Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Explicam, in acest articol, cum se transmite afectiunea, care sunt simptomele, cum se
trateaza si daca poate fi prevenita.
Important de retinut
Sugarii si copiii mai mici de 5 ani prezinta cel mai mare risc de a se imbolnavi de
boala gura-mana-picior. Cu toate acestea, riscul nu este exclus nici in cazul
copiilor mai mari si nici in cazul adultilor. Mai mult decat atat, este posibil ca boala
sa se manifeste de mai multe ori pe parcursul vietii (4).
Boala gura-mana-picior este contagioasa in primele zile, chiar inainte de aparitia
eruptiei cutanate. Blisterele se usuca in aproximativ 10 zile. Boala devine mai
putin contagioasa odata ce blisterele se usuca. Cu toate acestea, virusul poate
rezista in scaun vreme de mai multe saptamani dupa disparitia eruptiei cutanate
(4).
Persoanele infectate pot raspandi virusul zile sau saptamani dupa ce simptomele
au disparut.
Transmiterea bolii gura-mana-picior
Boala gura-mana-picior este cauzata de virusi. Persoana infectata este contagioasa,
ceea ce inseamna ca poate transmite virusul si altor persoane. Afectiunea se
raspandeste foarte usor prin:
spalarea pe maini ori de cate ori este nevoie: mai ales dupa schimbarea
scutecelor, sau dupa folosirea toaletei. Daca apa si sapunul nu sunt la indemana,
pot fi folosite geluri dezinfectante sau servetele cu alcool care pot distruge
germenii (1).
dezinfectarea suprafetelor comune: este recomandat sa cureti suprafetele folosite
intens. In cazul copiilor, trebuie curatate si jucariile, suzetele, pentru ca virusul
poate supravietui pe aceste suprafete zile intregi (1).
invata copilul ce inseamna o buna igiena: cum se poate mentine curat si de ce nu
este bine sa puna degetele sau alte obiecte in gura (1).
izoleaza persoanele bolnave: pentru ca boala gura-mana-picior este foarte
contagioasa, trebuie limitata expunerea persoanelor bolnave, mai ales atunci
cand exista simptome vizibile. De asemenea, daca o persoana adulta este
infectata, este recomandat sa ramana acasa (1).
Informatiile din acest articol nu inlocuiesc consultatia la medic. Informatiile prezentate au
scop pur informativ. Nevoile si simptomele pot varia de la individ la individ si pot depinde
de stilul de viata al fiecaruia, de varsta, de starea de sanatate, dar si de multi alti factori.
Tocmai de aceea, aceste informatii nu trebuie sa inlocuiasca un diagnostic avizat.
Acest articol a fost realizat in baza informatiilor preluate din urmatoarele surse:
Dupa perioada de incubatie de 3-7 zile, boala debuteaza cu febra 39-40 grade Celsius,
scaderea poftei de mancare, iritabilitate, durere in gat si stare generala alterata.
Ulterior boala evolueaza cu aparitia herpanginei (vezicule foarte dureroase la nivelul
cavitatii bucale-palatul moale, gingie, limba, interiorul obrajilor) urmata de eruptia
cutanata sub forma de pete rosii, plate, uneori cu vezicule la nivelul palmelor, coatelor,
feselor, regiunii genitale, genunchilor sau talpilor, fara a fi insotite de prurit ca în cazul
varicelei.
Diagnosticul bolii
Diagnosticul se stabileste pe baza examenului clinic al pacientului si al anamnezei, insa
medicul poate solicita in anumite situatii efectuarea unor culturi virale din leziuni,
materii fecale sau secretii pentru identificarea tulpinii implicate in procesul infectios.
Preventiv masurile care pot fi luate pentru limitarea raspandirii bolii cuprind
respectarea riguroasa a regulilor de iginea personala (spalarea corecta a mainilor) si
a spatiului in care este ingrijit bolnavul (dezinfectarea suprafetelor de contact frecvent
atinse), igienizarea corecta a veselei, dispensarea corecta de materialele cu potential
infectios (scutece, batiste cu secretii, servetele utilizate pentru igienizarea copilului).