Sunteți pe pagina 1din 3

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA MEDICINĂ VETERINARĂ

Insuficiența renală acută


Materie – Clinică medicală si prelegeri clinice pe specii

Platon Vasile Bogdan

2
Author Affiliation (COUNTRY) [9-point, italic]
platonvasilebogdan@yahoo.com
Abstract
Insuficiența renală acută este o urgență medicală caracterizată prin alterarea bruscă a funcțiilor
hemodinamice, de filtrare și excretare ale rinichilor, ducând la acumularea de toxine , dezechilibre hidro-
electrolitice, acido-bazice și simptomatologie caracteristică uremiei
Factorii de risc sunt reprezentați de factorii endogeni adică existenta deshidratării, septicemiei,
hipovolemiei, vârsta inaintată, afecțiuni concurente ca și pancreatita , insuficiența hepatică ,
hipoadrenocorticism , vasculită, tromboembolism, mioglobina, hemoglobina, hiponatremia, hipokalemia,
hipocalcemia, hiperparathormonemia, acidoza și boli infecțioase precum leptospiroza, Lyme, pneumonia,
hepatita, cistita;
Iar factorii exogeni sunt reprezentați de substanțele medicamentoase ca și furosemidul, antiinflamatoarele
nesteroidiene, inhibitori de conversie ai enzimei angiotensină , anestezia generală de lunga durată, diete
acide, metale grele,compuși organici, traume, temperaturi ridicate, toxine ca și etilenglicolul și substanța de
contrast.
Diagnosticul este pus in baza anamnezei, oligurie <0,5 ml/kg/h, anurie, semnele caracteristice uremiei,
examenele paraclinice și a examenelor de laborator care să conțină testare biochimică, hematologică,
examenul sumarului de urina, gaze și electroliți. Simptomatologia uremiei este reprezentată de
apatie, voma, diaree, sânge in scaun, scăderea sau creșterea urinării, puls anormal, febră,
deshidratare, ulcerații bucale, halenă, injectarea sclerelor, depigmentarea sau necroza limbii, durere
abdominală, fasciculații musculare, convulsii, tahipnee. Pe fișa examenelor de laborator poate indica
uree, creatinina, glucoza, si fosfor peste limitele fiziologice, hipoalbuminemie, hipokaliemie,
hiperkaliemie, acidoză, anemie, leucocitoză, limfopenie. Este indicat efectuarea sumarului de urină și
sedimentului urinar care poate indica proteinemie, glicozurie fară prezența hiperglicemiei, iar in
sedimentul urinar să apară hematii, leucocite, cristale, fungi, bacterii, cristale de oxalați de calciu.
Pentru stabilirea diagnosticului de insuficiența renală acută examnele imagistice reprezentate de
examen ecografic, examen radiologic, CT, RMN. Examenul ecografic fiind o metodă foarte utilă in
diagnosticarea patologiilor renale și prin aceasta se pot evidenția multiple patologii cum ar fi litiaza
și chisturile, pana la modificari grave de structură, forma și dimensiunile renale.
Terapia instituita in cazul insuficienței renale acute acoperă o mulțime de obiective extrem de importante,
ele implică reechilibrarea hidro-electrolitică, rezolvarea tulburarilor hemodinamice și ischemice,
stimularea producției de urină, echilibrarea gazelor si a electroliților, tratamentul dezechilibrelor
acido-bazice, managementul uremiei și al hipertensiunii arteriale. Menținerea și corectarea hidratarii
pacientului și a statusului electrolitic și acido bazic sunt principalele elemente esențiale in
insuficiența renală acuată.
În cazul în care pacientul este oliguric sau anuric, poate să apară hiperkalemia moderată sau severă, ceea ce
îi poate afecta viața. Primul pas în terapia hiperkalemiei este asigurarea producției de urină și a
excreției. Dacă se instaureaza hiperkalemia severa poate fi tratată cu bicarbonat de sodiu, insulină și
glucoza sau daca este necesar gluconat de calciu pentru proțectia cordului. Dacă hiperkalemia este
moderată se va folosi Dextroza 10% i.v., doza de menținere, NaCl 0,9%, asociată cu insulină rapidă
0.1 U.I./kg/h i.v.
În cazul hipokalemiei este necesară administrarea de clorură de potasiu prin perfuzare în funcție de valoarea
potasiului sanguin dar și de starea pacientului. Această administrare se face cu prudentă maximă și
sub monitorizare EKG, existând riscul apariției hiperkalemiei. În acest caz se evită administrarea de
clorură de potasiu a mai mult de 10mmoli/ora și reevaluarea potasiului după administrarea de 60
mmoli de potasiu.

REFERENCES
[1] Veterinary Clinics of North America: Small Animal Practice ,Volume 28, Issue 3,

[2] Veterinary Clinics of North America: Small Animal Practice,Volume 38, Issue 3,

[3] Small Animal Critical Care Medicine,2009,

[4] Urgente in medicina animalelor de companie, 2016,

S-ar putea să vă placă și