TUBERCULOZA

DEFINITIE Tuberculoza (TBC) este o boala infectioasa si contagioasa, produsa de bacilul (mycobacterium tuberculosis). Incidenta tuberculozei in Romania a crescut recent, in special datorita conditiilor economice si sociale grele si aparitiei de germeni rezistenti la tratamentul clasic. Se intalneste mai des la familii sarace, aglomerate, prin contactul cu adulti, si, in special batrani cu tuberculoza pulmonara activa (tusitori cronici), insuficient tratati. Tusitorul raspandeste microbii in aer, sau pe obiectele din jur, pana la 2 m. Infectia se produce la 2-6 saptamani dupa inhalarea picaturilor contamintae, mai rar pe cale digestiva, prin lapte de vaca, produse lactate infectate, sau prin maini murdare. Este favorizata de contactul apropiat si prelungit, intr-un loc putin ventilat, cu persoane care au o forma cavitara activa si netratata, cu sputa pozitiva. Dupa intrarea in plamani, microbii sunt inglobati de celulele albe din alveole, se inmultesc aici, formand noduli (numit granulom pulmonar), apoi se intind la ganglionii limfatici regionali si, mai rar, se pot raspandi, prin limfa si sange, la alte organe. Cand puterea de aparare a organismului este scazuta, boala nu se limiteaza la granulom in plamani, ci este mult mai grava. Tuberculoza este o infectie cronica, recurenta, care afecteaza mai frecvent plamanul. Stadiile evolutive sunt:infectie primara,infectie latenta,infectie recrudescenta.

CAUZE Cauzele care favorizeaza agravarea bolii sunt: pubertatea (mai ales la fete), scaderea puterii de aparare (malnutritie, tratament cu steroizi, tuse convulsiva, pojar, SIDA), fumatul, surmenajul, alcoolismul, nerespectarea regulilor de igiena, sarcina si TBC in familie. In plaman, leziunea se dezvolta mai ales in lobul inferior sau mijlociu si in ganglionii limfatici sateliti si este numita de medici "complexul primar". Microbul se poate raspandi in alte parti din corp (restul plamanului, piele, ganglioni, pericard, peritoneu,rinichi, meninge, creier, ochi, organe genitale, articulatii sau oase). Fara tratament, alimentatie echilibrata si odihna, boala evolueaza in 2-3 ani spre forma secundara, localizata in plamani, ganglioni, pleura sau meninge. Forma tertiara, situata la oase, articulatii sau aparatul genito-urinar, are o evolutie cronica. Adolescentii fac o forma de TBC asemanatoare cu cea a adultului, curand dupa infectare, sau ca adulti. La aceasta varsta, tuberculoza primara, se prezinta ca un infiltrat in lobul superior, care netratata, se goleste, formand o cavitate, fara calcificare. Tuberculoza pulmonara progresiva rezulta cand infectia primara nu este limitata si se manifesta ca bronhopneumonie sau pneumonie in lobul mijlociu sau inferior, cu formare de cavitati. Se asociaza cu febra, transpiratii in timpul noptii, insomnie, stare generalarea, pierdere in greutate, tuse cu scputa sau sange (hemoptizie). Tinerii fac febra, transpira noaptea, pierd in greutate si sunt obositi. In plaman, leziunea cuprinde bronhiile si formeaza cavitati (tuberculoza cavitara), se manifesta prin tuse cu sputa si hemoptizie si este foarte contagioasa. DIAGNOSTIC Diagnosticul bolii este dificil, deoarece la inceput bolnavul poate sa nu aiba nici un simptom. Rareori prezinta o stare subfebrila, astenie , oboseala, lipsa poftei de mancare, scadere in greutate sau tuse. Simptomatologia este stearsa, chiar absenta. Tusea este prezenta, dar intermitenta, usor de atribuit unei viroze. La inceput expectoratia este redusa, mucoasa, de culoare galbena sau verzuie, mai

ales matinala. Pe masura ce boala progreseaza tusea devine mai persistenta si expectoratia mai abundenta. In tuberculoza activa apar, in plus, febra, stare generala rea, transpiratii nocturne, tuse frecventa, paloare. Cand sunt prezente, aceste simptome arata gravitatea bolii. Medici suspecteaza diagnosticul de TBC cand este prezenta triada:proba la tuberculina pozitiva, semne radiografice si/sau clinice de tuberculoza si o legatura recenta cu un caz cunoscut de infectie TBC. Diagnosticul se face prin examinare, istoricul bolii, reactia la probele de tuberculina, examene radiologice si culturi de microbi. In plus, se determina daca leziunea este in faza activa, latenta sau vindecata. Doar 10% din cei infectati fac boala manifesta. Reactia intradermica pozitiva la tuberculina indica infectia, dar nu poate diferentia pe cel infectat sau sanatos, de cel purtator de leziuni cicatriciale si vindecat. Diferentierea o face medicul fiziolog. Deoarece obtinerea unei culturi pozitive de bacili este foarte dificila, boala are semne necaracteristice si 95% din TBC-ul primar e localizat in plamani; diagnosticul TBC se bazeaza pe interpretarea raiografiei toracice. Pentru diagnosticul TBC, in special extrapulmonar, se apeleaza la alte mijloace de investigare: ecografie, tomografie, punctie rahidiana, biopsii si examene de laborator. La varstnici infectia se poate reactiva atat la nivel pulmonar, cat si renal, osos, meningean, cu simptomatologie clinica redusa, ceea ce face ca diagnosticul sa fie stabilit cu intarziere. PROFILAXIE Tratamentul tuberculozei pulmonare are ca scop vindecarea complexului primar si prevenirea tuberculozei secundare (ftiziei) la plaman sau in afara lui. Se face sub controlul dispensarului TBC teritorial, timp de 6-9 luni, perioada in care tanarul isi continua activitatea scolara. Regretabil, persista in tara o stigma nejustificata fata de persoanele care sufera de TBC, considerata drept "boala rusinoasa", tinerii care au suferit sau sufera de aceasta boala se feresc sa recunoasca, de frica excluderii sociale. Prevenirea tuberculozei se face prin mentinerea starii de sanatate optima pentru intreaga populatie, prin: nutritie adecvata;evitarea tutunului, alcoolului, a oboselii si a infectiilor debiliante, pentru a creste rezistenta naturala;conditii igienice de trai, aerisirea locuintei; cresterea imunitatii organismului;descoperirea si tratarea la timp a bolanvilor, prin controale periodice la elevi, studenti, profesori, inaintea casatoriei, la personalul medical si la cel din alimentatia publica; controlul clinic, radiolologic si prin reactia la tuberculina a tuturor contactilor directi cu bolnavul. Profilaxia cu hidrazida a copiilor gasiti cu o reactie pozitiva intensa la tuberculina; evitarea contactului cu persoane infectate; efectuarea intradermoreactiei la tuberculina pana la varsta de 30 de ani; diagnosticul precoce al bolii; izolarea si tratamentul prompt, standardizat al bolnavilor cu TBC secundar, la spital sau la sanatoriu; vaccinarea BCG (Bacilul lui Calmette-Guerin, fabricat din bacili vii cu virulenta scazuta) la varsta de 13 si 18 ani; cei vaccinati se imbolnavesc mai rar si fac forme mai usoare; cooperearea la tratamentul medical. TRATAMENT Tratamentul multimedicamentos scade durata bolii si previne rezistenta la antibiotice.

Dispensarele sau spitalele au scheme proprii de tratament si acelea trebuie urmate. Medicamentele antituberculoza au efecte secundare neplacute sau toxice, care trebuiesc cunoscute, pentru a i le spune medicului. Medicamentele antituberculoase se folosesc in combinatii de 2-3 sau chiar 4, deoarece deseori microbii sunt rezistenti la medicamente. De obicei tratamentul se incepe cu: Izoniazida, Rifampicina, Pyrazinamida, Streptomicina, sau Etambutolul. Alte medicamente, folosite in cazuri de rezistenta sau intoleranta medicamentoasa sunt: Etionamida, Cicloserina, Capreomicina, Kanamicina PAS (acid para-amino-salicilic), corticosteroizi etc. Vindecarea se obtine, de obicei, prin distrugerea in mare a bacililor si refacerea starii generale a organismului Se vor respecta examenele radioscopice periodice efectuate cu diverse ocazii (casatorie, angajare, etc) si se va insista si pe masuri de educatie sanitara a populatiei.