Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

“Nicolae Testemiţanu”
Catedra de Otorinolaringologie

Anatomia Clinică și Fiziologia Laringelui.

Importanța Vitală, Socială și Profesională a
Laringelui. Stenoza laringiană, Definiție,
Clasificare. Falsul Crup. Epiglotita
Acută.Traheotomia și Intubația prelungită.
Şef catedră
D.h.ş.m., profesor universitar, academician al AŞ RM I.Ababii
Lector
d.ş.m., conferenţiar universitar Vasile Gavriluța
 Generalităţi
Laringele este un organ tubular cu lumen
reglabil, situat la extremitatea superioarã a
traheei și deschis în hipofaringe, fiind,
totodatã, și organul principal al fonației.
 Generalităţi
Laringele are forma unui
trunchi de piramidã
triunghiularã cu baza
mare în sus si baza micã
în jos, spre trahee.
El prezintã trei fete si
trei margini: douã fete
anterolaterale si o fatã
posterioarã, o margine
anterioarã si douã
margini posterioare.
 Generalităţi
Este format din cartilaje,
unite între ele prin
articulaţii, membrane şi
ligamente.
Deasemenea laringele îşi are
şi muşchii proprii, care
pun în mişcare corzile
vocale, prin aceste mişcări
se închide şi deschide glota
după necesitate.
 Generalităţi

Prezentîndu-se ca o
porţiune diferenţiată a
căilor respiratorii, el
uneşte căile respiratorii
superioare cu cele
inferioare şi la acest
nivel este locul cel mai
îngust al conductului
respirator.
 Topografia laringelui
Laringele este situat în regiunea
anteromediană a gâtului, inferior de osul hioid.
În raport cu coloana vertebrală corespunde
vertebrelor cervicale CIV-CVI;
La copil este mai ridicat – CIII-CIV,
La bătrâni mai coborât – CVI-CVII,
La nou-născut epiglota corespunde marginii
superioare a I vertebre cervicale şi aderă la
uvula palatului moale, ceea ce îi permite
copilului să sugă şi să respire în acelaşi timp.
La 7 ani laringele coboară cu o vertebră,
La 13 ani ocupă poziţia sa definitivă.
 Topografia laringelui
Anterior este acoperit de fascia cervicală şi
muşchii infrahioidieni;
Anterior şi lateral de lobii glandei tiroide;
Posterior se află partea laringiană a
faringelui.
Între aceasta şi feţele laterale ale faringelui
se delimitează, de fiecare parte, recesul
piriform al faringelui, recessus piriformis,
care în jos continuă în esofag.
Raporturile cu această porţiune a faringelui
explică tulburările de fonaţie în unele
faringite, precum şi tulburările de deglutiţie
(disfagia) în unele laringite.
 Topografia laringelui
Superior laringele prin ligamente este suspendat
de osul hioid,
Inferior continuă cu traheea, iar prin muşchiul
sternotiroid este fixat pe stern.
Deşi este bine fixat cu osul hioid, cu faringele,
traheea, laringele are o mobilitate suficient de
mare.
Fiziologic el prezintă mişcări active în direcţie
supero-inferioară în timpul deglutiţiei, fonaţiei şi
respiraţiei.
Această mobilitate este posibilă datorită ţesutului
conjunctiv lax perilaringian şi elasticităţii traheei.
Cartilage și ligamente

Neperechi (impare)
Cricoidul
Tiroidul
Epiglota
Cartilage
Perechi (pare)
- aritenoide
- corniculate
- cuneiforme
- tritiate
 Cartilaje
Cartilajele corniculate, cuneiforme, tritiate,
epiglotic și apexul aritenoidelor au o structură
fibroelastică cu o tendință redusă de calcificare.
Cartilajele tiroid, cricoid și cea mai mare parte a
aritenoidelor sunt hialine, cu tendință sporită de
calcificare, începînd cu vîrsta de după 25 ani.
La vîrsta de 65 ani se pun în evidență la
radiografie.
 Articulații
CRICOTHYROID :
synovial
Formată de coarnele
inferioare ale
thyroid cartilage și
suprafețele laterale
ale cartilajului cricoid
 Articulații
CRICOARYTENOID:
synovial
Articulație între margina
superioară a lamei cart.
cricoid și baza arytenoids.
Permit rotația aritenoizilor în
jurul axei, apropiind și
îndepărtînd apofizele
vocale, mărind sau
reducănd spațiul glotic.
Permit mișcări de
alunecare, apropiind ori
îndepărtînd arytenoids.
 Articulații
ARYTENOCO-
RNICULATE
Synovial ori
cartilaginoasă.
 Muşchii Laringelui
Muşchii extrinseci
Muşchii suprahioizi
1.Digastric 2. Myohyoid
3.Geniohyoid 4.Stylohyoid
Muşchii infrahioizi
1.Omohyoid
2.Sternohyoid
3. SternoThyroid
4. Thyrohyoid
 Muşchii Laringelui
Muşchii intrinseci
1. Artenoideus
- Oblique
- Transverse
2. Lateral Cricoarytenoid
3. Posterior Cricoarytenoid
4. Cricothyroid
5. Thyroarytenoid
6. Ariepiglotic
7.Tiroepiglotic
 Muşchii Laringelui
intrinseci
OBLIQUE ARYTENOID
Origine
- Proc. muscular al cart. aritenoid
Inserție
- Polul sup. al cart. aritenoid opus
Actiune
- Adduce cart. aritenoid (închide rima
glottidis )
Inervație
- N.laringeal recurrent ram. N.vagus
(X)
 Muşchii Laringelui
intrinseci
TRANSVERSE ARYTENOID
Origine
Suprafața post. și procesul muscular
al arytenoid cartilage
Insertion
Suprafețele corespunzătoare ale
cartilajului opus
Action
Adduc arytenoid cartilages
(închid rima glottidis)
Inervație
Recurrent laryng. ram. N. vagus
(X)
 Muşchii Laringelui
intrinseci
CRICOARITENOID LATERAL
Origine
Arcul cricoidului
Insertie
Procesul muscular al arytenoid
cart.
Actiune
Adduc și rotesc median arytenoid
cartilage (închid rima glottidis)
Inervație
Recurrent laryng. ram. N.vagus (X)
 Muşchii Laringelui
intrinseci
CRICOARITENOID POST.
Origine
- Suprafața post.al cart. cricoid
Insertie
- Proc. muscular al
cart.arytenoid
Actiune
- Abduce și rotește lat. cart.
arytenoid (deschide rima
glottidis)
Inervație
- N. laringeal recurrent ram. N.
vagus (X)
 Muşchii Laringelui
intrinseci
CRICOTHYROID
Origine
Suprafața anterolaterală a cricoid
cartilage
Insertie
Suprafa și coarnele a thyroid cartilage
Actiune
Lungesc și tensionează corzile vocale
prin înclinarea thyroid cartilage
înainte
Inervație
Ram. Ext. al N. laryngeal vagus N (X)
 Muşchii Laringelui
intrinseci
THYRO-ARYTENOID sau
VOCALIS
Origine
Suprafața internă al thyroid cartilage
Insertie
Apofiza vocală al arytenoid cartilage
Actiune
Scurtarea și relaxarea corzilor
vocale prin rotația med. și
extiderea al arytenoid cartilage
Inervație
Recurrent laryng. ram. vagus N
(X)
 Vascularizare
ARTERIALĂ
Sup. și inf. LARYNGEAL
ARTERY
VENOASĂ
Sup. și inf. LARYNGEAL
VEINS
DRENAJ LIMFATIC
Nodulii limfatici cervicali
profunzi superiori.
Nodulii prelaringeali
(Delphian), pretraheali și
nodulii cervicali profunzi
inferiori
 Extindere tumorilor maligne din
regiunile supra- și sub glotice
Nodulii limfatici cervicali superiori, profunzi pot servi ca cale de
extindere a tumorilor maligme din etajul superior, supraglotic: peste
40% din aceste tumori maligne pot fi extinse, la momentul
prezentării în Clinică.
Etajul mediu, sau glotic practic este lipsit de sistem limfotic, din
aceste considerente circa 95% din tumorile maligne depistate la
acest nivel, se manifestă clinic printr-o disfonie sau dispnee, însă
fără semne de extindere prin sistemul limfatic la distanșă.
Tumorile din regiunea subglotică frecvent se extind prin lanțul
nodulilor limfatici paratraeali cu mult înainte de prezentare la medic.
Cu toate acestea, plîngerile prezentate sunt disfoniile, dispneea, cît
și prezența pachetelor de noduli limfatici pe gît. Nodulii limfatici
paratraheali sunt situați mai profund și mărirea lor în volum rămîne
ascunsă pentru mult timp.
 Inervație
N.vagus (X)
- Nervul laringeal superior
(ram. Internă – senzitivă)
și (ram. externă - motorie)
- Nervul laringeal recurent
mixt (motorie, senzitivă și
parasimpatică)
Inervația simpatică
(superior and middle
cervical ganglia.
 Conformaţiunea interioară a
laringelui
Porţiunea cea mai îngustă
corespunte corzilor vocale
şi se numeşte glota sau
spaţiul glotic; porţiunea
situată deasupra este
etajul superior
supraglotic sau
vestibulul laringelui, iar
porţiunea situată
dedesubtul corzilor vocale
constituie etajul inferior
subglotic.
 Funcţiile laringelui
A. Funcţie de ordin
biologic cu
importanţă vitală:
1. respiratorie;
2. protecţie
B. Funcţie de ordin
social şi
profesional
3. fonatorie.
 Funcţiile laringelui
A. Funcţie de ordin
biologic cu
importanţă vitală:
1. respiratorie;
2. protecţie
B. Funcţie de ordin
social şi
profesional
3. fonatorie.
 Particularităţi anatomice ale laringelui la copil
Parametrii Copil Adult
Dimensiuni: 1/3 din laringele la adult
Diametru A-P 7 mm 19 mm
Lungimea CV 6-8mm, ½ apofiza vocală a aritenoidului 14-23 mm, ¼ apofiza vocală a
Aria spaţiului glotic 14 mm2 aritenoidului
Spaţiul subglotic D 5-7 mm (n.n. 4,5-5,5mm, prematur n.n. -
3,5 mm)
Aritenoizii Dimensiunile ca la naştere
Lungimea traheei n.născ. 57mm, 18 luni – 80 mm

Localizare Nou născut C4 C7

Configuraţia:
Epiglota Forma omega(Ώ), unghiul cu glota este Aplatizat
ascuţit, baza epiglotei îngustă 1100
Unghiul tiroidului 1100 pentru ambele sexe 900 bărbaţi; 1100 femei

Consistenţa ţesuturilor
Cartilajele Mai mult celular decît hialin
Stratul submucos E bogat în ţesut limfatic la nivelul
subglotei, care se edemaţiază uşor.
 Definiţie

Dispneea laringiană
este o tulburare
fiziopatologică majoră
a funcţiei respiratorii a
laringelui, realizată de
toate situaţiile în care
filiera laringiană este
obstruată.
 Criterii de clasificare
Localizare:
- supraglotică,
- glotică,
- subglotică,
- combinată;
Origine :
- congenitală
- achiziţionată;
 Criterii de clasificare
După timpul în care se instalează o stenoză brusc sa
lentă
- fulminante,
- acute,
- subacute,
- cronice;
După gradul de reducere a lumenului laringian:
- gradul I, legeră, compensată (reducere 0-50%),
- gradul II, moderată, subcompensată (red. 51-70%),
- gradul III, severă, decompensată (red. 71-99%)
- gradul IV, profundă, asfixie, lumenul nu se desluşeşte.
Cauze endolaringiene şi extralaringiene.
 Cauze endolaringiene
Congenitale
- Stridorul congenital sau
laringotraheomalacia;
- Stenoze circulare
subglotice şi
membrane între
corzile vocale;
- Chisturi congenitale;
- Epiglotă dedublată;
 Cauze endolaringiene
Tumori şi
chisturi
- Papilomatoza
recidivantă a
laringelui;
- Mucocelul laringelui;
- Hemangioma;
- Hondroma.
 Cauze endolaringiene
Corpi străini laringieni
Procese inflamatorii:
- Laringita acută edematoasă banală
sau din cursul bolilor
infectocontagioase
- Crupul difteric;
- Laringita subglotică sau falsul crup;
- Laringita flegmonoasă sau epiglotita
acută;
- Laringotraheobronşita acută sufocantă
fibrinoasă postintubaţie
anestetică;
- Condropericondrita laringiană.
 Cauze endolaringiene
Cauze nervoase:
- Diplegie recurenţială (Sindromul
Gerhardt),
- Spasmul acut;
- Formele înalte de poliomielită,
- Coma.
Cauze alergice,
toxice:
- Edem laringian alergic
(înţepătură de albină);
- Edem laringian toxic (Edemul
Quinke).
 Cauze endolaringiene
Traume:
- Traume mecanice bonte sau
penetrante cu hematom sau edem;
- Traume chimice sau arsuri faringo-
lariene datorită substanţelor
caustice solide sau lichide;
- Traume termice ca rezultat al
inspiraţiei de fum ferbinte în timpul
incendiilor sau al aburilor ferbinţi în
timpul inhalaţiilor;
- Traume în timpul intubaţiei orotraheale
sau nasotraheale.

- Aderenţe, cicatrice, granuloame şi

membrane posttraumatice, după
operaţii repetate pe laringe,
postintubaţie prelungit.
 Cauze extralaringiene:
Factorii congenitali:
- Traheomalacia şi bronhomalacia
- Micrognasia şi glosoptozia;
- Fistula traheoesofageală;
- Tiroida linguală;
-Inele vasculare formate de vasele magistrale
Procese inflamatorii:
- Abcesul retrofaringian;
- Flegmonul bazei limbii.
 Cauze extralaringiene:
Tumori şi chisturi extralaringiene:
- Timomegalia;
- Higroma cistică;
- Fistula tireglosală;
- Hipertrofia glantei tiroidiene.
Corpi străini:
- Traheali şi bronşici;
- Esofagieni;
- Hipofaringieni.
 Timpul instalării stenozei
Stenozele fulminate, care se instalează timp de
secunde uneori minute, cauzele fiind corpii străini
laringieni sau traume laringiene dure, penetrante;
Stenozele acute, care se instalează în timp de la cîtevai
ore pînî la 1-2 zile, sunt cel mai frecvent întîlnite şi
există foarte multe cauze care provoacă stenoza
acută;
Stenozele subacute se instalează treptat timp de 3 -4
săptămîni şi sunt provocate ca de obicei de procese
tumorale, chisturi, granuloame infecţioase;
Stenoze cronice lent instalate:
- Stenoze cronice cicatriceale, în majoritatea lor sunt
consecinţe ale cauzelor , care provoacă stenoza acută
(traume, arsuri, procese inflamatorii)
- Pareza şi paraliza recurenţială
 Simptomele
Minore:
- Bradipnee,
- Cornaj,
- Vocea răguţită,
- Tuse stinsă,
- Poziţia capul este în extensie pe
spate,
- Staza venoasă,
- Pulsul paradoxal,
- Apneea auscultatorie.
Majore:
- Coborîrea laringelui la inspir;
- Tiraj suprasternal, supraclavicular şi
intercostal
-Cianăză
Diagnosticul diferenţial al dispneei
laringiene
– Dispnee traheală – capul bolnavului este
flectat anterior, laringele nu coboară la
inspir, nu există răguşeală.
– Dispneea astmaticului – este exclusiv
expiratorie (expir prelungit);
– Dispnee cardiacă – bolnavul este
tahipneic (dispnee cu ritm rapid), laringele
nu coboară în inspir, sunt prezente raluri de
stază la bazele pulmonare şi semne de
insuficienţă cardiacă congestivă.
 Evaluarea copilului
- Condiţiile în care au apărut simptomele;
- Durata, succesiunea;
- Rapiditatea cu care au evoluat simptomele;
- Poziţia de maxim confort pentru copil ca şi
efectele modificării poziţiei şi nivelul
activităţii asupra simptomelor;
- Prezenţa sau lipsa a unei disfagii sau
anomalii de alimentaţie;
- Calitatea vocii şi a ţipătului, plînsului;
 Evaluarea copilului
- Boli infecţioase anterioare;
- Posibilitatea aspiraţiei de corp străin sau
de ingerare a unei substanţe corozive;
- O intubaţie traheală sau un traumatism în
perioada imediat anterioară;
- Suportarea unei traume;
- Prezenţa unei malformaţii congenitale
asociate.
Diagnosticul stenozei laringiene
Examinarea cu optica
flexibilă sau rigidă;

Evaluarea radiografică

Utilizarea tomografiei
computerizate;
Diagnosticul stenozei laringiene
 Stridorul congenital
Constituie circa 75% din toate afecţiunile
înăscute ce duc la reducerea spaţiului
laringian;
Apare la nou-născuţi sau în primele
săptămîni de la naştere;
Se caracterizează clinic printr-un stridor
(respiraţie zgomotoasă) inspirator;
Lipsa de consistenţă a cartilajelor
laringiene.
 Stridorul congenital
Etiologia este complexă. Astfel de tulburări
funcţionale se observă la copiii rahitici
(hipocalcemie) ale căror mame au suferit în
timpul sarcinii de pe urma unei boli, în
condiţii de viaţă (fără aer şi fără soare
suficient), carenţă umorală joacă indiscutabil
un rol important în producerea şi persistenţa
laringotraheomalaciei,de asemenea poate fi
provocată şi de o spasmofilie laringiană
consecutivă tot rahitismului.
 Stridorul congenital
Tabloul clinic
- Este dominat de prezenţa permanentă a «stridorului»;
- Zgomot de cornaj cronic;
- Stridorul, cel mai des inspirator, este de tonalitate gravă;
- Se poate compara cu codcodăcitul unui cucoş înfuriat,
imită un orăcăit de broască în inspir;
- Se manifestă permanent sau prin accese intermitente,
favorizate de stările de ajitaţie ale sugarului şi nu este
însoţit de altă tulburare;
- vocea clară, nu prezintă tiraj sau cianoză, deglutiţia este
normală;
- Stridorul scade în timpul somnului şi se accentuiază cu
ocazia plînsului, ţipetelor sau a oricărei iritaţii.
 Stridorul congenital
Laringoscopia directă
indică anomalia laringelui
de tip infantil (exagerat
infantil), care se manifestă
prin diverse anomalii de
formă şi mărime ale
epiglotei (alungită, în formă
de cilindru) şi cutelor
aritenoepiglotice a căror
flacciditate le face ca să se
retragă în timpul inspiraţiei
în comisura anterioră a
orificiului glotic.
 Stridorul congenital
Evoluţia afecţiunii este în genere benignă.
Prezintă pericol nu stridorul, ci complicaţiile
grave care pot surveni în urma infecţiilor acute
ale căilor respiratorii.
Diagnosticul este intuit după aceste semne
caracteristice, însă poate fi precizat numai prin
laringoscopia directă. Diagnosticul diferenţial se
face cu pseudocrupul, cu laringotraheobronşitele
virale timpurii, abces retrofaringian, corpii străini,
eredoluesul, papilomul laringian.
 Stridorul congenital
Tratamentul laringomalaciei congenitale constă
în primul rînd în asigurarea unor condiţii de viaţă
cît mai igienice (aer curat, soare, mişcare,
alimentaţie raţională), evitarea contactului cu
copiii sau adulţii purtători de infecţii ale căilor
respiratorii. Se administrează calciu, vitamina D,
alăptare maternă, raze ultraviolete.
Prognosticul este în general favorabil.
Dispare între al doilea şi al cincilea an de viaţă.
 Falsul crup sau laringotraheita
acută stenozantă
Sunt afectaţi copiii:
- În vîrstă de la 1 la 3 ani, circa 50%,
- Mai rar la sugari 6-12 luni şi copii de 3-4 ani;
- Foarte rar în primele 4 luni de viaţă şi la o vîrstă mai mare de 5 ani.

 Etiologie:
- Viruşii paragripali (provoacă circa 50% din laringotraheitele
stenozante);
- Viruşii gripali, adenoviruşii şi viruşii respiratori-sinţitiali;
- Asociaţia virus-virus.
- Concomitent cu infecţia virală un rol nefast în evoluuţia clinică gravă
o are şi flora bacteriană, care se activează pe fonul infecţiei virale.
 Falsul crup sau laringotraheita
acută stenozantă
Factorii predispozanţi:

- Particularităţile anatomo-fiziologice ale laringelui şi traheei la

copil: diametru redus al spaţiului glotic; flecsibilitatea sceletului
cartilaginos, vestibulul scurt şi îngust; laringe în formă de pîlnie;
corzile vocale amplasate superior şi neproporţional scurte;
hipersensibilitatea muşchilor-adductori, constrictori ai spaţiului glotic;
zonele reflexogene funcţional nemature cu o hipersimpaticotonie.
Mucoasa şi spaţiul submucos este bogat în ţesut limfoid cu un număr
mare de celule, şi cu lipsa fibrelor elastice;

- Un rol nefast îl joacă factorii de fon: anomalii de constituţie cum ar fi

diatezele exudative şi limfotico-hipoplastice; prezenţa alergiei la
medicamente, stridorul congenital, paratrofia, trauma în timpul
naşterii, în perioada postvaccină, sensibilizarea organismului de
infecţiile virale precedent frecvent suportate, status imun compromis,
alimentare artificială din primele zile de la naştere.
 Falsul crup sau laringotraheita
acută stenozantă

Mecanismele de declanşare a falsului crup:

Edem inflamator şi alergic cu infiltraţie celulară a
mucoasei laringelui în spaşiul subglotic şi al traheei;
Spasm reflector la muşchilor intrinseci ai laringelui;
Hipersecreţia mucusului cu acumularea în regiunea
spaţiului glotic a flegmei, formarea crustelor,
depunerilor de fibrină sau mase necrotice.
 Falsul crup sau laringotraheita
acută stenozantă
Stenoză I Stenoză II Stenoză III Stenoză IV
legeră moderată severă asfixie
Tusea Ocazional Răguşită “Lătrătoare” Lătrătoare ori
depresie
Retracţie Absent Suprasternală Suprasternal Participă toată
(tiraj) şi infrasternal musculatura
Comportare Calm Anxios la Neliniştit Agitat sau
deranj permanent stuporos
Cianoza Lipseşte Periferică la Generală la Prezentă la O2
agitaţie aerul camerei terapie
Zgomotele Pînă la 120 Pînă la 140 Mai mult de Mai mult de
cardiace bătăi/min. bătăi/min. 140 bătăi/min 140 bătăi/min
Dispneea Ocazional Inspiratorie Mixtă (tahip- Evidentă ori
(bradipnee) (tahipnee) nee evidentă) diminuată
 Falsul crup sau laringotraheita
acută stenozantă
Complicaţiile LTAS.
Cea mai frecventă complicaţie este bronşita
obstructivă. În stenoza de gradul trei, forma
severă, decompensată la 1/3 apare
laringotraheita forma purulentă-fibrinoasă şi
pneumonia, fiind cauza deceselor în crupul
viral.
Ca complicaţii pot fi otite purulente, sinisite,
angine lacunare, conjunctivite purulente,
ş.a..
 Falsul crup sau laringotraheita
acută stenozantă
Diagnosticul se stabileşte:
- La prezenţa a triadei: dispnee inspiratorie zgomotoasă,
tusă „lătrătoare” şi disfoniea;
- Prezenţa simptomelor infecţiei virale: febra, modificări
catarale, intoxicaţie;
- Istoricul bolii cu debutul caracteristic, investigaţiile de
laborator;
- Examinarea laringelui prin laringoscopia directă.
Diagnosticul diferenţial cu difteria, scarlatina, rugeola,
varicelă, abces retrofaringian cu sediul în hipofaringe,
epiglotita acută, aspiraţia unui corp străin, papilomatăza
laringelui ş.a.
 Falsul crup sau laringotraheita
acută stenozantă
Tratamentul va include:
1. Terapie etiotropă – preparate antivirale. Antibioterapie în formele grave şi
la suprapunerea infecţiei microbiene.
2. Terapie patogenetică are scop de a represa procesele care provoacă
modificări patologice şi a obstrucţiei căilor respiratorii.
Corticosteroizi paranteral - prednisolonă, dexasonă, dexametasonă care se
vor administra din calculul prednizolonei 2-5 mg/kg m.corp, ingalaţii cu
hidrocortisonă din calculul 5mg/kg m.corp la o ingalaţie.
Diuretici sunt păreri contraversate referitor la eficacitate şi siguranţă.
Preparate antihistaminice (H1- histaminolitic) prometazin, klemastin, loratidin
Spasmolitici – aminofilin 3-5 mg/kg sau 10-15 mg kg m.corp.
Sedative şi calmante.
Mucolitici (acetilcisteina, carboţisteina, ambroxol, bromhexina şi altele)
Antitusive.
Oxigenoterapie în saloane speciale.
În cazul cînd efectul de la terapia administrată este minim se recomandă
intubaţie de preferinţă nasotraheală şi a terapiei de dezintozicaţie.
Intubaţia laringotraheală prelungită
Este o metodă terapeutică mai simplă ca execuţie
şi mai puţin riscantă decît traheotomia şi o poate
înlocui cu succes;
Este indicată în sindromul de obstrucţie laringiană
acută sau în periodele de decompensare a unei
insuficienţe respiratorii laringiene cronice;
Intubaţia (de preferinţă nazotraheală pentru a
permite alimentarea) se efectuază la apariţia
primelor semne de hipercapnie, înaintea
decompensării.
 Traheotomie
Istoricul:
- Hipocrate recomanda întroducerea stomei în trahee
pentru înlăturarea insuficienţei respiratorii;
- Asclepiat (sec.II p. H.) prima intervenţie chirurgicală de
deschidere a lumenului traheei prin incizia peretelui ei;
- Gallen (sec. II d.H.) a descris astfel de operaţie;
- Fabricius - prima relatare despre traheotomie, care
pentru extragerea unui corp străin prin incizia traheei a
folosit un tub de argint;
- 1675 a fost propus prototipul troacarului contemporan,
numit în acele timpuri bronhotom;
- Sfîrşitul sec.XVIII - traheotomia devine o metodă
recunoscută pretutindeni şi pe larg aplicată, salvînd-se
bolnavii de la asfixie.
Traheotomie
 Traheotomie
Indicaţiile traheotomiei :
Laringită acută edematoasă subglotică, laringodifterie,
laringită flegmonoasă, abces retrofaringian, flegmonul
bazei limbii;
Corpi străini laringieni, traumatismele laringelui;
Edem laringian alergic;
Arsuri faringolaringiene cu substanţe corozive;
Stenozele laringiene cronice: inflamatorii (tuberculoză,
sifilis, sclerom, pericondrită), mecanice (malformaţii
congenitale, urmările intubaţiei prelungite),;
Tumori faringiene sau laringiene, care îşi măresc
volumul gradat şi ajung să obstrueze glota;
 Traheotomie
Indicaţiile traheotomiei :
Sindroame de origine nervoasă: paralizii recurenţiale
(sindromul Gerhardt), botulismul, poliomielita, tifosul,
encefalita, accidente postoperatorii cu edem sau hematom
intracranian în intervenţiile neurichirurgicale;
Ca tip preliminar în intervenţiile pe laringe: tirotomie,
laringectomia totală, corpi străini traheobronşici;
Pentru corectarea mecanică a tulburărilor ventilatorii la
bolnavii comatoşi ce necesită o asistare prelungită a
respiraţiei.
Intubaţia nereuşită a laringelui din cauza anchilozei,
scoliozei, arteozei sau osteohondrozei porţiunii cervicale a
coloanei vertrebale, «gît scurt», obezitate.
 Traheotomie
Incidente intraoperatorii:
Hemoragie abundentă;
Pătrunderea sîngelui în trahee cu ocazia deschiderii
traheei, care poate produce asfixia bolnavului;
Străpungerea cu bisturiul a peretelui posterior al
traheei şi crearea unei fistule esotraheale;
Negăsirea traheei;
Incizia laterală a peretelui traheal;
Alunecarea canulei în ţesuturile pretraheale, în
traheotomiile inferioare,;
Secţiunea inelului cricoidian.
 Traheotomie
Incidente postoperatorii:
Hemoragia pe canulă şi pericanular indică o
hemostază insuficientă şi necesită explorarea
plăgii, completarea hemostazei şi aspirarea
sîngelui din trahee;
Expulzarea canulei într-un acces de tuse, dacă nu
a fost bine fixată;
Reîntroducerea canulei pe cale falsă, peritraheal;
Obstrucţia canulei cu sînge şi secreţii;
Emfizemul subcutanat, pneumotoraxul,
pneumomediastinul, mediastinita,
bronhopneumonia.
 Traheotomie
Îngrijirea postoperatorie a bolnavului traheostomizat constă
în:
Repaus la pat în poziţie semişezîndă;
Umezirea aerului din cameră;
Supravegherea respiraţiei şi a permeabilităţii lumenului
traheal. Este obligatoriu ca traheotomizatul să nu stea
singur;
Canula interioară se curăţă de cîte ori este nevoie;
La nevoie se aspiră secreţiile de pe canula traheală cu o
sondă moale, sterilă ataşată la un aspirator electric;
Administrarea de antibiotice pentru prevenirea
complicaţiilor infecţioase traheobronşice.
Vă mulţumesc pentru atenţie
 DEFINIŢIE

Aspiraţia corpului străin este o

pătrundere accidentală prin faringe şi
laringe a unor obiecte dure (oase de
peşte, nasturi, fire de iarbă, alimente,
ace) în căile respiratorii, care produce
o stare de asfixie cu pericol vital.
Corpii străini traheobronşici reprezintă una din
problemele cele mai grave din patologia
respiratorie a copilului.
Diagnosticul corpilor străini se află la graniţa
dintre ORL şi pediatrie.
Constituie o urgenţă extremă, un accident grav
prin tulburarea majoră a funcţiei respiratorii şi
prin complicaţiile de temut, de aceea
simptomatologia şi atitudinea terapeutică
trebuie sa fie serios stăpînite.
 Actualitatea :
Prezența complicaţiilor severe în urma aspiraţiei de
corpi străini.
Posibilitatea decesului.
Dificultăţi în diagnostic avînd un tablou clinic
neclar.
Apariţia unor complicaţii bronhopulmonare cronice.

o problemă ca una extrem de relevantă, mai

ales în diagnosticul precoce şi tratamentul
eficient.
Frecventa cazurilor: 90% - sunt copii sub 10
ani, iar dintre aceştia 50% - sub 2 ani.
Localizarea cea mai frecventa este la nivelul
bronhiei drepte, urmată de trahee şi apoi
bronhia stîngă.
Exista posibilitatea localizării corpilor străini
de dimensiuni mici şi în bronhiile lobare.
 Actualitatea temei
Conform literaturii aspirarea de corpi
străini traheobronşici reprezintă circa
11% din urgenţele otorinolaringologice.
În SUA decedează anual peste 3.000 de
pacienţi cu corpi străini traheobronşici.
Incidența maximă este la copiii între 6
luni şi 4 ani.
 Actualitatea temei
Un studiu din Iaşi arată:
predominarea vîrstei de 1–3 ani.
pondere a genului masculin faţă de cel
feminin.
localizarea corpului străin - mai
frecvent în bronhia dreaptă.
natura acestuia - în favoarea miezului
de nucă.
 Actualitatea temei
Conform datelor statistice din Franţa:
aspirarea de corpi străini se întîlneşte la copii,
începînd cu vîrsta de 5 luni. Pînă la 700 cazuri
anuale.
90% din decesele - sunt la copii mai mici de 5
ani.
65% din decese la sugari – predominînd aspiraţia
de lapte.
la copilul mic şi preşcolar, predomină aspiraţiile
accidentale cu jucării, seminţe, alune, boabe de
fasole, porumb, etc.
Copilul înecat cu boabe de porumb nu putea fi
salvat la Slatina
Copilul de doi ani, din Cârlogani, a murit
în Unitatea de Primiri Urgenţe a
Spitalului Slatina.
Distanţa – 21 km
 Spitalul Slatina a înaintat către Parchet
răspunsul la o serie de întrebări considerate
concludente în cazul Ciucă.
„Conform referatului întocmit de domnul doctor
Alexandru Berteşteanu, medic şef secţie ORL,
unitatea este dotată cu un bronho-esofagoscop vechi
din anul 1975, descompletat. Din tubulatura de
esofagoscopie şi bronhoscopie lipsesc tuburile pentru
copii de 1-5 ani şi, deasemenea, sursa de lumină este
veche şi neadecvată, fiind funcţională numai la
anumite valori tensionale 6-8 W. Această sursă de
lumină a fost reparată de foarte multe ori şi, în
prezent, este nefolositoare pentru bronhoscopii, chiar
şi pentru adulţi, lumina fiind insuficientă”, se arată
în adresa înaintată către Parchetul Olt.
Slatina nu are nici echipament,
nici specialişti
„În momentul actual, Spitalul Slatina nu dispune de
bronhoscop rigid adaptat pentru grupele de vârstă
mică (nou-născut, sugar, copil mic sau şcolar), grupe
de vârstă ce impun dimensiuni ale tubului adecvate
arborelui traheobronşic. Nu există personal medical
cu pregătire superioară (medici) care să aibă
competenţă (atestat) pentru bronhoscopie rigidă în
vederea extracţiei corpilor străini traheobronşici la
copii. Această competenţă (atestat) se obţine prin
pregătire complementară şi examen susţinut într-un
centru universitar acreditat de Ministerul
Sănătăţii”, se mai arată în răspunsul primit de
Parchet.
 Aspecte istorice
Era pre-endoscopică
Încercări de a pătrunde în căile
respiratorii la pacient viu a efectuat
deja Hipocrate (460-370 î.Hr.), care a
documentat introducerea unei
conducte in laringe la un pacient
sufocant.
Avicenna din Bukhara a folosit o ţeavă
de argint în acelaşi scop .
 Aspecte istorice
În baza unor studii aprofundate anatomice
medicul german G. Killian a dovedit că
arborele traheobronşic avînd un schelet
cartilaginos, este mai puţin vulnerabil în
timpul endoscopiei decât esofagul.
Împreună cu elevii săi W. Brunnings şi K.
Eicken G. Killian a inventat instrumente
bronhoscopice simple care ulterior au fost
perfecţionate.
În plus, ei elaborează în detaliu tehnica şi
metodica de bronhoscopie.
Prima manevră de extragere a
unui corp străin
După multe cercetări pe cadavre, G. Killian
îndeplineşte prima traheobronhoscopie pe
viu, prin introducerea unui tub metalic în
trahee.
Prima bronhoscopie efectuată în 1897 (30
martie) de către Gustav Killian asupra unui
bătrân adus în stare gravă (asfixie, iminenţă
de deces) – aspiraţie de os in bronhul drept.
G.Killian propune termenul
"Bronhoscopia“.
C. Jackson în 1904 scrie prima
monografie pe bronhoscopie , în care
numește medicul G. Killian tatăl
bronhoscopiei.
 Actualitatea temei
Încă din 1936 Jackson raportează mortalitatea
prin aspirare de corpi străini ca fiind în
descreştere de la 24% pîna la 2%, dintre care
98% cazuri fiind succesul bronhoscopie i.
Întroducerea în practica a acestei metode a
scăzut evident complicaţiile şi mortalitatea
pacienţilor după aspirarea de corpi străini .
În prezent, în R.Moldova lipsesc date despre
starea epidemiologică a frecvenţei aspirării de
corpi străini traheobronşici la copii şi maturi.
Frecvenţa corpilor străini în dependenţă
de vîrsta copiilor
Vîrsta copiilor Numărul de cazuri
0-1 ani 7 cazuri (5,55%)
1-2 ani 61 cazuri (48,41%)
2-3 ani 34 cazuri (26,48%)
3-4 ani 8 cazuri (6,34%)
8-10 ani 10 cazuri (7,93%)
11-15 ani 6 cazuri (4,76%)
Localizarea corpilor străini aspiraţi la
copii

4,69%

35,57%

59,73%

br.drept br.sting trahee

 Repartizarea după natura
corpului străin la copii
0,3 28,33%

0,25
21,66%
0,2
14,16%
0,15
10,83%
9,16%
0,1
6,66%
4,16%
0,05 2,54% 1,66%
0,83%
0
 Rezultatele obţinute
Vîrsta predominantă a aspirării de corpi străini
traheobronşici la copii a fost de la 1 pîna la 3 ani
(48,41 %).
Mai des corpii străini aspirați în căile respiratorii
inferioare s-au întîlnit la genul masculin (58,90%)
faţă de cel feminin (41,10%).
A predominat localizarea corpilor aspiraţi în bronhia
dreaptă (59,73%) faţă de bronhia stînga (35,57%),
un număr mic de corpi străini fiind în trahee (4,69%).
Avînd în vedere natura corpului străin se observă
predominarea seminţei de floarea soarelui (28,33%) şi
miez de nucă (21,66%).
 Recomandări :
Pentru a preveni aspiraţia de corpi străini trebuie
să ţinem cont de următoarele sfaturi:

Copilul mic necesită supraveghere continuă.

Este necesară familiarizarea părinților despre
pericolul alimentaţiei incorecte a copiilor mici,
evitînd alimentarea copiilor sub 3 ani cu seminţe,
struguri, alune, popcorn etc.
Copiilor mici nu trebuie să li se ofere jucării de
dimensiuni mici, ce pot fi înghiţite sau aspirate.
În timpul alimentaţiei copiilor se recomandă
evitarea unor activități suplimentare cum ar fi
zîmbetul, joaca etc.
 Factorii favorizanţi pentru aspiraţia
de corpi străini sunt reprezentaţi de:
Vârsta - cele mai multe cazuri se întâlnesc la copiii cu vârsta
cuprinsa între 6 luni si 4 ani, cu un vârf de frecventa între 18
luni si 2 ani;
Curiozitatea crescuta asupra lumii înconjuratoare pe care si-o
exercita printr-o maxima activitate exploratorie "mâna- gura";
Tendinta copiilor de a fugi sau de a se juca în timpul
alimentatiei;
Absenta molarilor - scade abilitatea de a mesteca suficient
mâncarea, lasând bucati mari de mancare nemestecata;
Copiii mici au o capacitate scazuta de mestecare si o frecventa
respiratorie crescuta; de aceea orice obiect introdus în gura are
o probabilitate mai mare de a fi aspirat decât la copiii mai în
vârsta;
Copiii nu au o coordonare completa a gurii si a limbii;
Copiilor mici le lipseste deasemenea si coordonarea
înghititului si a închiderii glotice;
 Factorii favorizanţi pentru aspiraţia
de corpi străini sunt reprezentaţi de:
Administrarea de alimente neadecvate ca marime si
consistenta pentru vârsta copilului;
Alimentatia în decubit dorsal;
Prezenta la îndemâna copilului a unor corpi straini (pe care
acesta îi introduce în gura din joaca) si lipsa de supraveghere
si vigilenta din partea adultilor;
Introducerea corpilor straini în gura copilui (chiar la sugarul
foarte mic) de catre o alta persoana, în general frati, si care
ulterior sunt aspirati în caile respiratorii;
Împingerea unui corp strain aflat în fosele nazale, de catre o
persoana neexperimentata, care încearca sa-l extraga; copilul,
zbatându-se, îl aspira imediat ce acesta a cazut în cavum.
 Clasificare
I După structura chimică
Organici (gravi, deoarece îşi măresc volumul si/sau se
descompun):
*endogeni ( resturi amigdaliene; fragmente de proteze
dentare, helminţi)
*vegetali ( seminţe, sîmburi, boabe)
*animali
Anorganici (mai bine suportaţi): monede, piese de
jucării etc.
 Clasificare
I Corpii străini pot fi:
organici (gravi, deoarece îşi măresc volumul
si/sau se descompun)
vegetali: boabe de porumb, fasole, seminţe de
dovleac, floarea soarelui, pepene, sâmburi
animali: fragmente de oase, dinţi, proteze
dentare, bol alimentar, vomismente etc.
anorganici (mai bine suportaţi): pioneze, ace,
şuruburi, cuie, ace stomatologice etc
 Clasificare
III. După localizare
Laringieni
Traheali
Bronşici
* bronhia primitivă dreaptă

* bronhia primitivă stînga

* bronhia segmentară
Predominare de vîrstă:
94% din cazuri se observă la copii.

Predominare de sex:
Baieţi predomină/ fete
La copil, în comparaţie cu adultul, corpii
străini respiratorii reprezintă 87% din
totalul cazurilor:
cazurilor
12% - laringieni, 18% sunt traheali, iar 70%
sunt bronşici (după Mihai Buruiană 1998).
13% - laringieni, 22% sunt traheali, iar 65%
sunt bronşici (după Rochiţchii M.R., 1978, Mitin
Iu.V., 1997).
7% - laringieni, 43% sunt traheali, iar 50%
sunt bronşici (Bogomiliskii M.R., Cisteacova
V.R., 2002).
Tabloul clinic va varia în funcţie de
sediul inclavării corpilor străini.
 Corpii străini laringieni
Reprezintă aproximativ 7-12%, însă
această frecvenţă diferă de la autor la autor
de la 4% pînă la 14%.
În laringe se opresc corpii străini ascuţiţi,
care se agaţă de pereţi (fragmente de os,
ace, coji de nucă, jucării) sau acei
voluminoşi, care nu pot depăşi orificiul
glotic (bucăţi de carne, etc.)
 Corpii străini laringieni
/tabloul clinic/

Simptomatologia este brutală, brusc

instalată şi deseori este dramatică, în
deosebi corpii străini de dimensiuni mari
(bucăţi de carne, vegetaţii adenoide,
tampoane aspirate, fragmente de oase)
care obturează glota pot provoca moarte
prin asfixie sau şoc.
 Corpi străini traheobronhici
Tabloul clinic
/evoluează în 3 faze:/
Faza I (debutul sau tulburărilor acute respiratorii)
Pacientul este alarmat.
Dispnee intensă (inspiratorie) pentru localizare laringiană, mixtă
pentru traheală şi expiratorie pentru cea bronhială.
Faza II (secundară, de toleranţă, latentă)
dispare agitaţia
dispneea se menţine
tusea persistă cornaj
respiraţia şuierătoare
Faza III (complicaţiilor tardive)
Hipoventilaţia
Atelectazia pulmonului
Emfizemul pulmonului
 Corpii străini mobili, traheali
accese de tuse paroxistică şi tiraj toracic, care
survin la mişcarea bolnavului şi noaptea în
poziţie culcată, cu perioade de relativă acalmie;
tusa este cu caracter de crup, cu timbru şuierător;
accese de sufocare;
auscultativ se percep zgomote specifice (« zgomot
de clapă» la expiraţie şi «zgomot în drapel,
fîlfîind» în inspiraţie).
 Investigaţii instrumentale:
Radiografia toracelui :
Localizarea corpului străin opace, semne de
obstrucţie bronhială (emfizem, atelectazie)
Procedee diagnostice
Traheobronhoscopia: se stabileşte
diagnosticul de certitudine.
 Diagnostic paraclinic
În obstrucţie totală şi urgenţe vitale nu se
efectuează, deoarece se cer măsuri
terapeutice rapide pentru eliminarea
corpului străin.
În obstrucţiile parţiale sunt necesare
investigaţii pentru diagnostic şi localizarea
corpului străin: radiografia toracică şi
bronhoscopia.
 Tratament
Bronhoscopia (numai sub anestezie generală)
Uneori traheotomia de urgenţa
Tratamentul medicamentos asociat
înlăturării corpului străin
Antiedematos (corticosteroizi)
Antibacterian
Tualeta arborelui traheobronşic.
 Actul anestezic trebuie adaptat de o
asemenea manieră încât să răspundă
la cel puţin trei deziderate:
Particularităţile clinice şi biologice
ale sugarului şi copilului mic;
Modificările fiziopatologice produse
în organism de obstrucţia căilor
respiratorii;
Tehnica de extracţie a corpilor
străini.
Particularităţile clinice şi biologice
ale sugarului şi copilului mic
Necesităţile respiratorii sunt aproape duble la copil (7 ml
O2/kgcorp/min) faţă de adult (4 ml O2/kgcorp/min).
Pentru nevoile metabolice ridicate, copilul are o rezervă de
suprafaţă respiratorie pulmonară scăzută comparativ cu
adultul.
Solicitarea funcţională crescută la nivelul pulmonului se
realizează în special prin creşterea frecvenţei respiratorii,
care este o modalitate neeconomă (consum crescut de O2
la nivelul muşchilor respiratorii şi ventilaţie neuniformă).
Dacă adăugăm şi particularităţile morfologice ale căilor
respiratorii (lumenul îngust, laxitate, ţesut limfoid bogat
reprezentat) nu este greu de dedus de ce insuficienţa
pulmonară chiar moderată tulbură deosebit de uşor
echilibrul respiratoriu la copil.
Modificările fiziopatologice produse în
organism de corpii străini obstructivi.
Raportul ventilaţie/perfuzie devine neuniform fapt
ce duce la dificultăţi în schimburile gazoase;
Creşterea exagerată a presiunii negative
intratoracice în inspir şi cea a presiunii pozitive în
expir, influenţează presiunea hidrostatică
sanguină intrapulmonară în mod diferit la vârfuri
şi bazele pulmonului.
Dishomeostazia gazelor sanguine (hipoxia şi
hipercarbia) exercită acţiuni foarte importante
asupra creierului şi aparatului cardio-vascular. La
nivelul creierului tulburările de permeabilitate
capilară induc edemul cerebral.
Miocardul ce consumă 8-10 ml
O2/100gr.ţesut/min din care 2/3 pentru
menţinerea activităţii contractile, va
deveni extrem de iritabil, scade debitul
cardiac, iar tahicardia instalată este
neeconomă.
Aparatul cardio-vascular contribuie el
însuşi la agravarea hipoxiei.
Tehnica de extracţie a corpilor
străini
Manevrele de extracţie a corpilor străini
traheobronşici efectuându-se pe căile respiratorii sunt
extrem de riscante.
Pentru bronhoscopie se utilizează bronhoscop ce
permite conectare la aparatul de anestezie. (copilul
primeşte amestec anestezic şi în timpul manevrelor,
se poate oxigena şi asista respiraţia). Fibroendoscopia
la copii este mai limitată.
Aspirarea secreţiilor traheo-bronşice se recomandă a
se efectua în reprize cât mai scurte pentru a nu afecta
oxigenarea copilului.
Maria R., 14 ani, or.Tiraspol, 2.06.
2013
D-za: Corp străin bronşic pe dreapta.
Cercel din aur.
Accidentată cîteva ore în urmă.
Vlad P.
Vîrsta: 7 ani
Spitalizat în secţia ORL pe
15.III.2010.
Diagnosticul de trimitere:
Suspecţie la corp străin în bronhul
drept. Piesă de masa plastica
(căpăcel de la pix).
 Debutul bolii:
S-a accidentat pe data de 8 martie.
Din neatenţie se presupune ca a înghiţit un
corp străin.
S-au adresat la medicul de familie în
aceeaşi zi.
Sunt îndreptaţi de urgenţă în Spitalul
Raional.
Imagini radiologice (8.III.10)

Concluzie: Bronşită
 În Raion:
FEGDS – corp străin nu este.
FBS – corp străin nu s-a
depistat.
Copilul se externează în
supravegherea medicului de
familie.
Urmează tratament
antibacterian.
 În Raion repetat pe 15.III.10:
Starea pacientului fără dinamică pozitivă.
Se menţine tusea periodică în formă de
accese.
Radiografia toracelui repetată (15.III.10)

Concluzie:
Pneumonie intrahilară
pe stînga
 În Clinica ORL SCRC “Em.Coţaga”
(15/III/10):

Starea pacientului după caracterul afecţiunii

gravă.
Auscultativ – respiraţie aspră, atenuată pe
dreapta, raluri tranzitorii. Bătăile cordului
ritmice.
 În Clinica ORL SCRC “Em.Coţaga”
(15/III/10):

Bronhoscopia în condiţii de anestezie generală

Corp străin bronșic

pe drepta. (căpăcel
de plastic de la pix).
Nicoleta C.
Vîrsta: 9 ani (03.01.2002)
Domiciliat: R-nul Hînceşti, s.Bălceana
Spitalizat în secţia ORL pe 21.XI.2011,
ora 16.50-17.00.
Transportat de către ambulanţă

Diagnosticul de trimitere:
Corp străin al bronhul drept.
Bronhopneumonie acută pe dreapta.
Piesă de masa plastica (căpăcel de la
pix).
 Debutul bolii:
S-a accidentat pe data de 16 noiembrie 2011.
Din neatenţie a aspirat un corp străin.
S-au adresat la medicul de familie peste 5
zile.
Sunt îndreptaţi de urgenţă în IMSP
Cărpineni.
Pe linia AVIA SAN este dat acordul la
transfer in secţia ORL a SCRC
“Em.Coţaga” (motiv - lipsa echipajului
medical).
Imagini radiologice (21.XI.11)
Examen de laborator
Examen de laborator
În Clinica ORL SCRC “Em.Coţaga” în
seara (21/XI/11):

Bronhoscopia în condiţii de anestezie

generală.
În bronhul drept a fost vizualizat
corpul străin care nu a fost posibil de a
fi extras.
 În Clinica ORL SCRC “Em.Coţaga”
(22/XI/11):
Repetat:
Bronhoscopia în condiţii de anestezie generală.
În urma multor încercări de a extrage corpul
străin din bronhul drept nu a fost posibil de a
fi extras.
Motivul – edem foarte pronunţat al mucoasei
bronhului în locul inseţiei corpului străin.
S-a luat decizie de a stopa incercările.
Extubat.
 În Clinica ORL SCRC “Em.Coţaga”
(22, 23, 24, 25/XI/11):
Starea pacientului fară agravare în
dinamică.
Se menţine tusea periodică în formă de
accese.
Pulsul - 82 b/min, frecvenţa respiraţiei -
26/min.
Auscultativ – respiraţie aspră, atenuată pe
dreapta, raluri tranzitorii. Bătăile cordului
ritmice.
În Clinica ORL SCRC “Em.Coţaga”
(22, 23, 24, 25/XI/11):
 În Clinica ORL SCRC “Em.Coţaga”
25.XI.11 (după 3 zile):
Bronhoscopia în condiţii de anestezie
generală.
În bronhul drept a fost vizualizat corpul
străin care din prima încercare a fost extras.
 Diagnosticul clinic:
Corp străin a bronhul drept. (căpăcel de plastic
de la pix).
Matvei O., 1 an 4 luni, r.Glogeni,
9-10.I. 2012
Liviu T.,10 ani, r.Hînceşti, s.Minjir,
3.V.2013, vechime de 3 săptămîni
 Atenţie!!!
Este contraindicată transportarea
bolnavilor cu corpi străini a căilor
respiratorii inferioare.
Vă mulțumesc pentru
atenție