REFERAT

DISCIPLINA: FARMACOLOGIE

DERMATITA ATOPICA LA COPII

- PATOLOGIE SI TRATAMENT -
 CUPRINS
1. Definitie
2. Cauze
3. Semne si simptome
4. Diagnostic
5. Tratament
6. Bibliografie
 1. Definitie
Dermatita este o inflamare a pielii, care poate avea mai multe cauze si poate avea loc in
mai multe forme. De obicei, dermatita implica o eruptie cutanata insotita de o inrosire a zonei
afectate. Medicii au descoperit trei forme de dermatita, si anume dermatita atopica, dermatita
de contact si dermatita seboreica.

Dermatita atopica este cea mai des intalnita boala cronica de piele din perioada copilariei.
La nivel mondial, 1 din 5 copii se confrunta cu aceasta afectiune neplacuta, care se poate
ameliora abia spre varsta de 5 ani sau chiar dupa incheierea perioadei de pubertate. Termenii
sunt alaturati pentru a descrie cel mai bine boala cronica pornind, asadar, de la inflamatia
pielii, care poarta numele de dermatita, si predispozitia genetica de a dezvolta diverse alergii,
care inseamna atopie.
Dermatita atopica, denumita si eczema, este o afectiune de durata cu tendinta de reaparitie
periodica. Dermatita atopica provoaca inrosirea pielii si mancarimi ale acesteia, avand o
frecventa de 20% in cazul copiilor si de maximum 3% in cazul adultilor. Deseori insotita si
de astm, dermatita atopica nu poate fi complet vindecata, insa exista multiple metode de
preventie si masuri de ingrijire ale afectiunii, care pot reduce din senzatia de prurit si pot
preveni recidivele.

Primele semne ale dermatitei atopice pot aparea cel mai devreme la cateva saptamani de
la nastere, dar boala va incepe sa se manifeste abia din a treia luna de viata a bebelusului.

Majoritatea cazurilor apar in primii 5 ani de viata, 60% din cazuri avand un debut in
primul an de viata. Din fericire 70% dintre copiii cu dermatita atopica au o remisie a bolii in
perioada adolescentei.

Dermatita atopica poate sa debuteze si la varsta adulta fara antecedente in copilarie.

Cazurile de copii cu dermatita atopica care asociaza astm alergic si alergii au un risc mai
mare de prezenta a bolii si la varsta adulta.
 2. Cauze
Dermatita atopica la copii este cauzata de o combinatie de factori genetici si imunologici.
Dermatita atopica poate aparea pe fond genetic, atunci cand este afectata o gena, dar poate
avea si alte cauze, afectiunea fiind mediata de sistemul imun. Oamenii de stiinta au
identificat cateva posibile cauze ale dermatitei atopice la bebelusi si copii:
 Disfunctie a barierei cutanate – o mutatie a genei FLG (filaggrin) ar putea fi cauza
dermatitei atopice. Se pare ca aceasta gena codifica proteina profilaggrin implicata in
mentinerea barierei cutanate. Acest lucru inseamna ca gena FLG ajuta la mentinerea
umiditatii pielii si la apararea pielii impotriva microorganismelor si alergenilor. O disfunctie
a genei FLG inseamna ca exista si o disfunctie a acestui mecanism de aparare. De asemenea,
si alti factori sunt implicati in bariera cutanata, cum ar fi unele grasimi sau peptide.
Disfunctia acestora poate favoriza dermatita atopica.
 Disfunctie imuna – in cazul pacientilor cu dermatita atopica, s-au identificat si anumite
tulburari ale sistemului imun. Se pare ca acestia ar avea un numar crescut de celule imune
TH2 (limfocite T helper de tip 2), celule imune care afecteaza functionarea genei FLG si altor
factori ai barierei cutanate. 

Factori de risc ai dermatitei atopice - Anumite persoane sunt mai predispuse la dermatita
atopica decat altele. Prin urmare, exista anumiti factori de risc pentru aceasta afectiune:
 Genul masculin – in cazul copiilor mici, s-a observat ca dermatita atopica apare mai frecvent
la baieti. Pe de alta parte, la varsta adolescentei, afectiunea este mai comuna la fete.
 Istoricul medical familial de atopie – daca parintii au un istoric medical de dermatita
atopica, dar si alte alergii (rinita alergica, astm), copilul are un risc ma ridicat de a dezvolta
dermatita atopica, fata de copiii care nu au in familie aceste afectiuni.
 Expunerea la alergeni – alergenii din alimentatie, din fungi (ciuperci patogene) sau de la
pisica ar putea creste riscul de dermatita atopica si de persistenta a afectiunii.
 Expunerea la fumul de tigara
 Obezitatea infantila
 Deficitul de vitamina D – la copiii cu dermatita atopica a fost identificat un nivel seric
scazut de vitamina D.

Factori declansatori ai dermatitei atopice - Dermatita atopica la copii poate exacerba sau
se poate reactiva dupa o perioada de remisie, sub influenta unor factori declansatori sau
triggeri:
 Infectii virale
 Produse cosmetice, Parfumuri (din sapunuri, detergenti)
 Temperaturile extreme (vreme prea rece sau prea calda, apa prea rece sau prea fierbinte)
 Transpiratia
 Pielea uscata
 Fumul de tigara
 Parul de animale
 Alimente cu potential alergen (alune, oua, grau, lapte, peste) – trebuie identificate de un
medic alergolog.
 Lana
 Acarienii de praf
 Polenul
 3. Semne si simptome
Aspectul clinic al dermatitei atopice este destul de variat, fiind relativ diferit de la
persoana la persoana. Din cand in cand, pacientii cu dermatita atopica sufera de puseuri de
acutizare, in timpul carora pielea devine inflamata, rosie, uneori cu mici vezicule/basicute si
zone care „zemuie” un lichid clar.
Intre episoadele acute pielea poate parea normala sau poate avea aspect de eczema
cronica cu zone uscate, ingrosate si pruriginoase.
Aspectul clinic al eczemei variaza in functie de:
 prezenta sau absenta unei infectii sau alte patologii concomitente
 produsele topice aplicate anterior prezentarii la medic
 varsta si etnia pacientului
 alti factori

Sugarii - Sugarii fac de obicei forme diseminate de dermatita atopica. Tegumentele lor sunt
uscate, scuamoase si rosii cu multe urme datorate scarpinatului. Obrajii sunt primul loc
afectat de dermatita atopica la sugari.

Zona de scutec nu este afectata („semnul scutecului”), pentru ca scutecul retine umezeala,
hidratand pielea si protejand impotriva scarpinatului.
La fel ca majoritatea copiilor, acestia pot dezvolta dermatita de scutec daca scutecele
murdare sau ude nu sunt schimbate frecvent.

Copii mici si prescolari - Pe masura ce copiii incep sa mearga, eczema atopica devine din ce
in ce mai localizata si pielea se ingroasa. Copiii mici se scarpina insistent, in aceste cazuri
leziunile pot sa arate ca rani deschise.

La aceasta grupa de varsta eczema este localizata mai ales pe suprafetele

extensoare (exterioare) ale articulatiilor, mai ales pe maini, coate, glezne si genunchi. Uneori
pot fi afectate si organele genitale. Pe masura ce copilul creste, localizarile de preferinta
devin suprafetele flexoare (pliurile) ale acelorasi articulatii. Tegumentele afectate
devin lichenificate (uscate si ingrosate), ca raspuns al pielii la scarpinatul si frecatul
permanent. La unii copii afectarea zonelor de extensie persista mult timp.

Copii mari - Copiii mari au de cele mai multe ori afectate suprafetele flexurale de la nivelul
coatelor si genunchilor. Alte zone cu susceptibilitate crescuta sunt pleoapele, lobii urechilor,
gatul si scalpul.
La aceasta grupa de varsta pot sa apara pentru prima oara, vezicule sau bule pruriginoase pe
palme si degetele de la maini si uneori si pe picioare. Aceasta manifestare este cunoscuta
drept (cheiro) pomfolix sau dermatita veziculara acuta a mainilor/picioarelor.
La unii copii dermatita atopica se poate manifesta printr-un tipar numular (zone rotunde, in
forma de moneda) diseminat la nivelul intregului corp. Aceste zone rotunde
sunt xerotice (uscate), rosii si pruriginoase si pot fi usor confundate cu o infectie fungica
(dermatofiti – Tinea corporis) a pielii.
La cei mai multi copii eczema se amelioreaza in timpul anilor de scoala si poate chiar sa
dispara complet pana in adolescenta, desi trebuie sa retinem ca, datorita naturii genetice a
afectiunii, functia de bariera a pielii nu este si nu va fi niciodata complet normala.
 4. Diagnostic
Dermatita atopica la bebelusi si copii este diagnosticata de un medic dermatolog pediatru si
de un alergolog pediatru. Diagnosticul este pus in urma:
 Anamneza – medicul poarta o discutie cu parintii, pentru a afla istoricul medical familial.
Astfel, poate identifica predispozitia copilului la atopie.
 Examenului clinic – la examinarea fizica, medicul observa semnele clinice sugestive pentru
dermatita atopica.
 Teste de sange – pacientii cu dermatita atopica au, de obicei, un nivel ridicat de eozinofile si
IgE in sange. 
 Proba de piele – poate fi recoltata o proba de la nivelul leziunilor, pentru a exclude prezenta
unor infectii.
 Biopsie cutanata – rar, poate fi nevoie de prelevarea unei probe ale pielii si de examinarea
acesteia la microscop. 
 5. Tratament
Măsuri generale

 depistare şi excludere factori declanşatori: alergeni alimentari, infecţii, alergeni casnici

 umidifiere aer
 dieta (suokiment de acizi grasi esentiali)
 Creme (moisturizer) – pentru a trata uscaciunea pielii, raspunzatoare de mancarimi si
disconfort: aplica dupa baie, creme pentru dermatita atopica a copiilor. Produsele
dermatocosmetice pentru pielea cu tendinta atopica se gasesc in farmacii, dar pot fi prescrise
si de medic. Se recomanda cremele fara parfum, cu ceramide si vaselina. Se aplica de mai
multe ori pe zi. 
 Bai calde – baia copilului nu trebuie sa dureze mai mult de 10 minute, iar apa trebuie sa fie
calda (nu fierbinte, nu rece), pentru a preveni iritarea pielii.
 Baia cu ovaz – baia cu ovaz poate fi considerata un tratament naturist al dermatitei atopice la
copii, deoarece calmeaza iritatiile pielii si mancarimile. Pregatirea baii cu ovaz presupune
adaugarea de fulgi de ovaz fin macinati (pulbere) in apa de baie, pana ce apa capata o culoare
laptoasa.
 Sapunuri blande si detergenti potriviti – utilizeaza sapunuri blande, fara parfum pentru
curatarea pielii copilului. De asemenea, detergentul pentru rufe trebuie sa fie neparfumat si
hipoalergenic.
 Uscare atenta – dupa baie, nu freca prosopul de pielea copilului, deoarece acest lucru poate
agrava afectiunea. Tamponeaza cu grija pielea celui mic!
 Haine lejere – imbraca copilul in haine lejere, din bumbac, deoarece hainele stramte pot
intensifica simptomele. 

Tratament medical
Tratamentul topic (local) este un compartiment obligatoriu şi important al terapiei complexe a
dermatitei atopice.
• GCST sunt remediile de primă linie în tratamentul acutizărilor de DA.
• GCST prezintă medicaţia de start a dermatitei atopice cu evoluţie medie severă şi severă.
• În caz de complicaţii infecţioase sunt indicate preparatele combinate de uz topic – cu
conţinut de glucocorticosteroizi, antibiotice şi antimicotice.
• Inhibitorii de calciuneurină se folosesc în formele lejere sau în cele medii severă, sau la
ameliorarea stării (după tratamentul cu GCST) în formele severe de DA.
• Preparatele antiinflamatoare fără conţinut de glucocorticosteroizi anterior folosite (dohot,
naftalană, ihthiol), la moment din cauza eficacităţii reduse şi a capacităţii înalte de
fotosensibilizare a pielii practic nu se folosesc.
• Remediile emoliente se folosesc în mod obligatoriu în terapia DA pentru ameliorarea
funcţiei de barieră a dermei şi pentru restituirea stratului lipidic epidermic.
• Terapia antihistaminică sistemică, atît cu remedii sedative, cît şi cu cel nonsedative este
terapia de bază a dermatitei atopice la copii.
• Tratamentul antibacterian sistemic este indicat doar pacienţilor cu infecţii bacteriene
dermice severe, însoţite de febră, intoxicaţie, dereglări ale stării generale.
• Terapia de imunosupresie se foloseşte în cazurile deosebit de severe ale DA, la ineficienţa
altor metode de tratament. Se recomandă cure de scurtă durată de glucocorticosteroizi
sistemici, Ciclosporină, Azatioprină.
• Terapia de hiposensibilizare specifică nu este recomandată pacienţilor cu DA. Totodată,
poate fi înalt eficientă în caz de astm bronşic, rinoconjunctivită alergică asociate
Particularităţile de administrare a medicaţiei copiilor suferinzi de dermatită atopică în
funcţie de vîrstă Tratamentul topic este indicat tuturor pacienţilor cu dermatită atopică şi se
efectuază cu remedii de acţiune antiinflamatoare steroide şi nonsteroide, preparate combinate
de uz topic (glucocorticosteroizi, antibiotice şi antimicotice) şi cu remedii emoliente.
Selectarea formei terapeutice de administrare este dictată de perioada, caracterul afectărilor
dermice şi de localizarea procesului patologic.

Indicaţii pentru utilizarea diferitelor forme terapeutice ale remediilor de uz

extern:

Emulsie (loţiune)
• Zemuire
• Partea piloasă a capului
• Intoleranţa altor forme
Cremă
• Faza acută
• Stadiu subacut
• Zemuire
• Zona pliurilor
Unguent
• Stadiu subacut
• Inflamaţie cronică
Unguent gras
• Proces cronic
• Lichenificare sau xeroză excesivă
 Glucocorticosteroizii topici se indica copiilor cu forme medii severe, severe sau
continuu recidivante ale dermatitei atopice, in cazul rezistenţei la alte forme de. În funcţie de
potenţa terapeutică, glucocorticosteroizii topici se divizează în cîteva clase (sau grupuri), în
Europa evidenţiindu-se 4 clase:

I – potenţă scăzută

- Hidrocortizonă acetat 0,5%, 1%, 2,5%

- Prednisolon 0,5%

II – potenţă medie

- Mazipredon clorhidrat 0,25%

- Hidrocortizonă 17 – butirat 0,1%

- Fluocinolonă acetonid 0,025%

- Flumetazonă pivalat 0,02%

- Fluocortolon 0,25%

III – potenţă mare (înaltă)

- Betametazonă valerat 0,1%

- Triamcinolonă acetonid 0,1%

- Metilprednisolon aceponat 0,1%

- Budesonid 0,025%

- Halometazonă* monohidrat 0,05%

- Mometazonă furoat 0,1%

IV – superpotenţă

- Clobetazol propionat 0,05%

- Halcinonid* 0,1%

Reguli de administrare ale glucocorticosteroizilor topici :

1. Nu se folosesc cu scop de profilaxie a dermatitei atopice.
2. GCST contemporani por fi administraţi în orice regiune a tegumentelor (în afară de zona
periorbitară).
3. Se preferă remediile cu eficienţă inaltă, acţiune de lungă durată.
4. De început tratamentul cu glucocorticosteroizi de potenţă mare (3-5 zile), apoi de continuat
cu remedii de potenţă medie şi scăzută.
5. GCST se folosesc pînă la lichidarea simptomelor maladiei (inclusiv, a pruritului).
6. Durata tratamentului poate alcătui de la 3-5 zile pînă la 1 lună de administrare zilnică (în
caz de necesitate e posibilă o cură mai îndelungată, în mod intermitent).
7. Copiilor în vîrstă de pînă la 2 ani se indică remedii nefluorurate.
8. Complicaţiile infectioase necesită a fi sanate pînă la indicarea glucocorticosteroizilor
topici.
9. Nu se recomandă administrarea remediilor clasei IV (foarte active) copiilor sub 14 ani.
Contraindicaţii pentru administrarea glucocorticosteroizilor topici:
1. Tuberculoză sau lues cutanat
2. Infecţii virale (varicelă, herpes simplex)
3. Sensibilizare înaltă a pacientului faţă de componentele preparatului
Glucocorticosteroizii topici mai frecvent folosiţi în tratamentul dermatitei atopice la copii:

Preparatul Vîrsta de la care se permite Frecvenţa administrării

administrarea preparatului
Hidrocortizon acetat De la nastere 2 ori în 24 de ore
Prednisolon De la 1 lună 2 ori în 24 de ore
Metilprednisolon aceponat De la 6 luni 1 dată în 24 de ore
Hidrocortizon 17 – butirat De la 6 luni 1-2 ori în 24 de ore
Mometazonă furoat De la 6 luni 1 dată în 24 de ore

Efecte adverse în administrarea de lungă durată a glucocorticosteroizilor topici:

Locale:
• Atrofia pielii
• Rozacee, acne, strii
• Hipertrihoză
• Infectare secundară a pielii (bacteriană, fungică)
• Dereglări de pigmentare a pielii
• Tahifilaxie
Sistemice:
• Supresiunea axului adrenal-hipotalamic-pituitar
• Retenţie în creştere
• Dezvoltarea sindromului Kuşing
 Imunomodulatoarele de uz topic (inhibitorii de calciuneurină) prezintă o
medicaţie antiinflamatoare nonsteroidă. În practica medicală se folosesc două remedii: crema
Pimecrolimus şi unguentul
• Se administrează copiilor mai mari de 3 luni.
• Se aplică pe orice porţiuni ale pielii.
• E indicat copiilor cu DA lejeră şi medie severă sau la ameliorare de stare (după
finalizarea curei de glucocrticosteroizi topici) în dermatitele severe.
• Riscul dezvoltării infectării secundare a pielii este mai scăzut la pacienţii trataţi cu
Pimecrolimus, comparativ cu pacienţii trataţi cu GCST.
• Pacienţilor care administrează Pimecrolimus li se recomandă minimizarea expunerii
la razele solare.
Remediile topice cu efecte antibacterian şi antimicotic sunt eficiente în terapia
pacienţilor cu DA complicată cu infecţii bacteriene sau fungice ale pielii. Pentru evitarea
extinderii infectării fungice pe fundal de terapie antibacteriană este indicată administrarea
preparatelor combinate, cu conţinut de bacteriostatice şi antifungice (de exemplu, Natamicină
+ Neomicină + Hidrocortizonă sau Betametazonă + Gentamicină + Clotrimazol).
Remediile emoliente, datorită faptului că diminuează inflamaţia şi relaxează
ţesuturile tegumentare, sunt incluse în standardele terapeutice de ultimă oră a dermatitei
atopice. Acest grup de remedii include preparatele tradiţional folosite (Lanolină,
Dexapantenol) şi preparatele cosmetice curative contemporane.
Regulile de administrare ale emolientelor
• Se folosesc zlnic, nu mai puţin de 2 ori per zi.
• Se administrează în ansamblu cu GCST şi cu inhibitorii de calciuneurină şi în
perioada de remisiune, în lipsa simptomelor bolii.
• Pentru evitarea tahifilaxiei este necesară substituirea preparatelor în fiecare 3-4
săptămîni.
Cu scop de curăţare a pielii se recomandă:
• Băi zilnice, cu o durată de pînă la 10 min, cu temperatura apei 36-370 C.
• Folosirea produselor igienice (săpun, şampon, gel) cu pH neurtu.
• Evitarea buretilor
Tratamentul sistemic include folosirea preparatelor antihistaminice, antibacteriene,
imunodepresive.
Remediile antihistaminice sunt preparatele cele mai frecvent folosite în terapia
dermatitei atopice. Se indică la imposibilitatea eliminarii alergenelor din mediul habitual al
bolnavului, în contactul permanent cu alergenele incriminate, pentru diminuarea şi
suprimarea inflamatiei alergice a pielii, a pruritului cutanat. Terapia cu antihistaminice
sedative şi nonsedatve (generaţiile 1 şi 2) se califică drept terapie de bază în dermatita atopică
la copii.
Remediile antihistaminice folosite în terapia dermatitei atopice la copii

Remediile de generaţia 1 (sedative) Remediile de generaţia 2 (nonsedative)

Dimetinden Loratadină
Quifenadină Desloratadină
Clemastină Cetirizină
Cloropiramină Levocetirizină
Ciproheptadină Fexofenadină

Antihistaminicele sedative
• Nu se folosesc timp îndelungat, continuu.
• Se folosesc doar în acutizări, în cure de scurtă durată înainte de somn.
• Nu se recomandă pacienţilor cu DA, în asociere cu astmul bronşic sau cu rinita alergică.
Efecte adverse: tahifilaxie, somnolenţă, deprimare a funcţiilor cognitive, efecte M-
colinolitice.
Antihistaminicele nonsedative
• Se folosesc timp îndelungat pentru jugularea pruritului, nocturn şi diurn.
• Aproape nu manifestă efecte sedative, posedă efect antiinflamator.
• Se folosesc în tratamentul pacienţilor cu DA, în asociere cu astmul bronşic sau cu rinita
alergică.
Antibioticele sistemice (Spiromicină, Azitromicină, Cefuroxim, Ceftriaxon) se
recomandă pacienţilor cu infecţii bacteriene dermice severe, confirmate. Nu se folosesc în
lipsa simptomelor de infectare dermică. Nu acţionează evoluţia dermatitei atopice.
Administrarea de lungă durată în alte scopuri (de exemplu, terapia formelor rezistente în
tratamentul standard) nu este recomandabilă.
Glucocorticosteroizii sistemici (Prednisolon, Dexametazonă) se indică în cure de
scurtă durată.
• Se folosesc în formele severe de dermatita atopica, rezistente la tratamentele
glucocorticosteroid – topic şi antihistaminic.
• Se adminisrează în sindromul pruriginos agresiv pe fundal de afectare difuza a
pielii.
• La folosire îndelungată au efecte adverse semnificative.
Ciclosporina A, Azatioprina sunt eficiente în dermatitele atopice severe care nu
cedează la alte modalităţi de tratament. Din motivul toxicităţii şi al multiplelor efecte
secundare, utilizarea lor este foarte limitată. Mai frecvent se foloseşte Ciclosporina în cure
scurte, cu durată medie de 8 săptămîni.
Fototerapia UVB + UVA/PUVA este indicată pacienţilor cu afectări dermice difuze,
rezistente la terapia standard, copiilor mai mari de 12 ani.
 Schema de tratament:
 tratament local

 tratament de atac (7 zile)

 DA infantilă: dermatocorticoid nefluorurat clasa III, formă farmaceutică

cremă

 DA la copil: dermatocorticoid nefluorurat clasa III, formă farmaceutică

cremă

 DA la adult: dermatocorticoid clasa III, formă farmaceutică cremă/unguent

 tratament de întreţinere (până la remiterea episodului)

 dermatocorticoid nefluorurat, formă farmaceutică cremă/unguent

 topic inhibitor de calcineurină

 emolient / hidratant

 tratament local iniţiat de medicul dermatolog pentru cazuri selectate: tacrolimus,

pimecrolimus

 antihistaminic anti H1

 tratament adaptat lezional

 leziuni suprainfectate: antibiotice topice (acid fusidic, gentamicina, mupirocin,

retapamulin etc.) sau sistemice

 erupţie diseminată / dermatită atopică formă moderată

- terapie locală

- asociaţii dermatocorticoizi-antibiotic maxim 2 saptamani

- dermocorticoid nefluorurat clasa III, cremă timp de 7-14 zile, aplicat

zilnic, apoi discontinu, înlocuit apoi cu clasa I sau

dermatocorticoizi de noua generatie

- pimecrolimus cremă, tacrolimus unguent

- emoliente – tratament de întreţinere

- terapie sistemică

- antibiotic sistemic antistafilococic 3-7 zile

- antihistaminice anti H1 generaţie II sau generaţie I în funcţie de caz

  cazuri severe-refractare la tratament (neremise după 6 săptămâni de terapie)

suplimentar faţă de cele anterioare (tratament intraspitalicesc):

- dermatocorticoid clasa IV

- corticoterapie sistemică

- ciclosporină

- UVA, UVB bandă îngustă

- micofenolat mofetil

- metotrexat

 tratamentul pro-activ de întreţinere a dermatitei atopice cu tacrolimus, cazuri

moderate şi severe pentru prevenirea apariţiei recurenţelor şi pentru prelungirea intervalului
de timp între două recurenţe va fi recomandat pacienţilor la care apariţia episoadelor de
exacerbare se înregistrează cu o frecvenţă crescută (de 4 ori sau mai mult pe an). La pacienţii
cu vârsta de 16 ani şi peste se recomandă utilizarea de tacrolimus unguent 0.1%, iar la copii şi
adolescenţi, cu vârsta de 2 ani şi peste se recomandă utilizarea de tacrolimus unguent 0.03%.

Evaluarea stării de sănătate se efectuează după 12 luni.

6. Bibliografie
1. Avena-Woods, Carmela. “Overview of Atopic Dermatitis.” AJMC, 2020,
www.ajmc.com/view/overview-of-atopic-dermatitis-article. Accessed 22 Dec. 2020.
2. ‌Camfferman, Danny, et al. “Eczema, Sleep, and Behavior in Children.” Journal of
Clinical Sleep Medicine : JCSM : Official Publication of the American Academy of
Sleep Medicine, vol. 6, no. 6, 2010, pp. 581–8,
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3014245/. Accessed 22 Dec. 2020.
3. Pyun, Bok Yang. “Natural History and Risk Factors of Atopic Dermatitis in
Children.” Allergy, Asthma & Immunology Research, vol. 7, no. 2, 2015, p. 101,
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4341330/, 10.4168/aair.2015.7.2.101.
Accessed 22 Dec. 2020.
4. “Does My Baby Have Eczema?” WebMD, WebMD, 17 Mar. 2009,
www.webmd.com/parenting/baby/baby-eczema-questions-answers#1-3. Accessed 22
Dec. 2020.
5. ‌“Atopic Dermatitis (Eczema) - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic,  , 2020,
www.mayoclinic.org/diseases-conditions/atopic-dermatitis-eczema/symptoms-
causes/syc-20353273. Accessed 22 Dec. 2020.
6. Cole, Gary W. “Atopic Dermatitis Symptoms, Causes, vs. Eczema, Remedies, and
Treatment.” MedicineNet, MedicineNet, 31 Oct. 2019,
www.medicinenet.com/atopic_dermatitis/article.htm. Accessed 22 Dec. 2020.
7. ‌Iftikhar, Noreen. “Oatmeal Baths for Babies: How-To, Benefits, and
More.” Healthline, Healthline Media, 17 Sept. 2020,
www.healthline.com/health/baby/oatmeal-bath-for-babies#how-to-do-it. Accessed 22
Dec. 2020.
8. ‌Victoria Dimitriades, Victoria, and Elizabeth Wisner. “Treating Pediatric Atopic
Dermatitis: Current Perspectives.” Pediatric Health, Medicine and Therapeutics, June
2015, p. 93, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5683272/,
10.2147/phmt.s72461. Accessed 22 Dec. 2020.
9. ‌Oszukowska, Magdalena, et al. “Role of Primary and Secondary Prevention in Atopic
Dermatitis.” Advances in Dermatology and Allergology, vol. 6, 2015, pp. 409–420,
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4697018/, 10.5114/pdia.2014.44017.
Accessed 22 Dec. 2020.