Regim litiaza renala (calculi, pietre la rinichi)

 Cresterea consumului de lichide

 Calciul in dieta pacientului cu calculi renali
 Zaharul si sarea in litiaza renala
 Regim litiaza renala - Restrictia proteica
 Restrictia oxalatilor in hiperoxalurie
 Vitaminele in hiperoxalurie

O parte importanta a tratamentului litiazei renale (pietrele la rinichi) este reprezentat de

regimul alimentar. Acesta contine in general nutrientii necesari pentru majoritatea
adultilor sanatosi. Totusi, doza de calciu poate fi mai mica decat cea recomandata in
general pentru femeile insarcinate sau care alapteaza.

Intrucat regimul difera in functie de tipul de calculi renali, este importanta determinarea
compozitiei acestora, in scopul stabilirii masurilor ce trebuie adoptate pentru a preveni
formarea de noi calculi.

Aproximativ 80% din calculii renali sunt compusi din calciu si alte minerale, de obicei o
combinatie de calciu si oxalati. In unele cazuri, modificarile dietei contribuie la prevenirea
recurentei acestui tip de calculi.

Tratamentul preventiv consta in administrarea de medicamente si/sau modificari ale dietei.

Cresterea consumului de lichide

Cresterea consumului de lichide este cea mai importanta masura preventiva pentru toti
pacientii cu litiaza renala. Aporturile insemnate de lichide previn formarea calculilor, prin
diluarea urinei.
In general, pacientii cu calculi din calciu sau din acid uric ar trebui sa bea cel putin 10
pahare de apa in fiecare zi. In zonele cu clima mai calda sau pentru persoanele active fizic,
este recomandat un consum chiar mai mare de lichide. In toate cazurile, cresterea
aporturilor de lichide este necesara dupa un efort intens sau in conditii de stres.

Cel putin 50% din aporturile totale de lichide trebuie sa provina din apa. Alte bauturi pot
avea efecte pozitive sau negative.

Un studiu a aratat ca apa dura de robinet creste concentratia de calciu din urina cu 50%,
in comparatie cu apa imbuteliata.
Alegeti apa minerala care contine atat calciu, cat si magneziu, pentru ca poate reduce
factorii de risc pentru formarea de calculi din calciu sau acid uric.

O jumatate de cana de suc de lamaie natural (suficient pentru a prepara opt pahare de
limonada) creste nivelul de citrati din urina, ceea ce protejeaza impotriva calculilor din

1
calciu.
In schimb, sucul de portocale nu este recomandat, deoarece creste nivelul de citrati si pe cel
de oxalati din urina. Numeroase bauturi carbogazoase contin acid fosforic, crescand riscul
de calculi renali.

Calciul in dieta pacientului cu calculi renali

Cea mai mare parte a calciului alimentar provine din lapte si produse lactate (iaurt,
branza). Legumele verzi contin si ele o cantitate insemnata de calciu.

Cresterea cantitatii de calciu excretata in urina poarta denumirea de hipercalciurie. Doar

in cateva cazuri de hipercalciurie calculii pot fi preveniti prin controlarea aportului
alimentar de calciu. Daca totusi medicul recomanda o dieta cu un consum controlat de
calciu, scopul este acela de a mentine acest consum intr-un interval normal, datorita
importantei acestui mineral in mentinerea unor functii importante.

In aceasta dieta, indicatiile in privinta calciului difera:

 barbatii sunt sfatuiti sa reduca aportul de calciu la 800 mg pe zi

 femeile, la 1000 mg inainte de menopauza
 1200 mg, dupa menopauza

Pacientii care urmeaza o dieta cu un consum controlat de calciu trebuie sa consulte medicul
inainte de a lua medicamente sau suplimente de vitamine.

Zaharul si sarea in litiaza renala

Studiile arata ca zaharul si sarea agraveaza dezvoltarea calculilor din calciu sau din oxalat
de calciu atunci cand sunt consumate in exces. Unele zaharuri se gasesc in mod natural in
alimente si nu reprezinta un motiv de ingrijorare.

Totusi, la pacientii cu litiaza renala este preferabil sa se evite produsele din comert care
contin cantitati mari de zahar, adaugat in procesul de fabricare.

Limitarea sodiului pare sa diminueze cantitatea de calciu excretata prin urina. Prin
urmare, persoanele care au calculi compusi din calciu pot reduce consumul de sodiu la
2300 – 3500 mg pe zi.

Fibrele insolubile
Fibrele alimentare sunt benefice pacientilor cu litiaza renala. In plus, unele alimente bogate
in fibre contin anumiti compusi care protejeaza impotriva calculilor renali.

Fibrele insolubile, in special joaca un rol important in reducerea nivelului de calciu din

2
urina. Ele se gasesc in cereale (grau, orez, ovaz si secara) si se combina cu calciul in
intestin, astfel incat calciul va fi eliminat prin fecale si nu excretat prin urina.

Regim litiaza renala - Restrictia proteica

O dieta bogata in proteine animale poate avea drept efect formarea calculilor renali.
Motivul?

Proteinele cresc cantitatea de acid uric si oxalati din urina. Dietele bogate in proteine de
origine animala (in special carne) au fost asociate cu aparitia calculilor renali.
Atentie! Proteinele din carne genereaza mai mult acid uric decat proteinele vegetale.

Din acest motiv, persoanele care au avut calculi din acid uric ar trebui sa evite un consum
de proteine mai mare decat cel necesar organismului.

Medicul curant sau nutritionistul poate recomanda un aport de proteine personalizat

pentru fiecare pacient.

Restrictia oxalatilor in hiperoxalurie

Persoanele cu calculi din oxalat de calciu nu ar trebui sa evite alimentele bogate in oxalati
decat daca o dieta restrictiva este recomandata in mod clar de catre medic.

Unele studii arata de fapt ca alimentele care contin atat oxalati, cat si calciu pot reduce
riscul formarii de calculi. In plus, majoritatea alimentelor care contin oxalati sunt foarte
importante pentru sanatate. Restrictia oxalatilor este deosebit de daunatoare in special
pentru persoanele care sufera de malabsorbtie.

Alimentele bogate in acid oxalic sunt:

 soia
 ceaiul negru
 ciocolata
 cacao
 smochine
 piper macinat
 carne de miel
 nuci
 patrunjel
 spanac

Uneori, calculii din oxalat se formeaza deoarece nu exista suficient calciu in intestine. In
aceasta situatie, o cantitate prea mare de oxalat ajunge la rinichi pentru a fi excretata
(hiperoxalurie). In unele cazuri de calculi din oxalat, medicul poate recomanda reducerea

3
aporturilor de oxalat (maxim 50 mg pe zi), alaturi de o crestere usoara a consumului de
calciu.
Pentru aceasta, alimentele care contin o cantitate insemnata sau moderata de oxalat ar
trebui evitate sau eliminate complet.

Vitaminele in hiperoxalurie
Acidul ascorbic (vitamina C) se poate transforma in oxalat, din acest motiv suplimentele de
vitamina C sunt contraindicate pentru pacientii cu hiperoxalurie. In schimb, un aport
alimentar bogat in vitamina C nu este o cauza a formarii de calculi renali la persoanele
fara risc.

Vitamina B6, sau piridoxina este utilizata in tratamentul hiperoxaluriei atunci cand
restrictia dietetica de oxalati si suplimentele de calciu nu sunt eficiente in prevenirea
calculilor. Aceasta vitamina este benefica in special pentru hiperoxaluria congenitala.

Pacientii nu trebuie insa sa-si administreze singuri vitamina B6, deoarece intoxicatia cu
aceasta vitamina (in doze foarte mari si pe o perioada lunga de timp) are consecinte grave
asupra sanatatii.

Sursele alimentare de vitamina B6 sunt: ulei de peste, carne de pasare, banane, arahide,
drojdie de bere.