Munteanu Yannis Ștefan

Ioan Slavici

Ioan Slavici s-a născut la data de 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad și a fost al doilea
copil al cojocarului Sava Slavici și Elena Slavici. A mai avut o soră mai mare cu cinci ani,
Maria. Primele trei clase primare le-a urmat la Șiria, între 1854 și 1858, iar școala primară a
terminat-o la Arad, după ce a repetat clasa a patra. Între anii 1860 și 1864 a urmat primele cinci
clase la liceul maghiar, cu mari eforturi, deoarece a întâmpinat mari dificultăți în ceea ce privește
învățarea unei limbi străine. În perioada studiilor la Arad, Slavici a devenit membru al
“Societății de lectură a elevilor români”, coordonată de Mircea V. Stănescu și a fost martorul
primirii sărbătorești a lui Andrei Șaguna.

Șiria, locul unde a copilărit Ioan

Slavici

1
Munteanu Yannis Ștefan

În anul 1865, Ioan Slavici s-a transferat la liceul german al călugărilor minoriți din
Timișoara, acolo unde a început pentru prima dată să simtă sărăcia și dificultățile vieții, deoarece
tatăl său, în încercarea de a face negoț cu cai, a sărăcit, iar o parte din avere a fost dată zestre
surorii sale, Maria. Pentru a putea termina clasele a VI-a și a VII-a se angajează ca preceptor al
fetițelor unui german, proprietar de restaurant în Timișoara, care i-a oferit masă și cazare.
Rămas fără mijloace materiale, Slavici se întoarce la Șiria, acolo unde se înscrie la liceul
maghiar din Arad, elev particular, iar pentru a se putea susține financiar îl meditează pe băiatul
grofiței Konigsegg, care a rămas repetent în clasa a IV-a. A trecut cu bine examenul clasei a
VIII-a, dar nu s-a mai înscris în timp la examenul de maturitate și s-a înscris pentru examen la
Satu Mare, cu ajutorul unui prieten de familie. Se întoarce pe jos de la Satu Mare, iar timp de
șase săptămâni trece prin Baia Sprie, Dej, Gherla, Cluj, Turda și Abrud.

Viața lui Ioan Slavici

În anul 1869 s-a înscris la Facultatea de Drept de la
Pesta, împotriva voinței părinților, care își doreau să
se angajeze “scrietor la vreun notar”. Perioada
studenției n-a durat mult, ci doar 4 luni, deoarece
profesorii nu i-au inspirat încredere, așa că s-a întors
acasă. S-a angajat peste vară scrietor la notarul din
Comlăuș. Chiar dacă nu avea de gând să-și continue
studiile, cu ocazia recrutării în armata imperială,
Slavici profită de calitatea de student și se înscrie la
Universitatea din Viena, la Facultatea de Drept. Aici l-
a cunoscut și pe Mihai Eminescu, la cursul de
economie națională, s-au împrietenit și a urmat o
perioadă în care cei doi s-au susținut reciproc.
Eminescu îl numea pe Slavici “frakie gye gyncolo”
(frate de dincolo), iar Slavici pe Eminescu îl numea “Turcule”. După finalizarea stagiului militar
și a anului universitar 1869-1870, Slavici s-a întors acasă, însă în acest timp, Eminescu i-a
povestit lui Iacob negruzzi despre Slavici ca scriitor și un excelent cap politic.
La prima întâlnire dintre cei doi, aceștia se înțeleg asupra unui studiu ce urma despre
români și maghiari care urma să fie publicat în “Convorbiri literare”. A urmat o perioadă cu mai
multe scrieri literare, la îndemnul lui Eminescu, apoi Slavici s-a angajat la Arad, în cancelăria
avocatului Mircea V. Stănescu, deputat în dieta Ungariei.
La finalul anului 1874 se stabilește la București, acolo unde secretar al Comisiei
Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la “Timpul”. Împreună cu Ion Luca Caragiale și
George Coșbuc editează revista “Vatra”, iar în timpul primul război mondial colaborează cu
ziarele “Ziua” și “Gazeta Bucureștilor”. În anul 1875 se căsătorește cu Ecaterina Szoke
Magyarosy, călătorește la Viena și Budapesta, iar în toamnă este numit profesor la Liceul Matei
Basarab din București de către Titu Maiorescu. Însă, câțiva ani mai târziu, din cauza unor
articole ce revendică drepturile românilor, Slavici este închis de către autoritățile maghiare și
curtea de juri îl eliberează. Divorțează de Ecaterina și se căsătorește cu Eleonora Tănăsescu, la
Sibiu, iar la scurt timp apare primul lor băiat, Titu Liviu, în total având șase copii.

2
Munteanu Yannis Ștefan

Viața și operele lui Slavici

A devenit cetățean român în 1892, iar în 1903 a primit premiul Academiei Române.
La scurt timp a fost închis din nou la Fortul Domnești, apoi la hotelul „Luvru”, iar în 1919, la
încheierea păcii și întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand și a guvernului, Slavici este
arestat iar și condamnat la 5 ani de închisoare, însă este eliberat în același an.
Obosit de viața agitată, detenții în pușcării și process, Slavici se refugiază la fiica sa, în
Panciu, în podgoria asemănătoare cu Șiria natală. La 17 august 1925, Ioan Slavici s-a stins
din viață și a fost înmormântat la schitul Brazi. Împreună cu Ion Creangă, Slavici a fost cel
care a pus bazele prozei moderne.

Teatrul din Arad – Ioan Slavici

Opere scrise de Ioan Slavici

Comedii
 “Fata de birău” (1871);
 “Toane sau Vorbe de clacă” (1875);
 “Polipul unchiului” (1875).
Drame istorice
 “Bogdan Vodă” (1876);
 “Gaspar Graziani” (1888).
Povești
 „Zâna Zorilor”;
 „Florița din codru”;
 „Doi feți cu stea în frunte”;
 „Păcală în satul lui”;
 „Spaima zmeilor”;
 „Rodul tainic”;
 „Ileana cea șireată”;
 „Ioanea mamei”;
 „Petrea prostul”;
 „Limir-împărat”;
 „Băiet sărac”;
3
Munteanu Yannis Ștefan

 „Împăratul șerpilor”;
 „Doi frați buni”;
 „Băiat sărac și horopsit”;
 „Nărodul curții”;
 „Negru împărat”;
 „Peștele pe brazdă”;
 „Stan Bolovan”;
 „Boierul și Păcală”.
Nuvele de Ioan Slavici
 “Popa Tanda” (1873);
 “Scormon” (1875);
 “La crucea din sat” (1876);
 “Crucile roșii” (1876);
 “O viață pierdută” (1876);
 “Gura satului” (1878);
 “Budulea Taichii” (1880);
 “Moara cu noroc” (1880);
 “Pădureanca” (1884);
 “Comoara” (1896);
 “Vatra părăsită” (1900);
 “La răscruci” (1906);
 “Pascal, săracul” (1920).
Romane scrise de Slavici
 “Mara” (1894);
 “Din bătrâni” (1902);
 “Din bătrâni. Manea” (1905);
 “Corbei” (1906);
 “Din două lumi” (1920);
 “Cel din urmă armaș” (1923);
 “Din păcat în păcat” (1924).