FUNDAMENTELE

PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE

Conf. univ. dr. Anca Luştrea

 Cursul 2

Paradigme psihopedagogice si aparatul conceptual al

PPS

Concepte cheie: modelul medical, social, modelul

multidisciplinar, interdiscipolinar, transdisciplinar,
centrare pe elev, centrare pe familie
 Structura prezentării
• 1. Caracteristicile educaţiei speciale
• 2. Obiectivele educaţiei speciale
• 3. Principiile educaţiei speciale
• 4. Concepte fundamentale: cerinţe
educative speciale, dizabilitate, deficienţă,
incapacitate, handicap, educaţie specială,
şcoala specială, integrată şi incluzivă
Caracteristicile educaţiei speciale
Educaţia specială – educaţie proiectată
individualizat, oferită tuturor elevilor cu CES
care întâmpină o dificultate de adaptare
educaţională, familială sau socială.
Individualizarea
Valorificarea diversităţii
Vizarea şcolarizării în mediul minim restrictiv
Aplicarea de strategii adaptative individualizate
Planificarea şi monitorizarea progresului
 Caracteristicile clasice ale educaţiei speciale

• Mediu special (settinguri speciale, adaptări ale mediului fizic,

cabinete psihopedagogice)
• Copii speciali (cu diverse CES)
• Profesori speciali (psihopedagogi, psihologi, educatori formaţi,
terapeuţi speciali)
• Rată specială profesor/elev (mai puţini elevi în clasă, mai mulţi
profesori)
• Metode speciale şi tehnologii de suport (Braille, LMG, dispozitive)
• Obiective şi terapii speciale având ca scop integrarea socială
(Trembley, 2007)
 Obiectivele educaţiei speciale
• Vizează atingerea potenţialului maxim de dezvoltare al
fiecărui copil
• Fixate pentru dezvoltarea tuturor laturilor personalităţii
elevilor
• Centrate pe însuşirea abilităţilor de viaţă cotidiană
• Urmăresc atingerea cât mai rapidă a integrării şcolare şi
sociale
• Vizează atingerea unui grad cât mai mare de
independenţă
• Sunt realizate în echipă – specialişti, părinţi, copil

6
 Principiile educaţiei speciale
1. Zero rată de respingere şi educaţie publică oferită
tuturor
1. Toţi elevii cu CES beneficiază de educaţie gratuită
2. Niciunui copil cu CES nu i se refuză dreptul la educaţie
specială
3. Nu implică costuri suportate de părinţi
2. Evaluare nondiscriminatorie şi oferită potrivit
nevoilor individuale
1. Elevii cu CES sunt îndreptăţiţi la o evaluare de calitate şi
potrivită nevoilor lor speciale
2. Evaluarea trebuie realizată de o echipă multidisciplinară de
specialişti

7
 Principiile educaţiei speciale
3. Realizarea după planuri individualizate (PIP)
1. PIP-ul este realizat de o echipă multidisciplinară în
colaborare
2. Cooptarea părinţilor ca şi co-terapeuţi în proceul PIP
4. Plasarea în mediul cel mai puţin restrictiv (MPR)
3. MPR este mediul din care elevii pot beneficia cel mai mult,
beneficiind de servicii educaţionale specializate
4. MPR încurajează interacţiunea şi participarea la aceleaşi
activităţi cu elevii cu dezvoltare tipică

8
 Principiile educaţiei speciale
5. Participarea părinţilor şi elevilor
1. Permite elevilor participare la procesul de luare a deciziilor
2. Cere părinţilor o implicare activă şi continuă în procesul
psihopedagogic
3. Toate deciziile sunt luate cu acordul informat al părinţilor
6. Asigurarea drepturilor copilului şi familiei
1. În permanenţă se iau în considerare drepturile copilului şi
familiei
2. Se asigură respectarea tuturor procedurilor

9
Modele paradigmatice ale
educaţiei speciale

• Modelul medical şi modelul social

• Abordarea multidisciplinară,
interdisciplinară şi transdisciplinară
• Centrarea pe copil şi centrarea pe familie

10
Abordarea dizabilităţii în
modelul medical
• Definiţia medicală a dizabilităţii porneşte de la ideea
că oamenii sunt cazuri individuale care trebuie
tratate, schimbate, îmbunătăţite pentru a le aduce
cât mai aproape de “normalitate”
• Modelul medical priveşte persoana cu dizabilităţi ca
trebuind să se adapteze să devină cât mai aproape
de normalitate şi nu ia deloc în considerare cum
trebuie societatea să se schimbe
• Modelul medical nu explică interacţiunea dintre
condiţiile şi expectanţele sociale cu condiţia unică a
individului (Rieser, Mason, 1992)

11
Abordarea dizabilităţii în
modelul social
• Dizabilitatea este o condiţie variată şi diversă, cu o
multitudine de implicaţii la nivel comportamental şi
al identităţii sociale
• Dizabilitatea depinde în cea mai mare măsură de
context şi este o consecinţă a discriminării,
prejudecăţilor şi excluderii
• Pune accentul pe minusurile mediului şi a societăţii
în raport cu persoanele cu dizabilităţi, aceasta fiind
considerată o consecinţă a interacţiunii dintre
persoană şi mediu

12
 Modelul medical vs. Modelul social
• Modelul medical:
• Copilul este vinovat pentru
condiţia sa
• Diagnostic şi etichetare
•
Deficienţa este în centrul
atenţiei
• Segregare şi servicii
alternative
• Reintrarea în sistemul
educaţional general numai
după normalizare sau
excludere
• Societatea rămâne
neschimbată
• Modelul social:
• Copilul este valorizat
• Punctele tari şi nevoile
sunt identificate
• Sunt identificate barierele
şi găsite soluţii adaptative
• Sunt puse la dispoziţie
resurse suplimentare
• Diversitatea este
valorizată
• Societatea evoluează
13
 Echipa multidisciplinară
IEP team (En)
• Este un grup de persoane (specialiști și nespecialiști)
care conlucrează în vederea atingerii unui scop comun:
valorificarea optimală a potențialului copilului cu CES
• Este un grup de specialiști ce vizează atingerea unui
scop comun: educarea și recuperarea (terapia) copilului
cu CES
• Un grup de profesioniști diferiți care lucrează în comun
având drept scop proiectarea, luarea deciziilor și
realizarea activităților cele mai potrivite pentru atingerea
obiectivelor comune propuse. (Vrășmaș,2005)

14
 Caracteristicile echipei
multidisciplinare

• Scop comun
• Claritatea obiectivelor urmărite
• Obiective fixate individual
• Program de activități individuale
• Decizii individuale
• Relații eficiente
• Comunicare optimală

15
 Caracteristicile echipei
interdisciplinare

• Scop comun
• Claritatea obiectivelor urmărite
• Program de activități comune
• Participarea tuturor membrilor
• Activitate în grup
• Decizii în comun
• Relații eficiente
• Comunicare optimală
• Negocierea comună

16
 Caracteristicile echipei
transdisciplinare

• Are scopul de a oferi servicii coordonate, integrate şi centrate pe

familie pentru a satisface nevoile complexe ale copiilor cu CES
• Este definită ca o împărtăşire a rolurilor dincolo de limitele fiecărei
discipline, specializări în parte astfel încât comunicarea,
interacţiunea şi cooperarea între membrii echipei multidisciplinare
(EM) să fie maximizate
• Echipa transdisciplinară este caracterizată prin implicarea tuturor
membrilor de a învăţa, preda şi munci împreună spre a implementa
servicii coordonate (Fewell, 1983)

17
 Caracteristicile echipei
transdisciplinare
• 1. Evaluarea “în arenă” – copilul este evaluat simultan de fiecare
specialist în parte utilizându-se atât metode standardizate cţt şi
informale. O persoană îşi asumă rolul de facilitator în timp ce alţi 1-2
specialişti interacţionează cu copilul, iar ceilalţi specialişti observă.
Fiecare dintre cei prezenţi are un rol, inclusiv părintele care oferă
informaţii despre copil. După evaluare se realizează o scurtă
întâlnire de schimbare de impresii şi interpretări
• 2. Interacţiune intensivă a membrielor EM pe tot parcursul
intervenţiei, cu scopul de a schimba informaţii, lua decizii împreună,
colabora spre interesul superior al copilului
• 3. renunţarea la roluri – membrii echipei multidisciplinare pot
renunţa la rolul iniţial, dat de specializarea fiecăruia şi adopta
strategii specifice altui domeniu, sub supravegherea specialistului
respectiv

18
 Modelul de intervenţie centrat pe
copil

• Modelele centrate pe copil vizează în principal nevoile,

interesele, preferinţele şi alegerile copilului în
planificarea şi implementarea intervenţiei
• De asemenea la baza abordării copilului sunt nivelele de
dezvoltare ale acestuia pe fiecare arie şi punctele tari,
abilităţile mai bine dezvoltate ale copilului
• În acest model psihopedagogii sunt cei care controlează
întreg procesul şi iau deciziile în funcţie de interesele
copilului

19
Modelul de intervenţie
centrat pe familie
• Centrarea serviciilor oferite se face pe nevoile copilului şi
familiei, asa cum au fost ele identificate de către familie,
aceasta fiind angajată ca partener în luarea deciziilor
asupra priorităţilor şi strategiilor de abordare
• Rosenbaum (1998) descrie centrarea pe familie ca o
“filosofie şi metodă de acordare a serviciilor pentru copil
şi familie care pune accentul pe parteneriatul dintre
părinţi şi specialişti, accentuând rolul familiei în luarea
deciziilor şi recunoscând statutul părinţilor de specialişti
în nevoile şi dezvoltarea copilului lor.“

20
Modelul de intervenţie
centrat pe familie
• Includerea familiei în procesul de luare a deciziilor,
planificare, evaluare şi implamentare a măsurilor
terapeutice
• Dezvoltarea de servicii care vin în întâmpinarea nevoilor
întregii familii, nu doar a copilului
• Luarea deciziilor este ghidată de priorităţile familiei
• Respectarea deciziei familiei asupra nivelului de
implicare în terapie
• Încurajarea implicării tuturor membrilor familiei

21
 Teme de reflecţie

• Optaţi între:
• 1. Modelul medical sau social
• 2. Modelul multidisciplinar, interdisciplinar,
transdisciplinar
• 3. Modelul centrat pe copil sau cel centrat
pe familie

22
 Bibliografie
• Fewell, R. R. (1983). The team approach to infant education.
• Rieser, R., Mason, M. (1992). Disability equality in the classroom: a
human rights issue. London: Mason All Publishing
• Trembley, (2007). Special Needs Education Basis: Historical and
Conceptual Approach. Accesat la
http://www.ibe.unesco.org/sites/default/files/History_Inclusive_Educatio
n.pdf

• Vrăsmaş, E. (2005). Intervenţia socio-educaţională în sprijinul părinţilor.

Bucureşti: Aramis
• http://www.wrightpsych.com/popular-topics/principles