Regim litiaza renala (calculi, pietre la rinichi)

O parte importanta a tratamentului litiazei renale (pietrele la rinichi) este reprezentat

de regimul alimentar. Acesta contine in general nutrientii necesari pentru majoritatea
adultilor sanatosi. Totusi, doza de calciu poate fi mai mica decat cea recomandata in
general pentru femeile insarcinate sau care alapteaza.

Intrucat regimul difera in functie de tipul de calculi renali, este importanta determinarea
compozitiei acestora, in scopul stabilirii masurilor ce trebuie adoptate pentru a preveni
formarea de noi calculi.

Aproximativ 80% din calculii renali sunt compusi din calciu si alte minerale, de obicei o

combinatie de calciu si oxalati. In unele cazuri, modificarile dietei contribuie la prevenirea
recurentei acestui tip de calculi.

Tratamentul preventiv consta in administrarea de medicamente si/sau modificari ale

dietei.

Cresterea consumului de lichide

Cresterea consumului de lichide este cea mai importanta masura preventiva pentru toti

pacientii cu litiaza renala. Aporturile insemnate de lichide previn formarea calculilor,
prin diluarea urinei.

In general, pacientii cu calculi din calciu sau din acid uric ar trebui sa bea cel putin 10
pahare de apa in fiecare zi. In zonele cu clima mai calda sau pentru persoanele active
fizic, este recomandat un consum chiar mai mare de lichide. In toate cazurile, cresterea
aporturilor de lichide este necesara dupa un efort intens sau in conditii de stres.

Cel putin 50% din aporturile totale de lichide trebuie sa provina din apa. Alte bauturi pot
avea efecte pozitive sau negative.

Un studiu a aratat  ca apa dura de robinet creste concentratia de calciu din urina cu 50%, in
comparatie cu apa imbuteliata.
Alegeti apa minerala care contine atat calciu, cat si magneziu, pentru ca poate reduce
factorii de risc pentru formarea de calculi din calciu sau acid uric.

O jumatate de cana de suc de lamaie natural (suficient pentru a prepara opt pahare de
limonada) creste nivelul de citrati din urina, ceea ce protejeaza impotriva calculilor din
calciu.
In schimb, sucul de portocale nu este recomandat, deoarece creste nivelul de citrati si pe
cel de oxalati din urina. Numeroase bauturi carbogazoase contin acid fosforic,
crescand riscul de calculi renali.
Calciul in dieta pacientului cu calculi renali

Cea mai mare parte a calciului alimentar provine din lapte si produse lactate (iaurt,
branza). Legumele verzi contin si ele o cantitate insemnata de calciu.

Cresterea cantitatii de calciu excretata in urina poarta denumirea de hipercalciurie. Doar

in cateva cazuri de hipercalciurie calculii pot fi preveniti prin controlarea aportului alimentar
de calciu. Daca totusi medicul recomanda o dieta cu un consum controlat de calciu,
scopul este acela de a mentine acest consum intr-un interval normal, datorita importantei
acestui mineral in mentinerea unor functii importante.

In aceasta dieta, indicatiile in privinta calciului difera:

 barbatii sunt sfatuiti sa reduca aportul de calciu la 800 mg pe zi
 femeile, la 1000 mg inainte de menopauza
 1200 mg, dupa menopauza

Pacientii care urmeaza o dieta cu un consum controlat de calciu trebuie sa consulte

medicul inainte de a lua medicamente sau suplimente de vitamine.

Zaharul si sarea in litiaza renala

Studiile arata ca zaharul si sarea agraveaza dezvoltarea calculilor din calciu sau din
oxalat de calciu atunci cand sunt consumate in exces. Unele zaharuri se gasesc in mod
natural in alimente si nu reprezinta un motiv de ingrijorare.

Totusi, la pacientii cu litiaza renala este preferabil sa se evite produsele din comert care
contin cantitati mari de zahar, adaugat in procesul de fabricare.

Limitarea sodiului pare sa diminueze cantitatea de calciu excretata prin urina. Prin

urmare, persoanele care au calculi compusi din calciu pot reduce consumul de sodiu
la 2300 – 3500 mg pe zi.

Fibrele insolubile
Fibrele alimentare sunt benefice pacientilor cu litiaza renala. In plus, unele alimente
bogate in fibre contin anumiti compusi care protejeaza impotriva calculilor renali.

Fibrele insolubile, in special joaca un rol important in reducerea nivelului de calciu din
urina. Ele se gasesc in cereale (grau, orez, ovaz si secara) si se combina cu calciul in
intestin, astfel incat calciul va fi eliminat prin fecale si nu excretat prin urina.

Regim litiaza renala - Restrictia proteica

O dieta bogata in proteine animale poate avea drept efect formarea calculilor renali.
Motivul?
Proteinele cresc cantitatea de acid uric si oxalati din urina. Dietele bogate in proteine de
origine animala (in special carne) au fost asociate cu aparitia calculilor renali.
Atentie! Proteinele din carne genereaza mai mult acid uric decat proteinele vegetale.

Din acest motiv, persoanele care au avut calculi din acid uric ar trebui sa evite un consum
de proteine mai mare decat cel necesar organismului.
 
Medicul curant sau nutritionistul poate recomanda un aport de proteine
personalizat pentru fiecare pacient.

Restrictia oxalatilor in hiperoxalurie

Persoanele cu calculi din oxalat de calciu nu ar trebui sa evite alimentele bogate in
oxalati decat daca o dieta restrictiva este recomandata in mod clar de catre medic.

Unele studii arata de fapt ca alimentele care contin atat oxalati, cat si calciu pot reduce
riscul formarii de calculi. In plus, majoritatea alimentelor care contin oxalati sunt foarte
importante pentru sanatate. Restrictia oxalatilor este deosebit de daunatoare in special
pentru persoanele care sufera de malabsorbtie.

Alimentele bogate in acid oxalic sunt:

 soia
 ceaiul negru
 ciocolata
 cacao
 smochine
 piper macinat
 carne de miel
 nuci
 patrunjel
 spanac

Uneori, calculii din oxalat se formeaza deoarece nu exista suficient calciu in intestine. In

aceasta situatie, o cantitate prea mare de oxalat ajunge la rinichi pentru a fi excretata
(hiperoxalurie). In unele cazuri de calculi din oxalat, medicul poate recomanda reducerea
aporturilor de oxalat (maxim 50 mg pe zi), alaturi de o crestere usoara a consumului de
calciu.
Pentru aceasta, alimentele care contin o cantitate insemnata sau moderata de oxalat ar
trebui evitate sau eliminate complet.

Vitaminele in hiperoxalurie

Acidul ascorbic (vitamina C) se poate transforma in oxalat, din acest motiv suplimentele
de vitamina C sunt contraindicate pentru pacientii cu hiperoxalurie. In schimb, un aport
alimentar bogat in vitamina C nu este o cauza a formarii de calculi renali la persoanele fara
risc.
Vitamina B6, sau piridoxina este utilizata in tratamentul hiperoxaluriei atunci
cand restrictia dietetica de oxalati si suplimentele de calciu nu sunt eficiente in
prevenirea calculilor. Aceasta vitamina este benefica in special pentru hiperoxaluria
congenitala.

Pacientii nu trebuie insa sa-si administreze singuri vitamina B6, deoarece intoxicatia cu
aceasta vitamina (in doze foarte mari si pe o perioada lunga de timp) are consecinte grave
asupra sanatatii.

Sursele alimentare de vitamina B6 sunt: ulei de peste, carne de pasare, banane, arahide,
drojdie de bere.

SUNTETI AICI:
IndexDietaRegimuri terapeutice

Dieta pentru a preveni recurența litiazei renale

©

Alimentația joacă un rol esențial atât în apariția și în special, în prevenția formării calculilor
renali. Printre alți factori care influențează recurența litiazei renale se numără ereditatea,
factorii ambientali, supraponderea sau obezitatea și aportul de lichide.

În cazul persoanelor cu predispoziție, prevenirea prin mijloace dietetice și optimizarea

stilului de viață reprezintă o prioritate.

Hidratarea
Hidratarea reprezintă un factor cheie pentru a reduce riscul de recurență a litiazei renale.

Aportul de lichide trebuie să fie corespunzător unei diureze zilnice de minimum 2 litri.

Printre recomandările specialiștilor se numără și consumul a 8 – 12 pahare de fluide (2 – 3
litri) în fiecare zi pentru a preveni formarea calculilor renali.

Este indicat consumul apelor oligominerale cu un conținut redus de sodiu.

Nu sunt recomandate băuturile alcoolice, carbogazoase sau 

necarbogazoase. Consumul de sucuri îndulcite din comerț a fost asociat cu o creștere de
23% a riscului de formare a calculilor renali, respectiv majorarea incidenței litiazei renale. În
cadrul unei analize care a inclus 194,095 participanți, monitorizați circa 8 ani, consumul de
ceai, bere și vin a fost asociat cu reducerea riscului de litiază renală cu 11%, 41%, 32%,
respectiv 12%. Cu toate acestea, consumul de băuturi alcoolice în scop profilactic nu
constituie o recomandare, acestea antrenând afecțiuni serioase la nivelul organismului care
depășesc beneficiile. (1)
Este indicat consumul de limonadă și suc de portocale datorită conținutului bogat de acid
citric, fără valoare nutritivă în organism, însă cu un rol precis în prevenirea litiazei renale,
cel de alcalinizare a urinei. Acest lucru constituie o alternativă sănătoasă în cazul
persoanelor care nu tolerează farmaco-terapia cu citrat (de exemplu,citrat de potasiu).

100 ml zeamă de lâmăie asigură un aport de acid citric similar preparatelor farmacologice.
(2)

Există păreri care încurajează aportul limitat de băuturi cafeinizate. De exemplu, într-un

studiu multicentric observațional, care a inclus 217,883 participanți s-a remarcat o asociere
semnificativă între consumul de cafea cofeinizată și reducerea riscului de recurență a
calculilor renali cu 28.6% (26%), respectiv 16% în cazul celei decofeinizate. De asemenea,
în cazul a 6,033 participanți, aportul de cafea  a fost asociat cu o creștere a volumului urinar
de calciu și potasiu, diminuarea concentrației urinare de oxalați, respectiv oxalați de calciu
și acid uric. (1), (3)
 

Recomandări nutriționale pentru prevenția litiazei renale

Obiectivele dietetice pentru prevenirea formării calculilor renali constau în :
 limitarea aportului de proteine animale, în special cele din carne;
 limitarea aportului de sodiu dietetic;
 asigurarea unui aport corespunzător de calciu prin dietă;
 reducerea consumului de alimente bogate în oxalați (spanac, rubarbă, oleaginoase,
cereale și derivate integrale, ciocolată etc.);
 menținerea unei greutăți corporale sănătoase prin educație, alegeri alimentare
echilibrate și activitate fizică regulată. (4), (5)

Cereale, pâine, orez și paste

6-11 porții/ zi
1 porție = 1 felie pâine, 1/2 cană (100 g) cereale, orez, paste gătite
* limitați la 2 porții săptămânale consumul de pâine și cereale integrale, grâu germinat, orz
și ozăv

Fructe
2-4 porții/ zi
1 porție = 1 fruct proaspăt, întreg, de dimensiune medie
* limitați consumul de avocado, fiind bogat în grăsimi

Lapte și produsele lactate

2 porții/ zi
1 porție = 1 pahar de lapte, 150 g iaurt
* alegeți variantele degresate sau semi-degresate
** citiți cu atenție eticheta și evitați produsele care conțin zaharuri adăugate sau concentrate
de fructoză
Legume și vegetale
Minimum 3 porții/ zi
1 porție = 200 g legume și vegetale crude, 100 g legume și vegetale gătite
* limitați la 2 porții săptămânale consumul de ciuperci, spanac, asparagus, conopidă
** alegeți un mod de preparare dietetic și limitați utilizarea cantităților mari de grăsimi în
timpul procesului de gătire, inclusiv gratinarea, prăjirea sau asezonarea cu sosuri grase

Carne, pește, leguminoase, ouă și brânză

Un aport total de 150 g (5 porții a câte 30 g)
1 porție = 60 – 90 g carne ( în ordine crescătoare, porc, vită, organe, carne de pasăre,
pește),  1 ou de dimensiune medie, 100 g leguminoase uscate fierte (boabe sau păstăi), 2
linguri unt de arahide nesărat, cu un conținut redus de zahăr, 30 g brânză slabă, 30 g fructe
și semințe oleaginoase (alune, nuci, fistic, migdale, nuci pecan, caju, semințe de in, de
dovleac etc.)
* limitați consumul de leguminoase boabe (mazăre, linte, fasole uscate, năut, soia etc.) și
păstăioase
** limitați sursele animale de proteine, cu precădere carnea procesată, carnea grasă,
organele, scoicile, sardinele, heringul, macroul
*** limitați consumul de supe în care s-a fiert carnea, de bulion de carne, de consomme
(supă obținută prin fierberea îndelungată a cărnii de vită)
**** alegeți peștele, oul, oleaginoasele și brânzeturile degresate drept surse principale de
proteine din dietă

Grăsimi și condimente
Se recomandă limitarea consumului de grăsimi la 3 linguri/ zi: unt, uleiuri vegetale de
calitate (de măsline, de rapiță/ canola, de floarea soarelui).

Limitarea consumului de sare de masă, respectiv evitarea alimentelor semi-preparate și a

celor foarte procesate (bogate în grăsimi, sare și zaharuri) reprezintă o recomandare
generală pentru o alimentație sănătoasă, dar mai ales pentru prevenirea calculilor din oxid
de calciu și fosfat de calciu. În acest scop este indicată utilizarea ierburilor aromate, a
condimentelor naturale (curry, piper, boia), a oțetului balsamic, a sucului natural din lămâie
pentru a crește savoarea alimentelor.

Dulciuri
Este recomandată limitarea consumului de dulciuri concentrate din comerț: napolitane,
biscuiți, înghețate, ciocolate, prăjituri, plăcinte, gogoși și alte produse de patiserie.

Se recomandă evitarea produselor care conțin adaos de zaharuri, în special cele

concentrate în fructoză și derivați (sirop de porumb bogat în fructoză, sirop de glucoză-
fructoză). Aportul dietetic de fructoză a fost asociat cu un risc pâna la 38% mai mare
de litiază renală, fiind asociată cu o creștere a excreției calciului urinar. Fructoza reprezintă
singurul carbohidrat incriminat de creșterea nivelului urinar de acid uric. (6)

Aflați mai multe informații despre zahărul adăugat în alimente din articol.

De asemenea, variantele preparate în casă nu reprezintă în mod obligatoriu o alternativă
sănătoasă. Siropurile naturale de arțar, agave, mierea, deși par a fi alegerea ideală,
acestea conțin de asemenea cantități crescute de fructoză.

Restricția nu reprezintă o soluție, ci consumul ocazional, în cantități moderate.

Mai multe informații despre regimul recomandat în litiaza renală găsiți aici.

Managementul ponderal
Echilibrarea ponderală constituie o traiectorie vitală în procesul de prevenție al litiazei
renale.

Un studiu realizat pe 2132 pacienți a concluzionat că, persoanele care suferă de

suprapondere sau obezitate prezintă riscuri suplimentare de apariție și recurență a litiazei
renale urice și/ sau oxalică, comparativ cu indivizii normoponderali. (7)

Aceste concluzii atrag atenția asupra nevoii de a menține curba ponderală în limitele
sănătoase, prin alimentație echilibrată și stil de viață activ.

Aflați din articolele noastre care sunt principiile care trebuie urmate pentru a ajunge

la greutatea ideală într-un mod sănătos.

Optimizarea stilului de viață

Adoptarea unui stil de viață echilibrat reprezintă soluția ideală pentru prevenția recurenței
litiazei renale, însă prezintă multiple beneficii pentru menținerea stării de sănătate
și reducerea riscului de a dezvolta ulterior afecțiunile vieții moderne:
obezitatea, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat tip 2, dislipidemia, cancerul și/ sau
insuficiența renală cronică. În cazul în care aceste afecțiuni s-au instalat, optimizarea stilului
de viață reprezntă un prim pas către succesul terapeutic al patologiei în cauză. (8)

 Asigurați-vă că valorile tensiunii arteriale nu depășesc 140/ 90 mm Hg. De

asemenea, reduceți aportul de sodiu la maximum 2,300 mg în fiecare zi.

Pentru a aprecia cu precizie consumul zilnic de sare și identificarea corectă a surselor de

sodiu consultați articolul.

 În cazul persoanelor cu diabet zaharat, un bun control glicemic contribuie la prevenția

sau limitarea progresiei complicațiilor specifice, implicit afecțiunile renale.
 Renunțarea la fumat constituie o etapă importantă a procesului de optimizare a stării de
sănătate. Rinichii și structurile anexe se numără printre organele afectate de efectele
nocive ale fumatului.
Puteți consulta articolele noastre care vin în sprijinul dvs. în procesul de renunțare la
fumat. Citiți aici care sunt primele etape care survin acestei decizii.

 Creșteți progresiv durata și intensitatea activității fizice și încercați să o includeți

în rutina zilnică!
 Un bun management ponderal ar putea proteja impotriva recurenței litiazei renale. Prin
urmare, în cazul în care prezentați suprapondere sau obezitate, este recomandat să vă
reduceți greutatea. Aveți în vedere faptul că dietele rapide de slăbire nu constituie o
soluție; o pierdere bruscă în greutate ar putea conduce la creșterea concentrației de acid
uric în urină. Modificarea obiceiurilor alimentare trebuie realizată treptat, dar sigur,
pentru a vă asigura o nutriție corespunzătoare întreaga viață.