medicaţie de fond pentru prevenirea crizelor de angină
pectorală sau după infarct miocardic pentru scăderea riscului de recidivă şi prelungirea
duratei de viaţă; în aritmii, mai ales supraventriculare;
- în insuficienţa cardiacă uşoară şi medie;
- în feocromocitom (împreună cu alfa-blocante);
- în hipertiroidie;
- în tremor senil;
- prevenirea rupturilor varicelor esofagiene la pacienţii cu ciroză hepatică;
- în atacul de panică şi pentru controlul emoţiilor (oratori şi muzicieni);
- ca adjuvant, în tratamentul manifestărilor din sindromul de abstinenţă la alcool.

Contraindicaţii: în insuficienţă cardiacă netratată, bloc atrioventricular, bradicardie

1
marcată, astm bronşic, boli vasculospastice. Se administrează cu precauţie la diabetici,
bolnavi cu BPCO (bronhopneumopatie cronică obstructivă). Întreruperea bruscă a
tratamentului cu beta-blocanţi poate provoca fenomene foarte periculoase: crize de angină
pectorală, infarct miocardic acut, aritmii sau moarte subită.

a) Beta-blocanţi neselectivi

Propranololul este o substanţă foarte liposolubilă, absorbit aproape complet după

administrare orală. Dar se metabolizează puternic la primul pasaj hepatic. Doza este de 40
– 80 mg iniţial până la 160-320 mg/zi. Intravenos se poate injecta lent sub control ECG.
Pindololul are şi activitate simopatomimetică intrinsecă, scade mai puţin frecvenţa
cardiacă. Se foloseşte în HTA, cardiopatie ischemică şi aritmii.
Oxprenololul se foloseşte în HTA, scade mai puţin frecvenţa cardiacă.
Timololul se foloseşte sub formă de colir în galucom.
Nadololul are durată lungă de acţiune
Carvedilolul (Dilatrend) are şi acţiune alfa-1 blocantă. Se foloseşte în HTA şi
insuficienţa cardiacă (doze mai mici).
Labetalolul are şi acţiune alfa-1 blocantă; se indică în HTA.

b) Beta-blocanţii selectivi

Atenololul (Tenormin) este un compus hidrosolubil care nu pătrunde în creier. Se

administrează în doză unică de 50-100 mg pe zi
Metoprololul (Betaloc-zok) se foloseşte în HTA în doză de 100-200 mg pe zi în 1-2
prize.
Bisoprololul (Concor) se dă odată pe zi în doză de 5-10 mg pe zi.
Esmololul are durată foarte scurtă de acţiune (t1/2 de 8 minute).
Nevibololul are şi activitate simpatomimetică; se foloseşte în HTA.
Betaxololul se utilizează local în glaucom şi sistemic în HTA.

III. Inhibitori ai enzimei de conversie

Indicații:

- hipertensiune arterială;
- insuficiență cardiacă;
- profilaxia recurenței infarctului miocardic;
- nefropatia diabetică;
- poliartrita reumatoidă.

Contraindicații: insuficiența renală severă, cu stenoză bilaterală a arterei renale și

gravidelor (în trimestrul II sau III de sarcină pot produce malformații, oprirea creșterii sau
chiar moartea fătului).

Captopril (Tensiomin)
Enalapril (Renitec)
Lisinopril

2
IV. ANTIARITMICE
Antiaritmicele sunt medicamente utile pentru profilaxia şi tratamentul aritmiilor cardiace
ectopice. Au eficienţă mai mare în cazul fibrilaţiei atriale, flutterului atrial, extrasistolelor
atriale şi ventriculare, tahicardiei paroxistice supraventriculare.

Clasificarea antiaritmicelor se face conform clasificării Vaughan – Williams în 4 clase

principale, la care se mai adaugă o a cincea.

Clasa I: MEMBRAN-STABILIZATOARE

Chinidina se foloseşte în aritmii ventriculare şi supraventriculare: extrasistole, fibrilaţie

atrială (consolidarea efectelor după defibrilare electrică), flutterul atrial, crizele de
tahicardie paroxistică supraventriculară sau ventriculară.
Procainamida se foloseşte în aritmii acute (intervenţii pe cord, cateterism cardiac).
Lidocaina se indică în tahiaritmii ventriculare, accese de tahicardie, extrasistole,
inclusiv cele din infarctul miocardic acut, în chirurgia cardiovasculară, cateterism,
intoxicaţia digitalică.
Fenitoina are proprietăţi asemănătoare, dar efect mai lung. Este indicată în aritmii
cauzate de supradozarea de digitalice.
Mexiletina (Mexitil) este indicată în aritmiile ventriculare din cadrul bolii coronariene
sau produse de digitalice.

Clasa II: BETA-BLOCANȚI ADRENERGICI

Sunt indicate în tahicardii sinusale, tahiaritmii supraventriculare, aritmii diverse, de

origine simpatocatecolaminergică: în emoţii, efort, hipertiroidie.

Propanolol
Acetbutolol
Atenolol
Metoprolol

Clasa III: A AMIODARONEI

Amiodarona (Cordarone) este indicat în aritmii rebele la alte tratamente, fibrilații

ventriculare.
Bretiliul se foloseşte pentru tratamentul aritmiilor ventriculare grave, al fibrilaţiei
ventriculare, în perfuzie intravenoasă.

Clasa IV: BLOCANȚI AI CANALELOR DE CALCIU

Verapamilul (Isoptin) este indicat în tahicardii, inclusiv tahicardii paroxistice

supraventriculare, fibrilația atrială, flutter atrial, profilaxia și tratamentul extrasistolelor,
insuficiența coronariană, inclusiv tratamentul anginei pectorale, spasmelor coronariene:
angina post-infarct miocardic, hipertensiune și crize hipertensive.
Diltiazemul este un compus asemănător cu efect vasodilatator mai marcat.

Clasa V: ALTE SUBSTANȚE ANTIARITMICE: TONICARDIACE

Se folosesc în tahicardii supraventriculare datorită creşterii tonusului vagal.

3
 Ionii de potasiu şi magneziu au efect antiaritmic în anumite tipuri de aritmii
(dismetabolice).
Adenozina (Fosfobion) are efect inhibitor la nivel supraventricular şi al conducerii
atrioventriculare.

V. VASODILATATOARE CU ACȚIUNE CORONARIANĂ

a) NITRAȚI ORGANICI

Nitroglicerina este indicată pentru tratamentul de fond al anginei pectorale şi în

insuficienţei cardiace.
Izosorbid dinitratul (Isodinit, Maycor) Se foloseşte mai ales pentru prevenirea
crizelor.
Pentaeritritil tetranitrat (Nitropector) se folosește pentru prevenirea crizelor
anginoase.
Molsidomina (Corvaton) este indicată pentru profilaxia de durată a crizelor anginoase,
în insuficienţa cardiacă congestivă severă.
Trimetazidina (Preductal) se foloseşte pentru profilaxia crizelor de angină pectorală,
ameţeli de origine vasculară.

b) BLOCANȚII CANALELOR DE CALCIU

Indicații: angina pectorală, hipertensiunea arterială, tahiaritmii supraventriculare

Contraindicații: sarcină trimestrul I, lactație, șoc cardiogen, stenoză aortică, hipotensiune,
bradicardie extremă, insuficiență miocardică acută.

Nifedipina (Adalat, Corinfar)

Amlodipina (Norvasc)
Verapamilul (Isoptin)
Diltiazemul
Prenilamina (Agozol)

c) CORONARODILATATOARE SELECTIVE

Dipiridamolul se foloseşte în cure în tratamentul cardiopatiei ischemice, pentru

prevenirea infarctului miocardic.
Carbocromenul

d) BETA-BLOCANȚII ADRENERGICI

Propranololul se administrează oral în doză de 40-60 mg de 2-4 ori pe zi.

Atenololul este un beta-blocant selectiv care are mai puţine efecte adverse centrale.
Metoprololul este un beta-blocant selectiv, care scade mortalitatea postinfarct. Doza
50-100 mg de 2 ori pe zi.
Bisoprololul este selectiv şi reduce riscul apariţiei şi progresiei insuficienţei cardiace.
Carvedilolul (Dilatrend)

4
VI. BLOCANȚI AI CANALELOR DE CALCIU (BCC)

BCC sunt medicamente arteriolodilatatoare, dar au un spectru de acţiune mai larg. Se

folosesc frecvent Nifedipina, Nitrendipina dar şi Verapamilul şi Diltiazemul, care au mai
ales efecte la nivelul cordului. Produc scăderea rezistenţei periferice, ameliorează irigaţia
tisulară, dar stimularea pe cale reflexă a cordului este contracarată de efectul deprimant
direct cardiac. Se folosesc ca medicaţie de debut mai ales la vârstnici. Se asociază cu alte
antihipertensive (antiangiotensinice, metildopa, diuretice) în toate formele de HTA.
Prezintă avantaj la coronarieni, au acţiune antiaterosclerotică şi anticalcinotică,
diminuează hipertrofia cardiacă.

Nifedipina (Adalat, Corinfar) se folosește în hipertensiunea arterială, cardiopatie

ischemică, tulburări de ritm (frecvență cardiacă mare).
Amlodipina (Norvasc)
Felodipina (Plendil)

VII. MEDICAMENTE CARE INFLUENȚEAZĂ COAGULAREA

a) Heparina

Se administrează profilactic sau ca tratament în bolile trombembolice. Poate fi

administrată sub formă de heparină calcică s.c., sodică s.c., i.v. bolus sau în perfuzie
continuă, sau sub formă de heparine cu greutate moleculară mică (Calciparina,
Clexane, Fragmine, Fraxiparine, Clivarin).

b) Anticoagulante orale

Anticoagulantele orale în uz clinic sunt derivați de acenocumarol (Simtrom - 4 mg,

Trombostop - 2 mg).
Anticoagulante orale noi: Rivaroxaban (Xarelto), Apixaban (Eliquis), Dabigatran
(Pradaxa),edoxanan (lixiana/0

c) Antiagregante plachetare

Indicații: profilaxia infarctului miocardic, AVC, tromboze venoase periferice, proceduri

radiologice terapeutice ( dilatarea percutană coronariană, plasarea de stenturi
coronariene).

Aspirina (acid acetilsalicilic, Aspenter, Thrombo Ass)

Sulfinpirazonă
Dipiridamol (Persantin) se folosește în boala cardiacă ischemică, afecțiuni arteriale
obliterante, intervenții pe valvulele cardiace.
Ticlopidina (Ticlid) se folosește în profilaxia AVC, restenozelor după plasarea
stenturilor intracoronariene.
Clopidogrel (Plavix)

VIII. HIPOLIPEMIANTE

a) Statinele

5
Indicații: hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, dislipidemia mixtă

Lovastatina (Mevacor)
Simvastatina (Zocor, Zeplan)
Pravastatina (Lipostat)
Atorvastatina (Sortis)

b) Fibrații

Indicații: hipertrigliceridemie severe, hiperlipidemii

Lofibrat, Fenofibrat (Lipanthyl)

Bezafibrat (Bezalip)
Gemfibrozil (Innogem)
Ciprofibrat (Lipanor)

c) Acidul Nicotinic (Niacina)

Indicații: hipercolesterolemie, hiperlipidemie

Acipimox (Olbetam)

d) Rășinile schimbatoare de ioni

Indicații: hipercolesterolemie primară

Colestiramina
Colestipol
Probucol

e) Inhibitorii captării colesterolului

Indicații: hipercolesterolemie primară

Ezetimib (Ezetrol)

IX. DIURETICE

a) Diuretice tiazidice

Indicații: hipertensiune arterială, edem de cauză renală, cardiacă, cirotică, diabet insipid
nefrogen, litiaza renală

Hidroclorotiazida (Nefrix) se foloseşte în tratamentul edemelor (cardiace, nefrotice,

cirotice), hipertensiunii arteriale, diabetului insipid nefrogen care nu răspunde la hormon
antidiuretic, în hipercalciurie idiopatică (datorită scăderii eliminării urinare de calciu).
Politiazida, ciclopentiazida sunt tiazide cu durată mai lungă de acţiune (peste 24 ore).
Indapamida (Tertensif)
Clortalidona, Clopamida, Indapamida se folosesc în special ca antihipertensive.

6
b) Diuretice de ansă

Indicații: edem pulmonar acut, criza hipertensivă, tratament cronic in insuficiența

cardiacă, diabet insipid nefrogen, ciroză hepatică

Furosemidul (Furantril) se folosește în edeme grave, refractare la alte diuretice, pentru

efectul rapid în edeme acute (edemul pulmonar acut, edemul cerebral, hipertensiune
intracraniană), în tratamentul HTA pentru tratamentul crizelor, în insuficienţa renală,
oligoanurie, în intoxicaţii pentru diureză forţată, în hipercalcemii.
Acidul etacrinic se folosește in edeme severe, refractare la alte tratamente.

c) Diuretice care economisesc potasiul

Indicații: hiperaldosteronism

Spironolactona (Aldactone) se foloseşte în edeme cu hipersecreţie de aldosteron:

cirotice, nefrotice; în alte tipuri de edeme alături de tiazide, furosemid pentru contracararea
pierderii de potasiu; în tratamentul de durată al hipertensiunii arteriale.
Eplerenona diuretic de elecție la bolnavi cu insuficiență ventriculară stângă.
Amiloridul
Triamterenul

X. ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE (AINS)

Indicații:
- tratament de durată în reumatismul cronic (poliartrita reumatoidă, spondilita
anchilozantă), artroza cronică;
- tratament de scurtă durată în perioada de acutizare a afecțiunilor de tip reumatismal,
dureri și inflamații post-traumatice;
- alte afecțiuni: angina, otita, colica renală, tromboflebita, hemoroizi, dismenoree.

Contraindicații: insuficienta cardiaca, HTA - din cauza retentiei saline, trimestrul I și III de
sarcină.

Fenilbutazona se indică în reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă,

spondilită anchilopoetică, artroză, accesul de gută, lombosciatică, periartrită scapulo-
humerală, inflamaţii generate de infecţii (metroanexite, tromboflebite).
Indometacinul se indică în poliartrită cronică evolutivă, spondilartrită ankilopoietică,
artroze (coxartroza), gută, tendinite, sinovite, bursite, lombosciatică, dismenoree.
Diclofenacul (Voltaren, Rewodina) se indică în reumatism inflamator cronic (poliartrite
reumatoide, spondilartrite anchilozante), unele artroze dureroase şi invalidante; tratament
de scurtă durată al puseelor acute de reumatism articular, artroze, lombalgii; dismenoree;
tratament adjuvant în inflamaţiile ORL şi colica ureterală, postintervenţii chirurgicale.
Ibuprofen se indică în reumatism articular inflamator sau degenerativ, reumatism
extraarticular, stări inflamatorii severe şi prelungite în sfera O.R.L., patologia respiratorie,
vasculară, în ginecologie, în cancerologie; dureri dentare, dureri postoperatorii uşoare sau
moderate; dismenoree.
Ketoprofen se foloseşte pentru tratamentul simptomatic al reumatismului cronic
inflamator şi degenerativ, al reumatismului abarticular, al artritelor şi artrozelor, al
lombalgiilor.

7
 Piroxicam (Feldene) se indică în afecţiuni reumatismale cu caracter inflamator sau
degenerativ, articulare sau abarticulare suferinţe musculoscheletice acute, durere de
diferite etiologii (posttraumaticã, postoperatorie, postpartum); guta acută; dismenoree
primară.
Meloxicam (Movalis) se indică în tratamentul simptomatic al artritei reumatoide,
osteoartritelor dureroase (artroze, boli degenerative ale articulaţiilor); alte stări inflamatorii.
Nimesulid (Mesid, Aulin) indicat în stări inflamatorii care afectează sistemul osos şi
articular.
Celecoxib (Celebrex)
Parecoxib, Valdecoxib, Etoricoxib care se folosesc în boala artrozică, poliartrita
reumatoidă.

Ca urmare, eforturi susţinute au fost făcute pentru reducerea efectelor adverse digestive la
pacienţii utilizatori de AINS: optimizarea indicaţiilor, reducerea dozelor utilizate,
coadministrarea de medicamente cu rol protector digestiv (inhibitori H2, inhibitori de
pompă protonică sau misoprostol) şi, nu în ultimul rând, descoperirea unor noi substanţe
care să aibă influenţă asupra tubului digestiv comparabilă cu placebo Descoperirea
mecanismelor de acţiune ale AINS, şi anume reducerea sintezei de prostaglandine pe
calea ciclooxigenazei (COX), şi descoperirea izoformelor COX (COX-1 şi COX-2) au dus
la descoperirea unor clase noi de substanţe.
COX-1 este constitutivă, cu distribuţie largă tisulară, implicată în mecanismele de protecţie
ale mucoasei gastrice şi controlul funcţiei plachetare. Inhibiţia sa de către AINS este
responsabilă de efectele antiplachetare şi de efectele adverse de la nivel gastrointestinal.
Sinteza COX-2 este inductibilă prin inflamaţie, stres oxidativ, ischemie. Stimulii care
determină sinteza COX-2 sunt mediatorii inflamaţ ei, stimuli mitogeni, citokine, factori de
creştere, iar principalele celule implicate în sinteză sunt macrofagele, leucocitele
polimorfonucleare, condrocitele şi celulele sinoviale. 
În funcţie de acţiunea lor asupra celor două izoforme ale ciclooxigenazei, AINS sunt
clasificate în trei grupe: AINS nespecifice sau clasice (indometacin, diclofenac, ibuprofen,
piroxicam), AINS selective (nimesulid, meloxicam) şi AINS specifice – coxibii (celecoxib,
etoricoxib). Efectele benefice ale AINS sunt umbrite de efectele adverse, uneori deosebit
de severe. Reacţiile adverse digestive ale AINS sunt cele mai importante, datorită atât
marii lor frecvenţe, cât şi datorită gravităţii lor, ele reprezentând o importantă cauză de
morbiditate şi chiar de mortalitate. Reacţiile adverse digestive sunt mai rare în cazul AINS
COX-2 specifice (coxibi) decât în cel al AINS clasice. Inhibitorii specifici COX-2 reprezintă
un progres în terapie prin acţiunea lor ţintită pe COX-2, izoenzimă implicată în procesul
inflamator, durere şi febră, dar riscul efectelor adverse aterotrombotice le limitează
deocamdată utilizarea. Efectul optim la AINS se obţine în 7-14 zile, iar terapia cu AINS
necesită monitorizare gastrointestinală (endoscopie, hemoragii oculte), hepatică (TGP,
TGO), renală (uree, creatinină, ionogramă), hematologică (hemoleucogramă),
cardiovasculară (monitorizarea tensiunii arteriale). 

Nu sunt indicate combinaţiile între AINS, deoarece se potenţează doar reacţiile adverse.