IOAN SLAVICI - VIAȚA SA

Ioan Slavici a fost scriitor, jurnalist, pedagog român și membru corespondent al Academiei
Române. Ioan Slavici s-a născut la data de 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad și a fost al
doilea copil al cojocarului Sava Slavici și Elena Slavici. A mai avut o soră mai mare cu cinci
ani, Maria. Primele trei clase primare le-a urmat la Șiria, între 1854 și 1858, iar școala primară a
terminat-o la Arad, după ce a repetat clasa a patra.
Între anii 1860 și 1864 a urmat primele cinci clase la liceul maghiar, cu mari eforturi, deoarece a
întâmpinat mari dificultăți în ceea ce privește învățarea unei limbi străine.
În anul 1865, Ioan Slavici s-a transferat la liceul german al călugărilor minoriți din Timișoara,
acolo unde a început pentru prima dată să simtă sărăcia și dificultățile vieții, deoarece tatăl său,
în încercarea de a face negoț cu cai, a sărăcit, iar o parte din avere a fost dată zestre surorii sale,
Maria.
În anul 1869 s-a înscris la Facultatea de drept de la Pesta, împotriva voinței părinților, care își
doreau să se angajeze “scrietor la vreun notar”. Perioada studenției n-a durat mult, ci doar 4 luni,
deoarece profesorii nu i-au inspirat încredere, așa că s-a întors acasă. S-a angajat peste vară
scrietor la notarul din Comlăuș.
Chiar dacă nu avea de gând să-și continue studiile, cu ocazia recrutării în armata imperială,
Slavici profită de calitatea de student și se înscrie la Universitatea din Viena, la Facultatea de
Drept. Aici l-a cunoscut și pe Mihai Eminescu, la cursul de economie națională, s-au împrietenit
și a urmat o perioadă în care cei doi s-au susținut reciproc.
La finalul anului 1874 se stabilește la București, acolo unde secretar al Comisiei Colecției
Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la “Timpul”. Împreună cu Ion Luca Caragiale și George
Coșbuc editează revista “Vatra”, iar în timpul primul război mondial colaborează cu ziarele
“Ziua” și “Gazeta Bucureștilor”. În anul 1875 se căsătorește cu Ecaterina Szoke Magyarosy,
călătorește la Viena și Budapesta, iar în toamnă este numit profesor la Liceul Matei Basarab din
București de către Titu Maiorescu.
Însă, câțiva ani mai târziu, din cauza unor articole ce revendică drepturile românilor, Slavici este
închis de către autoritățile maghiare și curtea de juri îl eliberează. Divorțează de Ecaterina și se
căsătorește cu Eleonora Tănăsescu, la Sibiu, iar la scurt timp apare primul lor băiat, Titu Liviu,
în total având șase copii.
A devenit cetățean român în 1892, iar în 1903 a primit premiul Academiei Române. La scurt
timp a fost închis din nou la Fortul Domnești, apoi la hotelul „Luvru”, iar în 1919, la încheierea
păcii și întoarcerea din Moldova a regelui Ferdinand și a guvernului, Slavici este arestat iar și
condamnat la 5 ani de închisoare, însă este eliberat în același an.
Obosit de viața agitată, detenții în pușcării și procese, Slavici se refugiază la fiica sa, în Panciu,
în podgoria asemănătoare cu Șiria natală. La 17 august 1925, Ioan Slavici s-a stins din viață și a
fost înmormântat la schitul Brazi.
 IOAN SLAVICI – OPERELE SALE
Comedii : “Fata de birău” (1871); “Toane sau Vorbe de clacă” (1875); “Polipul unchiului”
(1875).
Drame istorice: “Bogdan Vodă” (1876); “Gaspar Graziani” (1888).
Povești: „Zâna Zorilor”; „Florița din codru”; „Doi feți cu stea în frunte”; „Păcală în satul lui”;
„Spaima zmeilor”; „Rodul tainic”; „Ileana cea șireată”; „Ioanea mamei”; „Petrea prostul”;
„Limir-împărat”; „Băiet sărac”; „Împăratul șerpilor”; „Doi frați buni”; „Băiat sărac și horopsit”;
„Nărodul curții”; „Negru împărat”; „Peștele pe brazdă”; „Stan Bolovan”; „Boierul și Păcală”.
Nuvele: “Popa Tanda” (1873); “Scormon” (1875); “La crucea din sat” (1876); “Crucile roșii”
(1876); “O viață pierdută” (1876); “Gura satului” (1878); “Budulea Taichii” (1880); “Moara cu
noroc” (1880); “Pădureanca” (1884); “Comoara” (1896); “Vatra părăsită” (1900); “La răscruci”
(1906); “Pascal, săracul” (1920).
Romane: “Mara” (1894); “Din bătrâni” (1902); “Din bătrâni. Manea” (1905); “Corbei”
(1906); “Din două lumi” (1920); “Cel din urmă armaș” (1923); “Din păcat în păcat” (1924).
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean, oferind în
nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului
oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei,
îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor. 
A debutat în literatura română ca dramaturg cu piesa Fata de birău, în anul 1871, iar pe
parcursul vieții a scris un număr apreciabil de piese, dintre care cele rămase constituie un
întreg volum. Slavici nu a excelat neapărat ca dramaturg, dar prin comedia sa introduce
în dramaturgia românească personaje rurale. Fata de birău este considerată singura sa
reușită în comedie, o frumoasă nuvelă dialogată, cum o aprecia Nicolae Iorga.  În 1976 a
scris și prima dramă istorică, Bogdan Vodă, în cinci acte și scrisă în versuri albe. Deși
versurile sale exprimă gânduri elevate. Mai târziu, în 1888, inspirat de munca sa la
documentele Hurmuzachi, a scris tragedia în cinci acte Gaspar Graziani, piesă care, cu
tot sprijinul lui Maiorescu și al Junimii, nu a avut succes la premieră, deoarece personajul
ales nu prezintă resursele de viață necesare animării reprezentării scenice, dar poate, însă,
produce emoții estetice la lectură.
Operele sale cele mai cunoscute sunt: Moara cu noroc – nuvelă psihologică, realistă „Moara cu
noroc” este una dintre cele mai cunoscute nuvele scrise de Slavici, care tratează consecințele pe
care dorința de îmbogățire le are asupra destinului uman. Împreună cu romanul „Mara” și
„Pădureanca”, „Moara cu noroc” este considerată cea mai importantă creație a autorului, potrivit
criticilor. Nuvela a fost ecranizată în anul 1955 de către regizorul Victor Iliu, iar filmul a fost
nominalizat la Palm D’or la Festivalul Filmului de la Cannes.
Mara – roman realist „Mara” este un roman social scris și publicat pentru prima dată sub formă
de foileton, format editorial ce este publicat în fragmente secvențiale, mai mici. Este romanul
său de debut publicat după aproape 20 de ani de carieră literară, chiar dacă Slavici a fost
cunoscut în literatura română mai ales ca nuvelist. Romanul a fost ecranizat în filmul “Dincolo
de pod”, regizat de Mircea Veroiu, după un scenariu propriu, iar premiera oficială a filmului a
avut loc în februarie 1976.