Scoala Postliceala “Henri Coanda” Brasov

EPIDEMIOLOGIE SI SANATATE
PUBLICA
Tema referat: Gripa
Amg 2

Prof: Panait Elena Elev : Zava Roxana

2021
 GRIPA

Gripa este o boală infecţioasă acută foarte contagioasă, obişnuit autolimitată, febrilă,
cauzată de virusul gripal A sau B, care apare în izbucniri epidemice de severitate variată.
Pandemiile gripale sunt produse de virusuri care au noi variante antigenice de
hemaglutinină (HA) sau de HA și NA (neuraminidază). Genomul virusurilor gripale este
segmentat (8 segmente pentru cele de tip A și B, și 7 segmente pentru cele de tip C).
Pandemiile de gripă sunt produse numai de subtipurile de virus A (pentru că au rezervor
animal), al căror genom se reasortează cu genomul virusurilor infecțioase pentru păsări.
Condiția reasortării genomice este ca cele 2 tulpini virale (umană și aviară) să infecteze
simultan aceeași celulă. Creuzetul reasortării este reprezentat de celulele tractului respirator al
porcului, infectat concomitent de virusurile umane și aviare.
Pandemia gripală din 1889-1891 a fost determinată de un virus asemănător H3. A
început în Siberia și Kazahstan și s-a propagat pe ruta Moscova – Finlanda – Polonia – restul
Europei.
În 1890 a ajuns în America de Nord și în Africa (360 000 de victime). .
Evoluţia gripei este endemică, cu manifestări epidemice la interval de 2-3 ani pentru
virusul de tip A şi 4-6 ani pentru virusul de tipB. Pandemiile care apar datorită unor tulpini
complet noi a virusului, provenite de obicei din Extremul Orient, intervin la 10-20 ani.
Gripa prezintă periodicitate sezonieră, cazurile apărând în sezonul rece, de obicei
iarna-primăvara. În epidemii se îmbolnăvesc iniţial copiii din colectivităţi, fiind cuprinsă apoi
şi restul populaţiei.
 Cele 3 pandemii majore ale sec. XX produse de virusul gripal de tip A au fost:
 gripa spaniolă (1918), originară din China, adusă de muncitorii chinezi în Europa, a
fost produsă de H1N1, un virus al cărui genom s-a reasortat cu genomul unui virus
aviar. Serviciile de telefonie din Spania au raportat-o în 1918 și de aici i s-a atribuit
numele de “gripa spaniolă”. A fost cea mai severă, cu un mare număr de victime (40-
50 milioane, mai ales adulți tineri).
Numărul victimelor a fost mult mai mare, fiindcă multe țări nu au înregistrat victimele
(URSS postrevoluționară). În Africa subsahariană au murit circa 1,5 milioane de persoane, iar
în India a dispărut o generație întreagă.
 gripa asiatică (1957), cauzată de H2N2 a început în Hong Kong și s-a răspândit în
China – SUA – Anglia (14000 de morți). Al doilea val al pandemiei (1958) a provocat
1,1 milioane de decese.
Noul virus H2N2 a rezultat prin reasortare genomică: a dobândit 3 segmente genomice
(PB1, HA, NA) de la virusul gripal aviar și a păstrat 5 gene de la virusul uman, iar virusul
din ’68 a dobândit 2 gene (PB1 și HA) de la virusul aviar;
 gripa aviară, produsă de un virus patogen aviar (H5N1), care a infectat în intervalul
1997 – 2007 milioane de păsări domestice, 278 de persoane, dintre care 168 de decese.
Este un exemplu tipic de pandemie provocată de un virus infecțios pentru păsări, care a
trecut la om, dar fiind lipsit de contagiozitate, a avut o arie limitată de diseminare.
Patologia pneumoniei produsă de H5N1 este un alt exemplu de răspuns imun înnăscut
scăpat de sub control, amplificat de citokinele eliberate de celulele imunitare nespecifice
(macrofage și celulele dendritice).
Pandemiile de gripă din 1918, 1957, 1968 au fost produse de virusuri al căror genom a
rezultat prin fenomenul de reasortare.
 Factorii epidemiologici principali sunt:

1.Izvorul de infecţie
Bolnavul cu formă tipică şi atipică,este contagios înainte de debutul clinic 1-3 zile, în
prodrom şi în perioada de stare, timp de 3- 5 zile, prin secreţiile respiratorii; infectaţii fără
manifestări clinice; rezervor de virus pot fi şi unele animale: cai, porci, păsări, gazde care au
rol şi în producerea unor mutante deosebit de virulente. Indicele de contagiozitate variază
între 10-15% până la 50-70%.
2. Transmiterea este pe cale aeriană, prin picături si indirectă, prin obiecte contaminate
recent cu secreţii respiratorii (rar, datorită rezistenţei scăzute a virusului în mediul extern).
3. Receptivitatea fiind generală, crescută la copii, bătrâni, bolnavi cronici.
4. Imunitatea obţinută prin infecţie, este de 1-2 ani pentru infecţia cu virusul tip A şi de 3-5
ani pentru virusul tip B; postvaccinală, cu durată de 1-2 ani pentru tulpinile aflate în vaccin.

Factorii epidemiologici secundari - naturali de mediu:

 schimbările bruşte de presiune,
 temperatură,
 umiditatea crescută,
 vânturile;
 factorii- economico-sociali: deficienţele de igienă, aglomeraţia, condiţiile de muncă,
mediu, densitatea, mişcările populaţiei.
Morbiditatea gripală are origini multiple. În primul rând, boala, sub forma sa gravă,
poate fi mortală. În al doilea rând, există un număr ridicat de cazuri ușoare până la moderate,
care duce la multiplicarea zilelor de concediu medical și la pierderea productivității populației
active. Ambele efecte au o incidență economică considerabilă.
Morbiditatea variază de la an la an, ceea ce face dificilă estimarea mortalității anuale.
Dintr-o estimare care analizează mortalitatea excedentară atribuită gripei, reiese că, atunci
când gripa sezonieră este ușoară, numărul de decese este de 8 la 100 000 de persoane și că
acest număr trece la 44 în anii în care aceasta este mai gravă, fără a fi pandemică. Date
similare reies dintr-o altă estimare independentă, cu rata mortalității excedentare medii de 25
la 100 000 de persoane între 1989 și 1998.
Prin extrapolarea acestor date la o populație comunitară de aproximativ 500 de milioane
de persoane în 2008, ele ar corespunde la 40 000 de decese pentru un an moderat și la 220 000
dacă gripa sezonieră a fost deosebit de gravă, ceea ce nu s-a constatat recent.
Profilaxia specificã constã în vaccinare antigripalã sau chimioprofilaxie. Vaccinurile
aflate în uz pot fi cu virus viu inactivat, cu virus viu atenuat sau cu antigene virale obtinute
prin recombinare geneticã.
Webografie:

1. eur-lex.europa.eu/legal-content
2. Scribd.com
3. wikipedia