Regim insuficienta renala cronica

©
Autor: Redacția ROmedic
 Introducere
 Aportul de proteine in IRC
 Aportul de minerale si vitamine in insuficienta renala
 Consumul de lichide in insuficienta renala cronica
 Aportul caloric in insuficienta renala cronica

Persoanelor care sufera de insuficienta renala cronica (IRC) le este recomandat

un regim hipoproteic, pentru a preveni progresia deteriorarii renale.

Dieta este uneori bazata si pe o restrictie a aporturilor de sodiu si de potasiu.

Pentru unii bolnavi, restrictia lichidelor poate fi de asemenea necesara. Iar daca
insuficienta renala este insotita de diabet, se recomanda si un regim hipoglucidic.

La persoanele care sufera de afectiuni renale majoritatea caloriilor trebuie sa provina

din carbohidrati complecsi.

Obiectivele regimului:
 incetinirea progresiei bolii
 reducerea fosfatemiei si a acidozei
 diminuarea retentiei azotate
 controlarea tensiunii arteriale
 obtinerea unei stari de nutritie adecvate

Regimul este o parte esentiala in tratamentul insuficientei renale deoarece:

 aportul de proteine este limitat pentru a intarzia progresia deteriorarii renale
 aportul de sodiu poate fi redus pentru a optimiza controlul presiunii sangvine si pentru
a evita retentia de apa
 aportul de potasiu poate fi redus in cazul in care nu este excretat in mod eficient si se
gaseste in cantitati mari in sange (hiperkaliemie)
 aportul hidric este limitat doar in conditiile unei retentii de apa in organism

Nivelurile de calciu si fosfor sunt de asemenea atent monitorizate. Daca nivelul

1
 sangvin al acestor minerale nu este corespunzator, atunci aporturile alimentare trebuie
modificate.

O dieta hipoproteica poate fi deficitara in furnizarea unor aminoacizi esentiali, a

mineralelor (calciu si fier) si a vitaminelor ( niacina, tiamina si riboflavina).

Atunci cand afectiunea renala este in stadiu avansat, dieta hipoproteica poate duce la
malnutritie si trebuie urmata doar sub supraveghere medicala.
Aportul de proteine in IRC

Dietele hipoproteice pot preveni sau incetini progresia unor afectiuni renale.
Cantitatea de proteine consumate este bazata pe gradul de afectare a rinichilor.

Aportul proteic se calculeaza prin masurarea cantitatii de proteine (si a produselor

rezultate in urma catabolizarii lor) din sange, precum si prin alte teste de laborator.

Aportul recomandat de proteine intr-un regim hipoproteic este de 0,6g/kg/zi.

La persoanele care sufera de o afectiune renala (precum sindromul nefrotic) care duce
la pierderea unei cantitati mari de proteine prin urina, restrictia proteica este
moderata: 0,8g/kg/zi.
Foaia de echivalenta proteica
5 g proteine pot fi obtinute din:
 1 ou
 25 g carne sau peste
 15 g branza
 60 g paine
 40 g paste fainoase
 75 g orez
 200 g cartofi

Pacientii care urmeaza un regim de restrictie proteica trebuie evaluati de catre medicul
nutritionist, deoarece riscul de malnutritie si anorexie este apreciabil in cadrul
insuficientei renale cronice
Aportul de minerale si vitamine in insuficienta renala

2
 Sodiul
Aporturile de sodiu depind de tipul de insuficienta renala. In cazul utilizarii unui
medicament care contine cortizon, regimul trebuie sa fie relativ sarac in sare si zahar.

Atunci cand pacientul efectueaza sedinte de hemodializa, restrictia de sodica este mai
putin importanta. Limitarea aportului de sodiu contribuie la controlarea hipertensiunii
arteriale si la evitarea insuficientei cardiace congestive.

In general, aportul de sodiu nu trebuie sa scada sub 2 g pentru fiecare 100 ml de

diureza. Restrictia totala si brusca de sodiu poate duce la deshidratare extracelulara.
Potasiu
Aporturile de potasiu vor fi normale atat timp cat diureza este peste 1000 ml/24
h. Tendinta de hiperkaliemie (cresterea anormala a nivelului de potasiu) apare in
stadiile avansate ale insuficientei renale cronice.
Combaterea hiperkaliemiei se poate realiza prin:
 evitarea alimentelor bogate in potasiu: fructe uscate, ciocolata, berea, orezul, painea,
unele specii de pesti, ouale, carnea, branza, laptele.
 administrarea unor medicamente hipokalemiante
 hemodializa

Fosforul
Aportul de fosfor poate fi limitat prin reducerea consumului de lactate. Dar, pentru a
preveni bolile osoase, trebuie administrate suplimente de calciu si vitamina D, in scopul
de a controla echilibrul dintre calciu si fosfor din organism.
Calciu
Aporturile de calciu trebuie suplimentate in cazul unei hiperkaliemii (datorita faptului
ca acest mineral se gaseste in unele legume proaspete bogate in potasiu care trebuie
evitate).
Necesarul zilnic al unui adult este estimat la 1 g pe zi. Tinand cont de regimul urmat de
pacientii cu insuficienta renala, este necesara suplimentarea cu 1 g de calciu, alaturi de
vitamina D.

Suplimentele de magneziu nu sunt recomandate, deoarece pot creste nivelul seric al

acestui mineral la pacientii cu afectiuni renale. In schimb, suplimentele de fier sunt
importante, deoarece majoritatea pacientilor cu afectiuni renale in stadiu avansat sufera
si de anemie severa. Doza va fi prescrisa de medic.
Vitaminele

3
 Suplimentarea cu vitamine depinde de restrictiile alimentare precum si de afectarea
rinichilor. Necesarul de vitaminele A, E si K sunt acoperite de obicei prin alimentatie.
Aportul de vitamina C si de vitaminele din grupul B este in general adecvat inainte de
inceperea dializei.
Consumul de lichide in insuficienta renala cronica

Restrictia lichidelor depinde de mai multi factori:

 retentia de apa
 nivelul sodiului din dieta
 utilizarea diureticelor
 prezenta insuficientei cardiace congestive
SUNTETI AICI:
IndexDietaRegimuri terapeutice
Regim insuficienta renala cronica
©
Autor: Redacția ROmedic
 Introducere
 Aportul de proteine in IRC
 Aportul de minerale si vitamine in insuficienta renala
 Consumul de lichide in insuficienta renala cronica
 Aportul caloric in insuficienta renala cronica

Persoanelor care sufera de insuficienta renala cronica (IRC) le este recomandat un regim
hipoproteic, pentru a preveni progresia deteriorarii renale.

Dieta este uneori bazata si pe o restrictie a aporturilor de sodiu si de potasiu. Pentru unii
bolnavi, restrictia lichidelor poate fi de asemenea necesara. Iar daca insuficienta renala este
insotita de diabet, se recomanda si un regim hipoglucidic.
4
 La persoanele care sufera de afectiuni renale majoritatea caloriilor trebuie sa provina din
carbohidrati complecsi.

Obiectivele regimului:
 incetinirea progresiei bolii
 reducerea fosfatemiei si a acidozei
 diminuarea retentiei azotate
 controlarea tensiunii arteriale
 obtinerea unei stari de nutritie adecvate

Regimul este o parte esentiala in tratamentul insuficientei renale deoarece:

 aportul de proteine este limitat pentru a intarzia progresia deteriorarii renale
 aportul de sodiu poate fi redus pentru a optimiza controlul presiunii sangvine si pentru a evita
retentia de apa
 aportul de potasiu poate fi redus in cazul in care nu este excretat in mod eficient si se gaseste in
cantitati mari in sange (hiperkaliemie)
 aportul hidric este limitat doar in conditiile unei retentii de apa in organism

Nivelurile de calciu si fosfor sunt de asemenea atent monitorizate. Daca nivelul sangvin al
acestor minerale nu este corespunzator, atunci aporturile alimentare trebuie modificate.

O dieta hipoproteica poate fi deficitara in furnizarea unor aminoacizi esentiali, a mineralelor

(calciu si fier) si a vitaminelor ( niacina, tiamina si riboflavina).

Atunci cand afectiunea renala este in stadiu avansat, dieta hipoproteica poate duce la malnutritie
si trebuie urmata doar sub supraveghere medicala.
Aportul de proteine in IRC

Dietele hipoproteice pot preveni sau incetini progresia unor afectiuni renale. Cantitatea de
proteine consumate este bazata pe gradul de afectare a rinichilor.

Aportul proteic se calculeaza prin masurarea cantitatii de proteine (si a produselor rezultate in
urma catabolizarii lor) din sange, precum si prin alte teste de laborator.

Aportul recomandat de proteine intr-un regim hipoproteic este de 0,6g/kg/zi.

La persoanele care sufera de o afectiune renala (precum sindromul nefrotic) care duce la
pierderea unei cantitati mari de proteine prin urina, restrictia proteica este moderata: 0,8g/kg/zi.

5
 Foaia de echivalenta proteica
5 g proteine pot fi obtinute din:
 1 ou
 25 g carne sau peste
 15 g branza
 60 g paine
 40 g paste fainoase
 75 g orez
 200 g cartofi

Pacientii care urmeaza un regim de restrictie proteica trebuie evaluati de catre medicul
nutritionist, deoarece riscul de malnutritie si anorexie este apreciabil in cadrul insuficientei
renale cronice
Aportul de minerale si vitamine in insuficienta renala

Sodiul
Aporturile de sodiu depind de tipul de insuficienta renala. In cazul utilizarii unui medicament
care contine cortizon, regimul trebuie sa fie relativ sarac in sare si zahar.

Atunci cand pacientul efectueaza sedinte de hemodializa, restrictia de sodica este mai putin
importanta. Limitarea aportului de sodiu contribuie la controlarea hipertensiunii arteriale si la
evitarea insuficientei cardiace congestive.

In general, aportul de sodiu nu trebuie sa scada sub 2 g pentru fiecare 100 ml de

diureza. Restrictia totala si brusca de sodiu poate duce la deshidratare extracelulara.
Potasiu
Aporturile de potasiu vor fi normale atat timp cat diureza este peste 1000 ml/24 h. Tendinta
de hiperkaliemie (cresterea anormala a nivelului de potasiu) apare in stadiile avansate ale
insuficientei renale cronice.
Combaterea hiperkaliemiei se poate realiza prin:
 evitarea alimentelor bogate in potasiu: fructe uscate, ciocolata, berea, orezul, painea, unele
specii de pesti, ouale, carnea, branza, laptele.
 administrarea unor medicamente hipokalemiante
 hemodializa

Fosforul
Aportul de fosfor poate fi limitat prin reducerea consumului de lactate. Dar, pentru a preveni
bolile osoase, trebuie administrate suplimente de calciu si vitamina D, in scopul de a controla
echilibrul dintre calciu si fosfor din organism.

6
 Calciu
Aporturile de calciu trebuie suplimentate in cazul unei hiperkaliemii (datorita faptului ca acest
mineral se gaseste in unele legume proaspete bogate in potasiu care trebuie evitate).
Necesarul zilnic al unui adult este estimat la 1 g pe zi. Tinand cont de regimul urmat de pacientii
cu insuficienta renala, este necesara suplimentarea cu 1 g de calciu, alaturi de vitamina D.

Suplimentele de magneziu nu sunt recomandate, deoarece pot creste nivelul seric al acestui
mineral la pacientii cu afectiuni renale. In schimb, suplimentele de fier sunt importante,
deoarece majoritatea pacientilor cu afectiuni renale in stadiu avansat sufera si de anemie severa.
Doza va fi prescrisa de medic.
Vitaminele
Suplimentarea cu vitamine depinde de restrictiile alimentare precum si de afectarea rinichilor.
Necesarul de vitaminele A, E si K sunt acoperite de obicei prin alimentatie. Aportul de vitamina
C si de vitaminele din grupul B este in general adecvat inainte de inceperea dializei.
Consumul de lichide in insuficienta renala cronica

Restrictia lichidelor depinde de mai multi factori:

 retentia de apa
 nivelul sodiului din dieta
 utilizarea diureticelor
 prezenta insuficientei cardiace congestive

Aporturile de apa trebuie sa fie adaptate la volumul diurezei (cantitatea de urina emisa de
bolnav), la care se adauga cantitatea de apa pierduta (prin diaree, varsaturi, transpiratie, etc.).

Astfel, calculul se face adaugand 500 ml la volumul diurezei. Adaptarea volumului de lichide
se face prin cantarire zilnica, masurarea diurezei si prin controlul edemelor.

Lichidele se administreaza fractionat, in portii mici (inclusiv noaptea) pentru a preveni cresterea
TA. Atentie insa la excesul de lichide, care poate duce la hiponatremie sau la intoxicatie cu
apa.
Aportul caloric in insuficienta renala cronica
In general, se recomanda un aport de cca 35 cal/kilogram corporal/zi, adica de
aproximativ 1500 cal/zi, la femei si 2200-3000 cal/zi, la barbati.
Cea mai mare parte a aportului caloric va fi reprezentata de glucide, sub forma de dulciuri
concentrate (300 – 400 g/zi), la care se adauga paste fainoase, legume si fructe (atentie la
continutul in potasiu!)

7
Aportul de lipide va fi de 1 g/kilogram corporal/zi, reprezentate in special de acizi grasi
nesaturati, care au un efect de diminuare a progresiei deteriorarii renale.

Remedii naturale pentru bolile de rinichi

Medicina din occident nu trateaza rinichii asa cum o fac medicii chinezi. In occident,
doctorii stiu despre rinichi ca raspund de echilibrul lichidelor, eliminarea reziduurilor,
reglarea pH-ului din sange si echilibrul de minerale. Joaca un rol impor
Remedii naturale pentru bolile renale
Avand in vedere ca rinichii sunt afectati de stres, e bine sa tinem stresul sub control. Indiferent ca
este yoga, Tai Qi, meditatie sau pescuit, orice masura de ameliorare a stresului este benefica
pentru Rinichi. Este vital pentru bolnavii de rinichi sa-si poata gestiona stresul. Incetinirea
ritmului respiratiei si exersarea unei respiratii mai profunde este un alt exercitiu foarte util pentru
a tine stresul sub control.
Alimentele care hranesc Rinichiul sunt, in special, cele inchise la culoare, fructe si legume,
fasole neagra, seminte de susan negru si nuci negre. Apa este un element care poate influenta
alegerea hranei - fructele de mare, pestele, algele marine si sushi sunt excelente pentru tonifierea
Rinichiului.
Sistemul organelor Rinichiului poate fi ajutat prin acupunctura, in combinatie cu tratamente cu
caldura si remedii pe baza de plante specifice.
Terapia cu infrarosu
Mentinerea rinichilor calzi este unul dintre cele mai bune tratamente. Terapia cu infrarosu este
foarte buna in timpul sezonului rece. In special persoanele care au mainile si picioarele reci se
vor bucura de confortul adus de marirea caldurii corporale. Terapia cu infrarosu ajuta la intarirea
rinichilor, prin stimularea circulatiei, stimularea regenerarii si imbunatatirea oxigenarii.
Magneziu si boala renala
Pe masura ce imbatranim, rinichii isi pierd eficienta in reglarea magneziului. Absorbtia de
magneziu scade odata cu varsta. In jurul varstei de 70 de ani ajunge sa fie la doua treimi din
puterea de absorbtie de la varsta de 30 de ani.
Rinichii inlatura din sange surplusul de nutrienti de care corpul nu are nevoie sau pe care nu-i
poate procesa. Studiile despre carenta de magneziu in boala renala arata depozite intraluminale
calcaroase in zona cortico medulara si deteriorarea epiteliului tubular. Deteriorarea rinichilor din
cauza carentei de magneziu nu face decat sa creeze un cerc vicios care intensifica deficitul de
magneziu.
Studii care au implicat micropunctura au aratat ca cea mai activa reabsorbtie tubulara renala a
magneziului are loc in locatiile potential deteriorate de carenta de magneziu, ceea ce inseamna ca
acestea pot duce la pierderea tubulara renala a magneziului.
Cand magneziul intra in corpul uman, dizolva calciul; devine mai solubil in apa. Acelasi lucru se
intampla si in sange, inima, creier, rinichi si alte tesuturi din corp. Daca nu ai suficient magneziu
care sa ajute calciul sa se dizolve, atunci apar spasme cauzate de calciu in exces, fibromialgia,
rigidizarea arterelor si cariile dentare. In cazul rinichilor apare o alta situatie. Daca este prea mult
calciu in rinichi si prea putin magneziu care sa-l dizolve, atunci se formeaza pietrele la rinichi.
Magneziul este cel care determina soarta calciului in corp. Daca nu este suficient, calciul se va
depozita pe tesuturi (rinichi, artere, incheieturi, creier etc.). Un consum de calciu peste 2.6 grame
pe zi reduce asimilarea si utilizarea magneziului in corp, iar un surplus de calciu va mari si
necesarul de magneziu.

8
Dr. Norman Shealy spune, “Orice boala cunoscuta este asociata cu o deficienta de magneziu” si
ca “magneziu este cel mai critic mineral necesar pentru stabilitatea electrica a fiecarei celule din
corp. Deficienta de magneziu, dintre toate carentele de nutrienti, pare sa fie responsabila de cele
mai multe boli.” Beneficiile consumului de apa sunt cu atat mai mari cu cat apa contine cantitati
mari de magneziu si bicarbonat.
Unul dintre cele mai eficiente tratamente este cel cu ulei de magneziu. aplicat cutanat in zona
lombara, dar si in restul corpului.
Bicarbonatul de sodiu si bolile renale
Bicarbonatul de sodiu este unul dintre medicamentele de baza in bolile renale. Studii recente
efectuate de cercetatorii britanici arata ca bicarbonatul de sodiu poate reduce dramatic progresul
bolii renale.
Medicul SK Hariachar, specialist nefrolog, coordonatorul Sectiei Renale din Tampa Florida a
declarat, dupa ce a vazut cercetarile despre bicarbonat de sodiu: “Ma bucur sa vad o confirmare a
unui lucru pe care il stiam de multa vreme. Mi-am tratat pacientii cu bicarbonat de multi ani in
incercarea de a amana dializa si acum avem, in sfarsit, un studiu oficial care sa sprijine acest tip
de tratament. Nu doar atat, dar avem si informatii suplimentare care arata ca si cei care au ajuns
la dializa isi pot inversa evolutia bolii cu bicarbonatul de sodiu”.
Manualele militare sugereaza utilizarea unor doze sau infuzii cu bicarbonat de sodiu pentru
alcalinizarea urinei in cazul contaminarii rinichilor cu uraniu. Acest lucru reduce toxicitatea
ionului de uranil si incurajeaza eliminarea complexului nontoxic carbonat-uraniu. Administrarea
orala de bicarbonat de sodiu diminueaza severitatea efectelor uraniului asupra rinichilor.
Marijuana de uz medicinal, ca si bicarbonatul de sodiu, este unul dintre putinele remedii care pot
ajuta in cazul contaminarii cu radiatii, la care rinichii sunt foarte vulnerabili.
Marijuana de uz medicinal
Marijuana de uz medicinal este foarte eficienta in bolile renale. Tratamentul cu ulei de canepa
actioneaza pe doua planuri: vindeca anumite cauze care au cauzat insuficienta renala, ca HIV si
contribuie la recuperarea rinichiului dupa curatarea sangelui in urma unui tratament farmaceutic.
Studiile arata ca marijuana este eficienta in reducerea efectelor si simptomelor de HIV, Hepatita
B si cancer la prostata. Toate aceste conditii contribuie in mare masura la boli renale. Astfel,
daca raspund la tratamentul cu ulei de canepa, rinichii sunt protejati.
Tratamentul pe baza de ulei de canepa protejeaza pacientii de insuficienta renala oferindu-le
acestora o alternativa la medicamentele chimice folosite ca analgezice sau in tratamentul altor
boli. Consumul de substante chimice de orice fel este foarte daunator pentru rinichi. De exemplu,
antiinflamatoarele nesteroidiene folosite in tratamentul durerii si a inflamatiei contin multe
substante toxice pentru rinichi.
Remedii din plante
Plante ca frunzele de strugurii-ursului, fructe de ienupar, matasea-de-porumb, coada calului,
frunze si radacina de patrunjel se folosesc de sute de ani ca diuretice. Diureticele stimuleaza
rinichii sanatosi sa elimine urina, producand o actiune naturala de dezinfectie in rinichi si vezica.
Unele plante, cum sunt fructele de ienupar si frunzele de strugurii-ursului, sunt detoxifiante
puternice pentru rinichi si vezica.
Frunza de strugurii-ursului contine fitochimicale puternice, uleiuri volatile, arbutina, quercetina
si acidul malic si galic. Arbutina mentine tractul urinar sanatos si curat. Quercetina protejeaza
miliardele de capilare in sistemul delicat de filtrare al rinichiului. Acidul malic si galic (prezenti
si in mere si in otetul din cidru de mere) se folosesc de multa vreme in tratarea rinichilor si a

9
vezicii. Spirulina si chlorella (ambele bogate in magneziu) sunt si ele excelente pentru tratarea
problemelor renale.
Toate recomandarile sunt valabile si pentru pacientii cu diabet. Diabetul favorizeaza, de regula,
deteriorarea rinichilor.
Sursa utilizata: http://drsircus.com/medicine/natural-treatments-reverse-kidney-disease/

Alimentatia in cazul insuficientei renale

Cu ajutorul unei alimentatii sarace in proteine, poate fi redusa concentratia substantelor uremice
(substante care trebuie eliminate prin urina), pentru mentinerea simptomelor sub control a
simptomelor si pentru amanarea pe cat posibil a dializei sau a unui eventual transplant de rinichi.
Mai putine proteine reprezinta o sarcina in minus pentru rinichi. Alimentatia medie a unui adult
sanatos contine 1,0 – 1,5g/proteine / kilogram din greutatea corporala. Aceste valori sunt greu de
suportat de rinichii afectati de insuficienta renala.
Proteine: gasirea dozei potrivite
Pentru alimentatia pacientului care sufera de insuficienta renala cronica, asigurarea necesarului
limitat de proteina seamana cu mersul pe sarma, deoarece apare imediat pericolul unei
alimentatii prea sarace in aminoacizi. Aminoacizii actioneaza precum enzimele, hormonii,
anticorpii in sistemul imunitar, transmiterea impulsurilor nervoase si multe altele.
In cazul deficitului de energie, pentru alimentarea organismului cu energia necesara este folosita
atat proteina proprie corpului, cat si cantitatea de proteine din alimentatie. Se ajunge astfel la o
crestere a ureei in sange. Cerintele de alimentatie difera in functie de diferitele faze ale

10
 insuficientei renale si pot fi determinate pe baza analizelor de laborator. Printr-o alimentatie
adecvata, pacientii pot influenta pozitiv evolutia bolii.
Proteina
Proteinele din alimentatie trebuie reduse in functie de gradul de severitate al insuficientei renale
cronice. Cantitatea minima de proteine din alimentatie este de 0,5 g proteine/ kilogram din
greutatea corporala. Pacientii care sufera de o insuficienta renala avansata nu ar trebui sa
depaseasca o cantitate zilnica de proteine de 40-60 g.
 Se recomanda folosire produselor dietetice speciale (amidon sarac in proteine, faina si produse
de panificatie sarace in proteine).
 Alegeti proteinele valoroase din punct de vedere biologic pentru a asigura organismului
aminoacizii de care are nevoie. Combinatiile valoroase de proteine sunt formate din cartofi si
oua, leguminoase si oua, lapte si cereale, oua si cereale, leguminoase si cereale, leguminoase si
lapte. Amestecul cartofi-oua contine cea mai inalta valoare biologica (= gramele de proteina
organica ce pot fi obtinute din 100g proteina alimentara).
Grasimea
Pe langa sursa de energie, grasimile constituie furnizori de acizi grasi esentiali si purtatoare de
vitamine liposolubile.
 Asigurati o cantitate suficienta de grasimi prin consumul de acizi grasi mononesaturati (ulei de
masline sau ulei de rapita) si acizi grasi polinesaturati (ex. ulei din germeni de porumb sau ulei
de sofranas)
Carbohidrati
Diferitele tipuri de zahar reprezinta carbohidrati si pot fi consumate in cantitatile obisnuite. In
anumite cazuri, poate fi necesara imbogatirea alimentatiei cu carbohidrati pentru asigurarea
necesarul de energie.
 Alimentele bogate in carbohidrati, cum este painea, produsele de patiserie contin si proteine si
trebuie inlocuite cu produse sarace in proteine, mai ales atunci cand insuficienta renala este
avansata.
Energie
Este importanta asigurarea energiei necesare.
 Consumati zilnic minim 35 – 40 de calorii /kilogram din greutatea corporala. Pentru energie
suplimentara, puteti apela de exemplu la zaharul obisnuit sau la produsele dietetice (slabe in
proteine si electroliti, dar bogate in energie). Puteti imbogati cantitatea de grasime a preparatelor
prin adaugarea de margarina dietetica, de exemplu.
 Verificati-va zilnic greutatea si solicitati sfatul medicului in cazul in care observati o scadere
semnificativa in greutate.
Apa
Capacitatea rinichilor de a elimina apa scade abia in stadiul final al bolii. Pana in aceasta ultima
faza, este necesar un consum de lichide de 2-3 litri/zi, pentru a putea elimna substantele uremice.
Pentru evitarea edemelor (depunerile de apa), este valabila urmatoarea regula generala:
 Beti cantitatea de apa egala cu cantitatea de urina eliminata in ziua anterioara, plus 500 ml.
Sodiu

11
 Sodiul influenteaza presiune arteriala si se afla in stransa legatura cu senzatia de sete a numerosi
pacienti .
 Adaugati sare in preparate insa numai in cantitati moderate. Consumul zilnic de sare nu ar trebui
sa depaseasca 6-9 grame.
 Nu folositi saruri de dieta. Aceste produse constau in mare masura din saruri de potasiu care pot
induce hiperpotasemie.
 Toate preparatele procesate- sosuri sau supe- au un continut mare de sare.
Potasiu
Eliminarea potasiului se mentine la valori normale pana in stadiile avansate ale insuficientei
renale. Alimentatia saraca in potasiu devine necesara doar cand se observa scaderea
semnificativa a cantitatii de urina eliminata (sub 1000 ml /zi ). Cantitatea mare de potasiu de
sange poate fi periculoasa si poate cauza scaderea fortei musculare, tulburarile de ritm cardiac si
chiar insuficienta cardiaca. Dat fiind faptul ca potasiul reprezinta un mineral solubil in apa,
continutul de potasiu din cartofi, legume si fructe poate fi redus printr-o pregatire
corespunzatoare.
 Evitati alimentele bogate in potasiu cum sunt spanacul, leguminoasele, fructele deshidratate,
rosiile, caisele, bananele, ciocolata, alunele, sucurile de legume si fructe.
 Reducerea continutului de potasiu (intre 10 si 15 procente) din legume, fructe si cartofi este
posibila prin taierea marunta a acestora si clatirea in mai multe randuri de ape.
 Nu refolositi apa in care ati fiert legumele si cartofii.
 Scurgeti sucul conservelor de fructe si inlocuiti-l cu un suc proaspat de lamai.
Fosfor /fosfat
O alimentatie saraca in proteine este, de regula, si slaba in fosfat. Consumul zilnic de fosfat nu
trebuie sa depaseasca 1000 mg /zi, altfel pot aparea probleme metabolice.
 Alimentele bogate in fosfat sunt: branza maturata, alunele, produsele din faina integrala,
ciupercile deshidratate, alimentele afumate, ciocolata, bauturile tip cola.
 In cazul in care alimentatia saraca in fosfat nu este suficienta, ar putea fi necesara prescrierea de
catre medic a unor medicamente care sa previna asimilarea fosfatului in intestine.
Vitamine si alte minerale
Pe termen lung, alimentatia saraca in vitamine si proteine poate conduce la carente.
 Este importanta suplimentarea calciului, fierului, zincului, vitaminei D, a complexului de
vitamine B si a vitaminelor solubile in apa, insa numai cu recomandarea medicului.

12