Uveitele

Tractul uveal reprezinta un strat vascular

pigmentat, situat intre retina si sclera, fiind format din iris,
corp ciliar si coroida.
1. Irisul formeaza partea anterioara a uveei, fiind situat in
spatele corneei si inaintea cristalinului, delimitand astfel camera
anterioara, respectiv camera posterioara. Are forma unui diafragm,
fiind prevazut in centru cu un orificiu numit pupila.
2. Corpul ciliar reprezinta partea intermediara a tractului
uveal.Treimea anterioara contine muschiul ciliar cu rol in procesul de
acomodatie al cristalinului si procesele ciliare cu rol in secretia de
umoare apoasa.
3. Coroida , partea posterioara a tractului uveal, prezinta 2
fete(interna si externa) si 2 orificii(anterior si posterior), fiind formata
din 4 straturi: stratul pigmentar extern (lamina fusca), stratul vaselor
mari (lamina vasculosa), stratul corio-capilar si membrana bazala
(membrana Bruch).

Vascularizatia uveei este reprezentata arterele ciliare

anterioare, arterele ciliare scurte si lungi posterioare si de arterele
ciliare anterioare recurente. Circulatia venoasa este asigurata de venele
vorticoase , venele iriene si venele muschiului ciliar. Nervii tractului
uveal provin din nervii ciliari si formeaza plexurile coroidian, ciliar si
irian.
 Uveitele
Uveitele reprezinta un grup de afectiuni intraoculare, in care
procesul inflamator include tractul uveal, dar si structurile adiacente.
1. Clasificarea anatomica:
a) Uveita anterioara, care poate fi impartita in:
• irita-inflamatia primara implica irisul;
• iridociclita- inflamatia implica irisul si corpul ciliar.
b) Uveita intermediara- pars planita, ciclita cronica;
c) Uveita posterioara;
d) Panuveita- inflamatia intregului tract uveal;
e) Endoftalmita- reprezinta inflamatia tuturor tesuturilor
intraoculare, cu exceptia sclerei;
f) Panoftalmita- inflamatia intregului glob ocular.
2. Clinic:
a) In functie de evolutie:
• acute- evolutie de pana la 6 saptamani;
• subacute;
• cronice- evolutia bolii depaseste 3 luni.
b) In functie de severitate:
• uveite usoare- scaderea AV este sub 50%, simptomele clinice sunt
estompate;
• uveite severe- scaderea AV este peste 50%, simptome clinice
importante.
3. Etiologie:
a) Uveite endogene- prin diseminare hematogena;
b) Uveite exogene- dupa keratite, sclerite, plagi penetrante.
4. Anatomo-patologic: uveite granulomatoase si uveite
nongranulomatoase;
5. Terapeutic: uveite corticosensibile, corticodependente si
corticorezistente.
 Epidemiologie

Uveitele afecteaza aproximativ 1 din 500 de pacienti si se

intalneste cel mai frecvent intre 20 si 60 de ani, cele doua sexe fiind
afectate in mod egal.

In tarile vestice, uveita anterioara acuta este responasabila

de 65-85% din totalul cazurilor de uveita. In tarile asiatice
proportia este cuprinsa intre 25-50%.

Se estimeaza ca uveita este responsabila de aproximativ 15%

din cazurile de orbire in Statele Unite.
 I. Uveitele anterioare
1. Uveita anterioara acuta (UAA)
Reprezinta inflamatia uveei anterioare si este cea mai
intalnita forma de uveita anterioara, acoperind 75% din cazuri. Este
caracterizata prin debut brusc al simptomelor si evolutie de 3 luni
sau mai putin.
A. Simptome: afectarea este de obicei unilaterala, insotita de
fotofobie, durere, ochi rosu, hiperlacrimare, blefarospasm.
B. Semne clinice:

a) Congestie intensa perikeratica;

b) Sindrom exudativ al camerei anterioare(CA) cu numeroase
precipitate keratice pe endoteliul cornean, predominant in partea
inferioara;
c) Umoarea apoasa (UA) isi pierde claritatea din cauza prezentei
celulelor inflamatorii, iar numarul acestora indica severitatea
afectiunii (semnul Tyndall);
d) Hipopionul poate aparea in cazurile severe, celulele
inflamatorii grupandu-se in partea inferioara a CA, unde formeaza un
nivel orizontal;
e) Sinechiile posterioare sunt aderente intre cristaloida
anterioara si iris; pot aparea devreme si trebuie rupte prin tratament
inainte de a deveni permanente;
f) Presiunea intraoculara ( Pio) in majoritatea cazurilor este
scazuta, fiind consecinta scaderii secretie de UA de catre epiteliul
ciliar; ocazional, Pio poate fi crescuta: uveita hipertensiva, uveita
herpetica.
Fig. 1- a) congestie perikeratica; b) mioza; c) precipitate Fig. 2- a) sinechii anterioare
endoteliale; d) celularitate CA; e) exudat fibrinos; precoce;
f) hipopion. b) sinechii anterioare extinse.
 2. Uveita anterioara cronica (UAC)
Este mult mai putin comuna decat forma acuta, fiind
caracterizata prin persistenta inflamatiei si reacutizarea afectiunii, in
mai putin de 3 luni dupa intreruperea tratamentului. Afectarea
bilaterala este mult mai frecventa decat in UAA iar debutul
simptomelor este insidios, multi pacienti fiind asimptomatici pana la
aparitia complicatiilor.
Semne clinice:
a) Ochiul este de obicei linistit, dar poate aparea congestie
perikeratica in timpul perioadelor de exacerbare;
b) Celularitatea UA este in acord cu activitatea bolii, dar si in
cazul unui numar mare de celule in CA pacientii pot fi asimptomatici;
c) Precipitatele keratice-depozite celulare pe endoteliul cornean;
d) Nodulii irieni.
Fig. 3- a) precipitate keratice ‚mutton-fat’; Fig. 4- a) noduli irieni Koeppe;
b) precipitate keratice ‚ghost’. b) noduli irieni Busacca.
 II. Uveitele intermediare
Reprezinta un grup de afectiuni cronice, cu debut insidios,
care afecteaza in principal vitrosul, dar si tesuturile adiacente (pars
plana). Pot fi idiopatice sau insotesc alte afectiuni sistemice,
reprezentand aproximativ 15% din totalul uveitelor.
Pars planita se caracterizeaza prin prezenta de:
-miodezopsii in campul vizual;
-vitros opacifiat in diferite grade;
-opacitati punctiforme de culoare alba care reprezinta exudate
si au aspect de „fulgi de zapada”
-daca exudatele acopera toata suprafata pars planei, se observa
o condensare alb-cenusie fibrovasculara cu aspect de „bancuri de
gheata”.

Unii pacienti pot avea o evolutie benigna a bolii, fara a

necesita un tratament specific, cu rezolutia simptomelor in intervale
cuprinse intre cateva luni si cativa ani. La alti pacienti, evolutia este
severa, cu episoade de exacerbare a bolii, fiecare episod fiind mai
agresiv decat precedentul.
 III. Uveitele posterioare

Sunt reprezentate de coroidita, retinita si vasculita

retiniana. Unele dintre leziuni pot avea ca focar primar coroida sau
retina, dar de cele mai multe ori sunt implicate ambele
(corioretinita, retinocoroidita).
Evolutia se face de obicei spre resorbtie, cu pretul aparitiei
unei plaje de atrofie coroidiana, marginita sau nu de pigment, sau
catre multiplicare si confluare a zonelor de atrofie. La nivelul
coroidei apar opacitati punctiforme alb-galbui, imprecis
delimitate, numite tuberozitati miliare.
 Alte forme de uveita

Oftalmia
simpatica

Toxoplazmoza
Toxocarioza oculara
oculara

Sindromul Vogt-
Uveita din Koyanagi-
sarcoidoza Harada

Uveitele virale Sindromul

Behcet
 Tratamentul uveitelor

1. Midriatice: tropicamida, cyclopentolate, fenilefrin,

atropina; au rolul de a combate spasmul irian, de rupere a
sinechiilor formate recent si de a preveni aparitia altor sinechii
posterioare;

2. Corticosteroizi: dexametazona, betametazona; se pot

administra sistemic, subconjunctival, latero-bulbar sau topic prin
instilatii oculare de 4-6 ori/zi;

3. Antiinflamatoare nesteroidiene: indometacin, diclofenac,

pranoprofen, etc;
 Tratamentul uveitelor

4. Antimetaboliti: azatioprina, metotrexat; se folosesc in

uveitele corticorezistente si la pacientii cu alte patologii asociate
(sindromul Behcet, Vogt-Koyanagi-Harada);

5. Imunomodulatoare: ciclosporina A; de electie in sindromul

Behcet;

6. Vitrectomie, crioterapie, fotocoagulare laser in cazul

uveitelor intermediare.
 Tratament simptomatic:

-calmarea durerii prin caldura locala si administrare de

cicloplegice → combat spasmul irian

→ rup si previn formarea sinechiilor posterioare;

-daca pupila nu se dilata, se recurge la injectii

subconjunctivale cu cocktail midriatic;

-administrare topica de corticosteroizi prin instilatii

oculare;

-pansament ocular.
 Conduita medicului de medicina generala!!!

Ce trebuie facut:
-in uveitele anterioare acute si subacute se face diagnosticul
diferential cu atacul acut de glaucom. In caz de eliminare certa a
acestei posibilitati→instilatii cu atropina si hidrocortizon,
pansament ocular, trimitere de urgenta la specialist.

Ce nu trebuie facut:
-instilatii cu atropina daca diagnosticul de atac acut de
glaucom este incert;
- administrare de antibiotice daca etiologia este neprecizata.
 Prognostic

-este in general foarte bun pentru cei care primesc

tratament corect si la timp;

-depinde de tipul de uveita, severitate, durata si de

raspunsul la tratament;

-complicatii precum cataracta, glaucom, edem macular sau

pierderea permanenta a vederii pot aparea daca uveita nu este
tratata corespunzator.