Savarine ca la cofetarie

Portii: 25 savarine

INGREDIENTE

Coji savarine
440 g faina alba
300 ml lapte caldut
6 galbenusuri
1 ou intreg
30 g zahar tos
30 g drojdie proaspata sau 1 plic de 7 g drojdie uscata
15 g zahar tos (1/2 de lingura)
50 ml ulei
coaja rasa de la de lamaie
lingurita sare
Sirop pentru trampat
1 L apa
500 g zahar tos
coaja rasa de la lamaie
In plus: 40 ml rom superior

100 g jeleu rosu de fructe sau marmelada

500 g frisca naturala batuta cu 1 lingura de zahar pudra si cu putin zahar
vanilat
30 g unt topit pentru uns

MOD DE PREPARARE
Am inceput cu aluatul. In castronul mixerului am pus drojdia impreuna cu o
lingura de zahar tos si am frecat-o un pic. Am turnat cei 300 ml de lapte caldut
si am desfacut drojdia in el. Din cele 440 g de faina am scos 1/4 deoparte si leam adaugat peste drojdie si lapte. Practic am facut o maia clasica. Am
omogenizat bine acest amestec si l-am presarat cu putina faina (din restul de
3/4), am acoperit vasul cu o punga (sau cu o carpa de bucatarie) si l-am lasat 20
de minute la dospit (prima dospire).

Am asezat galbenusurile si oul intreg in alt castron metalic si am adaugat

zaharul (30 g), sarea si coaja rasa de lamaie. Le-am batut bine cu un tel pana au

devenit spumoase. In reteta spune ca acest vas ar trebui asezat pe baie de aburi
(peste o craticioara in care fierbe 1 deget de apa) ca sa se incalzeasca
amestecul. OK. Aveti mare grija sa nu vi se coaguleze ouale! Am asezat vasul pe
baia de aburi si am amestecat constant timp de 1 minut. Nu are nevoie de mai
mult timp! Si la mine deja ouale dadeau semne ca s-ar face omleta asa ca l-am
retras rapid de pe oala cu aburi si l-am pus in chiuveta, cu fundul in apa rece (ca
sa racesc castronul). Daca chiar vi se intampla pocinogul va trebui sa strecurati
amestecul de oua printr-o sita deasa. Nu se arunca nimic! Observatie: eu zic
ca puteti sari peste treaba cu baia de abur daca ouale nu sunt scoase
din frigider.

Intre timp a dospit si maiaua asa ca am adaugat in ea aceste oua spumoase

(racorite, nu fierbinti!), restul de faina si cei 50 ml de ulei. Nu trebuie mixat mult
acest aluat, doar cat sa fie omogen. Nu m-am abtinut sa nu pun un pic de vanilie
in aluat asta e viciul meu. Nu scrie in reteta dar nu am putut sa fac aluat

dospit fara un strop de vanilie. Bine macar ca aparea coaja de lamaie, ca fara
aia e jale. Totul ar avea gust de drojdie.

Asa arata aluatul de savarine: moale si lipicios. L-am acoperit din nou cu punga
si l-am lasat 30 de minute la dospit (a 2 dospire).

pregatirea formelor de savarine

Am insirat micile forme pe o tava si le-am uns cu putin unt topit (cu pensula) in
reteta se spune ca se pulverizeaza cu ulei. In poza apar si niste forme de silicon,
care sunt foarte potrivite si ele (daca nu aveti de tabla). Am vrut doar sa vi le
arat.

portionare savarine reteta de cofetarie

Aluatul a dospit alte 30 de minute si si-a dublat volumul.

Este foarte elastic, moale si lipicios. Singura varianta in care am putut sa fac
ceva cu el a fost sa rup bucatele cu ajutorul unei linguri de supa si sa ma ajut de
o lingurita ca sa o curat pe prima. Am fost curioasa cate grame are o savarina
cruda (umpland forma doar pana la 3/4 din ea pentru ca mai cresc la copt). Am
pus initial 31 g de aluat dar am decis ca 35-37 g este mai bine pentru ca vor mai
pierde din umiditate la copt.

Gata si umplerea formelor! Nu va bateti capul cu suprafata lor (momentan)

neregulata sau cu faptul ca nu este aluat in toate colturile formelor. Ca orice
dospitura, aluatul va umple singur la copt tot spatiul pus la dispozitie si se va si
bomba estetic la suprafata. Le-am lasat iar la dospit pentru 10 minute ( a 3 a
dospire), acoperite cu carpa de bucatarie. Am pus cuptorul la incins la 220 C.

Dupa 10-12 minute am observat ca au mai crescut si s-au mai bombat. Desi in
reteta nu spune asta, eu le-am uns cu putinul unt topit ramas de la forme. Nu le
strica. In poza se vede ce-am facut cu surplusul de aluat doua forme de silicon:
inima si stea. In locul lor puteti face inca 5-6 savarine mici.

In Retetar este prezentata foarte laconic treaba asta: se coc la foc potrivit pana
se rumenesc. OK. Totusi, sunt dospituri. Am copt niste zeci de cozonaci si de
paini in viata asta si stiu ca e nevoie la inceput de temperatura mare. De aceea
am incins cuptorul la 220 C. Am bagat tava cu savarine la copt si dupa 5 minute
am redus temperatura la 180 C. NU se deschide usa cuptorului in primele 20 de
minute! Sub nicio forma. Le-am urmarit prin geam cum se infoaie si se
rotunjesc, ca niste mingi de tenis. Le-am copt 30 de minute si au fost rumene si
faine.

Le-am intors cu fundul in sus ca sa se aeriseasca si sa nu faca condens in forme.

Miros tare placut a coaja de lamaie. A briose adevarate bine, alea au 250 de
unt la 500 de faina. Le-am lasat 2 ore la racorit, pe gratare.

SIROP PENTRU SAVARINE RETETA DE COFETARIE

Intr-o oala adanca si nu foarte larga am pus 1 L de apa la fiert cu 500 g de zahar.
Am fiert siropul cam 5 minute nu vreau sa devina gros. Am stins focul de sub
el si i-am pus coaja rasa de la 1/2 lamaie. Rom nu se pune in sirop si oricum nu las fi pus decat dupa racirea completa. Dar avem nevoie de sirop fierbinte si de
savarine racorite. Vedeti unde apare si romul.
Am cufundat cate 4-5 coji de savarine (ca asa le zice la aluaturile astea) in oala
cu sirop fierbinte si le-am tot pritocit acolo, cand pe-o parte, cand pe alta, ca sa
absoarba cat mai mult. Le-am scurs cu o lingura perforata si le-am asezat iar pe
gratar. Am terminat cu toate si mi-a mai ramas un castron de sirop. L-am tinut
acolo, sa fie.
Acum intra si romul in scena. Vorbim de rom superio ei, nu trebuie chiar
STROH, asa cum am eu, dar sa nu fie esenta de aia nasoala. Daca aveti un rom
decent la 40 de grade va trebui sa pensulati fiecare savarina cu el (cu 40 de ml
in total). Al meu fiind de 80 de grade a trebuit sa-l diluez cu putin sirop ramas. In
reteta spune ca se pulverizeaza cu rom. Daca aveti flacon pulverizator este si
mai bine. Incepa sa miroasa a cofetarie.

Iar le-am lasat la racorit o ora (ca era fierbinte siropul) si apoi le-am mutat si la
frigider o ora (acoperite cu punga de plastic ca sa nu mi se duca aroma de rom).

umplere cu frisca si decorare cu jeleu

Gata! Am taiat cate un capacel la fiecare savarina si l-am inchis la loc. De ce?
Pentru ca trebuie sa le si decorez cu jeleul rosu si daca le umplu cu frisca imi va
fi mai greu. Observatie: daca vi se pare ca savarinele nu sunt suficient
insiropate puteti acum sa le mai pensulati cu restul de sirop.

Am desfacut un borcan dintr-un minunat si am pus cate putin pe capacele

[Link] batut frisca naturala (Pilos din Lidl cu 30% grasime sau La Dorna,
Zuzu etc) si am indulcit-o cu o lingura de zahar pudra + putina vanilie..

Cu o lingura am umplut savarinele in crapatura de sub capacel. Frisca naturala

este mult mai moale decat porcaria vegetala (care sta ca spuma de ras) asa ca
nu va asteptati ca savarinele astea sa stea cu gurile cascate ca cele din
cofetarii. Si pe vremuri inmulteau frisca naturala cu spuma de ou. Dar ce gust au
savarinele mele eheee!! Se simte romul de calitate, se simt jeleul de
coacaze cu zmeura si frisca naturala.