Insuficiența renală acută

Elev: Lăcătușu Ștefan

Clasa: AMG II A
 Deifiniție
Insuficiența renală acută (I.R.A.) este o suferință renală gravă, caracterizată prin suprimarea
bruscă a funcțiilor renale (excretoare, metabolice, umorale), exprimată clinic prin
hiperazotemie, oligurie sau anurie, cu evoluție către comă uremică.
 Cauze
Sunt trei grupe de factori care duc la insuficiență renală acută: 1) prerenali; 2) intrarenali și 3)
postrenali.
◦ Cauzele prerenale: hipovolemia (diaree, vărsături, hemoragii, diureză exagerată, pancreatită,
peritonită), vasodilatatoare (septicemia, medicamente, anafilaxie), cardiovasculare
(insuficiență cronică congestivă, infarctul miocardic, tamponada cardiacă), hipoperfuzie
renală (obstrucția arterei renale, analgezice nesteroidiene).
◦ Cauzele intrarenale: hipotensiune, insuficiență prerenală prelungită postoperator,
aminoglicozide, substanțe de contrast, analgezice necortizonice, glomerulonefrite, nefrita
interstițială.
◦ Cauzele postrenale: neoplasm de prostată, de vezică, obstrucția uretrală sau de col vezical.
 Tabloul clinic
Primul stadiu, de agresiune, este urmat de faza oligoanurică (8-10 zile) și de faza de reluare a
diurezei, însoțită la început de poliurie.
Semnele clinice în primele două stadii sunt: oboseală, anorexie, vărsături, halenă amoniacală,
diaree, respirație Küssmaul sau Cheyne-Stokes, diateză hemoragică, somnolență, convulsii,
agitație sau comă.
Explorările paraclinice evidențiază acidoza, creșterea produșilor de putrefacție intestinală
(indol, scatol, fenol), hiperpotasemia, hipocalcemia, hiperglicemia, hiperazotemia (4 - 12 g%o).
 Prognostic

Prognosticul depinde de durata insuficienței renale. Dacă funcția renală se

restabilește către a 5-a sau a 6-a zi, bolnavul se vindecă. Dacă funcția renală nu
se restabilește rapid, apar tulburări biologice (oboseală, anorexie, vărsături,
halenă amoniacală, diaree, respirație Küssmaul sau Cheyne-Stokes, diateză
hemoragică, somnolență, convulsii, agitație sau comă). Aplicate la timp,
metodele moderne de epurare extrarenală permit vindecarea definitivă, rinichii
recuperându-și în întregime funcțiile.
 Evoluția

Debutează cu debit urinar diminuat în prima zi după lezare și poate produce

anurie; oliguria durează 10-14 zile. Dacă oliguria persistă 2-3 săptămâni, se vor
lua în considerare alte diagnostice. Creșterea zilnică a uremiei și creatininei are
o medie de 10-20 mg/dl și 0,5-1,0 mg/dl, dar poate fi mai mare în stările
catabolice.
 Complicații
Pot fi supraîncărcare sodică și hidrică, hipertensiune și ICC. Hiperkaliemia este rezultatul
diminuării excreției K+. Retenția acidă produce acidoză metabolică cu diferență anionică. Alte
complicații sunt hiperfosfatemia, hipocalcemia, hipermagneziemia, discretă hiperuricemie,
anemie, infecții, hemoragii GI, ileus, pericardită și tulburări neurologice. În cursul fazei de
vindecare, volumul de urină crește progresiv; ureea și creatinina stagnează, apoi încep să scadă.
Complicațiile majore ale IRA pot apărea în cursul acestui stadiu. Depleția lichidiană și
electrolitică poate complica diureza postobstructivă. Alte complicații: supraîncărcare sodică și
hidrică, hipertensiune și insuficiență cardiacă, hiperkaliemie, acidoză metabolică, hipocalcemie,
hiperuricemie, anemie, creșterea creatininei.
 Tratamentul
Tratamentul urmărește:
◦ Depistarea și corectarea cauzelor prerenale și postrenale;
◦ Decelarea semnelor de leziune ischemică, nefrotoxică sau de boală renală parenchimatoasă;
◦ Stabilirea unui debit urinar prin încărcare volemică sau prin furosemid;
◦ Tratamentul conservator prin înlocuirea sau îndepărtarea cateterului intern;
◦ Măsurarea aportului lichidian, cântărire zilnică;
◦ Limitarea lichidelorla 400 ml + pierderile din ziua precedentă;
◦ Modificarea dozelor de medicamente după indicații;
◦ Adăugarea de agenți care leagă fosfatul;
◦ Tratamentul hiperkaliemiei sau al acidozei.
 BIBLIOGRAFIE
Medicină internă pentru cadre medii de Corneliu Borundel