Viata secreta a lui George Calinescu.

Geniul a fost un copil adoptat, un elev

mediocru si un sot depresiv si plin de capricii
Elisabeth Bouleanu,

George Calinescu a fost fiul servitoarei Maritia si a avut un tata care nu l-a recunoscut. A fost adoptat si a avut
parte de o copilarie plina de frustrari si complexe. Criticul de la maturitate a fost un adult izolat, macinat de
lipsurile din trecut.

George Calinescu a fost fiul servitoarei Marita, un copil crescut fara tatal adevarat, ramas in grija unei familii
adoptive. Copilaria plina de lipsuri materiale si sufletesti si-a pus amprenta asupra personalitatii adultului,
criticul literar de mai tarziu. Maria Visan, mama lui George Calinescu a ajuns in casa ceferisitului Constantin
Calinescu din Bucuresti, dupa ce a fugit de fratele ei gelos si violent. Servitoarea Marita s-a adapostit in casa
ceferistului bucurestean si a facut un copil din flori cu fratele sotiei lui Constantin Calinescu. George Calinescu
s-a nascut pe 19 iunie 1899 la Spitalul Filantropia, ca fiu natural al Mariei Visan. Pentru ca familia nu l-a lasat,
Tache Capitanescu nu si-a recunoscut niciodata copilul. Fiul Mariei Visan a fost adoptat pe 17 martie 1907 de
familia Constantin si Maria Calinescu. Tatal adevarat al criticului s-a sinucis cativa ani mai tarziu.

Elev mediocru

Anii plin de frustrari si complexe din copilaria au influentat activitatea de scolar a elevului George Calinescu.
La varsta claselor primare, cand majoritatea colegilor aveau note mari, rezultatele lui George Calinescu au fost
mediocre. Pe primul trimestru al clasei I, a avut numai note de 8. A fost nevoit sa intrerupa cursurile din cauza
unei bronsite si a ramas in urma cu materia.

In ciclul primar, elevul Calinescu a avut media 5 la Matematica. Singurele materii la care a reusit sa obtina 9 au
fost Citire, Scriere, Gramatica si Religie. Singurul premiu pe care l-a luat George Calinescu in scoala primara a
fost premiul trei.

Un sot dificil

Un adult izolat, depresiv, superstitios care suferea de mania persecutiei. Asa este descris criticul de sotia sa
Alice si de istoricii care s-au aplecat asupra personalitatii sale. Casnicia criticului a stat sub semnul izolarii si al
intimitatii. S-a casatorit cu Alice Vera in 1929 si desi socrii aveau o situatie materiala buna, criticul a preferat sa-
si intemeieze un camin in chirie. In viata conjugala, criticul s-a tinut departe de petreceri si prieteni. Se spune ca
atunci cand sotia a primit vizita unei prietene din provincie, criticul deranjat de tulburarea intimitatii a reactionat
astfel: "Da' nu mai pleaca aia odata?".

,,Viata noastra a fost totdeauna modesta. Traiam retrasi. Mergeam o data, de doua ori pe saptamana la
cinematograf, la teatru. Spectacolele le alegea sotul meu. In ultimii ani mergeam la concertele simfonice de la
Ateneu. Vizite Rar primeam. Una, doua pe an. Si de facut nu faceam mai niciodata impreuna. Ne vizitau
indeosebi scriitorii, cunoscuti ce se anuntau dinainte". ,,Initiativele ii apartineau lui. Eu nu aveam vointa mea. Si
gospodaria noastra s-a despartit in doua. Eu aveam grija de tot ce privea latura materiala: piata, mancarea,
cumparaturile curente; lemne eu aduceam. El era foarte comod. In afara de scris, nu avea grija de altele", scrie
Alice Vera in jurnal.

Cat timp a lucrat la Istoria literaturii romane, Calinescu s-a izolat complet. ,,Se inchide in casa cu saptamanile
cand e sa redacteze; atunci isi ascunde domiciliul sau isi da adrese fictive, terorizat la gandul ca ar putea fi
intrerupt de la lucru", scrie Lucian Nasta in "Intimitatea amfiteatrelor".

Critic izolat

In perioada creatiei "Istoriei Literaturii romane", criticul a trait ca un ascet. Noaptea citea, dimineata si dupa-
amiaza scria. Odihna insemna cateva ore de somn la pranz. Atat de absorbit de munca sa, George Calinesescu
uita sa manance. ,,Cateodata, absorbit de lucru, nu se ridica pentru masa de pranz. Eu sau servitoarea, dar mai
ales eu asezam pe o masuta alaturata, cu cat mai putin zgomot, tava cu mancare. Daca mancarea se racea, era
reincalzita, si daca si asa ramanea neatinsa, era inlocuita cu alte alimente mai usoare", mai spune Alice Vera in
Jurnal. Potrivit evocarilor sotiei sale, Calinescu era un om superstitios. Se temea de ziua de vineri si la
maturitate nu iesea din casa in ziua considerata rea. Nu parasea niciodata Bucurestiul fara sotie.

Sfaturile lui George Calinescu pentru femei

Autorul "Istoriei literaturii romane" a lasat in urma o serie de cugetari si citate care au in centru femeia. "Poti fi
savanta, poti fi artista, dar nu uita ca esti femeie. Nu trece in tabara barbatilor", sfatuia criticul reprezentantele
sexului frumos. "Nu-ti fortifica in asa fel caracterul, incat sa nu mai poti plange. O femeie care nu stie sa planga
si-a pierdut jumatate din farmecul ei", mai spunea George Calinescu.

"Nu te casatori cu un barbat care declara cinic ca nu pricepe arta. Poate ascunde vicii ingrozitoare. Daca sotul
tau va fi un barbat exceptional, nu te extazia in fata celorlalti de ceea ce face, nu-l apara de barfeli. Il vei obisnui
sa se considere intangibil. Nu indeparta brutal, fiind casatorita, pe barbatul pe care-l stimezi si crezi ca te iubeste
cu adevarat. Poti intuneca astfel o existenta. O prietenie delicata nu e un adulter", sfatuia criticul femeile
maritate.