DERMATITA ATOPICA

CAZURI CLINICE :

Diagnostic : DERMATITA ATOPICĂ INFANTILĂ

Status dermatologic: Se observă un proceseritematos in faza acută a bolii cu prezenta veziculelor la nivelul
obrajilor și scuamo-cruste pe frunte.

Diagnostic : DERMATITA ATOPICĂ JUVENILĂ

Status dermatologic : Procesuleritematos are o localizare foarte tipică, afectând plicile coatelor și poplitee,
unde se pot observa inițial leziuni papulo-veziculoase urmate ulterior de o lichenificare rapidă .
Definitie
Dermatita atopică este o maladie cronică alergică, care se dezvoltă la persoanele cu predispunere ereditară
către atopie, are o evoluţie recidivantă cu un şir de particularităţi clinice de varstă şi se manifestă prin erupţii
exsudative şi/sau lichenoide, nivel înalt de IgE serice şi hipersensibilitate către iritaţii specifice (alergice) şi
nespecifice.

Etiopatogenie
Dermatita atopică are o etiologie multifactorială, încă necunoscută în totalitate.
În patologie se consideră că sunt implicate mecanisme genetice, epigenetice, dar şi numeroşi factori de
mediu, în special alimentari. Noile perspective asupra geneticii şi fiziopatologiei dermatitei atopice dezvăluie
un rol important al anomaliilor structurale de la nivelul epidermului, precum şi al reglării imune, modificări
determinate genetic, dar şi prin interacţiunea cu factorii de mediu, în special cei alimentari (4).
Funcţia de barieră a epidermului este prima linie de apărare între organism şi mediu. Astfel, epidermul
împiedică factorii alergeni din mediu, toxicele, iritanţii şi microorganismele să intre în organism, în acelaşi
timp previne şi pierderea excesivă de apă prin tegument (1).
În dermatita atopică, scăderea funcţiei de barieră a epidermului se asociază cu afectarea producţiei de
filagrină – proteină bazică ce conţine histidină, care contribuie la asamblarea filamentelor de keratină între
ele, cu un nivel scăzut de ceramide-lipide intraepidermice, având un rol important în menţinerea hidratării
epidermale şi în troficitatea epidermală (4).
Studiile genetice au arătat implicarea genelor ce codează proteine structurale epidermale/epiteliale, precum
filagrina (prin gena FLG), enzima chimotroptică a stratului cornos (fiind afectată gena KLK7), inhibitorul
limfoepitelial de tip Kazal implicat în transformarea profilagrinei în filagrină (mutaţii ale genei SPINK5)(3).
Studiile genetice mai noi au determinat mutaţii şi ale genelor care reglează funcţiile acestor proteine, nu
numai mutaţii care determină modificări structurale ale barierei epidermale (4).
De asemenea, în patologia dermatitei atopice au fost implicate mutaţii ale genelor ce codează elemente
principale ale sistemului imun, de exemplu: interleukine (gene ce codează IL-4, IL-13), citokine (mutaţii ale
genei RANTES-CCL5), eotaxina-1 (gena CCL11)(3). Aceasta se manifestă printr-un răspuns cutanat şi sistemic
crescut al limfocitelor de tip Th2. Modificările imunologice cutanate sunt înregistrate atât la nivelul
leziunilor, cât şi al epidermului intact, determinând creşterea hiperreactivităţii la factorii de mediu (3).
În patologia dermatitei atopice, un rol important îi revine prezenţei a două elemente patognomonice: leziunile
de grataj şi pruritul asociat, leziuni cu efect bidirecţional – gratajul accentuează pruritul, iar pruritul
determină, la rândul său, leziunile de grataj. Prezenţa acestui cerc vicios va duce la afectarea tegumentului, va
amplifica inflamaţia şi va creşte riscul de infecţii (3). Pacienţii cu dermatită atopică au o predispoziţie unică la
colonizare sau infecţie de către organismele microbiene, în special Staphylococcus aureus, Malassezia spp. şi
virusul herpes simplex.

Clasificare
O clasificare unanim acceptată a dermatitei atopice nu este elaborată. Totodată majoritatea clinicilor
folosesc clasificarea maladiei dependent de varsta copilului, suprafaţa ariei afectate, severitate,
perioada maladiei
In funcţie de varstă
 Dermatita atopică infantilă (pînă la 2 ani)
 Dermatita atopică a copilului (pînă la 12 ani)
 Dermatita atopică a adolescentului (după 12 ani)

In funcţie de suprafaţa afectată

• Forma localizată, cînd suprafaţa afectării constitue mai puţin de 5% din ţesutul tegumentar
• Forma raspindită, cînd suprafaţa afectarii se extinde de la 5% la 50% din ţesutul tegumentar
• Forma difuză, cînd suprafaţa afectării depaşeşte 50% din totalul ţesutului tegumentar

După severitate (tabelul 1)

• Evoluţie lejeră (usoară)
• Evoluţie sever-medie
• Evoluţie severă

Tabelul 1. Clasificarea dermatitei atopice în funcţie de severitate

Criterii de diagnostic
Formularea diagnosticului se bazează pe aspectul clinic.
Criteriile propuse iniţial de Hanifin şi Rajka au fost revizuite ulterior de către Williams şi grupul
The UK Working Party’s Diagnostic Criteria for Atopic Eczema(8).
Astfel că, în prezent, diagnosticul se pune dacă sunt reunite 3 criterii majore din 4 şi 3 criterii
minore din cele 19 prezente în tabelul 2(3)

Tabelul 2. Criterii de diagnostic

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferenţial al dermatitei atopice se poate face cu
 dermatita seboreică a sugarului,
 dermatita seboreică a adultului,
 dermatita de contact,
 eczema numulară,
 psoriazis,
 ihtioză
 scabie.
Reamintesc faptul că, de cele mai multe ori, dermatita atopică poate coexista cu celelalte
afecţiuni dermatologice.
Conduita pacientului cu DA
Obiectivele procedurilor de diagnostic în DA
• Confirmarea semnelor clinice caracteristice dermatitei atopice
• Evaluarea severităţii dermatitei atopice
Procedurile de diagnostic în DA
• Anamnestic
• Examen clinic
• Investigaţii de laborator şi paraclinice
Paşii obligatorii în abordarea pacientului cu DA
• Determinarea severităţii manifestărilor clinice
• Investigarea obligatorie privind factorii de risc si a condiţiilor clinice asociate
• Evaluarea statusului alergic
• Alcătuirea schemei de intervenţie pentru persoana concretă, pentru termen scurt
(1-3 luni) şi pentru termen lung.
Indicaţiile de tratament sunt în funcţie de severitatea dermatitei atopice şi de impactul
asupra calităţii vieţii pacientului şi familiei, astfel:
 Forma uşoară este caracterizată clinic prin zone de piele uscată, prurit redus (cu
sau fără mici zone de eritem, fără leziuni de grataj); impact redus asupra
activităţilor cotidiene, a somnului şi a interacţiunii sociale. În acest stadiu, se
indică utilizarea emolientelor, a corticosteroizilor topici de potenţă scăzută-medie
sau a inhibitorilor topici de calcineurină (în cazul în care nu răspund sau nu
tolerează corticosteroizii)(1,3).
 Forma moderată prezintă tegument uscat, prurit intens, frecvent, eritem (cu sau
fără leziuni de grataj, îngroşarea localizată a pielii); se caracterizează prin impact
moderat asupra activităţilor cotidiene, prezenţa anxietăţii, limitarea interacţiunii
sociale, tulburări de somn frecvente. În această formă se recomandă asocierea
emolientelor cu terapie proactivă, cu inhibitori de calcineurină topici sau
corticosteroizi topici de potenţă medie sau mare şi aplicarea de pansamente
umede. De asemenea, se poate asocia şi terapia cu ultraviolete (1,3).
 Forma severă se caracterizează prin tegument uscat, prurit permanent, eritem (cu
sau fără excoriaţie, lichenificare, hemoragii, fisuri, modificări de pigmentare);
determină limitarea severă a activităţilor cotidiene, afectare psihică (izolare
socială, anxietate, depresie), insomnie. Această formă clinică impune spitalizare şi
tratament sistemic: ciclosporină A, corticosteroizi orali (cure scurte), metotrexat,
azatioprină, micofenolat mofetil, dupilumab, alitretinoin sau fototerapie cu
PUVA(1,3)
BIBLIOGRAFIE

1. Atopic dermatitis in children: clinical picture and diagnosis EBM Guidelines 2000.

2. Atopic eczema in primary care. MeReC Bulletin vol. 14 number 1, 2003.

3. Shav J. C. Atopic dermatitis. UpToDate December 29, 2003.

4. Eichenfield LF, Tom WL, Chamlin SL, et al. Guidelines of care for the management of atopic dermatitis. J
Am Acad Dermatol. 2014; 70(2):338. Epub 2013 Nov 27.

5.Williams H, Flohr C. How epidemiology has challenged 3 prevailing concepts about atopic dermatitis. J
Allergy Clin Immunol. 2006 Jul; 118(1):209-13.

6.Lisievici C, Solomon I, Drăghici CC, et al. Provocări medicale ale dermatitei alergice. Medichub, Supliment
de Dermatologie, martie 2018.

7.Boguniewicz M, Leung DY. Atopic dermatitis: a disease of altered skin barrier and immune dysregulation.
Immunol Rev. 2011; 242(1):233.

8.Flohr C, Yeo L. Atopic dermatitis and the hygiene hypothesis revisited. Curr Probl Dermatol. 2011; 41:1-34.